Arbitru de pescuit

Stateam in masina Opel Vectra ultimul tip, cu aerul conditionat la 22 de grade si studiam cele 4 sau 5 pagini de regulament. Eram arbitru la Cupa Monitorul de Sibiu la pescuit, de pe balta Colun. Foarte tare balta. Cu o seara inainte de concurs, ma distrasem la undita ceva de speriat. Linga mine, seful, Radu Micu, scosese cativa ciortani la lanseta. Era masina lui, dar eram pe balta sa ne asiguram ca nea Virgil, proprietarul, nu hraneste excesiv pestele, ca sa nu se prinda nimic a doua zi. Am plecat tarziu de acolo, iar mosnegimea sa a dat drumul la apa, sa starneasca pestele, sa il agite, sa nu traga. Am aflat asta insa abia a doua zi, de la cativa pescari care dormisera pe balta.

La votca inainte

Trebuia sa am in paza cativa pescari, 3 sau 4, fiecare cu 2 bete, sa le dau o cafea si o votca inainte de concurs, sa ii opresc din pescuit la timp si sa stau de bou in soare, privind cum ei se distreaza. Nu pornise bine ziua. M-a luat Radu cu masina, am incarcat proviziile si dusi am fost. Aveam emotii ca mireasa la altar sau ca scolarul pe 15 septembrie. Pina cind am gustat votca. Apoi am inceput sa o impart pescarilor care se strangeau la masa organizatorilor. Ia de-i trece pe toti pe lista. Da-le o votca, zi-le FIR INTINS, nu bafta Oaka, asa cum m-ai blestemat tu acum 3 saptamani. Imparte standurile, treci pe la fiecare, totul in timp record. Ai fi spus ca eram nemti, asa bine ne-am miscat, ca a inceput totul la timp. Stateam acum in cur pe o galeata sparta, intoarsa invers si ma uitam la ai mei. Aveam de supravegheat un mediesean mustacios ca un lingurar, cu o palarie de cowboy, un mosneag betiv si rautacios ca o soacra si un pustan, fiul lui Nea Soaita, soferul nostru de la Monitorul de Sibiu. Mosul ma intreba cate in luna si in stele, mustaciosul mai intreba daca are voie sa dea la linguritza, pentru salau, iar pustiul se distra cu obletii. Si a inceput nebunia.

Bere pentru toti arbitrii

Berea Aurora era unul din sponsori. Mustaciosul era anti-alcool, pustiul nu avea voie, iar Mosul nu voia decat tarie si venise dotat cu o Saniuta rece in termos. M-am dus la cortul central si am luat 3 baxuri a sase sticle de 330 de bere.

-Sefule, am o gasca de betivi acolo. Le arde buza dupa bere de nu se poate. Astia ne golesc stocul imediat, m-am scuzat eu pentru cantitatea mare de bere luata. Dupa o jumate de ora de lasat berea in balta, m-am certat cu mosul. Credea ca sticlele de la mal ii sperie carasii grasi din mijlocul lacului. Nu prinsese nimic. Mustaciosul avea 2 carasei la activ, iar pustanul fleoscaia apa ceva de speriat cu o ditamai telescopica imprumutata de la seful. L-am invatat sa adauge al doilea carlig la forfac, i-am preparat paine cu mamaliga si incepuse ala mic sa prinda obletii de ziceai ca nu e adevarat. In rest, nu tragea nimic. In celalalt capat al lacului se afla insa campionul national al Romaniei la pescuit viteza. Prindea omul doar obleti, cu 2 undite micute, ceva de speriat. Avea sa castige concursul, dar pustiul a luat si el un premiu, ptr cel mai mic peste. S-a ales cu o undita.

Certuri cu final neasteptat

Mustaciosul si mosul meu se relaxasera sub salcii, se uitau rar la lansete si vorbeau despre fitele nevestelor lasate acasa. Grigore, un oltean betiv din redacie, arbitra si el la cativa metri departare, asa ca venea ope la mine sa testam racoarea din sticlele de bere. Cind am terminat baxurile mele, le-a adus si el pe ale lui. Numai ca incepuse deja show-ul cu mosneagul.

-Ba baiatule... competitie mai prost organizata ca asta nu am vazut. Cum sa nu traga ma nene pestele? dar chiar deloc? L-ati pus pe ala micul aici sa besteleasca apa cu parul ala de undita, nu trage pestele, sandvisurile alea cred ca erau expirate...

-Tataiae, fara vrajeala acum, nu o sa iti bag eu pestele in carlig, vezi ca ceva mai incolo scot aia ceva de jale. Ala micul e aici ca asa s-a tras la sorti, iar sandvis de ala nu a mancat neam de neamul tau, de la maimuta la extraterestru: e de la McDonalds.

-Si au pus si arbitru nerusinat la standul meu, continua mosul.

-Vezi ca seful meu e mai incolo, du-te si spune-i ca ai dat un pret de nimic ca sa faci galagie pe balta in loc sa pescuiesti.

Ca sa se oftice si mai tare, mi-am luat o undita si m-am apucat sa prind obleti si carasei. Mosul si mustaciosul nu au incotro, scot si ei lansetele si se apuca de prins pestisori. Nu mai aveau rame. Le mai dau. Nu mai aveau timp. Nici nu le-am mai dat. La 14 se incheia concursul, la 13,50 ei deja ma asigurau ca nu se lasa pina nu prind ceva mai mult de 2 kile, sa aiba ce arata la femei acasa.

-Ma oameni, vedeti ca mai sunt cinci minute, pregatiti-va sa scoateti unditele, ca eu nu va mai las sa pescuiti... le promit celor doi.

-Lasa, lasa.... ca tu nici nu ai voie sa pescuiesti ca arbitru. Degeaba ai aruncat pestele inapoi, nu ai voie si gata, se sumeseste mosul, incercand sa isi aduca aminte cat de razboinic era el in 44.

La 14,00 s-a auzit focul de arma care punea capat concursului. Mosul nu a vrut sa scoata unditele si s-a trezit cu mine sarind in apa, la un pas de unditele lui. L-am stropit din cap pina in picioare, udat sanatos, si s-a ridicat plin de draci. Nu a mai stat sa isi cantareasca pestii, nu a mai stat la masa asigurata de organizatori. S-a dus direct acasa cu 500 de grame de obleti.

P.S. Maine sunt la peste, la cupa Presei.... care imi ureaza bafta moare instant. Se spune "Fir Intins", sau "Cacat in traista".

Stiri din pescuit

La o paispe... ma duc sambata la Cupa Presei de Pescuit. Nush ce naiba altceva sa fac sambata de la ora 5 dimineata pina dupa-amiaza, nu? Merge si fratele Melcul, deci e clar ca va fi bine de tot. :)

Azi ma duc sa refac stocul de monturi, carlige, plumbi, forface, afectat de ultima vizita pe balta. In traducere, imi iau carlige multe, sa nu le mai las prin cioate, ca data trecuta. Ca am imbogatit Sarulestiul, balta Belciugatele poate sa mai astepte.

Am citit ieri regulamentul de concurs. Are 10 pagini. Mai mult decat avea regulamentul la concursul de pescuit unde am fost eu arbitru, cel de la Colun, in Sibiu. Atunci, ca sa ii opresc pe unii din pescuit am sarit in apa. :) Sa tot fie nebuni de astia ca mine. Ce se anunta ciudat la cupa presei...hm... nu pui alcool in gura cat timp pescuiesti...si nu fumezi decat in anumite locuri. Urat domne, urat... Dar facem pariu ca ma descurc si acolo?

A, inca o faza... Organizatorii premiaza cel mai slab pescar. La cel mai gras nu ar fi dat si ei o undita... o coada de peste, ceva acolo...

Hai ca azi nu am timp, dar maine va spun ce a iesit cu Bufnila arbitru de concurs de pescuit.

Am spart suta

1999. Mai ramasesera 99 de zile de armata. Toti veteranii din unitate aveam buzunarele pline de fise de 100 de lei. De alea mari. Cind am auzit goarna care ne chema la apelul de seara am aruncat fisele. Sus, inalt, cu bolta, sa se sparga suta. Si s-a spart. La 3 luni de zile eram acasa, incercand sa uit de armata care imi scosese niste fire albe. Culmea e ca aparusera in barba si de atunci ma intreaba lumea daca imi vopsesc ciocul :)

Cu vreo cateva luni in urma chiar aveam ceva program mai liber. Ma duceam la sala, sa scap de cateva din cele 102 kintale pe care le detineam. Si dupa o luna m-am trezit ca am 105. Am lasat dracului bicicleta eliptica si ganterele si m-am decis sa ma fac cat China. Sau cat gigelushul din foto. Sa nu imi mai refuz nici o mancare ... de la ardeii umpluti aia deliciosi cu ardei iuti si smantana pregatiti de MacroOaka... adica mama Micro-oakai mele... si pina la fripturile inslaninate pe care le face Melcul. Si are ardeleanul in program niste ciorbe cu slanina si untura de spui ca is piftii bucurestene. Nici asa nu a mers, ca eram de 106 kile dupa cateva zile. Am luat-o apoi pe regim diferentiat. 2 zile lapte, 2 legume si 2 gratare. Daca va imaginati o tortura mai mare ca asta... treaba voastra, pentru mine, clar ca era. Si asa m-a bagat un amic, Senchiu Silviule, la alt regim. Halesc ce vreau, cat vreau, dar fara paine si fara sa mai ingurgitez seara dupa ora 7. Oameni... merge. In 2 saptamani dadusem jos 5 kile. Postul de azi aniverseaza spargerea sutei. Sunt la 99 de kile. hai la mai mic si sa fim sanatosi. Ma fac fotomodel de kiloti la Milano.

:)

Cel mai tare dialog ever intr-un film romanesc. Dem Radulescu la agatat. Ptr cei interesati, filmul se cheama "Asta seara dansam in familie". Si zi asa, era de profesie profesoara?

Manastirea lui Bufnila

Gata. Imi fac manastire. De taici. De oameni asa ca mine, care s-au saturat sa citeasca prin metrou sau prin tramvai. Care nu mai suporta sa se topeasca odata cu asfaltul ala mizerabil. Ma retrag din Bucuresti si deschid manastire. Undeva in Ceahlau, linga Cheile Bicazului. Cu o sucursala in Delta. Sa fie liniste, sa nu se auda musca in timp ce stai lungit si citesti ultimele romane de la Nemira sau mai stiu eu ce alte carti. Sa stea umbra codrului pe tine, sau sa simti vantul cum vuieste pe la geamuri.

Si sa fie manastirea asta cam dupa chipul si asemanarea religiei facute de mine in anul 1 de facultate.

Adica vinul de impartasanie sa fie baut de cuviosii ieromonahi si fara a se impartasi.

Barba sa fie optionala, dar nu mai mult de cioc.

Biblioteca manastirii sa fie aprovizionata lunar cu cele mai tari titluri, alese de staretul Bufnila.

Personalul care deserveste manastirea sa fie mirean: adica numai gagici una si una, care sa fie folosite si pe post de patura in noptile racoroase, pe post de sapun in baile fioerbinti sau de bucatareasa in zilele cind iti e lene sa mergi in livada. Cam cum avea nasparliul ala din reclama de la nush-ce votca.

Sa ai camera izolata fonic, si sa se cheme tot chilie.

La sucursala Sulina a manastirii sa existe cate o barca cu motor pentru fiecare adept al manastirii.

In fiecare sala mare de manastire sa fie o plasma cu diagonala de 3 metri, la care sa fie urmarite marile meciuri ale nationalei de fotbal conduse de Hagi, cursele lui Patzaichin si Lipa, meciuri de handbal si rugby de la marile turnee si toate partidele echipelor manchester United si FC Liverpool.

Sa se discute intre calugari, sa nu existe juramant de tacere.

Sa fie incurajate cantecele de voie buna la cate o agapa cu bere fabricata dupa reteta celor de la Carul cu Bere.

Sa se bea doar vinuri romanest de tara, fie din podgoriile Cotnari, Murfatlar, Jidvei, Panciu, Cotesti, Valea Calugareasca, Podu Turcului.

Femeile care servesc calugarii sa fie cusute la gura. Bine, nu cusute ca e crud, dar macar o banda adeziva acolo, sa nu se auda gura cicalitoare in monumentul linistii.

Sa fie mereu aprovizionat lacul cu pastravi si crapi din spatele manastirii. NU luam in calcul varianta Sulina, unde la manastire trebuie sa existe si suc de peste si bulion de peste si undita sa fie din peste.

Nu-i asa ca si pe voi va afecteaza caldura asta rau de tot? De mine ce sa mai zic...ati citit ce imi face. :)

Pescuit post-revolutionar

Asta e, nu ma pot gandi la altceva acum decat la pescuit. Iar unele din cele mai tari partide de pescuit facute vreodata au fost pe lacul de acumulare de la Racaciuni, inainte sau dupa Revolutie. Cum baltile se dusesera dracului dupa inundatiile din Moldova din 1991, am apelat la tot felul de solutii, una mai tampita decat alta. Asa am ajuns sa pescuim in lacul cu nuferi din parcul Municipal Onesti, aici in poza preluata de la www.onestionline.ro.

Pregatiri minime
Ce imi placea mie cel mai mult la partidele astea de pescuit erau doua lucruri. Frax, Gogoshar si Marius nu vedeau cu ochi buni pescuitul in parcul public din Onesti. Scapam de "aia mari" si eram numai eu cu Sperila, Gras, Polonic si Tica. Iar a doua mare chestie era aia ca puteam merge oricand, ca era foarte aproape si ca nu ne duceam cu un ditamai rucsacul de haleu in carca, ci numai cu o undita si cateva carlige si o pluta acolo, fara setul de momeli, fara geanta aia mare rosie, de umar, plina de monturi, forfacuri, plumbi, carlige, role de nylon si alte dracarii. Ne urcam in cur pe o insulita de parc, sa nu ajunga repede paznicii la noi si aia eram.
-Ochi, daca apare paznicul iarasi, ii spui tu ca taica-tu a fost ala care a facut fantanile arteziene din parc si sa ne lase dracului in pace, asigura Grasu securitatea tinerilor pescari. Asa era. La tata la fabrica se facusera cascadele alea miniaturale, artezienele din parc si alte parti, lucru de care eram tare mandru. Ne asezam in cur pe taluzul de beton si incepeam sa pescuim. Daca unuia ii tragea intr-un anumit loc, imediat veneau si ceilalti linga el. Pina sa scoti tu pestele din carlig, nu mai aveai unde arunca undita in balta, ca toti erau acolo, pluta linga pluta. Daca aveai tupeul sa mai prinzi un chitic, chiar si in conditiile astea, te arunca Sperila in apa.

Panica pescareasca
-Ba Grasule, vezi poate prinzi vreun clean de ala mare, du-te si tu sa dai de pe partea cealalta a insulitei, incearca Sperila sa mai scape din concurenta de la pluta. Habar nu avea ca in curand avea sa scape de toti.
-Bai Scheletron, tu vezi de undita aia a ta parlita, ca poate afla frac-tu ca i-ai luat-o si iti mai da vreuna la nada curului. Ai uitat cum boceai pe tren cind ti-a dat-o cu genunchiul? Mai taci dracu acolo si zi mersi ca nu se uita pestii din apa sa vada cat esti de urat, moarte ambulanta.
-Daca se uita se sperie de tine, cind isi dau seama ca ii halesti pe toti, putinei fara fund, isi alinta Sperila cel mai bun prieten.
-Ba, luati-l pe scheletul asta de aici ca sperie pestii. Ba... ia taci ca trage la mine, si trage serios, zice Grasu.
Ii tragea cu simtul raspunderii. Pluta intrase sub apa si facea un balet de nu se putea, mai sa ia si undita dupa ea. Grasu se incordeaza, trage tare de tot de sarmanul betisor si se lupta cu pestele. Deja ni se schimbase culoarea fetelor. Toti eram invidiosi ca are asta dirtamai captura si noi numarasem doar chitici. In maxim 30 de secunde de pseudo-drill scoate Grasu prada din apa. Capul era mic, negru si alungit, cu o limbuta subtire, rosie, despicata.
-Sarpe baaaaaa, urla pachidermul, arunca undita pe mal si se da 5 metri mai departe de ea.
Nu era sarpe. Era sholomendritza, cum ii spuneam noi soparlei de apa. Si ii halise rimele, ca Grasu dadea la floare de rima, poate ia ceva mai mare decat noi. Dupa cateva secunde de contemplare, ia Grasu undita si incepe sa dea cu soparla de mal. Grav de tot, pina moare bestia din carligul lui, improscand cu mate peste tot. Apoi, rupe si montura ca nu voia sa puna mina pe soparla. La care se mai aude un tipat si alta ploaie de injuraturi. Nu de la balena, ci de la Polonic, cinci metri mai departe.

Racul, broasca si golanii
-Sa ma ia dracu, ce naiba e aia baaaaa, tipa Polonicul cu undita in mina, pe care cind o lasa in apa, cind o scotea. Nu am mai vazut animal de asta, ce dracu de lac e aici?
-Ba, mai scoate putin sa vedem si noi ce e, se roaga Sperila de el.
Undita se mai ridica si apar 2 clesti. Apoi 2 antenute. Si apoi restul corpului. Era un rac si Polonic se speriase ca nu mai vazuse vreunul in viata lui.
-E rac ba agariciule. Da-l incoace, sa il luam , ca e bun de halit, se baga Sperila.
Numai ca de scos din carlig nu l-a scos nimeni, ca ne era frica de clestii lui. Maricel racul, putea sa te stantzeze putin, asa ca am repetat figurile cu soparla. Dat cu el de beton pina a zburat cu tot cu carlig, plumb si pluta.
-Ba, ma cac pe balta si pe pescuitul vostru, zice Grasu. Hai la pescuit de broaste pe Casin si le vindem la aia care tre sa le duca la scoala, in loc de ierbar sau insectar. Asta era ideea mea de afacere, pornita in urma cu cativa ani. Colegii de clasa ai lui Frax aveau nevoie de brotaci pentru disectii, iar noi le prindeam pe Casin si le vindeam. Abia faceam bani de tigari.
-Eu vin, bag picioarele, zice Polonic.
-Stati ba nebunilor, ca e peste mare aici, doar l-ati vazut, insista Sperila.
-Plec si eu... zic, cu jumate de gura.
-Sa va ia dracul de fricosi, va speriati de o soparla si un rac, cacaciosilor. V-ati cacat pe voi si acuma nu stiti cum sa fugiti. Du-va dracu, ne ureaza Sperila drum bun.

La broaste
Frax brevetase metoda de pescuit broaste, cind nu mai trageau pestii. Luai undita, scoteai momeala din carlig si bagai petala de floare. O plimbai pe la nasul broastelor, care sareau sa inhate orice. In cinci minute faceai o geanta de brotaci. Numai ca alea mari, mari, pe care le vindeam cel mai bine, trebuia sa fie prinse cu mina. Aici eu eram eroul, ca nu ma temeam nici de alea de jumate de kil, verzi, care stau pe sub bolovanii mari. Si le scoteam una dupa alta, iar Gras si Polonic tineau plasa, sa le punem acolo. La ultima din ele, am schimbat traseul si i-am pus-o pe spate Grasului, care se aplecase sa caute si pesti sub pietre. Asta sare de cur in sus si urla. Il arat pe Polonic, spun ca el a fost si rad apoi sa dau pe spate. Balena sarea prin rau dupa el, micutul meu amic se chinuia sa fuga cu plasa de broaste dupa el si ameninta ca i-o arunca in cap daca nu il lasa in pace.
-Te omor Polonicule cind te prind, te omor. Daca iau raie ba boule...., se vaita Grasu
-Stai acolo, nu mai veni ca iti arunc toate broastele pe tine, sa moara Bibi...
Nu a stat Grasu pe loc. A zburat plasa, l-a umplut de broaste, au zburat bolovanii dupa Polonic, dar asta deja era dus, fugea mai ceva ca iepurii.
O saptamana am ras de pe urma acelei zile. Sperila se alesese cu cateva ciupituri de rac si o gasca de soparle de apa de pe urma pescuitului in parc. Tica luase o geanta de raci acasa, dar i-a aruncat maica-sa pe toti. Cica erau toxici. Grasu si cu mine nu am vandut niciun brotac din cei salvati in plasa, dar ne-am distrat umflandu-i in cur cu paiul si lasandu-i sa pluteasca pe Casin, ca sa se sperie fetele care faceau baie mai la vale. Polonic a sfarsit prin a fi prins de Grasu si obligat sa faca baie in curul gol aproape de podul principal. Numai ca ne-a placut ideea, asa ca am facut si noi toti nudism alaturi de el. S-a spart gasca doar cind am vazut ca ne veneau surorile la baie. Ceea ce demonstreaza inca o data, ca atunci cind e un barbat fericit, trebuie musai sa apara o femeie si sa strice starea aia.

Aventuri de concediu

Show matinal

Au fost 3 zile de concediu, una mai tembela ca alta. Cea mai tare ramane de departe sambata. In care am deschis okii la ora 5, ca sa mergem la peste. Eu si Dan, ca Olteanul venise de la ora 3 noaptea de la munca si citea sudand tigara de4 la tigara. Melcone s-a trezit relativ repede, 3 minute, dar a stat alte 30 in dus, de spuneai ca pleaca sa se insoare, nu sa prinda peste in celalalt capat de Bucuresti.

-Ia un rucsac ceva, sa bagam ramele si tot, dau eu sfatul.

-Sa iau oare rucsacul cel nou? Il am cadou de la PUI (gagica lui). Daca aude fata ca am luat sacul pe balta, cred ca ma omoara cu bataia, zice Melcul amarat.

-Auzi Ovidiule, il auzi, cica el nu e sub papuc, sare Olteanul cu gura. Baaa, sa mai spui ceva de mine, ca nush ce iti fac. Iei aer cu paiul de sub papucul lui PUI.

-Taci bai lampa, du-te si te culca, ce te bagi intre oamnii mari, vine replica ardeleanului. A urmat apoi un schimb de replici intre cei 3 reprezentanti ai provinciilor istorice, schimb pe care nu il mai scriu aici ca de destrama Romania. Cert e ca am plecat. Juma de ora cu metroul pina la gara de nord, alte 25 de minute cu troleul 97, pina aproape de baza ProRapid, unde stiam ca e balta.

Mosnegi ciufuti

Stateam pe scaunele din troleu si Dan se mira sincer.

-Ba Ovi, dar sigur gasim balta acolo ba, ca nu am mai fost si parca vad ca e tot mai aiurea.

-Taci ba, ca e sigur lac acolo. Uite, vezi ca la statia aia dinainte au mai urcat vreo 3 pescari. Suntem in troleul cel bun, stai calm.

Coboram la capat si noi si pescarii. Ne sfatuim ce sa facem, hai sa urmarim pescarii. Luam bere si tigari, se rupe plasa cu bidonul, mosnegii se opresc la un magazin de momeluri si scule de pescuit. Nu mai aveau de gand sa plece si nici noi sa asteptam.

-Neata buna. Cum ajungem mai repede pe balta?

-Nu stiu, nu le am cu astea, zice mosul care avea in carca un rucsac de 20 de kile si un snop de lansete.

-Dar de pretul zilei de pescuit, cat mai e, tot 20 ron... insist eu.

-Nu stiu, nu cunosc...

La 5 minute si 400 de metri distanta de ei bombaneam de unul singur, iar Dan aproba tot ce ziceam.

-Ba, daca ii vad ca vin la balta asta de o stiu eu, de care ii arunc in apa, astia is dilii. Cum sa nu stie ma, avea 15 kile de bete in carca si cica nu stie unde e balta. O mai fi fost alta, dar astia fac ca niste pustani "Nu iti zic, ca imi prinzi pestele". Pe mama lor de aurolaci, ii gratulam pe bosorogi.

Melcul facea ca Donkey din Shrek. "Am ajuns, nu am ajuns, mai e mult, unde e balta, cind ajungem, cat mai este, oare e balta unde spui tu", iar eu mai ca i-as fi spus ca in Legiunea Straina: "Mergi sau crapa".

Mi`as picioarele in balta voastra!

Cafeaua cafea, berica berica, varga de 2,70 cu forfacul in apa, la rima, umbra cat incape, de la o salcie mare cat o zi de post, un graur imi canta la ureche, sa tot stai la peste. numai sa mai si traga. Linga noi, la vreo 10 metri, doi pescari prind si ei cate un chitic la fiecare 20 de minute. Noua nu ne trage. Dan da la plumb, pe fund. A vorbit cu unii, cica e salau aici, crap, ciortan, numai stavridul lipseste. Si nu trage. DELOC. Abia dupa 4 ore de injuraturi Dan prinde cel mai mic peste din balta. Ne uitam la micro-fatza de 3 centimetri si ne miram cum de naiba a reusit sa isi faca el capul cat carligul, ca sa traga de rima. Dan mai ia 2 carasei. Pe primul l-am calcat pe cap de draci. Pe al doilea il baga in punga si declara sus si tare ca de acum pastram tot ce prindem. Normal ca nu a mai tras. Dar il sunam pe Paul acasa, ca sa ne mai scoatem si noi nervii pe cineva.

-Alooo...Oltene? Ce faci ba, dormi? Da? Foarte bine, dormi linistit ca noi nu te deranjam. :)

Si apare si cuplul minune. Un mois si o baba cu vreo 4 bete cat China de lungi se asaza linga noi. Ea se uita la mine, la Dan, ca dam cu lansetele la pluta si casca okii de parca nu mai vazuse americani de aproape.

-Voi dati la pluta cu lanseteleeeeee?

-Da. Si vedeti ca acolo unde v-ati pus geanta era un ziar si sub el s-a cacat careva, sa nu va murdariti plasa...

M-a blestemat apoi babaciunea si a plecat de acolo. Dar s-a prins blestemul ca am ramas fara monturi, agatate bine mersi in crengile unei salcii. Ca sa nu mai spun ca deja facusem curatenie pe fundul apei, scotand cateva zeci de buruiebni si crengi cu undita.

Triplu P

Am ajuns si acasa. Ofticati nevoie mare. Dusuri, despachetare, alea alea. Plecat cu Olteanul sa bem un sprit de vara alaturi de amici. Zis si facut, numai ca Pardaillan asta iar a fost de pomina. cadea in cur de pe scaun. No, uite de aia scriu faza asta Oltene, ca sa ma crezi ca nu te mai iau cu mine la sprit. Sau daca o fac, la berea numarul 3 esti trimis acasa sau plec eu. Nu de alta dar chiar vreau sa ma mai si distrez, nu doar sa te duc acasa in carca. A, si am reusit intr-un final sa termin si Furtuna Rosie a lui Tom Clancy. Mersi frax, dar ma doare deja capul, am ajuns sa stiu si cum se cheama rachetele folosite in WW3. Nu mai vreau Tom Clancy cateva luni. Dar ne-a adus Don Pedro sandwich-maker si Paul spune ca acum totul e altfel. Simte si el ca face mancare gatita: sandvisuri incalzite :)

Filmul anului

Mi se rupe de Piratii de la Disney, parca sunt jucarii. Las naibii sa se faca panze de paianjen peste tot, chit ca abia a aparut Spider Man 3. Si mi se rupe ca Shreck e asa de bou si nu devine rege, nici macar in partea a treia. Asta va fi filmul anului pentru mine: American Gangster. Pacat ca vine abia in noiembrie. E, dar atunci vin toate lucrurile bune. Si ziua mea

Vara ideala

De cativa ani tot experimentez, sa vad care sezon estival e mai bun decat altul. Si drept e ca mi-ar placea sa fie intr-un anumit fel. Incepe asa....

Sa am gasca mea de amici non stop linga mine.

Sa fim barbatii aia care se despart de iubite vara. Dar revenim, daca mai avem la cine, toamna, dupa ce apare tulburelul.

Sa ne luam lumea in cap.

Sa stam toti in aceeasi casa, sa ne luam concediu in acelasi timp. 3 saptamani. In Sibiu, Bucuresti si la mare.

Sa mergem peste tot impreuna. La pescuit. La fetite, la club, la mare, la baut, la terase unde sa ne cante lautarii la ureche cu scripca si tambalul.

Sa le lipim sutele de mii pe frunte si sa cerem ce piese vrem noi, chiar si AC/DC.

Sa intram la filme doar pentru a agata gagici si a fura popcornul pustanilor tupeisti.

Sa le suflam gagicile si sa ne destrabalam prin caminele de studente.

Sa bem sprit si sa turnam bere pe zuze.

Sa ne imbracam frumos, la costum, sa agatam la biserica fetele care ies smerite de la slujba. Sa le zambim frumos mamelor de zuze, de parca o sa le iubim ca pe niste adevarate soacre.

Sa ajungem la mare si sa dansam pe mese sau pe baruri, ca la Sibiu.

Sa facem bai in fantanile arteziene si sa fugim de politia comunitara.

Sa coboram in berna drapelul de pe catargul din fata Primariei Sibiu, asa cum faceam in studentie, unul la sfoara si alti 3 prezentand onorul.

Sa ne luam de grase in baruri si sa le mintim ca sunt frumoase, numai ca sa ne distram.

Sa facem baie in mare noaptea, sa lasam gagicile sa ne conduca in masini si sa facem gratar la 3 dimineata pe plaja.

Sa mergem la pescuit pe mare cu barca si seara sa ne ducem la terase pentru o ora de cafele ca sa ne scoatem oboseala din oase.

Sa dam cu oua dupa masinile manelistilor care dau muzica la maxim.

Sa ne culcam cu tot felul de pipite prin Vama, just for the sport of it. Iar la plecare sa le ciordim bikinii ca amintire.

Sa jucam fotbal pe plaja, dar nu moaka, ci pe bere.

Sa stam la o casa cu piscina si sa facem baie in fiecare dimineata.

Sa il aruncam pe Olt cu pat cu tot in piscina, ca ala doarme de rupe.

Sa instalam o bara in living si sa punem pipitele sa faca un concurs de striptease.

Sa bem bere din butoi, cu ajutorul unui dozator, tot numai al nostru.

Sa avem numere de telefon mobil doar pentru vara aia, sa aruncam apoi cartelele.

Sa facem bilantul zilei, seara, la pescuit guvizi pe debarcaderul de la Eforie Nord.

Sa facem concurs de hidrobiciclete pe mare, sa ne alerge salvamaritele si sa ne luam amenzile de rigoare. Numai la gandul fetei pe care o va avea Nucu si vreau sa i se dea 2 amenzi.

Sa facem scufundari si sa pecuim cu pusca lans-harpon calcani si rechini de Marea Neagra.

Sa ciordim coliere de scioci de la ciorexurile de pe plaja si sa facem micul trafic de tigari si whisky cu vaporenii din portul Constanta.

Ooooo daaaa, asta este vacanta perfecta, vara ideala. Si asta e Bufix intrand in 3 zile de concediu. Asadar... ma duc la pescuit in Herastrau cu Melcul.

La fetite

Soldat fiind, bordeluri cutreieram

Soldat roman, cu permisii din An in Paste, te inteleg perfect. Asa eram si eu, pe vremea cind ma intitulam militar in termen. Fiecare invoire de 8 ore ma ducea inevitabil pe Calea Plevnei sau pe Stefan Furtuna, in Bucuresti. La fetite. Boanghine, zuze, jartele, farfuze, cotoharle, matracuci, zi-le cum vrei cititorule, dar erau curvete. Binefacatoarele soldatului care are amica la cateva sute de kilometri si care e satul de revistele porno care ii umpleau dormitorul. Prima vizita e mereu cea mai naspa. Garantat. Apoi capeti experienta, afli ca si celei mai nasoale curve tre sa ii spui ca are ochi frumosi si treaba merge unsa. Sa te fereasca naiba sa nu ai prezervativ, ca apoi iese rau.

Prima

Prima permisie, dupa Paste. Veneam de acasa, iar singur. Nush cum naiba facuse Polonic de se pierduse de mine si de tren, avea sa ajunga abia noaptea, tot singur. Nu aveam mobile sa ne anuntam unde sa ne asteptam, asa ca stabilisem ca ne vedem la cazarma. Cum aveam timp destul si solda de cheltuit, hai la fetite. Pentru prima oara. Solo. Ma duc in Basarabi, dau coltul pe Plevnei si sar puradeii in capul meu.

-Hai baiatu militar ca avem de toate aici. Si romanca, si tiganca si turcoaica si are tata si o grecoaica, dar aia e ceva mai scumpa. Hai ca fac reducere de militar, ca ai o freza care zice clar de unde vii.

Mers cu puradelul. Ochit marfa. Baragladinele stateau la tigara. Eu bagam Viceroy ca ratanul in termen, ele Kent, Marlboro si Lucky. Cum intru, cum sar farfuzele pe mine, ca asa e regula, sa intampini voioasa clientul. Bagat cu ele in seama, cum le merge si ce fac. Imi placea o ucrainianca din Odessa, dar nush ce imi spune, ma enervez si ii trag un "Iob tvoiu mati" invatat de la Sven Hassel. Fac pe cocosul, o bag in camera de la subsol si dupa 10 minute ies afara mort. Ma placea bagaboanta si ma lucrase ca la Nufarul. Mai o poveste, mai un suc - trimisesem puradelul sa le ia o Fanta - si ma duc catinel spre romanca. Repetir. La 3 saptamani eram amicul lor cel mai bun dintre clienti. Si le adusesem jumate de pluton pe cap. Bine, nu doar pe cap, dar asta e chestie de interpretare.

Clienti vechi

Cea mai tare faza posibila e sa duci un amic pentru prima oara la fetite. Daca mai e si rusinos, ala esti. Asa a fost de vreo cateva ori si a fost beton. Primii pe lista au fost 2 din gradatii mei. Hahaianu si Ciumau, namilele companiei. Ditamai martalogii, se miscau ca ursul in magazinul de electrocasnice. Ne pilisem bine si i-am dus la loc cu verdeata si fetite. Soldati nesimtiti, au platit cate un scurt si au iesit dupa 40 de minute din camere. Cucuveaua batrana de se intitula matroana, smolita la fata si cu voce de barbat, a chirait ea ceva, dar cand a vazut cum se scurg matahalele din casa ei si ce distrusi arata, a zis ca e mai bine sa nu se ia in clont cu tembelii. Urme de ruj pe obraj, de dinti pe gat si buze umflate.

-Ba prostilor, v-am spus sa nu le pupati, ca ati pupat jumate de Bucuresti in poola.

-Bibane, vezi ca te intreci cu gluma, isi aminteste Ciumau ca la uniforma poarta grade. Daca spui ceva in companie, te omoram la instructie. Aveam sa devin protejatul lor, numai pe faza ca taceam si le aprobam marile fapte de vitejie din bordelul veseliei. Ciudata aia balaoachesa cu care intrase Hahaianu in camera devenise o zana de fata, iar romanca aia spanchie a lui Ciumau rivaliza cu Andreea Marin, Tania Budi si alte vedete vazute la tv.

Sibieni in action

Cativa ani mai tarziu am revenit in Bucuresti, dar numai pentru cateva zile. Alaturi de Fane si un jurnalist sibian, caruia nu ii dau numele, dar cert e ca iubita lui il alinta Capsunelul. Venisem la barajul de promovare al echipelor feminine de handbal in prima liga. Eram cazati in Tei, la hotelul din baza. Fetele din echipa erau cazate in alta cladire, asa ca am plecat prin oras de nebuni. Alti doi amici nu au avut curaj sa vina la ceea ce a devenit Masacrul Farfuzelor. Prima oprire, sa recuperam una amic al lui Fane si el matahala cat casa. Tuspatru am plecat din casa in casa pe Pleveni si Stefan Furtuna sa gasim niscaiva janghine mai insailate pentru invitatii sibieni. Capsunelul nu mai fusese, asa ca musai sa ii facem botezul. Beleaua era ca voiam unele mai spalate, dar am nimerit numai prin niste darapanaturi de case. Nu se mai putea asa. Gata. Pina aici.

-Capsunelul, tre sa iti faci botezul, zice Fane nervos. Il bagam in prima maghernita bucuresteana unde aveau o curveta libera. Il aruncam in lupta, intr-o camera unde era lumina stinsa. A iesit in zece minute, stors si disperat.

-Baaaa, bulangiilor. Unde m-ati trimis? Erau zece cupluri in camera aia, claie peste gramada. Abia am gasit un colt de pat, dar stia meserie pasarea, asta e sigur. Hai sa plecam, ca imi borasc matele din mine.

Am gasit intr-un final si casa unde voia Fane sa ajunga, cica il stia pe pestan. Culmea e ca avea dreptate. Noi eram 4, dar Capsunelul nu mai avea bani. Am dat insa de doua fetite care au meritat. Singur in camera, stateam si ma uitam la tv in timp ce imi savuram o tigara de foi si o janghina ma rezolva. Rascolisem toate bordelurile pentru asta, enervasem toti pestii si se uitasera urat la noi vreo 2 patrule de protectie ale fetitelor. Asta e, pina la 5 am baut apoi bere pe trotuar si am urcat in primul autobuz inapoi spre hotel. La 6 am adormit si la 8 cantam pe balconul din hotel, in boxeri... beti... D`ont cry for me Lacul Tei.

Ultima

Ne rafinasem dupa ceva timp, un an asa, .... Nu mai mergeam noi la ele, le luam pe ele acasa. Asa a ajuns un amic oltean al meu sa vada pe viu pentru prima oara ca online-datingul rivalizeaza grav cu chemarea de farfuze la domiciliu. Adica din lipsa de ocupatie si mai ales de alternative la ora aia tarzie, am adus noi una cat China, sau macar cat Tibetul. Cert e ca asa am mai invatat o faza. Cand ai baut prea multa bere, nu ii chema amicului meu gagici. Ca i se face mila si nu mai vrea sa le faca nimic. Mai bine bea cu ele sau sta de povesti. Iar la final, cind nu e atenta zuza, ii mai si fura din onorariu. Ca sa te faci de tot rasul. Si cica nu ai ce invata cind mergi la fetite :)

Prima plimbare cu "Taxiul Tineretii"

Inceput
M-a luat garda. Cu duba, mascati, jandarmi, urmarie si toate cele. Ca in filme. Dar m-a luat degeaba. Super show cu ai nostri golanasi si politia Onesti. Ca de obicei, trebuia sa fie o faza aiurea de la care sa porneasca totul, asa ca nu a lipsit nici de la noi. De data asta a fost banca din fata blocului, de sub geamul lui Polonic. Era banca pe care sa stai, nu sucursala BCR sau mai stiu eu ce. A, si pentru cei care nu stiau, "Taxiul Tineretii" e duba Politiei.

Calmul dinainte de ...duba
Stateam cu Grasu, Sperila, Laur, Cip si Bolea, mestecam seminte, scuipam coji si fumam ca turcii pe banca. Zi normala. Mai uite o gagica, mai un "hai sictir" cind incerca Grasu sa le abureasca si faze simple. Calm. Soare. Nucul de deasupra ne tinea umbra, sa tot fie zile ca aia. Ma uit in dreapta, vad ca un ARO si o duba de Politie tocmai parcasera. Din stanga, din statie si din spatele nostru, veneau jandarmi, vreo 4, si cativa civili foarte hotarati.
-Stati pe loc, nu misca nimeni. Politiaaaa.... se aude vocea baritonala a unuia din precursorii lui Garcea.
-Fii atent frate ce urmarire fac astia, zic eu si ma ridic de pe banca sa vad mai bine ce se intampla. La naiba, nu vedeam pe nimeni sa fuga, nimeni sa se agite, iar politaii veneau in fuga de acum spre banca noastra. La prima vedere, traiectoria cashchetarilor era undeva pe linga banca, numai ca se opresc toti 4 linga noi. Ca din pamant mai apar vreo 10. Mai sa fie! Ma holbam la ei, la Grasu, la ei, la Sperila, ramasesm cam cu gura cascata. Ma gandeam la tot felul de dracarii, dar mai ales la faptul ca astia sigur au facut ceva de care eu nu am idee. Asta e, hai sa ne negociem iesirea din rahat.

Explicatii
-Ba nenorocitilor, scoteti buletinele acuma, ne saluta amabil unul din civili.
-Stau aici, pe scara de linga, la etajul 3, haideti cu mine sa il iau.
-Ba tu faci misto de noi? Suntem organul statului, in exercitiul functiunii. De ce mama dracului nu ai buletin? Stii ca esti obligat sa il porti? Hai la duba.
-Eu il am ... Uitati aici, se mandrea Ciprian.
-Nu conteaza, mars la duba bagabontilor.
-Asta este calomnie, scapa Grasul primele vorbe si ne umfla rasul pe toti. De unde naiba stia Grasu faze de genul asta? Dracu sa il ia, ca le dadea mereu cind nu era cazul. Drept urmare politaii ne-au calomniat de tot si ne-au urcat in dube sub privirile vecinilor care se gandeau ca de acum ne sunase ceasul, eram golani pur-sange, care trebuie sa stea la racoare. Ne umplusem de respect ca broasetele de par blond.
Ne urca baietii in duba, apoi ne muta in Aro, ca era prea mare duba si nu incapeau ei in Aro. Ne lasa singuri cu soferul care demareaza in ceea ce el numea tromba. Deplasarea se facea cu girofarul pornit si cu incredibila viteza de 40 la ora. Grasu se mai si dadea viteaz:
-Dom` sofer, mergeti mai tare ca putem sari din mers, ca infractorii aia de i-am vazut prin filme, prin Pistruiatul si alea cu ilegalisti. Raspunsul a fost unul de alint pentru familie, neam, rude, morti si mamele noastre. Era clar ca nu ne asteptau cu flori la Politie.

In sediu
-Ia ziceti bai pulimocilor cum va cheama. Numele si pronumele, adresa si cum le zice la parintii vostri, se baga in seama politaiul care ne saltase. Tinea un creion in dreapta si o foaie in stanga cu care a notat meticulos datele fiecaruia. Lui Cip i-au luat buletinul. Lui Grasu i-au spus sa taca, nu de alta dar Pachidermul cerea sa sune acasa, ca mama lui e cardiaca si se ingrijoreaza cind el lipseste, sau macar sa fie adus un avocat. Eu intrebam intr-una de ce suntem arestati, iar restul se scobeau printre dinti. Sperila stia cum e pe arest, asa ca a cerut voie sa fumam si a stat calm. Se intoarce policeman numero uno si se protapeste in fata mea.
-Bai asta a lui Bufnila...vad ca la tine sunt probleme...
-La mine? Cred ca e o greseala, stiti ... eu am un unchi in Bacau care e scriitor SF, de unde sa fie probleme la mine.
-Pai bine ma nenorocitule, de ce nu ai spus ca te cheama Ovidiu Neculai Bufnila, ai spus doar Ovidiu Bufnila. Si cind am cautat a aparut doar var-tu ala sau unchi, ce spui ca iti e. Sa spui tot numele ba, ca altfel iti fac probleme. Haideti, treceti la pian, sa va aud cum cantati ca Mozart, ne imbie Garcea spre camera unde urma sa ni se ia amprentele.
Intre timp ma gandeam doar ca mereu am fost confundat cu varmiu Ovidiu, dar niciodata nu iesisera belele, avusesem doar de castigat.

La pian
Auzisem o gasca de chestii despre "cantatul la pian", dar nimic de bine. Culmea e ca ne-am distrat la meserie. Cel putin eu, care am intrat primul la manjit foile puse la dispozitie de politisti. Toata palma, fiecare deget, cum trebuie. Tus la greu. De ala gros,. de credeam ca au ramas fara cerneala speciala si ne-au dat crema de ghete. Cel putin asa sustinea Grasu, sigur ca ala e vacs de cum avea tac-su in armata. Apoi, trimis la baia aia nenorocita, sa ma spal pe maini. Canci sapun. Doar niste TIX aruncat undeva pe marginea chiuvetei. Am zis mersi si de ala si m-am frecat de m-au luat dracii. Degeaba, tot aratam de parca masturbasem un nigger. Eu ca eu, dar restul nici macar tix nu au mai gasit. Ultimul a iesit Grasu si a venit cu palmele albe.
-Uscheala repejor, ca se lasa aiurea daca nu, zice balena urbana si o luam la pas. Ni se spusese ca doar atata treaba aveau cu noi, sa ne amprenteze, ca unii sparsesera Alimentara din zona de cateva ori, ca aveau amprente, dar nu stiau care a e infractorul. Asa ca de acum eram si noi in baza de date, dar nu fusese niciunul implicat in nimic.
-Auzi ba suncosule, ce dracu ai facut de tre sa fugim din Politie, intreaba Sperila, in timp ce se chinuia sa fumeze fara sa se atinga cu mainile negre pe fata. Si de unde ai luat tu sapun?
-Nu am luat fraiere ca politaii is calici. Am pus mana sus pe perete, pe var, si am tras tare in jos. Daca nu au bani de Palmolive, iaca... sa zugraveasca din nou, se justifica primul graffer original al gastii.
Ne-am spalat in Casin, cu sapun si DERO de la niste femei care spalau covoare in suvoiul raului. Singura lor rugaminte a fost sa nu le mai dam sapunul inapoi si sa ne ducem sa ne spalam mai la vale de presurile lor. Normal, la ce negreala iesea din noi...

Chef de chef. Botez la Slatina

Memories

Cind imi reamintesc de cele mai tari chefuri ever, e musai sa trec la catastif si botezul de la Slatina, de la surioara cea mica a lui Paul. Plecarea a fost tare: eu, el si Melcul, plus Violeta, slatineanca, fata care avea treaba acasa, nu ca noi. Personalul e plin cu tot soiul de personaje, de la copilul fugit de acasa cu coltul de paine in buzunar si pina la aurolacul care se crede cel mai mare cuceritor si care se da la babe. Frig, ca in personal iarna. Da-i cu bere, sa nu dardaie tzurloaiele. Gata berea. Treci pe vin. Dan incepe sa cante, poate mai pleaca lumea din compartiment. canci, veneau mai ceva ca mustele la miere. Cant si eu si Paul. Pleaca lumea, ne intindem picioarele pe canapele si ne mai cautam de trascau. Canci. Scoate Violeta sampania si ne tinem de urat pina la primul orasel cu gara din traseu, de unde mai luam tescovina, vorba Olteanului. Ajungem cu chiu cu vai la Slatina si Vio ma lasa fara fular si caciula ...ningea. Somn de voie pe canapeaua lui Don Pedro, de ala greu, fara vise, doar cu gandul ca ne-am cacat in fericire, maine avem de calcat camasile ascunse acum in genti.

Pregatiri furibunde

Suna ceasul. Scoala din pat. Trage de Oltean. Stai la coada la baie, ca e casa mare si locatari is multi. Melcul sta in baie de parca il cheama Willy si e balena Orca. Finalmente dusat, barbierit si incepe sa vina lumea sa ia parte la botez. Il prostesc pe Melcul sa imi calce toala si ma duc sa fumez pe balcon. De acolo, casa plina de oltenashi iuti ca mancarea mexicana parea un furnicar.

"Ia alea de pe masa si da-i un scaun la tataia! Nu pune cravata aia ca iti sta aiurea. Mama, cum trece timpul, acusica apare popa si noi suntem inca nepregatiti. Cristi, unde pusesi plasa aia cu sticle, ia de le scoate si aranjeaza-le in frigider. Hai cu telefonul ala, sa sun la amicul X. Unde ai pus numarul de telefon, ca nu e in agenda", cam asa suna viesparul oltenesc. Avea sa fie doar inceputul, ca la botezul propriu-zis a iesit si mai grav decat la pregatiri.

Oltenian killer in devenire

Don Pedro e genul de om care ia foc instant daca e calcat pe coada. Asa plutea un iz de scandal in casa, dar nu stiam de unde. Echipati in costume, cu cravate si camasi calcate de Dan, ne refugiasem in balcon sa nu stam in calea taifunului. Si asa stateam ca ouale in caldare, culmea era sa ne mai si bagam in seama cu lumea, mai mult incurcam. Tot de aici am vazut ce inseamna sa fiarba un om la propriu si la figurat si la foc mic. Treaba a fost asa: Vine Popa. Sarutmina, alea alea. Babele omniprezente mai ca isi baga falangele popii intre dinti cind ii pupa laba. Don Pedro sta mandru, ca un gospodar in batatura. Cinci minute pauza si incepem. Vine si tarcovnicul. La tigara, pe balcon. Ne zice de unele si altele, cind apare popa dupa noi. Uitase cristelnita in care sa scufunde copila, doar nu era sa o duca la biserica pe gerul ala. Cine merge dupa ea? Socrul mic. Cu cine, ca lumea se da lovita in aripa. Cu fiul, asa ca Olteanul se suie in masina si dusi sunt. Revin in 5 minute cu vasul ala mare de alama. Don Pedro fierbe incetisor, abia a dat in clocot, cind cara 3 etaje ditamai hardughia pe trepte. Camasa incepe sa se ude in spate. Popa iar face fata mirata. Tarcovnicul a uitat tamaia si cartea de rugaciuni. "Ba Ovidiule, asta face misto de mine, nu e meseria lui asta, ce naiba... sa nu aduca nimica de la biserica?", aud soaptele lui Don Pedro. Fata ii e rosie si camasa ii strange gatul care se umfla tot mai tare. Paul iese si el, repeta operatiunea transportation, cu tarcovnicul plimbaret. Gata! S-au intors. Porneste tot. Don Pedro spumega si babele se inghesuie in mijlocul camerei, unde era vasul, sa faca nush ce chestii pe acolo. Sa aleaga aia mica de pe tava de obiecte, ca sa puna una si alta in vas, sa nu uite busuiocul, sa nu o scape, sa aiba haine curate si calde, ca e frig si in casa, sa aiba grija unde varsa apa, ca aia se pune numai la radacina unui copacel tinar si tot asa. Don Pedro arata ca un luptator cubanez de guerilla, dar a reusit sa se abtina. Daca avea gun pe mina, se respira mult mai usor in casa aia dupa 2 minute.

Chef de chef

A pornit petrecerea la ora 15, la restaurantul unui hotel. Cu nasi si invitati, cu lautari tocmiti pe bani, care cantau sa se simta ca lumea petrece si se simte bine. Da-i cu flori la mamica, la fetita si cu urari de bine si strangeri in brate cu fericitul tata. Si hai la masa noastra, aia a tineretului, din capatul mesei lungi, de invitati de seama. Noi, studenti parliti ne uitam la hainele de blana si gulere scrobite si ne gandeam cind naiba o sa fim asa si noi. Complexe nu am avut si nici motiv nu ni s-a dat. Am mancat si am baut ca la o nunta mare. Apoi am vazut ce inseamna sa iti fie mila de incaltari. Ciubote, pantofi, opinci sa fi fost si plangeai de mila lor, ca daca invart oltenii horele si sarbele se simte rau de tot. In 25 de minute am invatat si eu si Melcul, numai cat am privit la ei. Nebunie. Nu era praf in sala, ca se ridica de doi metri. Rochii cu decolteu adanc, camasi albe si costume de firma, paiete si fetze cu sclipici, toate se amestecasera intr-un haos, care totusi avea o ordine specifica, a lui. Iar chiuiturile acopereau si formatia si chicotelile celor mici care radeau linga ring. Noi dansam, Olt tragea chiulul si ne tragea si pe noi. In poze si pe video, ca devenise cameraman si fotograf de ocazie. Nu ne-am dat seama de ce, decat mai tarziu cind a inceput sa danseze. Don Pedro era Fred Astaire pe linga fiul lui. (Ca sa nu zic altfel si sa se oftice Paul)

Final cu vedete si bani multi

Nu cred ca e regula in Oltenia, dar la final de botez, mai toti cei cu voce au cantat alaturi de formatie. Am aflat asa ca exista o crasma cu 3 capace, unde dezertorii zace, ca trece tiganii trece, se duce si petrece si altele cate si mai cate. Numai ca vinul ala baut de la ora 15 la ora 4 dimineata isi cam spunea cuvantul si am prins tupeu. Hai sa cantam si noi. Paul s-a tras pe cur si a scapat numai cu filmatul, in timp ce eu si Melcul prestam ardelenesti mai ceva ca Furdui Iancu. Culmea e ca le-a si placut invitatilor. Si odata il las pe Dan solo pe scena si da asta recital.

-De`oi muriiii, m-or pune in groapaaaaaaa

Lumeeee.... si iar lumeeeeee

Si la cap mi-or pune-o chiatraaaaaa

Lumeeeee si iar lumeeee

Barbatii care trimisesera femeile acasa erau acum gata sa muste din pahare. Of si jale. Inima albastraaaaa. Odata se ridica Don Pedro de la masa, se opreste in fata piedestalului de pe care presta Dan, isi pune mainile in sold si isi umfla pieptul.

-Mama mama, ma baiatule, ce voce poti aveaaaaa. Lasa-ma sa fiu Gigi Becali al tau si scoatem bani, transmite Don Pedro oferta de afaceri.

Mai sa intru sub masa de ras. Ma uitam la Paul, el la mine si ne minunam si noi, nu stiam ca poate presta melcul ca gurist la orice formatie de nuntareti. Bun si asa. O chestie ne rodea insa. De ce dracu in viata de zi cu zi se balbaia ca mitraliera, iar acolo uitase cum e sa te impiedici in cuvinte. De atunci nu e chef sa nu ne cante Dan, iar daca e si Don pedro aproape, atunci sa te tii. A, sa nu uit.... Oltene, fa rost de varsurile de la piesa aia, cu Crashma cu 3 capace, ca te ia mama lui proces verbal.

Sa vorbeasca banii!

Hai sa lasam banii sa vorbeasca si pe AC/DC sa cante. Asta asa, ca tribut pentru dvdul cu un concert al lor care trebui sa ajunga la mine in zilele urmatoare. :)

Tabara. Prima prietena. Misoginism

Amor moldav in tabara
Discutam cu cineva duminica si mi-am adus aminte de prima prietena oficiala si toata nebunia adiacenta. Eram in clasa a opta si totul se intampla in tabara cantonament de la Bucsoaia. Atunci luam contact cu nebuniile care le trec prin cap celor mai romantice fiinte: femeile. Impropriu spus asta despre Livia, ca ea saraca era doar in clasa a sasea. Dar vorba americanului....she got the moves. Ne stiam din scoala. Eu handbalist si bataus, ea una din fetele care raspundea baietilor si ii luau la bataie. O scapasem odata nejumulita din mainile unui pusti si ma tinuse minte. Nici nu mai stiu cum naiba de ne-am lipit, probabil in escapadele amoroase ale lunui coleg de echipa pe care il insoteam mereu in camerele fetelor. Cert e ca la un moment dat m-am trezit cu ea in brate, pupat de luam foc. Mai sa fie, ce dracu are fata asta, ardei iute in cur, ma gandeam... cu gandul ca sigur se lasa cu nebunii pe iarba din jur. Trec peste incidentele astea si va zic de ce nu merge o relatie la varsta aia, mai ales daca mai e vorba si de unul ca mine. Si culmea e ca aceleasi motive sunt valabile si acum, la 15 ani distanta.

Primul sarut
Habar nu avea sa sarute. Mi-a spus asta din prima seara cu rugamintea adiacenta, de a o invata eu. Ok. Explicat teoria, aplicat in practica si iesea fum din buzele mele ca fata ardea si alta nu. Imediat au aparut insa belele. De ce imi miroase gura a tutun? Pentru ca fumez. De ce imi miroase gura a bere si rom? Pentru ca fugeam din tabara cu ceilalti colegi de la echipa de handbal, direct in restaurant unde ne imprietenisem cu formatia. De ce nu veneam pe la ea mai inainte de asta, ca sa ne plimbam de mina, sa moara de ciuda colegele ca si ea are prieten? De ce nu ii cer prietenia? Pe asta nu am inteles-o si nici acum nu o pricep foarte bine. Dar de ce mama naibii tre sa suferi atata dupa ce inveti o tipa sa sarute? Si mai ales de ce naiba au ele nevoie de oficializarea a tot ce se petrece cu un barbat?
-Ma fata... iti e bine asa cu mine? Zic eu ca da. Ma trambalezi de mina pe la casute sa vada toti ca ai prieten, bun. Dar sa nu imi spui tu mie sa ma las de fumat si de mers la restaurant cu baietii ca te ia mama gaia.
Eram mandria grupului de rockerasi de la Onesti pentru ca pe vesta neagra de blugi trona o efigie de Mercedes. Dar cind ma plimba gagica de mina prin tabara radeau toti de mine. Cum dracu sa ii mai ceri prietenia?

Cereri oficiale
Nu i-am cerut prietenia fetei in primele 5 zile. Mai erau 4 de stat in tabara si ea pusese botul. Nu ma dusesem pe la ea, ci la carciuma cu gasca, asa ca aia a fost. Au urmat apoi toate tertipurile de fata inamorata. Si-a trimis amicele sa imi spuna ca sufera. Ca plange. Ca ma iubeste, dar ca tre sa fac ceva. Eram si sunt si acum capsoman la fazele astea, asa ca am cedat. Cind vad lacrimi se lasa cu fiori la inimioara si ala sunt, cedez. Mers la fata si a urmat cea mai penala si mai penibila seara ever. Adica am ajuns sa stau cu ea de mina pe bancile de linga ringul de dans, unde era in fiecare seara discoteca. Cintau cei de la Depeche atunci, luna se vedea clar printre varfurile de brazi si ea imi explica de unde li se trage numele celor de la Depeche Mode. Asa ca am tras si eu intrebarea cu pricina, de ma rusinez acum doar cand ma gandesc la ea.
-Livia...vrei sa fii prietena mea, acum iti cer prietenia...
Se ridica fata, pleaca de linga mine, se invarte pe dupa bradul 1, bradul 2, cosul de gunoi, banca, priveste in sus, ofteaza mangaiata de razele lunii iar eu stateam si imi adresam niste idei romantice. Ceva de genul: "ce mama dracului face zuza, ca pina acuma plangea sa ii cer prietenia si acuma se da mimoza. Daca zice ca NU, ii fut un cap in gura si ma duc dracului sa beau cu baietii, ca ma dispera fazele astea". A zis DA si a scapat nebatuta in seara aia. Mai erau 3 seri si in fiecare din ele am defilat tantos ca un cocos cu ea agatata de toarta. Pupat, sarutat, dar nimic mai departe. Radeaua ai mei de mine, asa ca i-am spus ca e musai sa isi piarda si virginitatea cu mine. Nu a vrut. Am muscat-o de sanii destul de mari pentru o fata de clasa a sasea, drept razbunare, iar la 4 zile distanta eram in Italia. Cind am revenit m-a cautat, dar dracu mai vroia sa vorbeasca cu ea? Avusesem o "ragazza" in Italia, mulatra si nu imi mai trebuia romantism.

Profi de belea. Gigi Dobre

Gigi iubeste

Era secundul lui Marian Popescu la echipa de handbal masculin a scolii generale nr. 8 din Onesti. Un galigan de aproape 1,95, cu o mina ca vasla de lipovean batran si un cap de bour. Cind nu aveai treaba era de ajuns sa ii ceri un sfat legat de handbal. Pentru a spune ca trebuie sa misti incheietura si sa pui mingea unde vrei tu cind dai la poarta ii trebuia 20 de minute. La pauza meciurilor il apuca mereu cheful de predici si trebuia sa intervina Marian sa ne scape de el si sa putem intra iar pe teren, altfel nu mai tacea si noi nu mai ajungeam sa jucam repriza secunda. Nu stiam pe unde sa fugim de Marian Popescu, care iti tinea predica scurt: dreapta sau stanga peste ochi. Metoda eficienta, iti aminteai tot ce ai gresit si iti jurai sa nu mai repeti in repriza a doua. Ii pusesem tot felul de porecle, dar in 1992 i-a ramas de pomina: Gigi L`amorosso. Totul a plecat din tabara de la Bucsoaia, inainte de cantonamentul din Italia. Eu am ajuns cu 2 zile intarziere si trebuia sa ma ia de la gara. Cobor pe peron, canci proful. Ma spal pe fata la cismeaua din gara, proful tot nu apare. Intreb localnicii, ajung in tabara si imi iese in fata proful. Tinea de mina o lungana de fata de vreo 25 de ani. Ma gandeam acum la nevasta si cei doi copii ai lui de acasa, dar am tacut.

-Buna ziua dom` profesor. Am venit.

-A, da ma Bufix. Tu trebuia sa mai vii, dar am uitat complet.

Motivul avea 1,80 metri, par blond si ochi albastri, plus o pereche de sani de ar fi hranit cu lapte Somalia pentru 3 ani.

Abureli

-Dom` profesor, noi mergem la Voronet dupa-amiaza, sa vedem manastirea, ii spunea lui Gigi si aia eram, dusi in primul bar. Rom si bere, asta era reteta fericirii. In timp ce alte echipe faceau antrenamentul de seara, noi fumam ca turcii. Gigi iubea. La focul de tabara, a iesit ditamai scandalul. Gigi a venit catre noi pe aleea care ducea la malul Moldovitei, ne-a vazut tigarile, dar nu ne-a recunoscut. Ii ramasesera ochii in blonda. Noi ne bateam cu padurarii pentru brazi de pus pe foc, Gigi iubea. Am plecat naibii de la Bucsoaia spre Italia, cu pauza de 2 zile. Trebuia sa ne anunte proful cind e plecarea exact, la ce ora, dar Gigi inca iubea. Noroc de altii ca nu au vrut sa ne lase acasa. Pe autocar, bataie cu mincare intre cei 7 handbalisti ai lui si cele 4 gimnaste care mergeau cu noi la Scuola Sport Barilla. Gigi statea de vorba cu profa de gimnastica. Iar iubea. Am ajuns in Italia, la Bedonia, comuna unde aveam sa stam 2 saptamani. Toti romanii care coborau erau prezentati la microfon de liderul grupului, iar italienii aplaudau. Toti "pallamanni" au coborat prin fata autocarului, unde erau puse 2 reflectoare, Gigi era in spatele masinii, ultimul om de coborat.

-Allora, arriva Gigi.... si apare omul mirosind o batista de profa de gimnastica.... Gigi L`amorosso. Asa i-a ramas numele.

Schimburi culturale

12 tipi de 14 si 15 ani fac schimb de experienta in camera unui internat. Ce naiba puteau sa ii invete romanii pe italieni si invers? Cele mai tari injuraturi. La o zi distanta de schimbul cultural nocturn din internat, cei 7 romani se balacesc in piscina. Apare furtuna. Brusc s-a innorat in zona unde ne balaceam noi. Soarele era acoperit de o matahala pe care ochii obositi de apa rece abia o distingeau. Figura totusi era cunoscuta. GIGI!

-Afaraaaaaaaaa. Toti. Acum. Nu doar afara din piscina, ci si din curtea ei. Va echipati si ma asteptati la colt. Afaraaaaaa.

Iesim, ne stergem rapid si ne aliniem la gardul strandului public. Vine Gigi scotand fum pe nari.

-Va omor. Pe toti. Bufnila, cred ca tu esti primul.

-Dar de ce dom` profesor, ce am facut? zic eu cu gandul ca nu aflase de plimbarile nocturne si de chistoacele de trabucuri sau de pachetele de tigari din camera. Ne imprietenisem cu o gasca de bikeri care ne plimbau cu celebrele lor Cagiva si Aprillia. Ne aduceau tigari Marlboro si noi arestam chistoace de trabucuri de la instructorii de tir cu arcul.

-Baaa, a venit Gianina la mine plangand, ca se cearta cu elevii ei. (Era vorba despre o profa italiana la care el avea unele bucurii cind primea un zambet). Am intrebat ce este si m-a pus sa ascult ce ii zic ei baietii. "Pisda mamatii, suji piula" si alte de astea. Care i-ai invatat pe macaronari sa injure in romana, ca va rup cu bataia...

Nu ne-a facut nimic, ca am mintit cu nerusinare, spunand ca altii i-au invatat pe spaghetari sa injure in dulcea limba a lui Creanga si Eminescu. Bataia mi-am luat-o insa la 2 zile distanta.

Gimnaste de portelan

Cele 4 fetite de la gimnastica erau caprele grupului. Rasfate de italieni, ocrotite de romani, printesele isi dadeau mereu in petic. Cind m-a pocnit una la masa, am vazut negru in fata ochilor. Fuga dupa ea. S-a ascuns sub pat. Scos de picior copchila de acolo. Tipete, da-mi drumul, de alea. Am dat drumul piciorului. Genunchiul a dat de marmura de jos si s-a umflat ca pepenele. Scandal. Culmea e ca nu Gigi a dat in mine, ci profa de gimnastica, sub obladuirea lui. El cred ca era acolo ca si garda de corp. Mi-am luat 2 borsete in cap si imi venea sa ii sparg fata. Gigi insa o proteja. Gigi iubea. La cativa ani buni de la acele evenimente se mira lumea de ce titularii din echipa nu vor sa mearga nicaieri cu Gigi, fara Marian Popescu. Nu mai aveam incredere in el. Tot el m-a prins la striptease si m-a dat in gat la profi de nu am mai fost primit un an la handbal. Cind in sfarsit m-au rechemat, Marian Popescu facea caterinca de murea. Dupa fiecare plonjon al meu striga cat il tinea gura: Stergeti balta de votca, a revenit betivul la echipa.

Razbunarea

Preferatul lui Gigi in echipa era micutul conducator de joc Ionut Stoica. Asta stia ca se bucura de protectia profului si isi permitea o groaza de mici mizerii. Iar turnatoria era una din ele. Asa se face ca la fiecare meci, in loc sa il protejez, doar eram pivot, il lasam sa isi ia bucati in freza de nu se vedea. Iar in ultima noapte in Italia a simtit ce efecte devastatoare poate avea sugestia. Nu stiu daca stiti de faza aia cu pisarea in pat la comanda, dar merge. Stateam toti 6 la patul lui si ii spuneam in ureche sa se pise repede ca vine trenul. Nimic. 10 minute trec asa si tot nimic. Iau un bidon de 2 litri, plin pe jumate si il agit usor la urechea lui. Dupa 2 minute aveam o pata mica pe cearsaful lui si pata se marea intr-una. Vivatt!!!! Razbunarea fusese completa. Si sa mor de stiu cine i-a trimis scrisoarea anonima nevestei lui Gigi, ca la cateva luni era in divort.

Poza e de pe celebrul site www.onestionline.ro si e cu terenul pe care ne-am jucat cele mai multe meciuri de handbal.

Elisei Adam. Adevarat om de afaceri

Bussiness-man adevaraciune

Am stat si in preajma lui Tiriac, cel mai bogat roman, dar nu am avut niciodata sentimentul ca sunt linga un adevarat om de afaceri. Chestia asta mi se intampla doar cind eram linga Elisei, unul din prietenii nostri de familie si nasul de cununie al lui Frax. Ma rog, unul din nasi, ca au fost 2 perechi. De cind l-am cunoscut mirosea a bani si a idei de afaceri, dar avea o energie si un umor de ma baga in boala. Fusese sofer de cursa lunga, batea tara in lung si in lat cu fel de fel de TIR-uri.

-Ma duceam la Timisoara, aveam un transport de cauciuc de la noi de la Carom, si opresc la iesirea din oras, sa iau un mosnegut la ocazie, ca era singurul care ingheta prin ploaia aia. Numai bine, opresc, deschid usa, si isi baga babaciunea capatzana in masina. Ma saluta, eu la fel si il intreb unde merge. "Peste deal aici", imi zice el. Unde bre, aici, ca dealuri sunt multe, insist sa stiu daca am cu cine sa vorbesc pe drum sau nu. "Peste deal, la Timisoara", zice babataia si imi cad plombele. Asta avusese harta sovietica la scoala, unde totul era balsoi, mai putin distantele din Romania. Naiba sa il ia de mos ca a dormit juma de drum si s-a basit non-stop in cealalta jumate, imi povestea Elisei aventurile lui de sofer pe TIR.

Doar afaceri

Elisei nu avea foarte multe idei preconcepute atunci cind era vorba de munca lui. Facea el ce stia sa faca mai bine, adica sofa. Dupa Revolutie, a girat cu apartamentul si a luat un imprumut de pe urma caruia a cumparat TIR-ul pe care lucra. A vorbit cu ai mei, l-au girat si a luat a doua masina, unde a angajat un pensionar, fost coleg al sau. Carau cauciuc de la CAROM catre toate fabricile de anvelope din Romania, iar finalul fiecarei curse ajungea acasa rupt in gura ca partentul de oboseala. Bea sticla de Napoleon sau de whisky ca pe apa. Nu prea ii placea coniacul ala american, spunea ca are gust aiurea, dar Napoleon original nu mai gasea, asa ca s-a intarcat cu Jack Daniels. Si JB si altele. Cind ajungeam pe la el eram in culmea fericirii. Manuela, sotia lui Elisei, era mereu cu pachetul de tigari pe masa, si puteam fuma cu ei fara sa imi fac vreo grija ca o sa ma toarne la ai mei, care banuiau ca beau tutun ca o catana de ceea batrana. Marco si Bianca, copiii lui Elisei, erau tovarasii mei de joaca. La 3 ani, Marco avea forta unuia de 7, si isi plimba sora cu fotoliu cu tot prin sufragerie. Bianca tipa ca din gura de sarpe si mai mereu trebuia sa stai intre ei ca iesea cu paruiala. A crescut Marco si mai tarziu am ajuns sa aflu ca ieseam la discoteca chiar cu invatatoarea lui de la scoala nr 1.

Vremuri grele

-Futu-i muma in cur de afaceristul lui peste, blestema Elisei concernul Tofan, care acaparase piata de cauciuc din Romania. Au luat toate fabricile de anvelope, acum fac ei tot transportul si m-au scos din piata. Car de toate, de la lemne de foc pentru tarani si pina la ce o mai fi. Dar cred ca ma fac fermier, ca am niste pamant la Albele si fac o ferma cu produse proaspete, de la carne de porc la rosii, castraveti si alte prostii de astea. A facut-o. Asa am ajuns sa merg sa il ajut la culesul porumbului. Si sa cunosc una din vecinele lui. Nu mai stiu cum o chema, doar ca aveam 20 de ani si spunea ca are 18, ca mine. Normal ca am imbarligat-o si inghesuit-o prin fan, capite de porumb si tot arsenalul de mobila rurala. Cind am plecat, Elisei radea.

-Te-ai insurat de cateva ori aseara, lasa ca stiu eu. Vezi ca erai singurul din sat care nu se insurase cu ea pentru o noapte, ai grija sa dai o fuga pe la doctor inainte sa te duci la alta. Fost la doctor. Scapasem si am respirat usurat. Belele au venit apoi cu nepoatele lui Elisei, de la Brasov. Care fete au venit la Onesti sa faca si ele Sarbatorile cu rudele. Le-am imbarligat pe fetele alea de ma durea capul. Cind pe una, cind pe alta. A prins cea mai mica scrisorelele de amor catre cea mare si a iesit taraboi la cateva luni dupa. Elisei insa, tot prietenul meu era. :)

Nunta cu nas smecher

Peugeot 406 alb, masina noua a lui Elisei. Masina de dus mireasa la Primarie si restaurant. masina cu care ma plimbam pe la vreo 1 noaptea prin Onesti, la nunta lui Frax, ca disparuse nebunul ca magarul in ceata, iar eu si Elisei eram echipa de cautare si salvare. Mai o tigara, mai o gura de coniac, ne distrasem de minune in cautare si la nunta. Cel putin cind am fost sa luam nasii, ardelenecele din partea miresei au tinut sa faca o dedicatie speciala prin strigaturi:

-Pai cum ii coada lupului, asa-i sula nashului.... paaarrrrr iuhuuuuuu, strigau femeile. Atunci cred ca l-am vazut pe Elisei ca roseste prima oara in viata lui. Stia el multe din viata de sofer, dar cred ca se intreba de unde naiba stiau femeile alea de socoteala lui. Dar a avut grija de a finului. Cind il pregatea pe Frax de plecarea spre restaurant i-a dat cu spray peste tot. Absolut peste tot, pe costum, chit ca ramasese o pata mica intre picioare de credeai ca sta mirele prost cu vezica. Noroc ca se evapora repede sprayul. Si mi-a mai tras o teapa: cind am furat mireasa a tacut ca mistretul in cucuruz, l-a lasat pe tata sa plateasca sampaniile. Daca platea Elisei, ceream si un cartus de Marlboro, dar ia de ii cere tatei tigari, ala eram. As fi fost primul hot de mirese si batut si fara rascumparare.

Afaceri viteza

Niciodata, nimic nu il prindea pe Elisei cu garda jos. A cazut afacerea cu masinile de transport greu, a intrat in agricultura. A cazut ferma, a intrat in afaceri cu constructii. Nu indoise in viata lui un fier pe santier Elisei, dar brusc a avut carte de munca, calificarea fierar-betonist. A plecat cam un an in Germania, a facut bani, dar a simtit inaintea multora ca Spania va primi romanii cu bratele deschise. Acum sta bine mersi la Almeria, in sud, a reusit sa isi duca familia acolo. Vorbesc cu ei zilnic pe messenger, am primit si un filmulet in care il vad pe Elisei la piscina. E mai batran, dar are acelasi zambet de golanas atarnat in coltul gurii. Marco e cat mine, Bianca frange inimi de romani pe internet, cad barbatii in jurul ei ca mustele. Manuela se amuza de tot si se pregateste sa devina bunica in curand. Sau cel putin soacra. Cind il prind pe Elisei in Romania sau cind ajung eu acolo probabil ca o sa aflu ce minuni de vitejie a facut si in tara lui Cervantes.

Concursul de bere

Prolog plictisit si plictisitor

Cind ne apuca cheful de dus in viata, pai aia eram. Beleaua noastra era aia a oricarui student roman. Banii. Lipsa lor, mai bine spus. 2002 fusese un an tare ciudat. Alternam weekendurile banoase cu cele in care nu aveam parale nici macar de o bere, iar toate eventualele surse de venit taceau malc. Asa, vai curul nostru, am nimerit la nush-ce festival organizat la Sibiu. Cantau Bosquito, Iris si altii. Iar eu, Melcul si Olteanul stateam cu mainile infipte bine de tot in buzunare, poate-poate mai gasim ceva pe acolo. Canci. Berea curgea in valuri, dar numai pe linga noi. Beau sibienii cat incapea, noi ne uitam unul la altul si ne scremeam de idei. Canci sa avem vreuna.

Incepe show-ul

Cu gaturile lungi si uscate ne uitam la scena din randul 4. Apare nush ce papagal de prezentator si invita lumea sa se inscrie la concursul de baut bere. Am ridicat mina si m-a ales.

-Baga moldovene, bea tot si castiga, imi sufla Melcul in drumul meu spre scena.

-Ba, goleste butoaiele, ma incurajeaza si Olteanul.

Urc pe scena, mi se livreaza 3 concurenti si 2 halbe pantecoase, pline cu bere Balea. Imi placea berea asta, ca era mereu proaspata. Era mereu proaspata pentru ca se cumpara imediat. Se cumpara imediat pentru ca era cea mai ieftina, iar ieftina era pentru ca la gust mai lasa de dorit. Avansez asadar catre mijlocul scenei, imi iau halbele in primire si masor din ochi concurenta. Trei parliti mai mici decat mine, care au mai baut bere doar la distractii. Ce stiau ei de cursele de halba viteza, de celebrele baute de cursa lunga. Ma simteam deja castigator.

-Doamnelor si domnilor, iata primii 4 semifinalisti. Doar 2 dintre ei vor merge in finala, anunta prezentatorul si deja imi transpira mustata cu gandul ca voi castiga aici si voi mai bea 2 halbe in finala. Mai multa bere, asadar.

Semifinala

-Domnilor, sus halbele, anunta prezentaretzul si ma pregatesc sa evapor alcoolul din recipient. Proniti!, da startul omuletul.

Nu stiu ce aveau amicii mei in gand in acele momente, cert e ca am spus rugaciunea betivului pe care o invatasem de la Grasu in copilarie. "Primeste-o Doamne si pe asta, ca se duce pe pustiu!". Pustiul era bineinteles gatlejul meu prafuit ca bulevardul central din urbea transilvana. Am golit halbele si ma pregateam sa il ajut si pe colegul de langa mine, care se chinuia cu o mustata babana infipta in prima lui halba. Olteanul si Melcul erau deja in primul rand, chiuind si aruncandu-si mainile in aer.

-Bine baaaaaaaaaa, esti finalist, urlau studentii cei mai insetati din multimea aia.

-Avem doi castigatori, anunta iar spicherul ala slabut si cracanat si incepe semifinala a doua. Mai castiga doi baieti si se califica si ei in finala. 4 oameni, 8 halbe si fraiericiul cu microfon face greseala vietii lui. Anunta premiile.

-Primii doi din finala vor castiga cate un tricou si o sapca de la bere Balea. Locurile 3 si 4 primesc cate 5 beri.

-Blatttttt!!!! imi urla creierul.

-Blat baaaaaaa, imi striga si Melcul si Olteanul.

Finalul si finala

Aliniati, cu halbele in mina, ne uitam unii la altii. Ii faceam si pe astia 3 de nu se vedeau, dar miza devenise neinteresanta. Ce naiba sa fac eu cu un tricou si o sapca? Nu mi le cumpara nici naiba, chiar daca le dadeam pe o bere. Cred ca toti 4 concurentii ne gandeam la bere, ca a tinut finala de 3 ori mai mult decat semifinalele. Stateam efectiv cu halba lipita de buze, fara sa inghit din ea. Cind in sfarsit a iesit un castigator, am golit prima halba. Am apropiat-o pe a doua si l-am vazut pe Oltean salivand de linga scena. Trebuia sa pierd, nu se mai putea. Tine halba Bufnila, prelungeste momentul.

-Gata, iata si al doilea castigator, anunta agariciul microfonat. Jos halbele.

-Jos cu tine de pe scena, imi trece prin gand, si imi savurez berea numarul 4.

Ma duc apoi, imi iau bonul care imi asigura cinci sticle de bere la o terasa din Cazarma 90 si merg tantos cu amicii la toarta. Bem si povestim de parca castigasem maratonul de 42 de kilometri bere. Incheiem apoteotic seara si plecam acasa. A doua zi dam de bani si revenim sa ne razbunam pe cateva beri ce nu le bausem seara. Dan cumpara halbele si le aduce la masa. Se duce sa isi ia si ceva de rontait, iar in urma lui Olteanul pregateste teapa. Desface bine de tot capacul de la solnitza, dar il lasa acolo, de forma. Melcul mereu isi punea putina sare pe buza paharului. Acum, revine si isi face tabietul, numai ca la prima scuturare de solnita se trezeste cu jumate din cantitatea de sare in halba. Olteanul ia foc de ras, iar Melcul trimite cealalta jumate de solnita in halba lui.

-Ba lampa, aseara daca faceai asta te omoram, acum nu mai vorbesc cu tine, oltean nenorocit. Bea tu daca esti in stare.

-Dar ce ba, tu nu ai turnat la mine?

-Sa ma pupi in cur Oltean nenorocit...

-Si eu pe tine... :))), ca in bancul ala cu voi, sare Olteanul...

Sper ca macar acum stie ca poanta i se intorsese impotriva.