Proprietar

Mda... ziua de miercuri, 16 decembrie va intra in istoria milenara a acestui neam. Nu doar pentru ca atunci a inceput Revolutia, dar ieri am devenit proprietar.

Adica de ieri am si firma si site. Firma... e un PFA (Persoana Fizica Autorizata), cu ii in coada. Intreprindere Individuala. Spre deosebire de PFA clasica, am voie sa mai si angajez pe cineva in caz de stejar extrema urgenta.

Si nu in ultimul rand, de ieri sunt mandrul proprietar al www.bufnila.ro
Nu va asteptati sa fac mari nebunii in trafic, va fi un site - carte de vizita pentru firma. Nu v-am spus cu ce se ocupa firma? Pai... consultanta media (PR, jurnalism, etc), cultural training pentru strainii care lucreaza aici si alte chestii. Cind e gata siteul, anunt.

Visul zilelor de iarna: Delta Dunarii

Mda, cand toata lumea se gandeste ce mai atarna in Pomul de Craciun, pe mine ma fura gandurile si ma duc in Delta. Iar baietii de la National Geographic Romania au reusit de minune sa ma duca acolo. Au luna asta un eseu semnat de Liviu Mihaiu (nu suport personajul, dar eseul lui e tare) si o gasca de fotografii care te iau de mana, te suie pe vapor si te lasa in mijlocul Deltei, sa asculti cum oracaie broasca, cum fosnaie stuful si cum te bazaie tantarii. Am zis ceva de caii salbatici, porcii care halesc nuferi, etc? NU? Pai ii gasiti in revista si in calendarul special Delta Dunarii.
Fotografia e de aici si arata un codalb tanar. Cum de a reusit poza Helmuth Ignat, nu ma intrebati.

Ultima pastila

Stati calmi, nu fac prostii de alea, nu iau pastile sa imi sting singur lumina. E ultima pastila de turism scrisa de mine pentru InfoPro. Si am inceput cu Sulina, loc ft drag mie, si am terminat cu Turnul Inclinat de la Rusi, de langa Sibiu. Care iar imi e drag.

Turnul inclinat de la Rusi

StirileProTV.ro

Dark Ages

Sa ma ia naiba daca as fi crezut ca revin in comunism atat de repede si o sa mai si dau 250 de euro lunar pentru asta. Saptamana trecuta s-au dus naibii soarele, caldura si viata buna. Una cate una, de parca s-a intors Sauron.

Enel, Army of Darkness
De cand am invatat sa injur ...baietii de la ENEL au un loc aparte in inima mea. Pustan fiind imi faceam temele la lumanare, opait sau lanterna, in functie de instrumentul pe care il aveau parintii mai aproape. Saptamana trecuta, a dat romantismul in ENEL-isti. Si au facut o intoarcere in timp, pentru 3 blocuri din Titan. Normal ca si blocul meu a ramas in bezna. De la 19 la 23,30 in prima zi si de la 19 la 21,00 in ziua a doua. Noroc ca aveam lanterna, altfel imi bagam degetele in ochi cautand hartia igienica. Iar faza tare vine la telefon. Cand suni sa faci reclamatie la baietii cu lumina, te iau tare, cu robotul: Pentru Bucuresti, apasati tasta 1...Pentru sectorul 1, tasta 1...etc. Adica esti al mai fraier...number one. Dupa ce iti depui reclamatia, precum salaul cel spurcat icrele, stai pe intuneric. Hai ca in prima seara i se mai pare romantic femeii, dar in a doua... dracul e al tau. Si afara ploua, si in casa e bezna... Saruman bate la geam...la vita e bella, in Italia, Spania, Canada, etc.

Fram, baba polara
Cronicile din Narnia: Printesa Ghetii e o bunoaca (Tilda Swinton). Romania: Bucuresti: Titan: Printesele Gheturilor sunt pensionarele. Nu vor frate caldura. Si te intrebi a prost, cu un turture de muci sub nas... cat de mare e locul dintre creier si scoarta cerebrala la babele astea, ca le mai incape un faras de gunoi acolo. Cum sa tremuri sub plapuma si sa nu vrei caldura. M-a lamurit repede o amica: "Babele nu vor sa se dea caldura, ca ar trebui sa o achite la pret normal. Ele primesc ajutor de caldura doar din noiembrie, deci atunci o sa aveti caldura". Mi s-a facut rau: Mama, sarurile... si repede, ca in curand o sa albesc in cap si o sa imi creasca blana. Sa nu ma mir daca se uita lumea dupa mine pe strada ca dupa urs si striga: Fram. `ra-ti ale dracu de babe polare. Daca aveam acum un micro-bufnil si nu dadeau caldura, faceam un foc in mijlocul scarii cu mobila lor. Vorba unora: stati calmi ca va fi bine, cat de curand. In Canada.

Conferinta de presa made in Bufnila

Sa fi fost AD 2002 cind dadeam cu sapa si cu mapa pe la vreo 4 locuri de munca din Sibiu, in timp ce eram student. Nu ma intrebati cum reuseam, dar ajungeam si la cursuri si aveam timp si de o bere cu amicii Olt si Melcul. Si pe langa cotidian, radio si revista de pescuit, scribaleam si niscaiva comunicate de presa la Directia de Tineret si Sport a Judetului Sibiu. Pina mi-a picat beleaua pe cap.

Telefonul cu ghinion
Gaseai de toate in agenda mea telefonica: de la profesori universitari la diverse gagici si parlamentari. Salvam tot. Pina cind ma apeleaza un numar necunoscut: de Bucuresti.
-Buna Ovidiu, sunt... ofiterul de presa al ministrului Tineretului si Sportului, Georgiu Gingaras. (ooops, sef al mare si oamenii lui) Vezi ca in data de... suntem la Sibiu, venim sa inauguram Hotelul Sport, (mareata creatie a celui care pastorea pe atunci DTSJ, Paul Frasie). Stai calm, nu facem conferinta de presa, dar o sa aducem niste jurnalisti de la Bucuresti si sa ai grija sa fie niste mancare, sa le dam o masa buna, ca la Sibiu. Imediat m-am prezentat la birou la seful, am pus la cale carciumioara, meniul, vinul, plus niscaiva gustari (cantitati de saturai Armata Rosie in mars fortat). Gustarile sa fie cu suc si sampanie la taiere de panglica, pentru cei din Sibiu, iar haleul cu 2 feluri, pentru presa bucuresteana, la restaurant.
Diversiuni, orgolii si petarde
Vine si ziua in cauza. Si ministrul cu un microbuz de presari de Bucuresti. Full. Diverse fete, una mai acra ca alta. Jurnalisti de aia, gata sa iti ia beregata daca misti in front. Presa sibiana, la cutite cu Paul Frasie, abia astepta sa se intample ceva aiurea. Ma simteam de parca imi faceam nevoile la un wc public din sticla si asteptam sa se lase cu macel din moment in moment. Si se face diversiunea. La ideea lui Paul Frasie, venise invitata si fosta handbalista Mariana Tarca. Au sarit toti pe ea, de ministrul parea un bagator de seama care casca gura la taiere de panglica, nu ditamai VIP. Onor ministrul, nu era sa lase un asemenea afront sa se intample. Si ma trezesc cu purtatoarea lui de cuvant la coasta mea.
-Facem conferinta de presa.
-HA?????Pai nu ai zis dinainte ca nu vrea sa vorbeasca cu presa? Nu am nici sala pregatita, nici sonorizare, nici dracu, nici lacu.
-Nu e problema mea. Si in momentul ala mi s-a dus tavanul fals de la etajul intai direct in freza. (Hai ca se poate)

Sari, ca te ating!
Ministrul si directorul se plimbau la etaj cu presarii, sa se traga in poze si pe video cu noile camere, mie mi se plimbau neuronii din parte in parte a cutiei craniene. Ochesc o canapea, linga receptia mica, ma gandesc putin si imi dau seama ca daca ii pun pe oficiali acolo, o masa de cafea in fata lor si cateva taburete la vizavi, am sala de conferinte. Jap, la munca. Pe canapea, tolanit, un mastodont de om, sotul contabilei DTSJ de atunci, cu o sacosa, o haina de blana si o poseta in brate. Ocupa 3 sferturi din canapeaua de 3 persoane.
-NeaCutare, te rog eu muta-te ca aici e conferinta de presa, tre sa ii asez pe ministru si pe director.
-Hai ma, lasa vrajeala ma... stau aici pina vine nevasta-mea si plec. (Contabila se impleticea printre oficiali, cu bagarea in seama, sa mai arunce cate o cifra cind intreba careva cat a costat parchetul, lambriul, bateria de dus sicovorasul de baie)
-Bai nene, (trag cu ochiul pe scara interioara si vad pantofii italienesti ai ministrului) sari de acolo ca te ating de te duci de-a dura in bucatarie.
Cand a vazut omul ca il rog asa frumos si apelez la feelingul sau, a luat-o din loc. S-a facut repede si conferinta de presa, s-a dat mare ministrul ca el pune coada la pruna si inventeaza apa calda la chiuveta Hotelului Sport, de alea.

Ce s-a spus dup conferinta de presa...
Presa sibiana: Ba bulangiule, te duci cu astia sa le mai dai o masa, noi ne multumim cu sandvisuri...
Pesa bucuresteana: 1. Ba, cat dracu a zis ala ca va costa cazarea pe noapte daca esti din sistem? Si cum ne lipim si noi de o reducere de asta, de sportivi?
2. Ba, dar buna e branza asta de Sibiu, cum fac si eu rost de cateva kile...ca nu am acuma bani la mine...
Purtatoarea de cuvant al lui Gingaras: Mersi Ovidiu, a fost o conferinta de presa reusita, vezi sa imi faci rost si mie de pozele facute aici, ca mi s-a stricat camera digitala. (Vezi sa nu... am preferat sa ignor puzderia de emailuri de reminder.)
Paul Frasie: Bravo Ovi, a iesit bine.
Sefa de protocol de la hotel: Bine pe dracu, ca mi-a rupt ficusul cind aranja masa la conferinta de presa.
Contabila: Nu a mai vorbit niciodata cu mine amical de atunci. Nici ea, nici sotul. La un an dupa ... o cautau aia de la Curtea de Conturi cu niscaiva belele... cheltuieli aiurea la hotel. Noi sa fim sanatosi.

Pentru Melcul

Postarea asta e pentru amicul meu, Dan Brumar, fiu de pastor din zona descrisa mai jos. Din pacate, doar un minut incape in pastila de travel, ca multe si frumoase mai erau de spus.

Valea Hartibaciului, locul unde se afla conacul baronului Bruckental

StirileProTV.ro

Fratii mai mici...rules

Fratii mai mici sunt adevarate pacoste pentru cei mai mari. Cred ca asa isi spunea si Dragos cand se trezea ca intru peste el in camera. Frax stingea lumina, dadea drumul la radio, pe Romania Tineret, si asculta emisiunile de rock. Normal ca nu mai incapea de mine. In video ala de mai jos, trimis de Dragos, e alta belea cu alt frate.

La Multi Ani Grasule

Azi, 24 septembrie e ziua Grasului - Ovidiu Serbanescu. Nu stiu pe unde naiba o mai arde, ce face, dar sper sa ii fie bine. Si de acum incolo. Ma rog, nu ca atunci cind ne-a chemat la ziua lui, prin clasa a 4-a sau a 5-a.

Gasca de puradei cititi
Cand era ziua unuia din gasca, se stia clar ce va primi de la restul baietilor: niste carti. De prin biblioteca celorlalti. Unele care aratau mai noi, si pe care le inscriptionam repede pe prima pagina cu urari...nu de alta, dar sa fim siguri ca nu le primim inapoi de ziua noastra. Singurul prost care si-a citit o carte cadou... am fost eu. "Drumul Uriesilor", o colectie de legende romanesti, primita de la Sperila si de la Gogosar. De fapt, era vorba de vreo 4 sau 5 legende culese din diverse zone de un nene. Asadar povestea era aceeasi, difereau insa cateva personaje. Timp de 200 de pagini. Sa nu uit... ce s-a intamplat cind ne-a chemat Grasul la el acasa, pe 24 septembrie, de ziua lui. Atunci a iesit chef de dus pustanii la balamuc sau la casa de copii. Depinde de parinte.

Cadoul secret
Ma vorbisem cu Polonic si cu Sperila si ii luasem astuia o sticla de "Vinisor". Bautura alcoolica, dulcica, un soi de vin amestecat cu must. O sticla avea 500 de grame, asa ca am mai luat vreo 3 sau 4, sa fie... Numai ca a fost aventura curata. Le ascunsesem pe bloc, sa nu ni le gaseasca babacii si fratii mai mari. Le luasem de acolo, coborasem direct pe scara la Gras, i-am inmanat festiv cartile si pe nv i-am dat sticlele. Le-a ascuns imediat sub pat, la el in camera. Numai ca venise si pramatia aia de verisor al sau, Ionut, care le-a baut de urgenta. Si s-a facut muci. Asa ca toata ziua ne-am chinuit sa il tinem pe fraierici ascuns de ma-sa si de matusa-sa, cautand sa ne chitrofanim si noi. Iar Grasul a reusit sa faca asta, cu 3 beri ciordite din naveta adultilor. La un moment dat se asezase in capul mesei pline de rude si cunoscuti, mici si mari si incepuse sa cante.

Nu e tenor fara burta
..."De la Dunare la Senna/Trece Boby cu Pamela/ Si pe urma lor venea/ JR cu politiaaaaa". Zambete politicoase de la aia mari, chicoteli de la cei mici, iar Grasul a simtit ca e de datoria lui sa instaureze un regim de buna voie si antren. Asa ca a dat-o in Don Brebenel, alaturi de tenorul care se descoperise in varul Ionut. Pentru cei care stiu cantecelul porcos cu variante de acoperire... uitati de el. Acum, libelula avea si cap si avea si pula, hotii il pocneau la coaie si pe coana Seniorita nu avea cine sa o mai futa... in versiunea lor. A fost momentul in care eu, Polonic si Sperila am fost trimisi de urgenta acasa. A doua zi, Grasul si verisorul sau Ionut nu au intrat in raza noastra vizuala. Ionut nu a mai dat o luna pe la var-su, asa de rau fusese batut. La Gras pedeapsa si mardeala au tinut vreo 3 zile. Nu era din cauza noastra, se oripilase o batranica din neam cind l-a auzit cantand. Iar baragladina a gasit de cuviinta sa se rusineze asa de tare de a cazut lesinata cu scaunul si cu zgaibaracele in sus. Iar in urmatoarele 2 zile a incasat-o Grasul pentru ca una din verisoarele lui mai mici repeta cantecul cu Don Brebenel prin casa, spre nebunia parintilor ei. Aia a fost ultima oara cind si-a facut Grasul ziua de nastere.

Partea a doua de la botez

Am ajuns repede la Sibiu a doua zi. Eu si Olt ne-am parcat la fratele Nucu. Pina sa vina Buni de la biserica, deja intinsesem masa de calcat si trecusem la aparat. Cum amicii mei habar nu au ce e fierul de calcat si risca sa se friga daca le suna telefonul cind calca rufe, am netezit eu camasile. Ei imi faceau pantofii. Ce vreti, ca la armata...

Fumoarul bisericii
Pina sa ajungem noi 3 la biserica, popa incepuse slujba. Si pusese popa totul pe fast-forward. Adica executa 2 botezuri in acelasi timp. Linga nepotica lui Dan, o gasca de OZN-uri cu puradelul. (OZN=Obiect Zburator Negru). Pe unul din scaunele din biserica, tatal lui Dan, bunicul Brumar, era negru de suparare. L-am convins extrem de repede sa vina afara la o tigara. Si acolo am ramas pina a terminat popa de citit toate ale lui. Am tras la tigari de ne ingalbenisem. Apoi, alta belea. Sala nu era gata, am mai mers pe la Didi si pe la Claudiu pe acasa. Timp in care am mai pus kerosen in stomac si ne-am dat in leagan. Iar eu am dat in mintea copiilor si m-am plimbat si cu trotineta.

Party-Daniiii, pune-mi si mie o maniiiiaaaa, se ruga un prichindel de Melcone, la sala. Asta nik. Doar populara ardeleneasca. Si am dansat de nu am stiut ce e cu mine. In pauze, o ciorba buna de tot, bere la liber si kerosen cind simteai ca nu mai ai aripi. Plus sedinta foto obisnuita, cu gasca, toti cu trabucurile. Am plecat de acolo si am mai dat o tura prin baruri. Cine il stie pe Paul, stie ce a urmat. Dansul elicopterului si un lung lung drum spre casa. Cind am ajuns la Bucuresti, beleaua naibi, am pus sticla de kerosen in usa frigiderului. La prima deschidere - ce vreti, ca nu sunt finut - a zburat de acolo. Si s-a spart. Cind a venit Oaki, toata casa mirosea a tuica de ziceai ca abia am luat alambicul de pe foc. Nu e bai, mai ajung eu la Sibiu. :)

Botez pe Valea Hartibaciului

Partea Intai...
Adica ne-am miscat greu pina am iesit din Bucuresti. Ba ca a fost trafic, ca a fost ziua lui Dan (Melcone) si am pus pauza sa bem o bere, ba sa ne mai targuim de una si alta. Plus mici la Dealu Negru. Tot mai nasoli, de la an la an, nu stiu de ce. Dar am plecat. Cel mai greu i-a fost lui Paul. Il aflasem ca are gagica noua si nu l-am iertat. Din banc in banc pina i s-au strepezit urechile. I-am facut capul calindar, iar ca razbunare - cred - m-a pozat de m-a luat mama-gaia. In ciuda faptului ca nu imi place sa fac pe modelul.
Prostia mea...
...cum ajungem la Retis, cum suntem pusi la masa. O ciorba de pui marca Tanti Rodica, cu niste sarmale mici (cat pumnul meu). Ma mananca in fund ca pe Zambilica si ii ganguresc dulce la ureche lui Nea Dan, gazda si tatal lui Dan...
-Nea Dane... o palinca nu gasim si noi sa ne punem stomacul in ordine si sa ne facem pofta de ciorba? Gazda se conformeaza si aduce o glaja de un litru, de sticla... si pune lichidul in pahare.
Fratii mei... am mai baut palinca, dar ceea ce se afla in stampanele alea mici nu era palinca. Nici tuica, nici horinca, nici alcool. Era cherosen. Daca ii pui avionului asa ceva in rezervor... devine instant racheta. Serios ca nu va mint, nici ardelenii nu se incurcau cu palinca aia. Ardea tot pe unde trecea, de ziceai ca e ruda cu moldovenii de isi parjoleau holdele in fata turcilor.Revenire
Eu am ramas un minut fara aer, dupa prima dusca. La Olteanu cred ca am si vazut o lacrima in coltul ochilor. Melcul respira greu, tragea aer la greu, ca in foalele de la gratar. Nu... nu se putea continua asa. Noroc ca am mai gasit o crasma deschisa in sat si ne-am aprovizionat cu vin. Tata Brumar ne-a lasat moale, pe vin si apa minerala, a facut carnea fripta pe jar si am mancat inca o data. Cat despre somn...ce sa va spun... Am dormit cu Paul. In camera de linga cea a lui Dan si Pui. Saraca fata a avut concert de sforaituri pe 3 voci. Dimineata, unchiul si mosul lui Dan ne-au ajutat sa ne spalam pe dinti cu o palinca baubila. A mers bine si ne-am pus la drum: mergeam la Sibiu, sa ii botezam nepotica Natalia Maria lui Melcone.

Oh shit! Asa incepe totul

15 septembrie 1984. Prima zi de scoala. Tanarul Bufnila, tarat de mama, agatat de mina ei ca un breloc, in curtea scolii nr 8 din Onesti. Adica la 2 pasi de scara blocului si de nucul in care ma catarasem si de unde saream jucandu-ma de-a indienii.

Balamuc
Lume...puhoi, mai ceva ca la coada pentru cadourile electorale de la Vanghelie. Eu...ametit...tinut de o mina de mama, care imi taraia si ghiozdanul, mostenire de la frate-miu Dragos, in timp ce eu tineam in mina un buchet de flori. E impropriu zis ca il tineam... ma agatasem de flori de parca erau o bata de cioban, stiti cum e postura, ca o vedeti la masculi in fiecare zi de 8 martie. Si se striga clasele. Ii vad pe unii pici cum se incoloneaza frumos, supravegheati de ochiul ager al mamelor. O tanti mai in varsta ii preia pe fiecare. Alea erau... "tovarasele". Si ii striga pe toti. Il vad si pe Polonic cum se aliniaza linga o fetita cu pampoane mari si albe in par, pe Grasul cum isi taraie geanta si intra in rand...ce sa mai, toti ai mei aveau clasa. Numele Bufnila nu era insa pronuntat de nimeni.

Nebunie
Femeie apriga, mama nu a stat mult pe ganduri. M-a smucit din multimea de scolari si parinti, m-a dus taras-grapis la cancelarie si a intrebat unde e directoarea. Ajungem in cabinet si gospodina Bufnila o trage la raspundere pe intelectuala ochelarista... cum ca de ce Bufnila nu e repartizat la nicio clasa, desi a fost inscris din timp la scoala. Asaltul verbal al unei moldovence nervoase nu poate fi comparat decat cu un tir de artilerie rusa in Al Doilea Razboi Mondial. Nu apuca directoarea sa spuna un cuvant ca ii mai zburau inca vreo 20 in fata. Nu a fost nevoie decat de cateva rafale verbale ca eram deja repartizat. Clasa intai C. Etajul 1. Prima usa, de la scara elevilor. Mama ma baga in clasa, dam ziua buna la invatatoare, o tipa lunga si subtire, blonda, tunsa scurt.
-Da florile, ma indeamna mama sa scap de buchetul-bata pe care il tineam gata sa il reped in scafarlia cuiva. Canci... tineam de garoafele alea de parca erau unica mea legatura cu exteriorul. Le dau, primesc doua pupaturi pe obraji, raman cu doua dare de ruj si sunt trimis in ultima banca de la perete.
Haos
In banca intai de la geam, un lungan si un slabanog (Ciobanu si Stoian) se jucau cu ascutitorile in forma de rachete. Le puneau combustibil, le lansau in spatiu, se intoreceau de acolo. Fetele stateau cuminti sau susoteau intre ele, soapte care mi se parea urlete. Polonic sporavaia de parca nici nu ma cunostea. Grasul se uita absent pe geam, cu o alura de sportiv care tocmai a ratat podiumul la Olimpiada. In fata mea, doua tipe gemene se trag de funditele din par. O paluga de fata cu un ciuf blond mananca seminte si scuipa cojile in banca. Si odata am vazut ca iese mama din clasa. Am vrut sa ma ridic, sa fug, dar nu ma ajutau deloc pirioarele. Ramasesem inlemnit si prostit acolo. M-am simtit singur, al nimanui si parasit. Odata au inceput sa ma friga ochii si sa imi curga lacrimile. Stoian si Ciobanu au fost primii care m-au vazut si au inceput sa rada. La fel si restul clasei. Polonic si Grasul se uitau si nu le venea sa creada ca dadeam apa la soareci.

Si s-a facut lumina
Nu mai stiu cum a trecut prima zi si cum de m-am trezit cu orarul in ghiozdan. Nu stiu cum de am ajuns acasa, ca nu vedeam decat crampeie din viata mea. Nu am iesit deloc afara, desi Grasul ma fluierase de vreo 10 ori la geamul din spatele blocului. Stiu doar ca m-am trezit a doua zi in mijlocul terenului de sport, asteptand sa intru la ore. Stoian si Ciobanu se uitau la mine si ma aratau cu degetul. Am ajuns in clasa, m-am pus la locul meu si ma uitam in gol. Pina am auzit o voce din spate, de la cuier.
-Asta e plangaciosul clasei. Eu zic sa ii dam vreo doua sa isi revina.
Si a sarit clasa in aer. Nu cred ca a fost banca sa nu o daram cu Stoian. Fir de praf de pe parchet sa nu il sterg cu Ciobanu. Caiet si penar sa nu ii zbor in cap lui Pietroiu. Pantofii aveau un lustru ideal de la cate suturi ii bagasem lui Marius Cornea in cur. Pumnii ma dureau de la cati ii carasem in spate lui Busi. Tancau si Grigoras intrasera sub banci de frica. Grasu si Polonic imi zambeau. Da, se facuse lumina. De acum stiam ce replica trebuie sa dau. Iar timp de cateva saptamani nu a mai suflat nimeni un cuvant de rau la mine. Batusem toata clasa. iar apoi am trecut la aia din clasele vecine, de se stia pe tot palierul de la etajul unu cine e Bufnila si cum da cu pumnul. In curand aveau sa auda si aia de clasa a cincea de mine. Colegii lui Dragos ma poreclisera Rambo. Dracu stia cine e ala? Eu dadeam cu pumnul ca sa nu ma ia careva de sus. Si mergea.

Pregatiri de scoala

In septembrie, era simplu sa iti dai seama ca incepe scoala. Se intamplau lucruri ciudate.

- toate fetele din clasa mea incepeau sa apara pe la blocul meu. Dadeau ture, adica se plimbau cate 4-5, cu pas vioi, pe la gardurile scolii. Mergeau repede sa se poata face niz-nai. Adica sa nu se vada ca au auzit toate injuraturile si replicile stupide de agatat pe care le varsam.

-Polonic pleca iar primul in casa. Doar ca era chemat mai devreme acum, ca se scurta ziua.

-mamele ne asteptau la usa cu piatra ponce si inalbitorul. Astea erau ustensilele cu care se scoteau petele lasate de coaja de nuca pe palmele golanilor care calareau orice pom fructifer.

-bunicii se infiintau mai des pe acasa. Fie veneau sa mai cotizeze cu ceva la fondul de rechizite, fie sa mai aiba griji de prichindei. Parintii incepeau cursele prin oras.

-babacii se intorceau din oras incarcati cu plase de parca erau Bator al Fefeleagai. De la caiete la pixuri, radiere, carnetele si manuale, gaseai de toate in genti. Numai niste dulciuri nu.

-tocilarii incepeau sa se reinfiinteze la scarile din fata blocului. Mai voiosi ca niciodata si mai incantati decat anul trecut cind iti aratasera penarul nou, cu imagine schimbatoare pe capacul cutiei. Acum, de vina era raportorul cel nou cu care promitea sa masoare unghiurile mai dihai ca la NASA. Cu un pumn sub barba ii dadeai stingerea de la ora 4 seara si iti mai permiteai sa visezi la vara si la zile fara profi si invatatori.

-nu mai aveau parintii sa iti dea "bani de o guma" pe care sa ii transformi in tigari la chioscul din statia de autobuz, unde vanzatoarea ar fi vandut si marijuana, oricui ii cerea. Maruntii tai erau de acuma pusi la saltea, sa fie pentru...fondul clasei, ca trebuie varuita si aia.

-Sperila scotea din nou pipa. Adica isi facea una noua, din coceanul de porumb la care atasa aceeasi coada veche de pix. Tutunul de pipa se gasea din belsug in chistoace, pina nu incepeau ploile de septembrie.

-se rareau partidele de pescuit la mina si sedintele prelungite de inot la strand. Iar mizerabilii aia de paznici abia asteptau sa goleasca bazinele si sa scape de droaia de pici care inotau de parca se inecau. Cand se goleau bazinele umblam cu capul in pamant toata ziua.

-nu mai fugea Sperila de acasa. Desi obisnuia sa isi ia picioarele la spinare cel putin de 4 ori pe saptamana, ca apoi sa fie recuperat de Gogosar din cine stie ce canal. Sperila era acum trist si resemnat ca un miel gata de taiere.
Motive de bucurie...
...erau putine. Iar pe alea cate erau, numai optimismul Grasului le putea gasi.
-Auzi ba Ochi... nu fi prost, ca tara geme. Iar scoala...si mai si. De acuma iar facem bani in fiecare zi, ii jecmanim pe astia mici, sare loveaua ca la balamuc si avem de un film, de o tigara, de un lichior. (Suncosul se dedulcise la lichior de menta, din vina lui Polonic. Manglise asta micul niste bani de acasa si a cumparat vreo 3 sticloante de lichior. Dulce-dulce, mult-mult, Grasul era cel mai bun amic al lui. Cand a fost de impartit vergi la curul vinovatului, Grasul fluiera a paguba pe afara, asteptand ca Polonic sa incaseze papara si sa... "vina la joaca".)
-Mai bine vindem sticle... ii spun amarat. Dar si pe alea ia-le de unde nu-s, ca face maica-mea bulion si ii trebuie. daca ciordesc una, ma spanzura.
-Taci ma din gura... abia astept sa reluam "afacerile". Vine Cornea si il facem de bani la poker, Ciobanu la barbut, Pietroiu la copcica, mai batem unul-doi, mai agatam cate o gagicutza, mergem sa vedem boboacele de a cincea... (Speram din tot sufletul sa nu mai patim ca anul trecut, cind gasisem o clasa intreaga de fete din satele de prim-prejur. Doua zile se jurase Grasul la Sperila, care nu ne credea. "Fratele meu, sa imi crape mingea de piele, aia ciordita de pe terenul de la Constructii, daca te mint. Erau aliniate in clasa de parca acum le luase de pe camp. Le puneai sapa pe umar ca la militari si praseau tot cucuruzul din judet... aia era infanteria rurala").

Raspundem intrebarilor de pici
Rasarisera cativa pustani de clasa intai si pe la blocul nostru. Are-n-are ce face, se apuca Polonic intr-o buna zi sa le faca pregatirea de scoala. Aghiotant, Suncimea-Sa. Marian, Cioremeii, Moruzoaicele, Iepuroaicele mici, toti facusera semicerc la masa de sah, pe care trona curul imens al Grasului si nemernicia lui Polonic.
-Dar ce iti face la scoala de este asa de nasol?, intreaba o mogaldeata blonda.
-Pai prima oara, daca esti fetita, iti rupe rochita si iti arunca funditele din par. Te manjeste invatatoarea cu ruj pe fata...incepe sa explice Luca.
-Dar rujul e fain, sare fetita cu gura..
-Taci fa, se baga Grasul... ca te prinde invatatoarea si iti baga 2 suturi in cur si daca plangi te bate si mai tare.
-Grasuleeee, dar daca sunt baiat cuminte, ce patesc?, sare un pici.
-Iti da cu rigla la palme pina ti se inrosesc, iti ia cartile si ti le da de cap...
-Asa ati patit si voi? se minuneaza un mucalit...
-Nu, ca uite ce pumni mari am. I-am batut pe toti cu Ovidiu si cu Luci si cu Sperila. Daca nu stii sa te bati, tre sa le dai bani la aia mai mari sa te apere.
-Dar daca esti pe acolo, ma aperi si pe mine...
-Baniiii........., nu auzi, tre sa ai bani, transeaza Grasul prima lui incercare fara violenta de a face rost de marafeti.
Incercarea s-a dus dracului cind au venit fetele mai mari si au inceput sa se joace cu pustanii. Normal... se jucau de-a scoala. Iar ele erau invatatoarele blande si cuminti care le fac codite si le piaptana si le spun povesti. Aveau si cescute de ceai intinse pe patura.
-Sa ma cac in scoala voastra, le-a trantit-o Gras si a expediat un sut direct in ceainicul de plastic.

Borzestii mei

Pai cam asa am vazut eu Borzestiul, intr-un minut de rubrica turistica.

Borzestii lui Stefan

StirileProTV.ro

Patimi de septembrie

Nu suport luna septembrie. E luna cea mai nasoala din an. E de cacat. Pute. O urasc. Numai belele se intampla in septembrie.Pe 15 incepe scoala. Iar scoala e de toata jena. "Sa o ungi cu slanina si sa o dai la caini", spunea bunica-mea. O las pe mina tocilarilor, sa si-o bage unde vor ei. Eu ii mitraliam ferestrele imediat ce luam vacanta. Iar pe 15 septembrie ma piteam prin orice cotlon al casei sa nu ma gaseasca mama si sa ma trimita la scoala.

In comunism, cum incepea scoala, incepea si practica. Iar tanarul elev, pionier sau utecist al patriei isi sufleca mainile si muncea cot la cot cu oamenii de pe ogoare. Adica veneai acasa mirosind a balega si a transpiratie statuta. Depanusam la porumb de imi sareau ochii, scoteam cartofii de pe tarlalele adiacente Onestiului si incercam sa ma fofilez cat puteam de la munca.Mai tarziu, inainte sa inceapa liceul, incepeau muncile agricole la tara. Iar bunicul Vasile Bufnila abia astepta sa isi suceasca o tigara, asezat in cur pe un polog de porumb proaspat taiat de aprig manuitorul de secera Ovidiu. Imediat ce se aseza si ii dadea foc mahoarcei, se si lua de mine: "Tu-ti cotarca ma-tii de nepot, taie mai de jos cucuruzul ala cu secera, nu vreau sa ma impiedic de el". Cafeaua de dimineata era o idee utopica, de la 5 munceam prin roua rece, pina hat seara la 7 cind praful de pe gat nu se ducea nici cu un litru de vin invechit si otetit. Ma ustura gatul numai cand ma gandesc.

In septembrie se incheie concediile, revii la munca. Si dupa ce ai stat macar o saptamana cu mintea libera, fara stres, servit de altii si cu burta lafaita, ti se revarsa tot rahatul in cap si ramai cu un zambet timp pe figura: nu ai avut timp sa te dezmeticesti din starea de concediu.

In septembrie se coc strugurii, dar nu e gata vinul. Nici macar mustul, sa stii ca te asiguri de o pantecaraie cu produse naturale. Ce sa mai zici de un tulburel turnat in oale de lut sau de un sprit. Nu e nici vara, nici toamna, nici cal, nici magar.

In septembrie esti satul de toate fructele posibile, de la fragi la pepeni, care nici macar nu mai au gust. Iar daca au, sunt mici si trebuie inghesuiti in butoaiele mari de muraturi. In septembrie te ia mama gospodina de minutza si te taraste frumos dupa ea cat targuie cele trebuincioase pentru muraturi la iarna. Adica o sa cari ca magarul in panta: sare grunjoasa, ardei capia, pepeni mici, gogonele, gogosari, marar, telina, morcovi mari, varza in cantitati pe care doar un elefant le poate manca, rosii si vinete pentru zacusca. Si o sa puta casa mai ceva ca o cuhnie medievala din Moldova.

Nu poti sa vezi un meci, un film sau un desen animat ca esti smuls de pe canapea sa vanturi muraturile sau varza. Sa speli borcanele, sa le aranjezi, sa le legi la gura, sa le pui in raft, sa le aranjezi din nou, pe caprarii si cu etichete. Sa pui pietre peste lemnele care tin gogonelele blocate in butoi, sa cureti diverse legume pentru zarzavaturi si sa stai macar degeaba la bucatarie, sa ii tii de urat prezentei feminine care a trebaluit atata.

In septembrie trebuia sa faci cursele alea tampite cu parintii prin magazinele de la Onesti, "sa te pregatesti de scoala". Uniforme cautai la `Princhindel` sau la `Universal`, cele mai mari magazine din Onesti. Rechizite mai ieftine ti se puneau in brate de la G-uri sau de la Orizont. Dar cel mai nasol moment era cand te spalai de vara, de vacanta si de civilie. Erai introdus in cada si sapunit cu simtul raspunderii sa iti iasa din cap dealurile verzi, fanetzele pe care ai alergat cu amicii, sariturile de pe trambulina de la strand, ocheadele cu fetele din tabara, prastia cu pietre si teava cu cornete, apa bauta de la cismelele orasului, pantalonii scurti si sandalele, orice idee de libertate.

Cum dracu sa nu bocesti de ciuda, oftica si obida in luna septembrie?

Pe 5 septembrie e insa un lucru bun: Ziua Melcului. La Multi Ani Dane si sa ne pice bine gratarul de miel, branza de burduf sibiana si ceapa rosie zdrobita pe genunchi, cu un pumn de masline, un colt de paine de casa si cateva stampane de tuica tare. Cat despre saracii elevi...Hai liberare! Septembrie sucks.

Foame de Delta

Ca sa nu ma mai obosesc sa scriu cum a fost in Delta la capitolul culinar, va las sa ascultati ce a fost. Citeste Busu, pastila de turism de la radio InfoPro.

Delta culinara

StirileProTV.ro

3 bucati, scurt pe 2

Sa vezi si sa nu crezi. RRA si-a tras site nou. Si nu e rau deloc. Vezi aici

Mai am cateva pagini si termin o carte fabuloasa, din al meu pdv. "In Delta cu Jacques Yves Cousteau", de Radu Anton Roman. Daca ai crescut cu imaginile din filmele caruntului explorator si daca ai salivat la emisiunile lui Radu Anton Roman, atunci e musai sa citesti cartea asta. Iar daca iubesti Delta, ai pus-o... nu mai lasi volumul din mina, oricate vase ar fi de spalat in chiuveta si oricate filme ar fi la tv. Poate sa te cicaleasca femeia un an de zile, nu dai cartea pe nimic. Apropo de filme, chiar vreau sa vad documentarul facut de Cousteau in Delta. Daca il are careva, sa aprinda un foc in varf de deal, sa ma anunte.

Sambata, duminica, luni...vor fi 3 zile de uscheala. Adica ajung la Retis si la Sibiu. La o pulpa de miel pe gratar, cu un ardei gras umplut cu branza framantata sibiana, cu o ceapa rosie sparta cu pumnul pe genunchi, sare grunjoasa presarata pe ea si cu paine de casa facuta in cuptor de bunicuta lui Dan. Iar apoi o sa facem o invartita la botez, ca a nascut sora lui Dan, Adina. Pingelele sa tina, ca muzica sigur va fi. Si ma duc sa le fac dedicatii la sibienii mei dragi :)

Tobago, mon amour

Da, dupa cativa ani de cautare, de prospectare, de testare si de adulmecare, l-am gasit. Il cheama Tobago si e un caiac sit-on-top de la Bic. Duce lejer 2 adulti si un copil, undeva la 250 de kilograme. E stabil cu draci, mai rapid decat Kalao, desi e mai scurt, si merge de minune pe apa marii sau pe apa de rau si de lac. Mai putin in white-water, dar cine naiba se da cu el la munte, ca eu nu. Am pus ochii pe varianta galbena a lui, dar nici aia albastra nu e de lepadat. Albastrul arata chiar mai bine dar pe apa iti sare in ochi galbenul mai repede, asa ca prefer varianta domestica. E de cumparat la magazinele Hibiscus, unde ar ajunge la 22 de milioane, la reducere. L-as fi luat acum, numai ca nu am banii, asa ca din primavara tare ma gandesc sa ma sui in el. Si sa ma plimb pe Valea Oltului, pe lacurile din jurul Bucurestiului, ca sa nu mai spun ca ma bate gandul sa ma dau si pe lacul din parcul IOR sau din Herastrau. I-am facut proba pe o mare calma, la Sulina, cu Oaki matelot... si am ramas surprins. 3 incepatori pe un Kalao nu aveau viteza pe care o prindeam eu cu micutza mea. Asa ca da... asta ramane. Desi variantele de pescuit ale caiacelor imi faceau cu ochiul ceva de speriat. Bic Tobago ... dar ramane sa ii gasesc un nume ... si va trebui sa fie un nume de fata. Accept sugestii. (Adica fac si eu ca prostii, vand pielea ursului din padure. Nu am caiacul inca, dar ii fac botez. La lansarea pe apa nu o sa dau cu sticla de sampanie in el, desi nu e casant.)

Udrea, ia notite!

Eram in Sulina de cateva zile. Batusem babaroasele la table cu Anca ceva de speriat, prinsesem mai mult peste decat in tot anul, cind m-am intalnit cu doi englezi veniti sa vada partea salbatica a Deltei, direct din canoea lui Andrei. Iar omul le-a aratat ce e mai fain si mai salbatic in Delta. Au avut si cateva incidente, dar gandirea simpla si eficienta a bautorilor de Guiness e demna de un ministru de turism in Romania.

Incidente din start
Harry si Athena au venit tocmai de la Oxford sa se dea cu caiacul si canoea pe canale, sa vada pasari, pesti, Delta si sa faca poze. Bird-watching carevasazica. Dar au inceput prost. Au nimerit la Tulcea de 15 august, Sfanta Marie. Au dormit in cort, intr-un sat de langa Tulcea dar numai cateva ore din noapte. Urlau romanii nostri de au crezut englezoii ca e nunta. Le-am spus noi dupa cateva zile ca era o simpla onomastica. A doua zi, i-a urcat Andrei in canoe si i-a plimbat pe canale. Pina sa ajunga acolo, in salbaticie, era sa ajunga pe fundul Dunarii. A trecut un roman destept cu barca cu motor pe langa ei, asa de aproape ca era sa ii rastoarne. La cateva zile distanta, au facut poze cu pelicanii si s-au retras din buza zonei ocrotite de lege. Sa nu deranjeze pasarile. Nu e bai, ca a intrat un romanas cu barca motorizata in plin stol de pelicani. Zburau pasarile care incotro mai ceva ca gainile si curcile crescute in sate la sosea.

Ultimul incident...
...a fost la Sulina. M-am dus sa ii recuperez pe ei si pe Andrei, cu barci cu tot, de pe chei. Athena a coborat bine mersi din canoe, dar Harry se credea fiul mostenitor al amiralului Nelson. Drept pentru care a refuzat extrem de politicos mina intinsa de mine ca ajutor la iesirea de pe caiac. Cu nasul sus, demn si drept ca un lord din natia insulara, s-a ridicat pe caiac, gata sa paseasca pe pamantul Sulinei. Treptele sunt insa alunecoase cu draci, asa ca alunecarea a fost de zile mari. Englezul o luase la vale spre apa adanca de 2 sau 3 metri. Noroc cu vesta de salvare pe care o purta si de care l-am prins la timp. L-am tinut un pic suspendat, cat sa isi scoata picioarele din apa si sa vina pe uscat. A fost fair-play si a recunoscut ca nu trebuia sa refuze ajutorul. Apoi a ajuns acasa si a mancat cu pofta preparatele din peste de la Tanti Gafina. Cand s-a ajuns la bere, sotii englezi au baut cot la cot. (Se aude Oaki?). Si abia a doua seara au servit o lectie de turism pragmatic. Pina atunci mi-au dat un singur sfat. Sa ma duc la un pub de provincie in Anglia, sunt mai bune decat prostiile de carciumi din Londra.

Elena Udrea, scoate un creion si noteaza!
-Aveti drumuri care nu corespund Uniunii Europene. (Ce finut a spus englezoaica faptul ca suntem in preistoria autostrazilor). Dar aveti ceva ce noi nu mai avem si nici nu mai gasim la noi in tara sau prin Europa. Si pentru care suntem dispusi sa dam banii. Aveti salbaticie. Animale, pasari, ape, dealuri...de toate. Nu e primitivism, ci e o stare de conservare, dupa cum vedem noi asta. Asta e de transmis afara si de promovat pentru Romania ca tara turistica si cu care sa atrageti turistii. Mare si ocean, cu statiuni si ape excelente gasim in Grecia si in Spania. Acolo ne bronzam noi, cei din vest. Mergem la schi in Alpi, nu in Carpati. Gasim partii excelente si personal foarte ok. Dar in Romania, oamenii sunt extrem de ospitalieri, vorbesc engleza si asta face mult pentru noi, plus ca e salbatic. Aveti zone in care nici voi nu ati fost si pe care le puteti folosi. Eu de aia am venit aici, iar Harry vrea sa vada neaparat manastirile din Bucovina, el e profesor de istoria artei. (Vorbea Athena, nu zeita intelepciunii, ci o profesoara care lucreaza in domeniul ecologiei si prezervarii putinelor zone nealterate din Marea Britanie).
Sincer va spun, femeia abia astepta sa ajunga la net sa vada rezultatele de la cricket. Dar cand i-am spus ca Nadia, Hagi si Ilie Nastase promoveaza Romania... a lasat-o rece. Banuiesc ca nu vine nici naiba aici sa vada ce mai face o fosta glorie a sportului si nimeni nu da bani multi sa respire acelasi aer cu Gica, Nadia si Ilie.

-Elena, pune creionul jos si mars la treaba, nu imi mai cheltui banii pe tampenii.

Intors din Rai

M-am intors din a doua saptamana de concediu. Tot de la Sulina. Si a fost superb. Cam ca materialul de mai jos, citit de Busu, montat audio de Boogie si scris de mine. Adica s-a inaugurat rubrica de InfoTurism de la InfoPro.

Iar aici mai e una din rubrici. Cea despre Bucovina.

Si mai sunt destule. Le gasiti pe www.stirileprotv.ro in sectiunea de travel si pe www.infopro.ro

Delta Olteanului

Se smecheri Paul... nu mai pune poze pe blog, face filmulete din pozele de la Sulina. mai jos vedeti Delta lui, drumul spre ea, mai exact.

Setea de vineri seara

Stii cum e sa ai un concediu de 10 zile... ratat complet?

Stii cum e sa nu mai ai o zi libera de 2 saptamani?

Stii cum e sa ti se spuna sa faci ceva, sa iasa treaba... pentru ca apoi sa dureze mai mult retusarea?

Sa afli ca albul e negru, negrul e gri si griul e albastru? Iar albastrul, privit din partea cealalta aduce a roz, desi initial se voia un alb?

Stii cum e sa o iei catinel razna, sa simti cum iti sar creierii din cap?

E, daca le stii pe toate astea, atunci o sa intelegi ce e aia sete de vineri seara.

Adica abia astepti sa ajungi in fata unui pahar de bere rece, cu prietenii, sa uiti de toate tampeniile si sa incerci sa te pregatesti pentru o noua perioada de stres.

Asta e setea de vineri seara. Sa inceapa Comitetul, turna-mi-as bere in pahar.

In curul gol

Pentru ca noi crescusem in comunism, nudismul era un soi de tabu. Adica nu faceai plaja in curul gol, nu te despuiai de haine oriunde, daca vedeai o tipa topless iti ieseau ochii din cap ca antenele la melc dupa ploaie. Ne holbam pina ne dadea tipa o palma, sa ne bagam limbile inapoi in gura. Baleam ca niste caini prosti si acum dam vina pe comunism ca sa ascundem cat de ciuri-buri eram. Au fost insa situatii cind am fript-o si noi ca la nudisti.La Digul Unu
Digul Unu era micuta cascada de linga principalul pod peste Casin din orasul Onesti. Acolo ne faceam veacul mai rar. Era un loc misto de stat sub cascada, de prins peste cu mina, de sarit, dar nu aveai unde sa inoti. Ne balaceam un pic, apoi ne dadeam drumul cu suvoiul de apa pe stanci, de ajungeam la Digul Doi (distanta de 50 de metri) cu slipii rupti in cur. Dar de obicei, stateam aici sa facem celebrul concurs interactiv cu premii constand in pedepse, concurs cunoscut sub denumirea generica de: Oglinda. Adica unul din noi facea un pocinog de saritura de pe stancile digului, in apa, iar ceilalti il imitau. Care gresea, ori lua suturi in cur, ori pedepse de la toti. Si din sut in sut, din pedeapsa in pedeapsa, s-a ajuns la razboi. Eu si Grasul contra lui Polonic si a lui Sperila. Iar scheleticul meu amic a facut o saritura de nu a reusit Grasimea Sa sa o imite. Si a venit pedeapsa de la Sperila.
-Te duci acum pe pod si cind ajungi la mijloc, printre oameni, urli cat poti tu de tare: "Lume, lume si iar lume/ Ia uitati-va la mine/ Numai muschi si vitamine".
-Sa mori tu Sperietuliii, il ia balena la misto pe Steli. Alta idee nu ai? Zi alta pedeapsa ca te trimit in curul gol pina acasa sau te pun sa arestezi chistoace fara chiloti pe tine.
Face Sperila consiliu de razboi cu Polonic si iese o noua pedeapsa: sa sara in curul gol, de pe stanca digului 1. Turbase Grasul de furie. Dar, am facut si noi consiliu.

Huiduieli si amenintari
-Huuuuooooooooo!!! tipau cativa golanasi de pe pod, catre Grasul, care defila in curul gol pe stanca, mergand cu pas apasat. A facut un echer perfect, a intrat in apa si lumea de pe pod, de la 15 metri distanta, a scapat de privelistea unui cur cat o basculanta. Nu pentru mult timp. Venea razbunarea.
-Acuma, fiti atenti aici, ca va rup capetele daca nu faceti saritura asta, spune Grasul catre Polonic si Sperila. Sperietulii, iti placi in curu gol?...In curul gol o sa sariti si voi. Daca eu si Ochiosul sarim in curul gol de pe stanca, iar voi nu faceti la fel, dracul va ia. Stii ca Ochi te prinde la inot imediat Sperila, sa nu cumva sa fugi. Iar tu, Polonic, daca nu ai sarit, vai de capul tau ce omor iti dau. Cum te prind, cum te inec si apoi iti bag asta pe gura, ameninta Grasul care avea un pumn cat o gutuie mare si galbena. Odata incheiat discursul de incurajare, iar iese Grasul din apa. Fara chiloti pe el. Husa de tanc fusese lasata pe un bolovan, strategic, sa nu o ia vreun val. Cum a iesit pachidermul din apa, cum au reizbucnit injuraturile si huiduielile de pe pod. Grasul nu a mai suportat. S-a intors cu spatele spre ei, si-a departat picioarele si s-a aplecat in fata.
-Na ma. Ia ziceti voi... am mamaliga intre dinti?

Vin rudele si vecinii
Sare Grasul, iar cei de pe pod, mai sa faca atacul de apoplexie. Cind se gandeau deja sa vina spre tembelii aia care fac baie, iaca mai iese unul din apa. Tot in curul gol. Imi fluturam balanganiciul mandru. Am executat o "randunica" de pe dig si am intrat in apa in corul de injuraturi. Cand deja incepusera sa fluiere si pescarii de pe rau, doar faceam nudism in centrul orasului, hop si Sperila cu vrejul lui la vedere. Gata, incepusera sa zboare bolovanii. Din fericire nu ajungeau la noi. Cind iese Luca, sa isi faca si el saritura, hait... vecinii Duta, de pe scara lui Grasul. In spatele lor, aparea un cap cunoscut: mama lui Luca. Odata a sarit asta in apa si s-a ascuns dupa stanca. Grasul nu avea insa nicio jena: era in apa pina la brau si sarea in sus, sa le arate pescarilor ce avea el mai inteligent in acel moment.
-Ba tembelul dracu`, vino incoace, ca te vad mama si sormea, ii zice Luca.
-Ce vrei ma, crede Grasul ca facem misto de el, crezi ca nu au mai vazut?... Ha ha ha ha
-Vino boul naibii incoace, ca ne toarna acasa, nu mai sari ca fraierul, ii bag si eu morocovul in gaoz.
-Ovidiuuuuu...... se aude o voce cunoscuta de pe pod. Era Nicoleta, sora lui Polonic.
-Daaaa, raspunde balenoidul.
-Luci e acolo?
-Nu eeeee. A plecat acasaaaa dupa fotbal, nu a mai venit la baie, incheie Grasul toata poliloghia.
Degeaba. Seara, cind am ajuns si noi pe bancile din fata blocului, sor-sa lui Sperila, Rodica, si surorile Iepuroiace se uitau la noi si isi dadeau coate zambind. Eu, Sperila si Polonic, dam sa ne rusinam, dar ne scoate Grasul din belele.
-Radeti iepuroaicelor, fir-ati voi de bagaboante tupeiste, ati aflat ca vecinii au morcovi mari. Ia zi, nu va bagati sa rontaiti ceva? Au plecat astea ca din pusca... numai sora mai mare, Adriana a aruncat o privire inapoi. Si de acolo au iesit alte belele, tot cu Grasul si Sperila.
Sursa foto: www.onestionline.ro

3 D - misto my ass

Da, in premiera am ajuns si eu la film 3D. Nu oricare, ci taman Ice Age 3. Luat pozitia de consumator: ochelarii pe fatzau, pungociul de pop-corn (cu caramel cum voia Oaka) linga mine, asezat pe scaun si rand conform indicatiilor, deranjat de 2 pustoaice care tineau sa traverseze tot randul desi eram in capatul opus, ... perfect totul la Mall Iris Starplex din Titan.

Si a inceput grozavia. Moment la care am remarcat ca ochelarii aia sunt cam de cacat. Nu iti acopera fatzaul, si vezi pe sub ei. Claritate de imagine nu puteai cere decat daca te uitai fix prin centrul lentilei, in colturi era deja un pic cetoasa. Cam ca ecranul, daca te uiti la el fara ochelari. Si cam aiurea... pentru ca ma deranja faza asta.

Filmul, Ice Age 3, mie mi-a placut. Mai mult ca primele. Beleaua e ca la iesire am jurat ca nu are sens sa vezi un film in 3 D. Rahaturile alea publicitare, ca vine peste tine personajul, ca face, ca drege, ca mermeleste... ca te sterge de muci la nas daca nu esti atent... chixuri si vrajeli.

Si acum, ori nu erau ochelarii aia buni, ori 3D e un mare stift...nu stiu sigur, dar cert e ca nu mai calc la asa ceva. Astept sa vad IMAX-ul despre care se spune ca bate tot ce e 3D. Intre timp, raman fidel cinematografului clasic. Daca se poate cu sunet surround, cu aer conditionat si doar cu mine in sala.

Ultima zi de concediu, prima noapte de calvar

Concediul s-a terminat frumos pentru mine, cam din a 4-a zi. Cand am iesit la pescuit, vaslit pe Dunare si volei pe plaja. A inceput totul cu impinsul caruciorului cu barci catre Dunare. Ca de obicei, aia e partea cea mai nasoala. Eu aveam caiacul de 3 persoane la dispozitie, cu Nucu matelot. Era ofticat rau ca Olteanul se va da in canoe, linga Anca si Andrei. Nucu vazuse un documentar despre cum se face o canoe si voia el sa demonstreze ca stie ceva. Plus ca Paul il ingrozise cu povesti despre cum carmaciul Bufnila exploateaza matelotii pe caiac. Pina la urma nu a avut incotro si a padelat la greu, cu mine in spate. Batea un vant pe Dunare de ne temeam ca ne rasturnam, curentul era foarte puternic, asa ca am tinut mai mult pe linga mal, cu eterna frica a lui Nucu, ca o sa il bag in stuf. La locul de pescuit, adica la Farul Vechi...canci locuri bune de pescuit. Erau toate ocupate. Si scoteau oamenii somotei dupa somotei. Andrei a lansat in Dunarea umflata de ploi si a ramas in cicni minute fara montura. Noi...la undita... unde ne-a innebunit guvidele. Mic si foarte mic, negru sau maroniu, pestele de mare se incapatanase sa ia locul carasului, platicii, bibanului si rosioarei. La paine nu tragea nimic, iar la rama de mal, doar guvidele. Pina cind a luat Paul o platica, Andrei o rosioara si un biban, iar eu... un micro-oblete. Iar dupa ce am tot eliberat vreo 30 de pesti cu totii...s-a gandit Andrei ca ar fi bine sa ii si pastram. Normal ca de atunci nu a mai tras.
Partea proasta... la mine, nu m-am dat cu crema de protectie solara si pe laba piciorului. Ustura acum ca la balamuc. Seara... la plaja, am trasat terenul in nisip cu piciorul stang. Apoi da-i cu bere, nu mai simteam nimic. Dimineata urmatoare, dadea sa imi creasca inca un picior. Adica se umflase o ditamai basica pe picior, de ajunsese cat pumnul. Plina cu lichid, ameninta sa explodeze si sa ii improaste pe toti. Musai...am fost la spital a doua zi. M-au bibilit asistentele aleasi mi-au dat o lista de medicamente mai lunga decat lista cu bauturi pe care o savurasem pina atunci. Asa ca mi-am luat antibioticele si am deschis o noua rubrica la magazine: apa minerala. Sec. Fara vin. Si de atunci am tinut scorul la rent, am schiopatat prin curte si am curatat cartofi si usturoi pentru gratare. Gata concediul... ala a fost. Si am revenit la Bucuresti mai turbat decat am plecat.

Dorelee... mai cu talent

In weekend nu a fost Andrei, iar cand a venit, ne-a gasit pe mine si pe Nucu tolaniti pe canapele la o cafenea, unde ne uitam la Formula 1.

Cu o seara inainte fusese o ploaie de pomina in Sulina, prima oara cind vad asa ceva in 4 ani, iar eu ma grabeam sa car laptopul in casa, infasurat in pungi, etc. La intrare, cand sa dau perdeaua de gaze la o parte, jap un blitz in ochi. Olt, radea cu gura cat o felie de lubenita. Jap, un sut la turloaie.-Pai bine ma, eu ma chinui prin ploaie si tu stai sa pozezi, in loc sa ma ajuti?
-Ha ha ha, Nucule, vino ba sa vezi ce fata are asta in ploaie cu blitzul in ochi... ma ajuta Paul si mai mult.

Si a venit Andrei. Imediat, da-i table din greu cu Anca, prietena lui. Eu ii dadeam o line, ea imi dadea un mart. Am echilibrat cu greu balanta, pentru ca eu joc "scoasea", iar fata aia e asa de acoperita de zici ca are tigla in jocul de table. Dar si cind o prindeam... sa te tii. Trebuia sa am toate piesele bagate in casa pe 2 randuri, altfel ma nenorocea cu dublele ei.

Daca stateam seara in foisor, era bine sa eviti sa fii sub bec. Cadeau gazele ca la balamuc. Daca tot erai acolo, cel mai bine era sa ai ceva pe cap. Si o bandana era buna.
Luni, da-i pregatiri de pescuit. Lenesi, la masa, ne uitam la Andrei cum innoda nyloanele. Avea omul o colectie de plumbi si rotative, luate toate de prin balta, unde le gasea agatate de papura sau de stuf.
Cum s-a terminat inodatul, am plecat sa cautam rame. De alea negre, mari, de namol, cum le plac somnilor. Pe drum, am dat si de o testoasa care se plimba agale intre un cal si un magar. La intoarcere, dupa 45 de minute, nici urma de ea. O zbughise sigur.

Cand vine vorba despre harlet si munca, Nucu si Paul sunt ca baietii din reclama de la Unirea. Adica sunt chibiti. Stau pe margine si sapa...din priviri. Dupa ce am excavat mai ceva ca buldozerele, si eu si Andrei, am reusit sa adunam un numar de maxim 25-30 de rame, plus o coropisnita. A doua zi urma sa punem barcile pe apa si sa mergem la Farul Vechi, la pescuit somn si alti pesti de balta. Canci, am prins guvizi mai rau ca la mare. Despre asta, povestim maine.