Cum am fost eu la Alba Iulia de 1 Decembrie

Tin cu Romania la fotbal si nu numai. Imi place tara asta si nu as pleca de aici nici taiat. Asa ca era musai sa ajung la Alba Iulia sa vad cum e de 1 Decembrie. Daca stiam ce iese de la inceput... schimbam cateva planuri.

1. Sa nu crezi in PSD

Era iarna, prin 2000. Tipul asta de la PSD ma auzise ca vreau sa ajung la Alba Iulia, asa ca se oferise sa imi asigure transportul. Ne stiam din campaniile electorale si din birourile Primariei de Onesti, unde lucra. El cu tineretul onestean si organizatia de Bacau se indreptau catre Alba, sa sarbatoreasca Marea Unire. (Credeam eu). Faza a fost tare. M-am prezentat la ora si locul stabilite cu bagajul facut, gata sa decolez spre Cetatea Unirii. Trebuia sa ma opresc la Sibiu prima oara, sa imi iau gagica si de acolo viram catre Alba cu un tren. Si stai si asteapta la sediu sa vina autocarele. Care apar.
-Ba Ovidiule, nu te duce cu primele autocare, hai cu noi, cu liderii in ultima masina, sa facem o caterinca acolo, aducem doi acordeonisti, desfacem o damigeana de vin si cantam si ne simtim bine, decat sa stai inghesuit sau in picioare cu necunoscuti.

Avea si el dreptatea lui. Asa ca am plecat sa ma mai uit prin vitrine, sa astept inca o ora sa vina ultima masina. M-am intors dupa 30 de minute, ca se intunecase de-a binelea. Si stai si asteapta, schimba impresii, sparg seminte, etc. La cateva ore bune de asteptare ma ia benga si ma ratoiesc la pesedistul meu sa vada "de ce mama dracului" nu vine autocarul. Baga chietrosul cu greu mina in buzunar dupa mobil si suna la seful ultimei masini. Se temea sa nu aiba factura mare la telefon, de aia nu sunase pina atunci. Iar sef il informeaza cu dezinvoltura ca el a plecat de vreo 2 ore din Onesti si e deja pe la Brasov.

-Pai ghini bai tampituli...m-ai lasat acasa, ma omoara ai miei ca nu ma duc, eu asa li spusiesiem. Am priesa aici cu mini...Avea pe dracu. Plecasem de la primele lui vorbe. Calcam apasat cu geanta in mina, ma duceam la ocazie.

2. Vedetul Bufix la fix

In perioada aia a vietii mele ma indeletniceam cu reporteritul la radio 21 Onesti. Iar asta implica jurnalul de ora 7 dimineata pe care il prezentam. Doar stiri locale din Onesti, orasel in care iti trebuie lupa sa dai de stiri. Rubrica mea, se pare ca avea audienta, desi se numea ... Bufix la fix. De ce zic de audienta, desi nu cunosc date...pai sa vedeti.

Ajung "la capul dealului", cum se numeste locul de luat ocazia in jur de ora 11 noaptea. Eu singur... nici tipenie de om sau de masina. Da-i un semn la un TIR, nik. Apare insa masina politiei de Onesti. Mi se cer actele. Le dau buletinul, nu legitimatia de presa cum aveam eu obiceiul candva, iar baietii isi dau seama ca eu is ala de le spune dimineata ce infractori au mai fost prinsi pe raza localitatii minunate in care isi duceau traiul. M-au intrebat de una-alta, ce dracu caut la ora aia la ocazie, de ce sunt asa de prost de nu am masina sau de ce nu am luat trenul... totul politicos, numai ca eu ma simteam luat la misto de urmasii lui Garcea.

Vorba lunga, saracia omului. Ce au facut baietii pentru mine ...au oprit o masina de Brasov si una de Sibiu, si le-au verificat actele la misto ca sa ma trimita la Sibiu cu ocazia. A mers... Dupa 5 ore eram deja pe maalul inghetatului Cibin si tremuram ca varga.

3. Nu mai fii cavaler iarna

Ma lasasera oamenii la ora 5 la Sibiu, in centru. Stiam sa ajung la gazda gagicii mele, dar am spus ca nu e ok sa scol toata casa de la ora aia. Asa ca am cautat o crashma deschisa vesnic...non-stop adica. Nexam, canci...abia dupa o ora de tremurat a tras obloanele o taraba cu cafea de la Piata Cibin si mi-a dezghetat degetele pee un ness cu gust de ciorapi purtati de un regiment rusesc. Am ajuns la ora 7 la gagica, plecat apoi la Alba Iulia. Pe scurt... lume multa in draci, artificii si pocnitori care cad si sar de peste tot, femei si copii care tipa sau plang, ... la alegerea idiotului de arunca in ei cu petarde. Mi-am propus caa data viitoare cand ajung la Alba Iulia sa ratez focul de artificii si sa ma duc sa vad bisericile si muzeele. Am ajuns acasa la Onesti racit cobza si cu ganduri din cele mai rele. La cativa ani dupa, stateam de vb cu un amic din Alba si imi spunea ca nimic nu s-a schimbat. Faza aiurea e alta ... artificiile de 1 dec de la Alba sunt exact ca Revelionul in Piata de la Bucuresti. Pina la noi ordine, le voi sarbatori indoor pe toate

Epilog
Faza cea mai tare a venit la cateva zile de sarbatoare si revenirea mea de la Alba. Eram prin Primarie, ma prinde amicul meu si ma caineaza...
-Frateee, ai plecat in noaptea aia de nebun. Au venit astia cu pastrama de oaie, cu un bidon de 20 de litri de vin, am fost la mine acasa, am chemat lautarii, nu am stiut de noi pina pe 2 decembrie. Cand m-am trezit, erau lautarii beti in cada, mama mama. Poate o repetam de Craciun ... te bagi?

De 1 decembrie, visez la o revolutie

Unul a innebunit ca nu a reusit sa isi elibereze poporul. (Avram Iancu)

Pe altul l-au tras pe roata, din acelasi motiv. (Horea)

Pe unul l-au rupt cu caii si camilele in mai multe bucati. (Ion Voda cel Cumplit)

Pe altul l-au impuscat ai lui, l-au taiat si l-au aruncat in fantana. (Tudor din Vladimiri)

Ce dracu va face sa credeti ca nu o sa sfarsiti mai rau doar pentru ca timpurile sunt altele, iar voi la putere? O sa ma scarbosesc iar de 1 decembrie, cind o sa le vad cefele groase la tv, incercand sa spuna ca sunt os de Musatini.

Daca erau grofii romani, tot o pateau. Daca arendasii evrei de la 1907 erau romani, tot o pateau. E timpul sa o pateasca multi din politicieni. Nu la vot, ca licheaua nu stie de frica votului, adica ori il cumpara, ori pierde alegerile si apoi se cardaseste cu castigatorul ca sa faca bani, caltabosi, palinca si altele. Eu inca mai cred ca le vine si astora randul, cat de curand.

Votati-l pe Bufnila

Ma uit la afisele electorale si la clipurile video...cu asa o scarba. Frateee... e ca pe vremea lui Pazvante Chiorul.

Primar devotat, deputat devotat, ciuri-buri cu caimac, promit, mai bine, cacat imprastiat. Fratilor, asa imi e de ciuda ca ajung banii politicienilor pe mina unor terchea berchea. La cum scriu sloganurile, nici nu stiu sa cheltuie banii dupa ce ii incaseaza, fac pariu.

Ca numai niste incompetenti fac o campanie electorala atat de ... nu stiu ce sa spun intr-un singur cuvant, cert e ca parca stau sa vad cum se descompune un peste atunci cind vad spoturi electorale.

PDL ce mai venea cu niste chestii simpatice in campanie, dar anul asta a zbacit-o rau de tot. Nu te atrage cu nimic printul lor, nu te prinde nimic. Asa ca ma gandeam ce mama naibii as face eu daca as fi pus in locul lor sau daca as candida. pai ar suna ...astfel.

Sunt Ovidiu Bufnila. Votati-ma. Promit sa nu ma ingras decat 3 kile in urmatorii 4 ani.

Votati Bufnila. Promite sa isi tina mainile in buzunarele lui, nu in ale tale.

Votati-ma, am deja o vila, nu imi mai trebuie alta.

Sunt Bufnila si daca ma votezi, fac stadion sigur. Nepotul meu e la juniori la echipa locala de fotbal.

Votati-ma. Promit sa maresc pensiile. Altfel ma bat parintii, care sunt pensionari.

O iubire de o vara

Asta se intampla tot prin comunism. La Saturn pe plaja. Eram abia scapat de scoala primara, iar ea era blonda cu ochii olbastri. Eram regele plajei, iar ea era rebela. Eu construiam cele mai faine castele de nisip, iar ea... hai sa o spun si pe aia dreapta...avea un mugurel de san si ii intra slipul alb intre picioare de parca era indesat cu mopul. Se vedea o idee de feminitate si eu o luasem razna pe plaja...

Inginerul number one

Eram cel mai tare inginer comnstructor al sectorului meu de plaja din Saturn. Babacii erau pe cearsaf, frax in apa sau dupa pescari, chibit de nota 10, iar eu faceam cele mai frumoase castele de nisip. Adica ale mele erau cele mai inalte si mai trainice. De ce? Pentru ca tot eu le distrugeam pe cele ale copiilor din sectorul meu de plaja. Treceam pe linga ele si ma impiedicam accidental de ele (daca erau parinti in zona) sau ii frecam un spit direct in cel mai inalt turnulet (daca erau doar pustanii linga citadela). Cand era vorba sa il apar pe al meu... sa te tii vanatai si urlete de prichindei batuti cu lopata in ochi. Daca aparea vreun tata zelos si scapam nescarmanat, ii urmaream mai apoi odrasla pina intra in valuri si o bagam cu capul la fund de nu mai putea urla. (Hm... si cind ma gandesc ca sormea a facut o facultate de 5 ani si tot nu a avut succesul meu in constructii.. he he he)

La geamandura

Era o gluma pe vremuri, ca odata cu marirea pensiilor, mosnegii din Romania vor primi si dreptul de a trece zebra pe rosu si de a inota dincolo de geamandura. E, de geamandura aia rosie, clasica, romboidala, stateam agatat toata ziua cind intram in apa.

-Ia vezi cat e apa, e peste cap?, il intrebam pe Frax. Se lasa cu picioarele pe fund si cu mina dreapta tinuta deasupra capului, ca o prajina, sa ma lamuresc si eu cat era de adanca. Nu era foarte mare, asa ca acolo ma gaseai toata ziua, pina nu ma vedeau ai mei. Mama facea cu capul daca ma vedea, ce sa caut la asa adancimi. Acolo am si agatat-o... sau m-a agatat, ca nici asta nu mai stiu. A, si sa nu creada cineva ca ii retin numele fetei...doar a fost o iubire de o vara.

Eroul plajei

Cum naiba sa impresionezi o fata care apare inotand de parca isi da duhul decat daca ii cedezi locul pe geamandura. Am lasat-o sa se tine de geamandura, in timp ce eu calcam apa. A ramas profund uimita. Am invatat-o si pe ea sa inoate ca lumea, la apa mult mai mica, am nimerit fara sa vreau si cu mina pe .. pe colo pe colo, a fost bine. Instant imi facusem planul... aflu la ce hotel sta, ma vad cu ea, iesim la o vata de zahar si o inghesui eu prin camera cind sunt babacii plecati. Ma holbam ca un nebun la ea si faza asta a durat cateva zile bune. Dimineata inotam impreuna, dupa masa de pranz ne vedeam la jocurile mecanice, inotam iar si seara...Dumnezeu cu mila. Pina la filmul de adio.

Cinema, scoica, bilet...pa

Imi spusese ca e din Ploiesti si ca a doua zi urma sa plece. Tin minte ca mi-a tunat si mi-a fulgerat toata ziua. Nici valurile si nici marea nu ma mai scoteau din melancolia mea. Mama nu stia de nu mai mananc (o premiera pentru mancaul de Bufnila Ovidiu). Ma hotarasem sa ii cer adresa si sa ii scriu fetei, lucru care nu se mai intamplase vreodata. Pregatisem adresa mea scrisa pe un biletel si bagata intr-o scoica de aia mare, melc rasucit de Marea Neagra, care se voia amintire de la mine. Trebuia sa ne vedem la intrarea in cinematograful de vara, unde rula nush ce western. Am stat de prost acolo, ca ea nu a mai venit. Nici filmul nu a mai avut vreun farmec, nu am simtit nici tantarii care ma muscasera pina la os, eram imun la tot. A doua zi nu am mai vazut-o, asa ca a fost zi dde doliu... castelele de nisip de pe plaja nu au mai rezistat nici doua minute de la zidire, le distrusesem pe toate. E, a trecut totul abia pe 15 septembrie cand am vazut ce frumoasa era Anca bronzata si am uitat de ochii albastri. Deh, vorba aia...cine nu are occhi albastri, iubeste si negri.