Draci si fotbal

Moto: "Cine iubeste fotbalul nu il iubeste pe Inzaghi" - presa italiana de sport

De mici bateam mingea pe terenul scolii generale numarul 8 din Onesti, adica la 2 pasi de blocul nostru. Grasu se credea portarul minune Duckadam, si drept e ca nu trecea o minge de el. Daca nu o prindea, ondula putin sunculitele si iesea mingea in corner sau aut de margine. Naiba sa ne ia daca nu ne chinuiam sa ii dam gol astuia si nu ne iesea deloc pasienta. Sperila se credea Lacatus, mai ales ca el avea freza ca a stelistului. Polonic nu isi alegea niciodata un erou si il tachinam mereu pe chestia asta, ii spuneam ca el e Despa de la CSM Onesti, divizionara B de pe vremea noastra. Mai tarziu a aparut MECON-ul din Onesti si din fuziunea cu CSM a rezultat ditamai prim-divizionara FC Onesti. Eu ma credeam cel mai tare varf de atac: Camataru, si de aici o gasca de certuri cu echipierii.

-Baaaa pomanagiule, stai numai in fata portii, poate-poate se izbeste mingea de tine, ma lua Grasu la rost cand se trezea ca ramane singur cu vreo 3 atacanti care il intindeau prin careu ca pe o jartica de mireasa.

-Mars ma, ca tre sa dea cineva goluri, raspundeam sictirit, cu toate ca stiam ca nu am dreptate.

Fotbalul e joc de echipa, trebuie sa faci ambele faze. Asa se facea ca mai mereu ma lasau astia sa joc numai daca "juram" ca nu mai stau la pomana prin careul advers. Preferam sa ma tupilez pe dupa aparatorii celorlalti decat sa vin la mijlocul terenului sa recuperez mingi. Repet: stiam ca nu e bine. Dar cind ma uit la finala Ligii Campionilor si il vad pe rapanbdula aia de macaronar Inzaghi, de care se izbeste mingea si se duce in poarta, cum naiba sa cred ca eram prost? Cind vezi ca echipa lui e dominata o repriza intreaga, ca au si ei o parlita de lovitura libera de la 22 de metri, se duce mingea spre coltul unde plonjeaza Pepe Reina si nenorocirea aia de om apare ca din senin, da cu umarul in ea si e gol, cum naiba sa nu te apuce dracii... Nu te mai gandesti ca si tu erai asa, ca nu era bine, ca amicii te injurau de albeai in spume si te mai spala doar halba de bere pe care o dadeai dupa meci. Te lasa nervii, ii tragi un fuck printre dinti si canti la final cu betivii englezi ca tot nu mergi singur, ca tot mai e careva cu tine.

P.S. Scuze Oaka de pumnul ala de aseara, de la golul lui Liverpool. Era de bucurie si voiam sa nimeresc plapuma, de unde sa vad eu piciorusul tau acolo, printre falduri, doar nu am X-ray vision :)

P.S. bis Numai de al dracului nu pun poza cu Inzaghi, ci una mai tare, cu Kaka si Gerard. (Ti-ar de ras sutul ala Steven, erai singur cu portarul...)

Tare..nu?

Multe chestii tari weekend-ul asta pentru mine. Sa o luam metodic si sa terminam apoteotic.
1. Basescu e din nou presedinte. Beleaua altora e ca Betivul transpirat (Hrebenciuc dixit) are un milion de voturi in plus fata de alegeri. Bravo lui.
2. Basescu a luat electoratul a cinci partide care se dadeau smechere tare de tot. L-a avut si pe cel al PNG-ului. A avut suportul tuturor "betivilor transpirati" dar si pe cel al intelectualilor. Cum naiba, nu stiu, dar e tare de tot.
3. Am sarbatorit referendumul cu gasca mea vesela. Am dansat si pe maneau lui Base... nu foarte tare, recunosc, dar cheful a fost TARE.
4. Am aflat dinainte de multi de incidentul cu telefonul, jurnalista si cu Basescu. A facut-o Base pe o jurnalista tiganca imputita. Jenant, cum vreti sa mai comentati...dar ...tare. Naiba a mai vazut asa nebun la Cotroceni?
5. De acum, apelativul pentru jurnalisti nu mai este "mai animalule", este "mai pasarica" :)
6. Super nebunie pe site la noi, la InfoPro. A crescut site-ul ca in zilele bune ale lui Fat Frumos copil. Ma mandresc ca e tare, doar eu bag stirile acolo, he he he.
7. Mi-am revenit la un ritm normal de a citi. Is calare pe Tom Clancy si pe "Ordine Prezidentiale", mai am 200 de pagini din ceasloavele primite de la Frax. Tare. Si cartea, dar si Frax, ca doar e al meu. :)
8. Am racit ca un papagal. In 48 de ore am dormit doar 8, restul ... le-am muncit si le-am tusit. Tare de tot. Asa tuseam, tare. :)

Spotul cu votul

Asta trebuia sa vedeti zilele acestea, ca spot care cheama lumea la votare. A fost propus de Felix Tataru, dar CNA nu a aprobat folosirea imaginilor cu revolutionari in acest context. Cred ca e una din putinele hotarari bune ale CNA din ultimul timp. Spotul ramane insa foarte foarte tare. Uite-l

Muzica, fotbal, Anglia...

Din nou muzica si din nou fotbal. Iar daca e vorba de ala din Anglia, musai ca e cea mai tare muzica din zona. Nu stiu ce va scoate gsp saptamana viitoare pe cd-ul lor cu hituri de pe stadion, stiu ce am dat eu anul trecut pe post la emisiune, asa ca va las cu doar doua din cele mai tari piese. Vindaloo, adica Mujdeiul englezesc, prima din ele, e si preferata mea :D

Electorale golanesti... la Onesti

Preambul

E ditamai campania pentru referendum acuma. Miting peste miting, afise, fluturasi, etc. Ceea ce nu stie lumea, e ce se intampla la subsolul campaniilor electorale, acolo unde nici candidatii nu isi baga prea mult nasul, ca pute rau. De ceea ce e in subsol se ocupa oamenii cu mai putine scrupule, golanasii mei adica. Am scris mai demult ce a patit tov catindat in alegeri, cind eu eram jurnalist. Numai ca in campanie amicii mei din incinta au lipit afisele si au facut treaba murdara pentru ei. O luam usurel si ajungem la toate. Cert e ca era Anno Domini 2000 si se dadea lupta pentru Primaria Onesti. Nu o mai lungesc aiurea, va zic ce a fost.

Apoliticii

In gasca noastra nimeni nu fusese vreodata inscris intr-un partid. Au dat tonul Lau, Hassan mic si Bolea. Toti trei devenisera penelisti, nu de alta dar se platea bine. Jucau tenis de masa la partid si primeau bani pentru munca prestata in campania electorala.

-Ba Grasule, ne da bani ca sa lipim afise, ce mama dracului. Mergem noaptea, nu ne vede lumea cu lipiciul prin oras, sa ne facem de ras. Hai ba si tu, incepe campania de recrutare Hassan mic.

-Du-te ba in spanacul meu, mi se falfaie de voi. Lasa ca fac eu bani, nu e nevoie sa ma umplu de lipici si de cacaturi de astea. Eu sunt apolitic si daca ma gandesc bine, e mai buna monarhia, spune balenoidul urban care trecea printr-o faza monarhica exact la alegerile pentru... primarie. Il apucau fazele astea des de tot si nici el nu mai stia cu cine voteaza, de ce voteaza, daca voteaza si tot asa. Talmes-balmesul din capatzana Grasului ar fi turbat orice caine care il musca. Nu s-a dus el, nu s-a dus Polonic, dar Sperila tot s-a bagat. Ca ii placea aventura.

Tov catindat, de care am mai scris, trimitea omul sa ii ia cu masina de la bloc, ii ducea la sediu, unde ii inarma cu afise, galetuse cu lipici si bidinele. Banii se dadeau dupa ce catindatul facea un tur de oras cu masina sa vada rodul muncii de peste noapte, sa isi vada fata pe toate avizierele publice. Daca era multumit, o simteau si ei la buzunar.

Fatada

De fatada, daca intrai la un sediu de campanie, fie PSD, fie PNL, treburile stateau cam la fel. Membrii de partid veneau acolo sa bea cafea si sa se uite ce gagici noi mai aveau la tineret. La fel faceam si noi, reporterii. PSD conducea detasat la capitolul gagici, fiind inarmat cu elevele unei scoli de modelling, toate fiind inscrise recent in partid. Sefa lor defila zilnic pe la sediu, de nu mai plecau mosnegii. La PNL, cam aceeasi poveste, doar ca fetele veneau din pepiniera proprie si apareau cam rar pe acolo, dupa ce isi terminau programul. Ii gaseai pe golanasii mei jucand tenis de masa si raspunzand in sictir daca nu te stiau, sau facand pe umilii daca erai ceva grangure local. Mai aparea cate un patronas simpatizant al PNL, membru sau nu, le dadea ceva parale si ii trimitea sa mai lipeasca niste postere pe spatiul lor comercial. Iesea cu batai uneori, ca rupeau orice alt poster, de la orice alt partid. la suprafata insa, totul era bine si frumos, elegant, fara incidente. De fapt, seara de seara aveau loc atacuri kamikaze ale nebunilor mei.

Curat murdar

Cind aud politicienii militand pentru campanii electorale curate mi se strepezesc dintii. Castiga la capitolul electoral cine are mai multe afise, cine le mazgaleste mai tare pe ale vecinului, cine i le rupe si tot asa. Comandoul PNL era format din golanii mei. Tineretul liberal facea de paza la postere, ca PSD avea mai multe afise si lipea direct pe ale concurentei. Asa ca liberalii mai cuminti stateau de paza, iar golanii mei bagau mare la activitatile murdare. Noaptea, dupa ora 12 ii vedeai pe toti 4 cum sar dintr-o masina, cu sprayurile de vopsea in mana. Ca adevaratii grafferi din Bucuresti, dadeau cu vopsea pe afisele concurentei, le faceau okelari, mustati si mai scriau cate ceva porcos pe pereti. Batalia cea mai mare s-a dat in seara de sambata, dinaintea alegerilor, cind in mod normal, se incheiase campania electorala. Canci, cat timp ai mei erau acolo.

Batalia cea mare

Era duminica, iesisem la 8 dimineata sa votez si apoi sa o iau la picior spre radio. Dau de ei. Toti 4 aveau vanatai, mai o buza sparta si un tricou rupt, trageau din tigari triumfatiori, stand cu picioarele pe banca. Ii durea... la basca.

-Ba Ochi, hai sa iti zic o faza, dar sa mori tu daca sufli ceva in presa, ca iese rau, ma tenteaza Sperila.

-Ce dracu sa spui, ca ati luat-o pe cocoasa aseara? Cu care, cu aia din Pajura, cu cine v-ati mai pocnit?

-Nu ba. E asa. Am fost ieri sa mazgalim toate afisele PSD din oras, ca nu mai aveau voie sa puna altele apoi. le-am facut pe toate si mai era ala de aici, de la noi din statie, care am zis noi sa fie ultimul. Buuun. Ajungem, ne lasa ala cu masina si gata, sa ne apucam. ba frate, cind apare unul mare, nu stiu, ca eram ocupat sa ii fac okelari primarului. Odata mi-a tras o stachie de m-am dus cu capul in afisier. I-a dat Lau cu sutul in oute pe la spate si s-a dus jos. L-am tocat bine pe bolsevic (ma uimea cu limbajul politic Sperila, dar invatase si el cuvinte noi, il lasam asa) si apoi a dat ala telefon. Avea mobil ba, era de ala cu bani. A venit o gasca intreaga de din-ashtia si ne-am ologit. Am dat cat am putut, am dat si cu o bucata de lemn din banca aia de la statia de autobuz, am bagat vreo 3 la urgente cred eu si au chemat aia Politia. Pina acuma am stat ascunsi pe bloc, sa nu ne gaseasca.

Poftim educatie politica la ai mei. Intelegeti voi pluripartitism politic si alte vrajeli, ca ei niciodata nu vor sti cum e asta. Facem pariu ca trebuie sa apara ceva povesti de gen si la noi in presa dupa mitingurile astea?

Find me somebody to love...

Super piesa, si sa fiu sincer, imi place mai mult varianta asta, cu George Michael decat aia cu Freddy. Postez aici videoclipul din show-ul de pe Wembley... si sincer sa fiu, ma gandeam asa.... Scimb eu titlul...In loc de Find me somebody to love, ar merge... Tanar roman caut gemene blonde :)

Nu e pentru cine se pregateste

Din motive de gagica fandosita si razgaiata, anul trecut am avut doar cateva ore de liniste mirifica in Delta. La Sulina, pe un canal cu apa lina si colcaind de pesti. Scoteam peste dupa peste cu o unditica de ar fi ras pescarul de Frax si cu curul de mine. Pescuiam la paine, iar caraseii si bibaneii sareau in punga unul dupa altul. Vizavi, un lipovean cu 2 stufuri lungi si un borcan de rame ne facea concurenta. Impropriu zis, ca scotea undita din apa tot goala si se holba inciudat la noi. Melcul pusese ochii pe toate stiucile si salaii din canal si blinkerea mai ceva ca un pescar de stiuca pensionar. A prins una. Nu ma intrebati cum, ca nici el nu stie. Era o marlitza de vreo 15 centimetri si 150 de grame, agatata... prin ochi. Revenind la lipovean, saracul nu stia ce sa mai faca. Trece canalul, vine la noi, se uita bine pe cine sa acosteze. Eu cu fatza mea de mancator de plumb si cu ceafa chelioasa nu par tocmai interlocutorul ideal. Flavius sta linga mine si se uita scarbit la pluta care se incaptzana sa nu stea la suprafata. Se mai scarpina blondul in cap si da cu ochii de Melcul. Ardeleanul nasos si linistit pare omul ideal pentru schimburi de experienta.

-Mai baieti, la ce dati aici?

-Ovidiu baga paine, facuta cu apa. Eu dau la blinker.

-Bai fratilor... nu asa mai... sare lipoveanul in ajutorul neajutoratilor pescari din Bucuresti. Pai nu e bine la paine. Pestele e carnivor, va spune mandea. Uite niste rime aici si luati de prindeti ceva.

Culmea e ca am tacut. Nu stiu de ce. I-as fi dat cu rimele in cap, i le-as fi bagat pe gat. Dan Brumar e insa un ardelean cu suflet mare si bun ca pita scoasa din tzest. A tacut, a multumit frumos, ba ca sa doarma impacat lipoveanul, a scos blinkerul si a dat la rima. In timp ce eu cu painea mea framantata si bobicita faceam ravagii in fauna piscicola a Deltei, Dan reusise, ca si lipoveanul, sa stranga 2 carasei. Sacosa de plastic in care depozitam solzosii devenise deja babana, umflata in burta ca un crap romanesc plin de icre. Din cand in cand o lua spre apa, smucita de pestii care se cereau din nou in undele Dunarii. Pe la ceasurile 10 am plecat si am facut o baie in marea calma si muradara de la Sulina. La intoarcere i-am lasat pestii, vreo 3 kile, lipoveanului. Se mutase acum in locul unde pescuisem eu si tot nu prindea nimic.

Nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste. Sau daca vreti, au si barbatii ofticati de consoarte Dumnezeul lor. Asa si cu femeile. Cind te pregatesti de una, apare altul si ti-o ia. Cine, stie, poate tocmai ai scapat de belea si ti-a facut un favor. Va spun mai multe cind aflu :)

Sunt fericit

Acum ceva timp am fost si eu la primul si ultimul concert Tapinarii din viata mea. Era in Club A si asta mi-a ramas pe creier, piesa asta. Si da, e drept, e asa un lucru mic si efemer fericirea asta...

Brezoi is over :(

Ultima noapte de macheala, ultima zi de Brezoi
Se duse si masa si jocul. Si focul de tabara. Dar al dracului Oltean daca s-ar fi dus si el la somn, ca toti ceilalti meseni. Canci. Ca sa avem noi loc in casa, ca lumea, pe blanuri si piei de oaie, Don Pedro se refugiase in Fordulet, printre brazii din curte. Andreea Nucului dormea saraca pe bancutele din foisor, iar eu trageam de ei sa ajunga in camere. Gata. Toti la locul lor cind s-a dat alarma. "Afaaaarrrraaaa", urla Paul de jos, de la parterul vilei. Mai sa fiu, bag seama ca asta nu are somn. Avea vin si bere, basca un chef de mandrit ca e roman. Asa ca daduse boxele la maxim si asculta cateva capodopere patriotice de la Cenaclul Flacara. "Traiasca libertatea/ Traiasca Roamnia", urla pe 5 voci odata sarbatoritul.
-Ce ai ma drace de nu dormi..., ma interesez suav la el, indeajuns de suav sa acopar zgomotul din boxe. Olteanul se uita ametit in ochii mei rosii si semi-inchisi, pufneste greu, din plamani, si spune ca nimic. Il las in pace dupa vreo 2 tigari si un pahar de vin si plec in camera, unde Nucu se intereseaza de el.
-Ba, ala e diliu iar? A venit si la mine la foc si imi spune sa trec in curte, ca e al doilea barbat in casa si tre sa ma protejeze. Si-a gasit cine... Mai inainte dadea pumni in perete, dar nu stiu de ce.
Nici Paul nu stia, si multe altele au fost uitate in ultima noapte. Inclusiv un laptop.

Laptopul, unde e laptopul?
Nu m-am mai trezit primul. Melcul si Puiul erau demult la cafea, cu ochii vioi si se sorbeau din ei. Nu se stie ce pariu a pierdut amicul meu cu fomeia lui, ca doua ore nu a mai iesit din bucatarie, a spalat toate vasele. Si erau card, puse unul peste altul. Farfurii adanci de la gratar, farfurii plate de la ciorba, (sau invers, depinde cum a vrut fiecare sa manince) cani de vin, pahare de bere, farfurioare de la tort, linguri, furculite si lingurite, curpatoare, cescute de cafea. Munca de chinez batran sau de ardelean nasos. La ceva timp apare inva vedeta: Olt.
-Ai capul mare rau, il ia Nucu la spitzuri in partile moi...
-Aaaa... aceste...aaa...chestii...aaa.... e variabile, ne uimeste Paul cu elocinta mahmurului nervos. Ia spuneti ba, ati gasit cumva laptopul meu, ca nu stiu unde e... se arata primele mari semne ale treziei la Paul.
Ridicat si noi din umeri, habar nu aveam ce facuse nebunul. La cateva minute, apare Don Pedro la masa din foisor.
-Servus baieti, ce faci Criiiiisttiiiiiiii? Nu pui si tu o muzica, sa ascultam ceva de dimineata, se intereseaza patriarhul Dimulescu.
Raspunsul a fost tare de tot. Al mic isi lua privirea de pe noi si fizicul din cadru, si-l depuse la somn, in pat, linga mimozeta lui, si o ora fu pierdut pentru natiune. Dupa cele 60 de minute de somn, tot nu gasise laptopul. L-am cautat eu si Nucu si l-am gasit pus in magazie, linga centrala termica. Luiat calcul, amplasat, deschis, bagat muzica. Manevra nu i-a priit insa seniorului Dimulescu.
-De ce l-ati scos ma talharilor? Eu il ascunsesem acolo. Azi noapte intepenii de frig in masina si intrai in casa. Vazui ca licare ceva acolo. Laptopul. Al meu nu, ca e in casa, era ala al lu fiimeu, laptop neachitat inca. Pai asa sa fie? Il ascunsei si vrusei sa il morcovesc putin de dimineata... Ia de te distreaza cu voi daca poti.

Bancuri
Urmatoarele ore la Brezoi au fost tare tare ciudate. Dominati de sentimentul ala aiurea ca lasi muntele in urma si te duci dracului inapoi la Bucuresti, nimeni nu era in stare de nik. Stateam de nebuni la bancuri. M-am lamurit ca Nucu le are pe aceleasi, vechi, cu castorul si vaca, am descoperit ca stim o droaie si o sumedenie de bancuri cu blonde si unguri, si am terminat berile si tuica de cu o seara inainte. Pe aceasta cale tin sa spun ca astept multumiri de la Andreea Nucului, pe care am invatat-o table, pe care am umilit-o apoi la table si care, de draci, cred, mi-a pierdut un zar si acum ma uit ca vitelul la cutie. Mi-am ratat vocatia de pensionar jucator de table, asa ca am terminat proviziile de bere si tarta cu fructe facuta de micro-oaka pentru toti. Adica am mancat 3/4 din ea si nu imi pare rau, ca era buna. Primii dusi de la Brezoi au fost Melc si pui. Nanosul nostru amic trebuia sa ajunga la munca, dar iar i s-a stricat masina la Pitesti, iar a intarziat. Vivat Transmixt, servicii romanesti pur sange. Daca nu sunt legate cu sarma, masinile alea nu merg bine. Noi ne-am tarat cu greu la intersectia de la Gura Lotrului dupa vreo 4 ore si fara nici un chef am asteptat masina de Bucuresti, tot Transmixt, la care ne abonasem via gsm. Canci locuri. Am plecat cu ocazia, eu si gagica mea, Nucu si Andreea, dar ei spre Sibiu. Restul... varza. Au prins dupa o ora si ceva un autocar. Cind se saturasera de asteptat, eu mancam seminte de dovleac la Dealu Mare. Cind terminasem dusul si mincam acasa, Olteanul intra si el inapartament, cu o sarsana de carnati scapati din malaxorul turistic de la Brezoi si cu mimoza la coasta. Gata Brezoiul, dar zau ca m-as muta acolo. Ca tiganii din zona, imi fac un bordei 2/2 si imi iau antena Digi Tv. Restul... torn plozi si le beau alocatia. Urmatoarea oprire: Rio de Retis, nunta sorei lui Dan Melcul. Tanti Rodica, Nea Dane... ascundeti rachia, vinul si gratarele, ca veniiiimmmmmmm.

Brezoi My Love. Part 2

Shhhttt... rusine
Ziua a doua a inceput tare prost. De doua ori. Primul beggining a fost ala din pat. Eu si Nucu pe mijlocul unui pat mare, fetele noastre in margine. Dormeam, ametiti bine si vegheati de fete sa nu cadem. La un moment dat ma trezeste sibianul.
-Ba lampa, vezi ca io nu is Oaka. Ce ma strangi asa de tzatze?
Fuck it. Avea dreptate, eram cu mainile pe sanii astuia. Netrezit inca, las mina pe el si adorm. Iar ma trezeste Nucu, dar nu vorbea cu mine, ci cu fata lui, Andreea.
-Andreea, aia de care tii tu acolo, nu e mina mea, e a lui Ovidiu...
-Cah...aaaa.... aud reactia fetei de dincolo de burta lui Nucu si simt cum mina o ia la deal spre mine.
Decid sa nu le mai fac belele si ma intorc cu spatele la ei si imi iau fata in brate. Alte mofturi si aici.
-Wow, Ovi...de cind dormi tu cu mine in brate.... ma ia Micro tare de tot. Am fost usurat tare cind a venit trezirea pe bune. Si a fost pe bune, dar mai ales pe rele.

Don Pedro in action
La fix 7,20 dimineata a inceput sa tipe. Nu Don Pedro, ci Gabi Lunca. Omul casei e mare fan de lautareasca si a spus ca musai sa ne trezeasca asa. Am sarit din pat, tras hainele pe mine si fugit jos, in camera de zi. Care camera comunica si cu celelalte, asa ca muzica se auzea peste tot, la maxim.
-Baaaaaa, te-ai trezit... aseara ai fugit talharule. M-ai lasat sa beau singur si sa joc. Hai sa ascultam o muzica tare, sa bem o cafea si mai tare si sa trezim casa. Ce e aici, e pensiune? Desteptareaaaaaaaaa!!!!! Unde va credeti, la statiunea balneo-climaterica de mosnegi?
Canci raspuns. Incercat timid sa ii explic ca astia is rai de somn, doar eu is matinal. Nimic. Muzica la maxim si apelul nominal.
-Talharilor, coborati din paturi, ati dormit destul. Ce e aici? Pensiune agroturistica? Gaaaataaaa. Vreau sa fiu padisah azi, veniti la masa. Ovidiule, toarna cafeaua si hai sa o bem. Dar unde e Paul?
Cautat sarbatoritul. Gasit in masina, afara din casa. Isi pupa mimoza pe bancheta din spate. Turnat la Don Pedro si chemat Mimojii la masa. Venit si adormit amandoi. Da, tot pupandu-se.
-De ce ai dormit ma in masina, ca aveai loc aici... isi ia Don Pedro fiul tare. Voiai neaparat ceva tare intre voi doi si ai pus schimbatorul de viteze de la Fordul meu?
Problema lui Paul cum a scapat, a mea era acum Dan, care la 6,30 plecase din Bucuresti si trebuia sa ajunga la Brezoi in jur de 9,30. L-a sunat Don Pedro si a iesit de coma.

"Ti-am dat bip...."
-Da numarul ca vorbesc eu cu el, Ovidiule. Asa... Alo... Domnul Brumar Dan? Bravo talhare. Eu ce sa fac... ma chinui cu talharii astia. Au dormit de parca au venit la munte, la pensiune. Vreau sa beau si nu am cu cine. Ti-am adus o tuica Daneeeee, te dai cu ea dupa ureche, e parfum. Da ma, si nu se scoala astia, dorm de rup. Baiatul ala, Nucu, ati spus ca e prietenul vostru... nu il cunosc. A venit si a dormit. Nici nu stiu ce culoare are la ochi. Ovidiu spala vase acuma, ..... Sa facem un miel, te astept cu ciorba de miel si punem de gratar. Paul a dormit cu fata cu tot in masina, Andra se spala pe ochi. Restul...nu ii cunosc, nu i-am vazut, au adormit repede. Hai ca te astept Dane, sa vezi numai ce tuica am. Nucu, in loc sa guste, sa bea tot tzoiul frate... hai, hai, va iau de la intersectia mare. Pa, te pup, te pup.
Cam asa a fost conversatia lui Nea Petre cu Dan, auzita de absolut toata casa. Nucu a coborat primul, dar degeaba, se umpluse de ...respect.
-Ooooo, dar cine sunteti dvs, la mine in casa si sa nu va cunosc... Petre Dimulescu ma intitulez, a inceput bine si ziua lui Nucu.
Intre timp, Melcul patimea ca un sfant mucenic. Masina cu care plecase din Bucuresti s-a stricat la Pitesti. De acolo a luat alta la Valcea. Iar de acolo, o alta spre Brezoi. Era 5 mai, ziua barbatului, si o bere blonda ii tinea companie, plus bruneta lui: PUI.

Pauza
La 9 am plecat in Brezoi, sa ii luam pe Melc si Pui. Plecat e impropriu zis. Urcat in masina cu capul vajaind de alcool si nesomn, iar Don Pedro canta linga un var al sau ce mergea sa se tunda. Pauza de targuieli. Luat mancaruri, luat bere, Angeli pentru fete, suc, tigari, de toate. Luat cu intarziere si Melcii din drum. Venit acasa si pregatit ciorba de miel. Fetele, gospodine neintrecute, sunau care mai de care la mame acasa, ca Padisahul Pedro a spus ca vrea drob si niciuna din ele nu facuse asa ceva vreodata. Mancat drobul ca aperitiv la beruri, baut berea si mancat si o zama de miel. Apoi apa Lotrului si nisipul fin, plus alte beruri. Seara, dupa o ora de somn a mea, avea sa fie de pomina, ca se mai limpezise lumea si Nucu facuse gratarul. Miel, mici, pui, de toate sfaraiau din farfurii, plus bericile lasate in frigider, ca sa nu mai vorbesc de tarta cu fructe facuta de micro-oaka. Nu am mancat tortul cumparat de restul fetelor, aveam o jena. :)

Haiducul Jianu Dimulescu
Don Pedro e genul de om care daca nu are programul facut, il face altora. Asa ca dupa masa ne cauta sa ne spuna ce e de facut. Evident ca eu si Nucu picasem de eroi, restul se ascunsesera in casa sa se pupe. Chiar, oare cate galeti de saliva au schimbat intre ei....? Cah. Ne-a lamurit insa Nea Petrica.
-Hai, facem foc de tabara, adunam lemne, cantam, bem, ne simtim bine. Ce asteptati, invitatie speciala? Treceti la munca. Muncit. Carat buturgi si cioate de pe malul Lotrului. Si cara, si fa ditamai palalaia, si adu scaune si aprinde trabucuri si canta, ca in studentie si simte-te bine Bufnila, ca naiba stie cind mai prinzi o iesire de asta. Mutat apoi totul in foisor si pe Paul linga laptop. Devenise DJ Criiiisssstttiiiiiii, un Cristiiiiiiiiiiiiii asa alintat cum numai Mimoza putea sa spuna, dulce si subtire. Toti repetam apelativul si el repeta la 3 piese Mister Bombastik. Am fi aruncat cu ceva dupa el, dar era Don pedro acolo. Ne cam luasera foc picioarele de la sarbe, iar Don Pedro a tinut musai sa ne arate cum se joaca haiduceste. Sa sfaraie calcaiele cind ating pamantul. Sa curga vinul oltenesc in cani si sa urle muzica. Prrrrrr

Epilog de coma
Paul nu fumeaza de fata cu Don Pedro. Batranul Dimulescu stie ca juniorul trage din pipa si bea tiutiun, dar nu il lasa sa o faca de fata cu el. Respectul. Numai ca asta micul a inceput sa cam dispara dupa ce verifica pachetele de pe masa. Ajutat si de vin, Olteanul prindea tot mai mult tupeu, iar batranul devenea tot mai atent.
-Uite, Paul s-a dus acuma in spatele casei, a mai procurat un chishtoc de undeva. Cristiiiiii, sa nu simt miros de tigara pe acolo, ca ala esti.
Dupa alte 15 minute si o noua vizita a lui Paul pe la pachetele de tigari.
-El ma respecta, nu fumeaza de fata cu mine. Acum fumeaza in wc. Sa lasi geamul deschis, da, sa nu simta taica-tu ca fumezi, ii striga al batran din chioscul de vara.
Dupa alte 30 de minute si 3 pahare de bere, Paul ia tigarile din fata tatalui, inconstient de ce face. Isi aprinde mahoarca, trage din ea si se baga in conversatie. Calm, Don Pedro isi strange mainile la piept si asculta ce are de zis juniorul in discutia noastra. Apoi face o fata mucalita si ii spune linistit...
-Bai Cristi, cum ti se mai schimba tie vocea cind fumezi, observi?
Al mic intepeneste linga tata, se uita la tigara, trage cu ochiul la senior si nu stie ce sa faca. Am ras de am murit si am incheiat seara pe la ora 2. Peripetiile din ziua a treia le las pentru maine.

Brezoi - Ziua Intai

Ganduri
Paul implinea luni 24 de ani, dar noi il sarbatoream de vineri pina duminica, 3 zile, ca orice gospodar care se respecta. Asa ca vineri am deschis ochii mai devreme ca de obicei, sac pe umar, completat bagaj in ultimele clipe si uscheala la munca. Masina pleca la 12, din autogara Militari, la 11,30 ma intalneam cu gasca la metrou Pacii. Run Bufnila, ca a inceput cursa contracronometru. Gandurile se duceau automat spre munte si spre orice chitibush de ultima ora. Suna cam asa in cap la mine: "Sacul. Luat. Banii, portofelul cu banii, unde dracu e ala. A, in buzunarul de la sac. Metrou. Tine sacul in fata, sa nu iti ia vreun banghitor banii din spate, fraiere. Scara rulanta se misca prost, ca un biban de armata. Ajuns la munca. De ce nu vine liftul. A venit. Ultimele 3 etaje pe jos pina in radio. Cate 3 trepte. Ruuuun Bufnilaaaa. Baga stirile in site. Ia poza de pe mediafax foto, taie din ea ca e cat China. Ia stirea din ture, ia vezi ce iese, baga mp3-ul cu banda de la sincroane, gata. Adauga horoscopul. Si pastilele lui Mumu, hai mai repede. Gata. Scoate benzi pentru jurnalul de sport, de la 13. Gata. Suna la George, ia sacul si fugi. Stai, uitasem ceva. A sunat Paul, sa ii scot bani de pe cardul meu, ca asta nu e in stare de 6 ani sa isi faca unul calumea. Gata. Metrou iar. Ajuns. Sunt singur. Suna la Micro-Oaka, suna la Olteanul si asteapta sa te sune Andreea lui Nucu. Gata. Venit toti. Sus in masina si tuleo la munte. "

Autocarul
Stau cu Micro-Oaka linga mine, ma mai uit in ochii ei albastri si mari, o mai strang de mina si nu stiu cum sa ii spun sa ma lase sa citesc. Are chef de vb asta mica a mea. Imi mai zice de ea si colegele de apartament, in timp ce Paul si Ruxandra, alias Mimojii, se pisicesc pe bancheta din spatele meu. Lateral dreapta e Andreea lui Nucu. Fata de treaba, si-a pus castile de la mp3 player si comunic cu ea doar prin semne. Dupa o conversatie de 3 minute musai sa faci febra musculara. Pitesti. Tigara, toti jos. Cauta buda. Gasit. Tigara, autocar din nou si drum spre Valcea. Il cunosc ca in palma, sunt satul de drumul asta de cand mergeam la facultate. Acum insa, parca mergem mai repede. Telefon. Nucu vine de la Sibiu, e gata si el, a urcat in masina de Brezoi. Suntem bine. Micro a mea doarme pe banchetele de vizavi, imi e bine. Las Pasarea Colibri in casca si citesc. Capitanul Casse-Cou, de la editura... Corint Junior. Valcea. Tigara, uscheala inapoi in masina si Brezoi. La noi cursa nu a avut nicio problema. A doua zi avea sa o pateasca Melcul, care a ajuns in 5 ore de la Bucuresti la Brezoi, cu 4 masini.

Gasca in par si drum bun
Cu Nucu ne-am intalnit la intersectia de la Gura Lotrului. Era 4 ceasul si berea Ursus era 2,2 lei la terasa de acolo. Sa tot stai sa te uiti la Olt cum curge si sa bei bere. Tras un coniac si o bere, vant din pupa spre chef. Don Pedron, tatal lui Paul, ajungea cu masina abia in jur de 8 seara, asa ca musai sa o luam la pas. Scot mina la ocazie cu Nucu. Canci fraieri sa opreasca. Mimojii, eu si Oaka mea, Nucu si Andreea, plus o gasca de bagaje. Doar nu era sa ne ia lumea pentru niste amarati de 7 sau 8 kilometri. Seara vor veni Don Pedro si Andra, sora lui Paul, basca Alex si Anca, prieteni dragi si apropiati sufletului oltenesc aflat in dotarea lui Paul. Eu si Nucu ne vedem cu greu de sub rucsaci, fetele chiraie vesele pe linga noi si la fiecare masina care trece fara sa ne ia se aud niste interjectii si epitete de se crucesc taranii de la strada. Dupa 3 km Paul si Ruxa lui mimoza beneficiaza de un sofer cu suflet mare care ii preia. Scapam de bagaje si gagici la urmatorul sofer dispus sa ia 2 studente la ocazie.
-Gata lampa, hai la primul birt ca imi arde gatul, ii zic lui Nucu.
-Gataaaaaa, bere sa vina, ca am scapat de gagici, se felicita si el.
Poanta aia din "Familia Bundy", cum ca oricand esti fericit vine femeia si iti strica totul... aia e adevarata. Ma gandeam la berea rece, cu abur pe sticla, scoasa din frigider cind... Sms de la mikro-Oaka...."2 km pina la primul birt si ala e plin de banghitori". Fuck it. La drum. Amandoi am fost infanteristi, asa ca trece repede marsul fortat. Stam cu mainile intinse la ocazie abia dupa ce bem un Allutus rece, dar vechi de vreo 3 luni, de la birt. Bem afara, pe iarba, ca inauntru iti cade nasul.

Gigolo de ocazie si infanteristi pur sange
O dacie berlina trage linga noi. 4 femei scot capetele pe unde pot, sa vada minunea: 2 flacai de oras cu tigarile in gura si mainile intinse, semn ca vor cu masina.
-Avem doar un loc, va trebui sa ne tineti in brate pe vreo doua. Puteti face cu randul, ne ameninta okelarista de vreo 50 de ani ascunsa dupa volan.
Simt un fior rece pe spate, ma gandesc la okii aia mari si albastri aflati in posesia micro-Oakai mele si spun pas. Nucu da binete si dusi suntem. Ne ia un nene dupa alt kilometru. Ii spunem ca vrem la Pascoaia, la pod, ceea ce era la vreo 300 de metri. Ne duce si ii multumim. Telefon la Paul.
-Ba, suntem la pod, e o capela aici, pe unde trecem Lotrul sa ajungem la tine...
-Mai aveti pina la mine baaaa, ne asigura Oltenashul. Si mai mergem. Inca vreo 2 kilometri. Timp si distanta in care m-am conversat gsm cu micro-Oaka, iesita si ea la strada, sa ne vada, sa ne indrume. La un moment dat, o dacie trage linga noi. Soferul scoate capul si ne spune ca o fata mica si bruneta ne cauta acum vreo 2 km in spate. Ea era, lucru confirmat si via gsm. Retur, dracuieli, injuraturi, cum le sta bine veteranilor care au mers aiurea. (Nu va spun urarile trimise spre Paul. Erau din cele mai dulci, pentru ca nici la Lotru nu stia unde sta, nici la Bucuresti. A iesit cu Nucu la bere intr-o seara si la 1 noaptea ma suna sa ii spun adresa. Locuieste acolo de 6 luni, dar adresa e ceva banal, nu se retine. Deh, fire de artist.) Ne-am dezumflat picioarele in apa rece a Lotrului, care trece taman prin fata casutei lui Don Pedro.

Microcheful
Mimojii se pupau de se rupeau, eu si Nucu povesteam de ultimele belele din Capitale. Eu ii ziceam de aia a Romaniei, el de aia culturala a Europei. Ce gagici mai stiam, daca mai stiam, alea alea, baietesti. Femeile noastre se imprieteneau una cu alta, noi doi cu whiskyul adus de Nucu tocmai de la Sibiu. Sosirera lui Don Pedro era similara cu sosirea mancarii, asa ca ne intinsesem gatlejele ca tiganii lui Creanga, aia de sapau papusoiul in timp ce Nica bajbaia dupa pupaza. Bere, vin, tuica de casa, palinca din 2004 marca Don Pedro, o nebunie de seara. Nea Petrica e un oltean exact pe dos de Paul, desi ii e tata bun. In timp ce Paul e aiurit ca o cartita lasata pe plaja, Don Pedro e facut din spirt si argint viu. Daca scuipa, iese fum cind atinge saliva lui pamantul. Scoate bani din piatra seaca si untul din fiul lui cind il pune la treaba. Figura de patriarh, are niste ochi reci de nu iti vine sa il contrazici. Dar e fierbinte rau ca toti oltenii. Eu si Nucu am trecut la gratar, Paul la pupat Mimoza lui, Don Pedro si Andra pregateau masa, gagicile noastre dupa noi, Anca si Alex.
-Ba Nucule, am auzit ca te tii ardelean verde. Ia gusta tu palincutza asta si zi-mi ce crezi, zice Don Pedro si ne serveste cate un pahar cu licoare galbuie. Dam paharele pe gat.
-Baaaaaa, e de gustat, nu beti tot paharul dintr-un foc... se aude tarziu vocea gazdoiului. Tarziu, PREA TARZIU. Era dus totul pe autostrada aia uscata din gaturi.

Dar cu Chioscul ce-am avut....
Am facut gratarul. Cum de naiba mi-au iesit micii nu stiu. Adica eram prea pilit pentru un bucatar, iar Nucu era in aproape aceeasi stare. Ma apucasera si dracii mai devreme si executasem un sut in chioscul de vara al gazdei. Trei scanduri au zburat de acolo. Cert e ca ma apucasera dracii in urma unor recomandari ale gazdei mici. Eram indemnat sa iubesc si sa arunc flori in calea unora de ii dispretuiesc. Venisem, venisem, intrasem in hora, musai sa joc pina la capat si sa ignor gustul de fiere din gura. Noroc ca se duce repede cu Seagram`s 100 pipers scotch. :D Nu a comentat nimeni nimic de mici, cica erau gustosi. La fel si cu carnaciorii. A doua zi avea sa vina Dan, sa vad dansul haiducilor, disparitia unui laptop in propria casa, si mai mult vin, si mai multa bere si sa ma rusinez de ce am facut prin somn. De ce radeau fetele...aflati maine.

Hoinarii se maturizeaza primii

Nu stiu de ce, dar cind stau sa ma gandesc la pasii facuti spre maturizare, in minte nu imi vin decat momentele cind am plecat de nebun de linga ai mei. De linga familie, prieteni, echipa. Se intampla sa simti ca usor usor poti conta pe tine. fara sa depinzi de careva. Pe vremea lui Ceasca, la cinematograf mergeam doar insotit de ai mei. Eram mai mic pe atunci si abia in clasa a doua am fost singur la cinema. Tom Sawyer, asta a fost primul film vazut singur. Ma uitam la biletul de 6 lei de la cinema 23 August si incercam sa descifrez ce insemna O8. Adica randul O, locul 8. M-am descurcat solo si m-am simtit bine. Am simtit ca usor-usor cresc. Am plecat apoi de acasa in turnee, in cantonamante, cu ocazia la facultate si inapoi, cu trenul, cu autocarul in Italia.

E bine sa fii hoinar. Asta am constatat si ieri. Veneam de la Brezoi, cu o gasca. Ei au ramas sa stea la ocazie, ca si mine. Am ajuns cu cateva ore inaintea lor, pentru ca nu au urcat decat in autocare. De ce naiba simt ca pamantul ma arde sub picior si tre sa o iau de nebun? De ce nu gresesc cind fac asta, de ce imi e bine si ajung cind trebuie si unde trebuie? Dumnezeul hoinarilor e unul puternic. Exact ca ala al betivilor, care mereu gasesc casa, desi sunt intinsi in caruta si calul merge de nebun, ca Dumnezeul copiilor care sar de la inaltimi ametitoare si nu patesc nimic, iar eu mi-as rupe 3 coaste, femurul, tibia, peroneul si alte cateva falange. Iar daca mai trebuia sa mi se confirme, acum stiu. Sunt porte-bonheur la calatorii. Aduc noroc. Melcul e cel mai ghinionist cind e fara mine. Daca mergem impreuna, ajuunge la timp. Daca merge singur....trenul are intarziere de 45 de minute, iar autocarele i se strica sub el. In 600 de kilometri a schimbat patru. Ce a iesit la Brezoi, va spun maine, in alt post. Cert e ca am avut nisip in cap si urechi, mai fin ca ala din vama. Ca am fumat trabuc la foc de tabara si am cantat cu Melcul, ca am vazut cum danseaza haiducii si cum iti poti pierde un laptop in propria casa. A, sa nu uit...La Multi Ani Paul... azi e ziua ta, desi ne-am imbatat de vineri seara.

Pauza

Nu incercati sa mai cititi ceva saptamana asta pe aici, ca is cu treaba multa si cu o plecare la munte, la Brezoi, sa imi sarbatoresc Olteanul. Asa ca vorbim de luni pe blog. Cele bune