Arbitru de pescuit

Stateam in masina Opel Vectra ultimul tip, cu aerul conditionat la 22 de grade si studiam cele 4 sau 5 pagini de regulament. Eram arbitru la Cupa Monitorul de Sibiu la pescuit, de pe balta Colun. Foarte tare balta. Cu o seara inainte de concurs, ma distrasem la undita ceva de speriat. Linga mine, seful, Radu Micu, scosese cativa ciortani la lanseta. Era masina lui, dar eram pe balta sa ne asiguram ca nea Virgil, proprietarul, nu hraneste excesiv pestele, ca sa nu se prinda nimic a doua zi. Am plecat tarziu de acolo, iar mosnegimea sa a dat drumul la apa, sa starneasca pestele, sa il agite, sa nu traga. Am aflat asta insa abia a doua zi, de la cativa pescari care dormisera pe balta.

La votca inainte

Trebuia sa am in paza cativa pescari, 3 sau 4, fiecare cu 2 bete, sa le dau o cafea si o votca inainte de concurs, sa ii opresc din pescuit la timp si sa stau de bou in soare, privind cum ei se distreaza. Nu pornise bine ziua. M-a luat Radu cu masina, am incarcat proviziile si dusi am fost. Aveam emotii ca mireasa la altar sau ca scolarul pe 15 septembrie. Pina cind am gustat votca. Apoi am inceput sa o impart pescarilor care se strangeau la masa organizatorilor. Ia de-i trece pe toti pe lista. Da-le o votca, zi-le FIR INTINS, nu bafta Oaka, asa cum m-ai blestemat tu acum 3 saptamani. Imparte standurile, treci pe la fiecare, totul in timp record. Ai fi spus ca eram nemti, asa bine ne-am miscat, ca a inceput totul la timp. Stateam acum in cur pe o galeata sparta, intoarsa invers si ma uitam la ai mei. Aveam de supravegheat un mediesean mustacios ca un lingurar, cu o palarie de cowboy, un mosneag betiv si rautacios ca o soacra si un pustan, fiul lui Nea Soaita, soferul nostru de la Monitorul de Sibiu. Mosul ma intreba cate in luna si in stele, mustaciosul mai intreba daca are voie sa dea la linguritza, pentru salau, iar pustiul se distra cu obletii. Si a inceput nebunia.

Bere pentru toti arbitrii

Berea Aurora era unul din sponsori. Mustaciosul era anti-alcool, pustiul nu avea voie, iar Mosul nu voia decat tarie si venise dotat cu o Saniuta rece in termos. M-am dus la cortul central si am luat 3 baxuri a sase sticle de 330 de bere.

-Sefule, am o gasca de betivi acolo. Le arde buza dupa bere de nu se poate. Astia ne golesc stocul imediat, m-am scuzat eu pentru cantitatea mare de bere luata. Dupa o jumate de ora de lasat berea in balta, m-am certat cu mosul. Credea ca sticlele de la mal ii sperie carasii grasi din mijlocul lacului. Nu prinsese nimic. Mustaciosul avea 2 carasei la activ, iar pustanul fleoscaia apa ceva de speriat cu o ditamai telescopica imprumutata de la seful. L-am invatat sa adauge al doilea carlig la forfac, i-am preparat paine cu mamaliga si incepuse ala mic sa prinda obletii de ziceai ca nu e adevarat. In rest, nu tragea nimic. In celalalt capat al lacului se afla insa campionul national al Romaniei la pescuit viteza. Prindea omul doar obleti, cu 2 undite micute, ceva de speriat. Avea sa castige concursul, dar pustiul a luat si el un premiu, ptr cel mai mic peste. S-a ales cu o undita.

Certuri cu final neasteptat

Mustaciosul si mosul meu se relaxasera sub salcii, se uitau rar la lansete si vorbeau despre fitele nevestelor lasate acasa. Grigore, un oltean betiv din redacie, arbitra si el la cativa metri departare, asa ca venea ope la mine sa testam racoarea din sticlele de bere. Cind am terminat baxurile mele, le-a adus si el pe ale lui. Numai ca incepuse deja show-ul cu mosneagul.

-Ba baiatule... competitie mai prost organizata ca asta nu am vazut. Cum sa nu traga ma nene pestele? dar chiar deloc? L-ati pus pe ala micul aici sa besteleasca apa cu parul ala de undita, nu trage pestele, sandvisurile alea cred ca erau expirate...

-Tataiae, fara vrajeala acum, nu o sa iti bag eu pestele in carlig, vezi ca ceva mai incolo scot aia ceva de jale. Ala micul e aici ca asa s-a tras la sorti, iar sandvis de ala nu a mancat neam de neamul tau, de la maimuta la extraterestru: e de la McDonalds.

-Si au pus si arbitru nerusinat la standul meu, continua mosul.

-Vezi ca seful meu e mai incolo, du-te si spune-i ca ai dat un pret de nimic ca sa faci galagie pe balta in loc sa pescuiesti.

Ca sa se oftice si mai tare, mi-am luat o undita si m-am apucat sa prind obleti si carasei. Mosul si mustaciosul nu au incotro, scot si ei lansetele si se apuca de prins pestisori. Nu mai aveau rame. Le mai dau. Nu mai aveau timp. Nici nu le-am mai dat. La 14 se incheia concursul, la 13,50 ei deja ma asigurau ca nu se lasa pina nu prind ceva mai mult de 2 kile, sa aiba ce arata la femei acasa.

-Ma oameni, vedeti ca mai sunt cinci minute, pregatiti-va sa scoateti unditele, ca eu nu va mai las sa pescuiti... le promit celor doi.

-Lasa, lasa.... ca tu nici nu ai voie sa pescuiesti ca arbitru. Degeaba ai aruncat pestele inapoi, nu ai voie si gata, se sumeseste mosul, incercand sa isi aduca aminte cat de razboinic era el in 44.

La 14,00 s-a auzit focul de arma care punea capat concursului. Mosul nu a vrut sa scoata unditele si s-a trezit cu mine sarind in apa, la un pas de unditele lui. L-am stropit din cap pina in picioare, udat sanatos, si s-a ridicat plin de draci. Nu a mai stat sa isi cantareasca pestii, nu a mai stat la masa asigurata de organizatori. S-a dus direct acasa cu 500 de grame de obleti.

P.S. Maine sunt la peste, la cupa Presei.... care imi ureaza bafta moare instant. Se spune "Fir Intins", sau "Cacat in traista".