Din acelasi ciclu de reporterici de tv locala... urmeaza si faza asta. Prinsesem prima mea deplasare, la Slanic Moldova, statiune celebra in zona si doatata inclusiv cu un izvor de apa minerala care iti taie mahmureala aferenta unei nopti de consum. De alcool, normal.
Tinut cu forta in statiune
Cu Ion in masina (cameramanul) am ajuns la Slanic, trimisi fiind de niscaiva sefi sa le filmam odraslele care participau la o frumoasa si minunata manifestare cultural-sportiva denumita generic Festivalul Sportului Bacauan. Ajuns la Slanic, desantat, scos aparatura si hai sa filmam si noi ceva. Cind a pus Ion camera pe umar, hop si seful de la Directia de Tineret si Sport, cu care ma stiam de la o alta filmare, din Onesti, de la gimnastica.
-Ovidiu... bine ca ati venit. Hai sa faceti cazarea, sa va dau bonuri de masa si apoi filmati.
-.........!!!!!!!!!!..............???????
-Hai, hai...
-Stati usor ca nu am ordin sa stau sa filmez aici cateva zile, trag cateva cadre, niste sincroane, apoi tuleo. Nu am ordin sa stau inca o noapte aici, pentru ca trebuie sa ajung la Onesti cu niste cadre cu demonstratia de karate.
Nea Barna era un tip foarte simpatic. Dar nu avea nicio televiziune, niciun radio sau ziar care sa ii fi trimis un amarat de reporter. Asa ca voia sa profite la maxim de ce avea: eu si Ionut. M-a intrebat de ce tre sa trag karate si a avut grija sa reprogrameze demonstratia de karate pentru duminica dimineata. Era vineri si am sunat la sefi. Le-am spus ce si cum, ei au fost de acord sa raman si ne-am cazat la o vila de statea sa cada, am primit bonurile in schimbul carora un restaurant ne dadea haleul si da-i munca. Rachetomodelism, volei, fotbal, totul la nivel de prichindel. Cu voleibalistele avea sa iasa de poveste.
Liudmila, mon amour
Era echipa de volei feminin din Ungheni, Balti sau alt oras de asta basarabean. Niste fete dezvoltate bine, cu care mama natura fusese extrem de generoasa. Au castigat turneul de volei, le-am tras in poza si pe camera, am luat 2 sincroane false si gata. Sincronul fals e atunci cind intervievatul crede ca merge camera, dar de fapt noi ne faceam ca filmam. Eram in pana de acumulatori si trebuia sa ne tina bateria pina cind apareau odraslele de sefi sa le pozam sa le dam la televizuina in direct. Revenind la voleibaliste, punem ochii pe doua din ele si le luam la plimbare in prag de noapte. Pe la izvoare, brazi, cascade, munte, o frumusete.
-Stii... Ovidiuli... pientru noi, voi suntiti tari amuzanti... incepe vrajeala Liudmilei, capitan de echipa de volei.
-De ce draga?, las eu o mina pe umerii ei, sa creez atmosfera propice confesiunilor. In spate, Ionut facea acelasi lucru cu Vera, colega de camera a Liudmilei mele.
-Pai vor voroviti tari caraghios aici la Romania, la Moldova romaneasca.
Nu sunt eu fan pe viata al lui George Pruteanu, dar asta m-a scos din sarite.
-Adica? Noi vorbim caraghiosssss? Da-mi un exemplu.
-Pai... uiti cum ii triebusoara aiasta. Voi ziciti... TREBUIE.
-Da, normal... e forma corecta, e si in dictionar...
-O hi, nu zac ca nu iesti, dar la noi si zici TREBU si ii asa tari poznash cind auzim di la voi TREBUIE. Si mai sunt multi altili...
In doua minute i-am demontat teoria si i-am aratat ca e pe dinafara. Cred ca am facut ceva exces de zel la partea cu latinii sunt mai buni decat slavii, ca vreo cinci minute Liudmila a fost pe radio silence. Vera auzise si ea despre ce vorbeam si, fata cu bun simt, a preferat sa taca. Nu de alta, dar cred ca desi era noapte se vedea ceva alb si spumos in goltul gurii la mine.
Nu sunt...
Cam asa incepea fiecare fraza venita din gura Liudmilei de fieare data cind imi scapam mina pe sub tricoul ei. Ionut cu Vera la o banca, noi la alta. Jap pupoiul pe obraz, cate unul frantuesc apoi (doar i-am spus ca latinii sunt mai tari decat slavii) si catinel urca mina mea de pe bulan pe abdomen si sus pe sub sutien.
-Nu sunt una di aceia...
-Poftim?
-Nu sunt una di aceia, fimeie usurea, asa ca nu mai incerca una si alta, ca nu va merge Ovidiuli.
Pe naiba. De mers a mers, dar nu pe bancile din Slanic, ci in camera de la vila. Ionut fusese avertizat, era in camera fetelor, o vrajea pe Vera, in timp ce eu ii demonstram cu argumente palpabile Liudmilei ca nu e musai sa fii una di ceia ca sa te simti bine.
-Ba ovi, imi bag picioarele, tu te distrezi cu capitanul de echipa si eu ma chinui macar sa o pup pe scnadureaua aia. Nu ma lasa frate, ca tre sa se marite virgina si de alea... a venit Ionut suparat in camera. Ca sa nu se oftice mai tare, i-am spus ca nici mie nu mi-a iesit nimic.
A trecut si ziua de sambata, iar duminica eram in masina trimisa de sefi, cu 30 de minute de karate demonstrativ filmate. Liudmila "m-a petrecut" la masina si mi-a dat o batista si un biletel cu adresa la care sa ii scriu. N-am scris nimic. Tipic...
La televizuina locala, singurul care s-a prins de ce nebunii facusem noi pe acolo a fost Clodaciunea. Gasise pe materialul brut cateva cadre nesterse, filmate de Ion, in care subsemnatul aparea stand de vorba si hlizindu-se cu fetele de la volei. Ca de obicei, a fost baiat salon si a tacut din gura, nu s-a exprimat la sefi.
