Tot conflicte

De data asta va las sa va uitati la conflicte tari de tot, dintr-o serie de 3 reclame care chiar m-ar face sa cumpar conservele de somon de care se vorbeste. Sa priceapa acum toata lumea cam cat de greu e sa fii pescar si ce poti face pentru prada ta.
Unu


Doi


Si 3, cea mai tare si mai cunoscuta

Mici conflicte

Gardul expozitiei
Grasu fluiera de 5 minute la Sperila si asta nu aparea. Iesisem si eu si Polonic la balcoane, dar Sperila facea pe niznaiul. Nu stiu ce dracului de treaba avea burtosul cu Sperila, dar cert e ca se enervase rau de tot. A luat o ditamai bucata de spuma de azbest si s-a apucat sa deseneze pe gardul de beton al liceului din fata blocului nostru. A trasat cu cel mai mare simt artistic de care putea el da dovada un omulet cu parul sculat in cap, schita copilareasca, cu linii pentru corp, maini si picioare. Dupa ce a terminat si cu perii sburliti din cap a scris mare de tot: SCHELETRON. Se uitase Grasul la nush ce desene animate, de unde preluase denumirea asta data pentru unele fiinte rele de se bateau cu baietii buni. A incercat Sperila apoi sa stearga rupestra caricatura, dar nu a reusit. I-a facut asadar si el una Grasului, pe acelasi gard, in fata balconului prietenului nostru. Numai ca a facut un ditamai burtoiul in care a desenat mici chestii rotunde, cu explicatia scrisa ca sunt cartofi si ca Grasul e SUNCA AFUMATA. Grasu i-a dat apoi o mama de bataie blondului Scheletron si asta s-a razbunat scrijelind pe toate mesele de sah si de tenis de masa ca Grasu e un ANDICAPAT si un APCIUPALITIC.

Furcile Grasului
-Rama rosie de Onesti, ca ea alta nu gasesti, striga Grasul catre pestanii din Siret. Naiba sa ii ia pe toti, ca raspundeau la invitatie si trageau intr-o nebunie la el. Statea fixat pe un bolovan cat casa, la 3 metri de mal, si scotea caras dupa caras. M-am aciuit linga el si da-i si prinde. Sperila disperase. Vine si el dupa noi, dar nu mai incapeam pe bolovan. Unul trebuia sa plece. L-a impins Grasul in apa si a rezolvat problema. I-a trantit Steli un ditamai bolovanul in apa din fata si s-au dus dracului toti pestii. Am plecat inot cu Sperila apoi pe dintii barajului de la Racaciuni, am inceput sa prindem, iar Sperila facea drumuri dese cu plasele de peste la juvelnicul unde ii tineam. Cind am plecat de pe dinti, ne-am facut bagajele sa mergem spre Onesti, numai ca Sperila si-a gasit juvelnicul desfacut, cu doar vreo 4 pesti. Restul, iesisera.
-Baaaaa, ce dracu baaaa, care ati desfacut la gura juvelnicul ala, va omor pe toti, incep isteriile.
-Taci ba boule, daca nu stii sa faci un nou, nu mai alunga pestii cu tipetele tale, il ia la 11 metri Gogoshar, care nu prinsese mai nimic.
Grasul era pe burta de ras. Isi baga degetele in nas si ii striga lui Sperila :
-Furci fraiere, furci, ti-ai luat-o ... sa te inveti sa mai arunci cu bolovani in apa. Beleaua a fost ca Grasu si-a bagat degetele asa de tare in nari ca la un minut dupa ii daduse sangele pe nas. Acum radea Sperila, care uitase deja de pestii scapati.

Banii, sticla si moldovenii
Vandusem sticle in dimineata aia. Vroiam bani de film si ne apucasem sa luam sticle de sampanie de prin casa, sa le ducem sa le vindem. Erau cele mai scumpe, 5 lei, spre deosebire de alea de un litru, care faceau doar 2 sau 3 lei. Grasul trebuia sa se duca cu ele sa ia banii, eu, Polonic si Sperila il asteptam pe terenul de antrenament al pompierilor onesteni, ascunsi de soare sub un corcodus. Chiulisem de la ore toti 4, iar Grasul nu mai aparea. Fumam, mestecam fire de iarba, vorbeam de cate in luna si in stele si regretam ca filmul nu era la cinema 23 August, unde lucra bunica lui Polonic, care ne baga pe gratis la filme. Dupa o ora si ceva se infiinteaza Grasul alaturi de Gyuri, tiganul de pe scara lui. Nexam bani, aveau o sticla cu ceva tarie si trasesera cateva dusti bune din ea.
-Ba, am zis ca decat sa mergem la film, mai bine bem ceva. M-am consultat si cu Gyuri si am luat niste rom.
Gata. A urmat explozia. Sperila a luat foc. Eu la fel. Polonic ne tinea isonul. Sa il ia dracul de dobitoc grasan, auzi la el ce cuvinte folosea cind spunea ca ne-a dat teapa... ca s-a consultat cu Gyuri. Nu stiu cum naiba s-a ajuns, dar eram cu o mina in gatul Grasului si ma pregateam sa ii pictez ochii albastru, cind l-am auzit si pe Gyuri vorbind.
-Lasa ba, daca nu vreti voi sa beti, beau eu tot, si duce alcoolul spre gura. Atata a mai apucat sa fac. Grasul s-a desprins de mine si i-a proptit una sub barba de au decolat si Gyuri si sticla de parca erau F 16 americane. La aterizare si-a luat picioare de la toti 3. Ne impacasem acum. A mai vandut Grasul 3 sticle de sampanie din casa si am avut si bani de bilete. Doar rula... Colierul de turcoaze.

Nationalism sarbesc ...la bere

De o luna de zile Nucu presteaza master la Belgrad. Aseara a fost revederea, cu vin, bere, povesti care mai de care si intrebari ca la conferinta de presa.

-Ba, eram cu o gasca de studenti de astia, ca mine, la o berarie. Un sarb de era cu noi, tragea de o turcoaica, sa se bage cu ea in seama. Asta, nimic. La care se baga un turcalet, matol si ala... Ii zice sarbului sa o lase dracu in pace, ca si asa aia nu are chef, sa isi vada de pileala. Bine, ca si turcul era chitrofanit corespunzator. Sarbul, cu tupeu...ba, la mine in tara fac ce vreau, nu imi dai tu mie ordine ce sa fac. Boul de turc, cu si mai mult tupeu... ba, credeam ca v-ati obisnuit sa luati ordine de la turci, nu de alta dar am stat vreo 500 de ani aici.... De fapt, nici macar nu a mai apucat sa spuna "aici" ca a iesit show. Man, nici macar nu a intrebat sarbul "ce ma", "ce ai zis" sau faze de astea. A luat halba si i-a futut una in cap turcului de am ramas cracanati toti. Taiat ala pe fata, sange, urlete, si s-a tirat sarbul. Cheama politie, du-te la spital, si au aia o limba de iti vine sa te urci pe garduri. Si stai de vorba cu politaiul daca poti, numai in engleza. Ne sarise si bere din cap si tot. Cind ii spuneam gardistului de ce a luat asta halba in cap, s-a oprit din notat Garcea si a intrebat din nou motivul. Cind a auzit l-a bufnit rasul si se uita la turc mirat ca a scapat cu atata.

Tarantino e mic copil.

Manelele contraataca

Nu credeam sa vad asa ceva, insa... m-a luat cu fiori pe spate. Cred ca un manelist, primul din Romania, si-a luat bacul. Uite ce a iesit.
ATENTIE, NERECOMANDAT CELOR CE IUBESC MUZICA.

Romeo si Julieta de cartier

Poza e tot de la www.onestionline.ro

Preocupari autumnale

-As vrea sa nu mai inceapa scoala asta niciodata. Macar o greva acolo... ceva, sa se mai amane, ca trage crapul, se plangea Grasul, desi el nu prinsese in viata lui un crap. Nici la lanseta, nici la undita. Cert e ca se entuziasma cind auzea de crap, de parca il chemau ai lui la masa.

-Mi se rupe de scoala lor. Abia mai facem rost de niste bani, ca si asa e de jale. Si oricum, daca incepe scoala, scap de mers la piata cu ai mei, sa car sacii de gogosari, varza si pepeni pentru murat, se vaicarea Sperila de unul singur.

-Nu am ba, nicio chemare la scoala. Iar diriga, ore de alea de Mate cind le scoate pe tocilarese la tabla si cam atata. Asa mi se falfaieeee. Pe baba de Romana o vad zilnic prin incinta, ce dracu mai cautam la scoala... spuneam si eu cu gandul deja pe coclaurii inca nebatuti destul cu gasca. Nici nu incepuse scoala si plangeam dupa vacanta. Pe 15 septembrie eram cei mai tristi oameni in viata. Era doliu pentru noi. Nu stiu de ce naiba era Polonic mereu vesel cind incepea scoala, de parca era premiantul clasei. Din tristetea asta incepeam sa iesim abia cind se schimba ora si se intuneca devreme. Eram pe clasa a sasea, a saptea si le rasarisera mugurii de sani fetelor. Trageam de ei ca disperatii si ne credeam mari smecheri. Eram praf de fapt. Cind a aparut o inscriptie cu "faceti dragoste", ne uitam unul la altul ca prostii. Noi stiam doar de ...futut. Cum naiba sa faci dragoste, ca doar nu e piesa sa o bagi la strung. Deh, educatie comunista. Bine ca le placea bagaboantelor si nu ne turnau. Asa credeam eu, Polonic zicea ca le e rusine sa se duca la diriga si sa spuna ca le mamelim.

Polonic indragostit

In toamna aia, prin 1990 i s-a intamplat. Nu a fost sa fie vreo sfielnica fecioara din clasa noastra, ci una de clasa a opta, mai mare ca noi cu vreun an sau doi. Cum naiba se cunoscusera, naiba stie. Cert e ca ne trezeam cu blonda aia la usa clasei in fiecare pauza. Polonic o aburea intr-una, aia mai venea cu cate o colega si trebuia sa ii tin eu companie. Putine subiecte de conversatie imi gaseam atunci cu o fata.

-Esti din Pajura? Pai acolo ne-am batut aseara. I-am tras unuia o petarda in bot de s-a dus peste gard. Sa vezi ce ii balota Polonic unuia de se dadea smecher, un brunetel mai mare ca mine...

-Cine e Polonic?, zice dansa privind la mine ca o sfecla in gura vacii.

-Aaaa, Lucian, ma corectez eu, uitand ca nu am voie sa ii spun pe porecla, sa nu se faca de bafta in fata gagicilor.

-Ala batut, era cu o geaca alba, cu coate negre?, ma intreaba nevinovata tipa.

-Da ma, cu parul dat pe o parte, asa, fite pe el. De ce intrebi, il stii?

-A, il stiu din vedere, zice tipa pe un ton misterios. Tac si bine fac, ca se simteau nori de ploaie. Prea era curioasa o tipa sa afle de astea. Dupa ore, uscheala la Grasul si la Sperila, sa le spun ca Polonic o risca bine de tot prin cartier pe acolo. Si naiba a facut ca l-am urmarit. Ne asteptam sa il gasim giugiulindu-se cu fata. Ii lasasem un avans de vreo 3 minute si ne indreptam agale spre blocul astuia. Polonicul se zbatea intre doi tipi, gagica lui statea cu prietena de ma trasese de limba si care ii incuraja pe astia sa i-o dea in freza. Pasemite tipul batut era fratele nenorocitei de ma trasese de limba. Nu ne-au vazut venind decat cind era prea tarziu. Sperila a pocnit ambele gagici, fara discriminari pe motiv de culoare a parului, okilor si altor chestii. Am apucat sa tintesc un sut in curul unuia, dar mi-a scapat prea tare si prea jos, l-am pocnit la bijuteriile de familie destul de rau, din moment ce pornise sa se tavaleasca si nu mai putea nici macar sa urle. Deschidea gura ca pestele si tragea doar aer, scotea el ceva acolo, dar sunete nu erau. Polonic scapase cu dreapta libera si acompaniat de Grasu il altoia pe acelasi tip batut acum cateva seri.

Concluzii

Dupa 20 de minute eram in scara la Luci, fumam.

-Ba, lasa ba indragosteala prin Pajura. Is iepuroaicele aici, in bloc la noi. Ai ce bulani, le-au dat si tatele... ce mama dracului, il ia Sperila parinteste pe Romeo de cartier.

-Tu crezi ca eu stiam ce dracu gandesc proastele alea, ca ma cheama sa mi-o iau in freza de la boul de frac-su? Pai nu va chemam cu mine de la inceput?
-Ba dilimandrosule. Hoo. Ce te agiti asa... ne-am batut, i-am batut, e bine. Lasa ca mai mergem pe acolo de ii facem sa stea toti numai in casa. Si apoi, invata tot aici, la noi la scoala. Ii asteptam la iesire, la intrare, sa vezi ce mi ti-i fac, promise Grasul.

Adevarul e ca incepuse sa fie o toamna mai faina, iar Grasu` a avut grija sa se strice tot. O saptamana intreaga a stat la iesirea din scoala si i-a caftit pe toti cei implicati in fenomenul indragostirii amicului. S-a terminat cu scandal mare, cind au venit vreo 4 parintii sa afle de ce nu le mai trece copiilor vanataia de la ochi. Oricum, a fost simplu, Grasu a fugit in scara la mine, a urcat la etajul 4, de acolo pe bloc, a inchis chempengul de sus si a stat calm la tigara vreo cateva ore. O luna de zile nu am mai calcat prin Pajura si ne uitam atenti la fiecare adult care se oprea in fata noastra. Toamna gri...

Gigi si efectele lui in presa sportiva

Ca are Gigi Becali grija sa faca valuri, o stim bine. Ca presa l-a ridicat, l-a facut mit, simbol, mare, tare, asta iar nu mai iau in discutie. Ma mira insa reactiile presei sportive, a celor mai tari condeie. Ioanitoaia a spus ca nu mai scrie despere el, iar Topescu s-a reapucat de scris despre fotbal, implicit despre Gigi.
Altceva trebuia sa faca, mai ales ca sunt sefii celor mai importante ziare de sport. Un boicot. Asa cum a patit-o Basescu, macar o zi, presa sa nu mai scrie despre Gigi. Daca nu presa, macar presa sportiva. Pariu ca e imposibil sa avem o zi fara Giginho?

Trustizarea lui Peste sau circuitul stirii in natura

Cind e vorba de presa, de evolutia ei in Romania, ma apuca groaza. Citeam pe blogul lui Stefan Beldie ca ne-au cam disparut reporterii buni, intrebarile, etc. Am vazut si eu ditamai reporterul stand la conferinta de presa cu telefonul la ureche si punand intrebarile care ii erau dictate de seful din redactie. Iar daca esti obligat sa faci asta, sa nu ne mai miram ca vedem unele fetite, purtatoare ilegale de microfon, ca vin cu lista de intrebari din redactie. lasa capul in lista, citesc ceva, intreaba si zambesc. daca se intampla sa pui tu aceeasi intrebare, ti se va spune la final, pe un ton miorlait... "Mi-ai luat intrebareaaaaa".
Si apoi, circuitul normal al reporterului in presa presupune si avansarea la redactor, editor, producator, etc. Beleaua e ca nu mai vine nimic bun din urma si ca acum se poarta fetitele intepate, care dau bine pe sticla si atunci cind mimeaza inteligenta unui peste.

Nu de asta voiam sa vorbesc acum, ci de celelalte aspecte ale trustizarii. Ca m-a busit rasul ieri. Institutiile mass-media nu se mai citeaza una pe alta daca sunt cumva in alt trust si daca isi ameninta una alteia suprematia in vreun domeniu. Exemplul de ieri este cel mai elocvent.
Sport.ro da stirea ca Hagi a demisionat. Radio InfoPro citeaza sursa si da informatia mai departe. La cateva minute hotnews, Antena 3, TVR si gsp.ro preiau si ele informatia, citand.... infopro.ro. Se poate mai stupid de atata?
Nu trece mult si antenistii, gsp si tvr au scos sursa din materialele lor. Aflasera probabil ca sport.ro si InfoPro sunt in acelasi trust.

Cu vreo cateva luni in urma, le dadusem colegilor de la sport.ro cateva sincroane cu unii antrenori, pe nush ce tema. Oamenii preiau informatiile, citeaza sursa, iar apoi vad pe gsp.ro ca nu noi am fi avut informatiile, ci sport.ro. Explicatia, ca am cerut-o si eu.... acolo vazusera ei stirea.
In acest fel, gsp va fi citata de sport.ro si eu o sa dau stiri de genul.... sport.ro informeaza ca.... deh, asa e in trustizare. Acolo am vazut stirea. Dar cine a muncit pentru stire?

Simpson-eu

Am intrat pe http://www.simpsonizeme.com/ si am vrut sa arat cum as fi eu faca as fi desenat de baietii aia smecheri de acolo. Ei bine, asa arat.

Chisc-o pe nanasa!!!

In poze se vad hotii. Si cei de mirese, si cel de sticle de whisky.

Alaiul

Cind aduci moldoveni la nunta in Ardeal, nu te astepta sa stea jos, la masa, prea mult timp. Asa a fost si acum. Dar lasa ca ajungem si la nebunia dansului, o luam acuma de la inceput. Venit tambalagii, venit vornicul si a inceput nebunia. Nuntasii cu sticle de vinars decorate cu funde ros-albe s-au aliniat si au mers la sala. Pe jos, pe strada, iar orice masina venea trebuia sa ne depaseasca. La inceput am mers ok, ca Alin deschidea alaiul si ii era cam foame, deci aveam ritm. S-a incetinit apoi pentru ca domnisoarele de onoare aveau tocuri si calitatea asfaltului din Brad e cam ca la Bucurersti. Se uita Bradul la noi ca la a tzashpea minune a lumii si ne-am asezat la poze. Trec peste multitudinea de blitzuri desfasurata si ajung la intrarea in sala. Unde iar il apuca pe vornicel traditia si ne tranteste spalatul. Cotizeaza nuntasii, se intra si se mai trage o rugaciune, dupa care se da startul unui concert de furculite, grupa mare. Glajele de vinars stau aliniate pe masa, eu linga Edi, Dana, Alin, Carmen, Geanina si alti tineri bradeni. Toate bune, pina la prima piesa, o ardeleneasca ceva mai saltareata. Si se pornesc moldovenii sa danseze, asa cum stiu ei, nu ameteala de 2 stanga si 2 dreapta de la ardeleni. Scaparau papucii si se uitau ardelenii la noi, de parca nu mai vazusera vedete americane de aproape. Si da-i chiuiala si da-i dans si din cand in cand se auzea vocea lui Edi...

-Baga ritm baaaaaa, da-i mai cu viata la muzica...

-Uiuiuiuiuiuuuuuuuuuuuuu, chisc-o pi nanasa.... il secondam cu o voce care de acum dadea semne ca se pierde.

Nebunie in reprize

Prima din reprizele astea a venit la muzica disco, la Maia-Hi si la alte de astea. Si acolo am inceput sa ma desfasor cu moldovenii si verisorii din dotare, cu scheme disco din anii 70, cu sacou pe umar si alte alea. Facut trenulet printre mesele nuntasilor, cu mine locomotiva, dar pentru ca asa ii sta bine unui nepot, am cedat locul meu "Trandafirului galben", adica lui Unchiu Rica. Iar apoi a urmat o repriza de populara moldoveneasca, ceruta insistent de mine si de Edi. Insistent inseamna mers la lautari de cateva zeci de ori. Pina la urma s-a nimerit sa aiba si ei in reprtoriu doua bucati. Frateeee, daca nu ai vazut cum se repede haita de caini la vinatoare, vezi cum fac moldovenii cind, in sfarsit, dau de ce le place. Chiuituri, picioare iuti care salta si se misca innebunite, curent de 380 in trupuri si o gasca de ardeleni molipsiti de ritm care au intrat in hora. Capetele lasate pe spate, ca nu ai nevoie sa te mai uiti la picioare, tropaituri, chiuituri si fluieraturi, fetze imbujorate de caldura si viata pulsand in hora. Acolo mi s-a dus iremediabil vocea, acolo si la furatul miresei, unde a fost o joaca de-a hotii, vardistii si masa fermecata. Hainele s-au udat instantaneu si aerul rece de dupa a cam bulit coardele vocale. Mai conteaza? NU. Avusesem moldoveneasca, era brici de acuma.

Hoti de mirese. Da, din nou

Cine naiba sa fure mireasa decat verii Bufnila si Hancu. Verisoarele au incadrat mirele, eu am saltat mireasa in brate si caral poteca. Honda lui Edi astepta afara, iar cameramanul fugise sa isi ia si el masina, sa ne conduca la un club fain. Care club era la 200 de metri, care avea intrarea 7 ron, taxa neplatita pe motiv de mireasa. In loc de ring de dans, pista de bowling. Ne-am tras cate o cafea, ne-a sunat mirele ca vrea fata inapoi, am plecat dupa 5 minute, cu mesaje video lasate ptr mire. Edi a dat tonul.

-Mireeeee, ba Florineee, am vorbit cu doamna si ne-a spus ca nu ai dus-o la discoteca. Ai grija ba baiete, ca o iau la mine acasa, mai am una si stiu cum tre sa am grija de ea.

La negocieri, mirele a scapat ieftin. O sticla de whisky, un bacs de apa plata (doar eram cu Edi), un dans pe masa cu mirele si nasul. Adus mireasa, nu inainte de a il auzi pe unchiul Vasilica, socrul mare, ca imi recomanda sa o aduc pe brate, altfel ma ia mama gaia. Nu stiam eu ce e aia, dar am aflat. Cind am intrat noi, tambalashii cantau iar Florin nu se mai dadea jos de pe masa. La cate un pas mai hotarat, gemea saraca bucata de mobilier, iar Edi si Unchiul Rica au sarit sa tina de ea. Nasul facea fasoane, ca el nu urca, alea alea, insa cind a vazut ca pleaca hotii cu mireasa a urcat imediat pe masa. Tot Edi si tatal lui l-au scapat pe nas de la o cadere cu masa, ca la asa mire, asa nas, croit pe calapod mare de tot.

Hot la hot isi scoate... cureaua

S-a trecut la plata hotilor, iar cind sa pun mina pe sticla, odata a inhatat-o socrul mare, si a tulit-o cu ea afara din sala. Cinci secunde am ramas masca. Apoi, si eu si Alin si Edi ne-am napustit pe usa dupa el. Nexam unchiul Vasilica, se pierduse deja in bezna.

-Vasileeeee, tipa Edi dupa el. Ti-o fur pe matusa Lica daca nu vii acuma...

-Tine-o ba, sa fiti sanatosi, mersi... vine raspunsul din bezna.

Hait... Scoate sticla de unde nu-i. Dozele de Red Bull stateau aliniate pe masa si nuntasii radeau ca la "Ursul pacalit de vulpe". Luat apoi initiativa. Comandat lautarilor sa bage piesa "Pusca si cureaua lata", preferata hotului de sticle, si asteptat. Eram sigur ca vine unchiul prin spate, pe la bucatarie. Dupa el. Asa era. A pasat sticla la matusa Nina. Fugi iar. De acolo a prins-o iar si fugit la lautari. M-a pus sa dansez pe masa pentru ea. Facut si asta. Cerut sa scot cravata, sa defac un nasture la camasa, ceea ce am si prestat. Apoi, cere sa scot cureaua si pina aici a fost.

-Nu fac strip-tease.

-Ba nepoate, te spun la tac-tu, la frate-miu....

-Pai tocmai de aia nu fac striptease. Aude al batran si imi pune chielea in bat.

Edi deja pusese mina pe sticla, gata era tevatura. Nu am baut-o acolo, ca Edi nu bea, Alin nu suporta zama de plosnitza, asa ca am ajuns cu ea la Bucuresti, unde ma astepta Olteanul ca pe sfintele moaste, cu Red Bull la rece.

Baba atomica si alte aventuri la plecare

Dupa hotie am stat mai mult la masa ca intrasera manelele. Cinstit nunta, mirii, si la 4 am plecat cu Alin si Edi. Varul Hancu se baga la somn, noi la bagaje si fuga la masina. Trebuia sa avem la 5, care devenise 5,15 si apoi 5,30. Trenul din Deva pornea la 6,38, eram cam in buza cu timpul.

-Mergeti la Deva? se iveste o baba la coasta mea si a lui Alin. Raspuns afirmativ. Vrea si ea cu noi. Afla ca stam la tren, ne spune ca vrea si ea. Pina la Brasov.

Apare soferul buzului, bate tare in geamurile autogarii si striga ca el pleaca acasa, nu de alta dar si-a uitat cheile. Si dus a fost. Suna la mire, poate are vreo masina cu un nuntas nechitrofanit, sa ne duca si pe noi la tren. Vasi, fratele miresei ne-a scos din belea. Apare iar baba, ca vrea si ea cu masina noastra. Refuzata de vasile, ca nu suntem taxi. Acum, alta belea, Vasi nu a primit de la socrul mic permisiunea sa ne duca la Deva, ci doar sa urmareasca autocarul care plecase. Pe care nu l-a mai prins. Am coborat la Podele, in tirul de injuraturi al lui Alin.

-Ba Ovidiu, stam aici in frig de murim, nu ne ia nimeni la 5,30 sau 6 cat e ceasul acum. Trebuia sa ne intoarcem la Brad, nu sa ramanem aici, de nebuni.

Cind ma gandeam ca sigur ne luam la bataie, apare o pereche de faruri. Ma proptesc in strada cu ochii holbati spre masina, ca o caprioara in far, si opreste. Taxi. Ne duce in timp la tren. Dam cate 10 ron si ne repezim la coada la bilete. Alin pune bagajele linga un stalp, se intoarce spre mine si ramane cu ochii holbati. Intorc capul si ma minunez. Baba atomica imi zambea.

-Ati vazut ca v-am ajuns? Nu-i asa ca mergem impreuna?

Silence. Iau biletele, bagajul, fuga pe peron. Iar apare baba, sa ne intrebe ce locuri avem, poate calatorim impreuna. Ne retragem strategic spre coada peronului, unde avea sa fie vagonul nostru si mucles. Urcam, punem bagajele sus si ne pregatim de somn. Baba nu se aratase. Dupa 10 minute, la Simeria, stationeaza trenul vreo alte 10 minute si o vada pe babaciune cum taraste bagajele in sus, pe scara vagonului. Am multumit Providentei ca nu avea bilet in compartiment cu noi. Ca treaba sa fie buna, la Ploiesti niste rapidisti s-au certat vreo 10 minute cu politia TF, iar la intrarea in Bucuresti mai stam 15 minute, ca au tras ultrasii semnalul de alarma la 2 vagoane. Romanistan, my love.

Bufnilii ca brazii

Aici vedeti ce boboc de fata si-a luat var-miu si cum arata el incadrat de cei 4 cavaleri de onoare, cu domnisoare cu tot.

Haita de verisori

Haita de verisori se prezinta:

Ala de se insoara, in poza cu mireasa, e Florin Bufnila. Ala cu cioc si costum e Alin Bufnila, fratele mirelui, iar cel care a devalizat stocul de apa plata, pentru viata echilibrata, ala e Eduard Hancu, tot var al nostru... traiasca Honda ta Edi.

Bufnila, ca Bradul

Moldoveni si turci

Si s-au strans Bufnilii. In Tara Motilor, sa il nunteasca pe cel mai inalt dintre ei, Florin, varul meu. Ca el si Anca au mai facut o nunta, acum 2 saptamani, la Viseu, de unde e mireasa, asta stiam si noi.

-Ba Aline, bag seama ca frac-tu s-a dedulcit la nunti. A facut una acolo, i-a placut, asa ca a mai tras una la Brad, aici. Daca ii place si asta, o punem de inca una in Moldova, ii spuneam celuilalt var bradean al meu.

Bradul e un oras mic si cochet, la 30 km de Deva, drum de 7 ore cu rapidul din Bucuresti. la 4,30 ma trezisem, la 6,08 a plecat trenul cu mine in vagonul 439, ca era international de Praga. In compartiment, un tuciuriu care nici macar nu a raspuns la salut. Mai sa fie... Numai ca la cinci minute a deschis gura si m-au durut urechile.

-Sikidam, hildirim./_((&*&$###....Turkiye

-(Sa-ti moara ma-ta de otoman).....Do you speak english... Parlez vous francais....

-Sikidim...Rumanie...Praga*^*&%...Germanie(*^^%$#$

-(Ba pe a ma-tii de turc coclit)....Nu inteleg domnule...

Dat apoi sms la Anca Flondor, o fosta colega de tv care stia turca. Bine ca dormea si nu ma putea ajuta. M-a sunat Ancutza pe la ora 12,30...dar cine mai avea chef de discutat cu osmanlaul? Eu clar ca nu. Tarkan asta dormise mai tot drumul, asa ca era ok, se apropia Deva si eu ma pregateam sa desantez in Tara Motilor.

Brad

Din gara Deva, faci dreapta, din parcarea aia mare alegi autobuzul albastru, dai 7 lei si in 45 de minute esti la Brad. Si singur daca mergi, tot te umfla rasul. Au satele de acolo niste denumiri de dai pe spate: Fornadia, Podele, Luncoiul de sus si de jos, etc. Din autogara m-a preluat Alin si m-a dus 200 de metri mai incolo, la bloc. Pe scarile care duc la etajul al treilea ma credeam primul Bufnila ajuns la nunta.

-Tanti Nina si Carmen au ajuns, unchiul Rica e deja la sala, la decorat, trebuie sa apara si unchiul Gigi cu tanti Doina si Geanina diseara, asa ca se strange neamul. Plus varul Edi si sotia Dana... se strangea neamul Bufnila. E, si am intrat in casa, pupat rudele, salutat, mancat repede o ciorba, o portie de sarmale, incepute cu o palinca de para de mi-au clantanit dintii si mi s-a incins instalatia de aerisire. Muta apoi bagajul la apartamentul unde aveam sa fiu cazat cu Alin si unchiul Rica, baga un somn de doua ore si fuga. mers apoi cu Alin, Carmen, geanina, Edi si Dana la o cxarciuma de la iesirea din Brad. Alba era numele, o recomand oricui. Mancare buna, preturi care incep, pentru mine, cu 2,5 lei sticla de Becks, sa tot fie asa. Maninca moldovenii, beau, deapana amintiri, etc. Revenit apoi acasa la mire, pupaturi din nou, iar palinca, preluat unchiul Rica si mers sa vedem sala. Ros-alba toaata, de parca se insura Cristi Borcea, nu varul Florin, care e stelist de cand se stie el. Degustat palinca de acolo, vinul, povesti cu unchiul Vasile, care era ditamai socrul mare, apoi la 12 noaptea la somn.

Aurul, cetatea si moldovenii

Sambata dimineata. Program de voie, ca ambele cununii fusesera facute. Treaz de la 7,30. Bastacait prin casa, dus, cola, tigari, citit, terminat iarasi Calauza lui Fenimore Cooper. Trezit apoi fratele miresei, pe Vasile, ca unchiul Rica era plecat la sala de la ora 5. Cu var-miu Alin a fost razboi pina la ora 9,30, ca nu voia, nu putea si cred ca si uitase cum e sa te trezesti de dimineata, nu de alta dar era in concediu. La apartament la mire, Edi si Dana erau gata de plecare spre Deva, sa vada cetatea. Mers si noi, constatat ca Honda lui Edi e o masina superba, apoi urcat pe cetate. 5 lei telecabina care te duce si te aduce, ruine si afise care te atentioneaza ca esti in patria viperelor cu corn. Mai multe astfel de indicatoare decat informatii despre cetate. Urcam pe acolo, sa vedem creneluri si ziduri, pivnite si ruine medievale, cind din varful unor ziduri razbate glasul unor veverite blonde si brunete... "Kusonom, maghiarul, berbedelereum". Doua unguroaice la vreo 18 ani bucata se cocotasera in varf de cetate, pe caramizi, sa admire privelistea sau sa se lase admirate de mina de turisti.

-Yunopt kivaniok, ciocolum ciocolum... incepe Edi cind da cu urechea de limba vecinilor de la vest.

-Bag bani in restaurarea cetatii daca se prabuseste acum zidul.... mai bine nu spun cine a dat replica asta, e interpretata drept xenofobie.

Plecare apoi, drum de 20 de minute pina la Brad, daca nu si mai putin, apoi vizita la Muzeul Aurului, cam singurul din Europa.

Muzeul Aurului. Dar unde e aurul??????
-Acest muzeu este unic in Europa si veti vedea ca avem formatiuni de aur nativ extrem de frumoase, natura facand din ele adevarate capodopere, ne ia tare grasana blonda care cica era ghid.

Prima camera. Lingou de aur din vremea romanilor. Scris mic linga el...copie. Topor de spart pepitele, ciocanel de miner, clop de mioner, poze alb-negru cu motii care scoteau aur, bolovani, pirite, mitite, citite, vivite, naiba sa le ia, ca aur nu am vazut. Camera 2...bolovani negriciosi, camera 3 bolostanci albe cu urme de aur, bolobvani, bolovani, camere, camere, bolovani, explicatii, nexam aur. Am innebunit.

-Ba Aline, unde e aurul ba frate. Daca vreau sa fur ceva, eu cu ce ma aleg, cu bolovani?, ma plang la var-miu, cu gandul ca Muzeul nu are decat un mosnegel pe post de paznic si doar drugi de otel ca sistem de securitate.

-Dar tu ce vrei ba... e aur nativ, formatiune calcaroasa, alea alea, ma ia Alin la 11 metri. L-a salvat telefonul. Al meu. Care suna si care m-a scos din muzeu mai repede decat ies pensionarii din mall cind vad preturile. Plecat apoi la sala nuntii, unde m-a prins bine varul Florin si m-a pus la preparat aperitivele. Dragi nuntasi, trag nadejde ca nu ati gasit urme de degete prin telemea, cascaval si masline, de a caror asezare pe farfurii ma ocupasem. Ce a iesit, va informez maine... cind aflati ca iar, da... iar am furat mireasa.

Actul 3, Crucificarea Melcului

Reveneala...in simtiri

La 9,30 eram spalat si intins in pat linga Oltean. Pat greu, tare, de tara. Scoarte groase sa scoata frigul din oasele omului, miros de busuioc si de ...liniste, care ti se scurge in vene. La 14,30 am deschis okii. Bastacaia Paul prin camera.

-Ce naiba faci ma, nu ai somn?
-Ba Ovidiule... e groasa, nu imi mai gasesc aparatul foto.

-L-ai bagat la mine geanta azi dimineata...betivule.... Hai sa bem o cafea. Iesit afara, dat cu cafeaua in gat si ni s-au facut auzite glascioarele. Al meu era hodorogit, dar ce mai conteaza... am trezit gazdele, bunicii si unchii Melcului. Putoarea cu cokilie dormea de la 4 dimineata, avea 10 ore la somn, dar s-a dat ultimul jos din pat. Nu, penultimul, ca ultima a fost Pui. Nici nu stiu cind am aranjat patul, ca in camera se infiintase o masa pe centru, plina de cani de cafea si tuica.

-Hai baietii, spalarea pe dinti, ne-au luat tare ardelenii. Si doar nu era sa ne dam la o parte. Intr-un final, spalati ...bine... pe dinti, ne-am reintors la caminul cultural. Repus cateva mese si bancute in functiune si asezat iar mancaruri. Iar aperitive, iar ciorbe, iar friptura, iar vin, iar tuica, iar bere, bancuri si atacuri la Melc.

Primele ciocane

L-am luat tare de tot pe bietul Dan. Daca stia, nu cred ca mai dormea atata.

-Auzi ma, dar cum e faza asta? Se marita sora-ta, tu fugi la somn... aveai de facut noaptea nuntii, sau ce...

Tacere. Intervine Olteanul.

-Lasa-l ba Ovidiule, ca e mic si are nevoie de somn... nu il stii, e ca ardelenii. Ce daca se marita sora-sa. Ce daca ii face Didi show azi... nimic nu se compara cu un somn dulce...

-Baaaa, disperat mai esti ma Dane, sa fugi tu din nunta, credeam ca s-a furat cumnatul... auzi la el, 10 ore de somn. Si ieri noapte, in Sibiu, la fel... ai dormit in cur pe scaun la terasa... in loc sa vii cu baietii.

-Lasa ma Ovidiu, ca asa se caleste el... ce vrei, se baga Olteanul la misto... O fi baut mai mult ca toti din nunta, cine stie, plangea dupa darul dat...

-Bai lampa, mai taceti din gura ca nu stiu ce va fac, schiteaza Melcul o scuza, care mai tare pune paie pe foc...

-Tu nu ai venit in Ardeal la nunta man, tu ai venit in Ardeal la somn, trag eu concluzia.

Ajutoare si o noua fuga

Ne strangem in jurul sticlelor de bere, bem cu raspundere, sa alungam durerile de cap sau sa chemam cheful, ca nici noi nu mai stim. Povestim de Pitigoi, de tot ce a fost fain, incheind apoteotic fiecare faza catre Melcul...."dar tu de unde sa stii, ca tu erai la somn". Face asta ce face si o tuleste din camin. La cateva zile dupa aveam sa vad niste poze cu el si Pui halaudind pe campuri. Tradatorul si-a primit portia la revenire. L-a luat Olt tare de tot.

-Ba Ovidiule, uite ba ca a venit totusi. Si nu mai spune tu ca din cauza lui Pui a plecat el la somn. Bag seama ca femeia lui e mai de gasca decat el....

Si asa s-a dus Melcul la dans, sa verifice muzica de pe calculator, sa ajute la mancare, numai sa nu mai stea printre noi. A treia zi de nunta ne pria de minune noua, lui... catusi de putin. Asa ca ne-am apucat sa ne facem poze cu batranii satului, stransi la sticla de tarie ca niste ciori pe camp la maldarul de mancare. Olteanul s-a invartit si de palaria unuia cu care ne-am facut poze toti. Dar ne lipsea Nea Pitigoi. Nu stiu cat a dormit sau ce i-a facut nevasta, dar sigur nu a vazut reveneala.

Final

Nu stia tanti Rodi ce sa ne mai inghesuie in traiste. Cozonaci, pita de casa, mare cat roata de Dacia Logan, prajituri cu crema si fara, tuica si vin, rosii de gradina, slana si branza, de toate ne-ar fi dat. Am scapat care cum am putut si dusi am fost, de noul ginerica Brumar, pina la Sighisoara. Urcat in tren, luat sticla de vin si da-i si bea pe hol. Avem poze si cu Pui tragand la masea, deci e de bine.

-Vezi ba ca bea, e mai de gasca decat Somnorila ala, ii scoate Olteanul ochii Melcului pentru inca o data.

Nu mai stiu cat si cum si daca s-au ciondanit, cert e ca eu am coborat la Brasov si de acolo am luat o ocazie pina acasa, iar ei au mers cu trenul pina la Bucuresti. Se mai dusese un concediu, dar distractia nu s-a terminat. Mai avem peripetii din casa etniilor, cum ne-a spus careva, doar suntem balada Miorita cind ne intalnim, nu?

Actul 2, ultima scena. Hotii de mirese

Asezari

Scena caminului cultural devenise masa nuntasilor de seama. Miri, nasi, socrii, vacaleri, donshoare, etc. Eu si Nucu ne cam ratacisem pe acolo, asa ca ne-am pus prima oara la o masa de invitati, unde o babutza m-a luat tare.

-Vornicel, stai aici cu mine, ca tare mi-a mai placut cum ai vorbit pina acuma....

Hait... din lac in putz. O lasasem pe godzilla aia de donsoara ca sa dau de bunica-sa. Nucu se oferise sa ma scape de tinara tapanoasa, dupa sitemul... "Lasa ba, ce nu vreti voi, percutez eu tot". De baba m-a scapat mireasa, tipand din mijlocul mesei sa apara vacalerii acolo, ca ne ia mama lui proces verbal. De multumire am bagat cate 2 portii de aperitive si apoi am fumat 3 tigari. Tuica faina, vinul molan, lumea clampanea din falci, nunta frateeeee. Am bagat prima serie de trabucuri afara si am regretat ca le cumparasem pe astea. Treanspiram ca niste porci dusi la taiat, ca se incinsese caminul ceva de speriat. Am stat mai mult pe afara, dar nimic de regretat aici...

Ciordeles mo, mireasa

Adina se plimba prin jurul salii cu mama ei. Am luat-o de brat, ca auzisem deja zvon ca ar mai fi cete de hoti. Trec verisorii ei pe linga mine, se ofera sa o fure, refuz cat de politicos pot si la poza de grup o salt in brate. Nucu sare in masina, la volan era socrul mic, iar pe Oltean il da jos cameramanul, ca si el voia sa vina.

-La Agnita mergem, la discoteca, spune mireasa....

-Alooo, unde te crezi aici... is 50 de km pina acolo... mergem la primul bar ca avem o seteeee.

-Pai barul e in directia opusa. Ne intoarcem?

-Da nea Dane, ne intoarcem, decid eu spre deziluzia miresei. Si a mea, ca barul era la numai 200 metri de sala nuntii. Sat mic, ce vreti? Vine Olteanul, il lasam planton la mireasa si plec la negocieri cu Nucu. Le-am cerut clasicul genunchi de rima si smoc de par de broasca, o lada de bere si un vals care sa ii aiba protagonisti pe nas si pe mire. Au acceptat si am adus mireasa. Pe brate. Le spusesem sa danseze doar un minut, dar mirele mai ca nu se dadea dus din bratele nasului. Si cica nu stia sa danseze vals. Aiurea. Acolo a invatat. Si da-i apoi si bea si chefuieste, ca romanii in zilele lor bune. A, plus ca ne-au dat teapa mirele si nasul. Lada de bere a fost goala, ca vezi Doamne, nu o cerusem... cu bere. Prepozitiile lui Zagadau azi si maine.

Mortus est

Adica asta e Nucu. S-a dat lovit in aripa si la 4,30 a plecat acasa din nunta. Imediat dupa, au disparut si Melcul si Pui. Am ramas sa combat cu Olteanul, nu inainte de a striga darul, adica... cinstea, cum ziceau ardelenii. Ciudata faza. Daca nu ai strigat niciodata banii, prima oara ai senzatia ca intri in pamant de rusine. Te simti de parca tre sa le bagi oamenilor mina prin buzunare. Si am strigat de toate, de la euro la lei si la seturi de pat, plapumi si alte alea. Si m-a lasat dracului vocea, ca asa e normal, nu de alta dar canci microfon intr-o sala de 300 de oameni care voiau musai sa afle...."cum merge cinstea". A dat nasul vreo 10 milioane si am spus 1000 de euro, ca asa ne vorbisem, a dat un frate 6 milioane si am spus 10, a venit socrul mic, a dat 2000 de euro si a amutit sala, a venit Melcul de a bagat 20 de bulioane si am uitat sa spun ca e si din partea lui Pui... am incurcat verii miresei cu ai mirelui, am baut cu lumea in sala si m-am si distrat. Mostre de dialog....

-Vornicel, ia de aici 4 milioane si le striga fain... zice un matolar. Numar banii si strig... "A spus omul ca da 4, a dat 2,5....sa traiasca si sa numere mai bine".

-Ia de aici....zice alt matol, imi intinde un milion si spune ca nu vrea sa isi dea numele.

-Domnul Invitat ofera 1 milion.... , cam asa ne-au mers urarile si tot inainte. Cind am terminat de strans banii ma durea gatul de nu stiam cum ma cheama. Si am scos supapa de la gat, sa intre vinul sanatos si la 9,30 am mai incheiat nunta

Nea Pitigoi

Are cam 1,75 metri, 50 de ani, o claie de par blond si niste ochi albastru-spalacit. Se uita chioras din cauza a cel putin 1,5 litri de palinca si vreo 5 de vin, se clatina serios si are scuipat la furca ceva de speriat. Dupa ce se leaga de mai toti nuntasii, ajunge la mine si la Olt. Noi ne bateam pe scena in scheme de rap si de break-dance. L-am spart la moonwalking si a aparut omul nostru, betivul nuntii.

-Bei... se aude vocea subtire si gajaita de la marginea scenei....vornicele... imi dai voie sa ma arunc de pe scena pe mese?

-Esti invitatul meu, ii spun si il aud pe Olt fornaind pe nas ca un cal muscand zabala.

-Ba Ovidiule... daca asta face vreo fita, ii rup capul. Stai calm, iti tin eu spatele, ma linisteste Olt care deja dadea semne de ducere spre casa.

La 5 minute revine mosulica si incepe sa danseze. Ma rog, asta credea el ca face, noi ne stricam de ras. Lasa deoparte schemele si se apropie de mine.

-Tu stii cine sunt eu? Pitigoi sunt...

-Asa, si?

-Stii cine e Pitigoi?

-Nu

-Un cacat, asta e, zice mosul si pleaca razand de bucurie.

Bagam dedicatii la formatie, pleaca si tambalasii, radem berile de pe masa, strangem tot, ajutam lumea, apoi plecam spre casa bunicii Melcului. Pitigoi dupa noi, sa mergem cu el la baut.

-Cu ce te ocupi tu, mai nea Pitigoi, il intreb...

-Cu capre salbatice...ma lasa mosul cracanat

-Adica..., ce meserie ai?

-Sunt sofer, dar ma laud si eu asa, la betie...

Urma reveneala, spalatul pe dinti, inca o zi grea si apoi plecarea spre casa. Despre astea ... maine.

Nunta sibiana. Actul 2, scena 1

Dimineti grele
-Scoala Nucule, ca tre sa fim la mireasa intr-o jumate de ora. Asta era textul mereu cind dormeam la Nucu acasa. Baga omul niste soamne grele de nu poti crede. Era 10, la 11 trebuia sa fim la mireasa, dar imi luasem masuri de precautie. Stiam ca doarme mult. O ora a durat pina s-a dat jos din pat. Noi eram toti gata, venise si Olt, cind s-au schimbat planurile. Nucu avea de facut cumparaturi, eu mergeam cu Olt. Luat bagaje, luat costumele pe umeris i dusi la taxi. Mai aveam 10 metri pina sa intram in casa mniresei cind suna mobilul.
-Baaaaa, se zborseste Melcul din casca, unde sunteti baaaa, ca e 12 si la 12,30 tre sa fim la mire, sa facem alaiul. Baaaa.....
-Suntem aici.
-Unde baaaaa, se aude iar vocea Melcului.
Ce naiba cauta el aici? Trebuia sa fie la gara, sa isi ia Puiul si apoi sa mearga la pensiune, sa calce rochie fata, abia apoi sa ajunga.
-Suntem in fata casei, nu te mai criza atata, hooo de acuma. ne schimbam si mergem, calmez ferocele animal posesor de cochilie.
10 minute a durat sa fim gata, sa trag prima camasa pe mine si sa imi pun floricica in piept. Olteanul zambea fericit, avea domnisoara de onoare faina, o blonduta mica, chelnerita in Spania. A mea nu se vedea nicaieri, dar am fost amenintat suav ca e cat mine de mare si de tapanoasa. Gata, pe cai, mergem la mire. Caii erau masinile, iar eu am stat cu tata Brumar, in fata.

La mire
Mustata lui Claudiu fremata de nerabdare. O fi fost el mire, dar avea emotii ca fata mare. Imbracat, frezat, plecat la nasi. Eu tot cu nea Dan, dar si cu lautarii, un acordeonist si un saxofonist. Erau praf, nu stiau lautareasca. Treaca de la noi, dar hai repede la nasi, ca afara erau 40 de grade si se topeau nuntasii. Cu tzambalasii in masina, la coasta socrului mic, gata de drum, ii gasesc si Olteanului o masina, ca ramanea asta cu donshoara de onoare atarnache pe drumuri. Cat timp nuntasii asaltau casa nasilor, eu m-am strecurat la un chiosc. Luat 5 pachete de servetele, tigari si pina sa ajung eu in garsoniera nasului, se impartise cozonacul. Luat iar socrul mic si fuga la mireasa, sa ne pregatim de primirea oaspetilor. Coloana cu mire si nasi in frunte intra in curte, Bufnila si socrul scot capul de dupa usa.

-Pe cine cautati, ce e cu voi atata amar de lume aici?

-Am venit sa luam mireasa, se sumeseste mirele.

-Cum o cheama?

-Aaaa, mmm... Adina.... si cat pe ce sa spuna Brumar, dar isi aduce aminte ca e casatorita civil, deci e Carlotescu. Rasete, alea alea si incp traditiile. Plimb tava cu pahare de vin printre vecini, secondat cand de Melcul, cind de Olteanul si apoi sunt convocat la sedintza de socrul mic. Nu e vornic, deci eu o sa fiu ala. Sa spun tatal nostru, sa le dau plecarea nuntasilor spre biserica, etc. Cam ce fac lautarii cind cinta "ia-ti mireasa ziua buna", doar ca la ardeleni se poarta poeziile, nu muzica. Si urmeaza o faza atat de tare ca am ras de mine cind m-am vazut pe dvd.

Rugaciuni cu sufleor

Imi iau rolul de vornicel in primire, chem nasi, miri, socrii si amici in sufragerie si ma apuc de facut show. La sfatul socrului mic, incep cu un "Tatal nostru". Nu am bagat varianta aia porno, ci aia clasica, bisericeasca. Si pe caseta se vede ca disparuse dictia, anumite cuvinte se aud distorsionat de nu mai stiau nuntasii ce se intampla, iar cind am ajuns la "Painea noastra cea de toate zilele", ma cam incurasem. Adica pot interpreta faza si ca pe o pauza de recuperare a suflului, dar se aude si vocea Melcului, care imi sufla.

-Adina, azi pasesti in viata ca sotie, ca mireasa. Ia-ti ramas bun de la parinti, de la rude si ia mina mirelui ales. Sa iti stea alaturi nasii, sa faceti casa frumoasa, sa aveti copiii frumosi si sanatosi, dar nu ca mnine la cap. Gata, pe cai, plecam la biserica, a sunat cuvantarea mea, care se spune ca trebuia sa aiba circa 5 minute.

La iesire, alta belea. Doua cete de copii blocasera strada cu funii de fcare atrnasera carpete, adica bariere unde nuntasii musai sa se caute la punga. La prima am cotizat si eu, Dane vezi ca esti dator, la a doua am intrat in formatie, alaturi de multimea aia de fata care cica era partenera mea la nunta, donsoara de onoare. vezi sa nu stau eu. Cind am dat de un chiosc, l-am saltat si pe varul miresei, tot Ovidiu, si am intrat sa luam apa pentru nuntasii. 2 peturi de minerala, doua de plata, 50 de pahare de plastic si 2 bauturi energizante. Ca un facut, desi mergeam la biserica, pe cutia de energizant scria... Hell. Ajuns alai din urma, adapat tambalasii si nuntasii, luat loc afara, la o tigara, ca in biserica incepea sa iasa fum din mine.

Ploaie, poze, buz

Stiu, nu rimeaza alea 3 din titlu, dar a fost asa. Ploaie de orez, la iesirea mirilor din biserica. O punga de un kil au incasat in cap cei doi. Eu si Nucu, sosit cu Doina, in sfarsit, aruncam cu pumnii, de parca ne erau dusmani mirii. Plecat apoi la poze, in Parcul Tineretului. Luat trabucuri de pe drum, pozat, disparut inapoi la biserica, sa luam buzul spre Retis. Ditamai autocarul, 45 de locuri minim. Cateva cupluri de mosneguti in fata, in timp ce pe bancheta din spate ne pravalisem eu si Olteanul, Nucu si Ovidiu varul. Pravalit e impropriu zis, ca nu mai aveam loc de cutiile de bere. Si da-i si combate cu Becks si alte alea pina la Nocrich. Unde am realizat ca mai avem de mers vreo 70 de km si se terminase un brat de bere. Ca asa se cumpara, nu cu bucata, ci cu bratul, cate incapeau in ditamai deschizatura de la Nucu. Si da-i iar si canta. Mosnegii din fata mustaceau, mai intorceau capul, ar fi venit la o bere si o cantare, dar babele nu ii lasau, de teama sa nu ajunga chitrofaniti la Retis. La coborarea din autocar ne-au cazut plombele. Tot satul se stransese la usa caminului cultural, sa primeasca nuntasii. Cu costume populare, cu satrigatura romaneasca, nebunie curata. Nu s-a pus gura pe alcool si de ale gurii pina nu a zis popa satului rugaciunea. Asta nu mai avea nevoie de sufleor.

Nunta in 3 acte. 1 - Whisky pe nv

Nunta in 3 acte a pornit de vineri, de la atingerea pamantului sibian de toti 4 muschetari. Cu Nucu, Paul si Dan ne-am bagat la "Crashma cu tricolor" pentru o ciorba de burta cu mujdei, smantana, piper si ardei iute, basca Carlsberg-ul din dotarea frigiderelor. Trecut apoi pe la Bunicutza, sa ii dea Dumnezeu sanatate, ca are grija de noi de parca am fi fost frati cu nepotul ei, Nucu. Plecat la montat ghirlanda de brad de pe poarta miresei. Facut si asta. Baut corespunzator berea si vinul oferite de viitoarea nevasta si montat ghirlanda, mai faina ca la mire. Melcul a descoperit ca intr-o viata anterioara a fost pictor, si-a taiat o ureche, s-a mutat in Franta si il striga lumea pe strada Van Goguleeeee. Asa ca a desenat admirabil si pancarta cu...."Bine ati venit!" de se atarna la poarta miresei. Plecat apoi sa lasam Melc si Olt la pensiune, ca doar eu dormeam acasa la Nucu. Pina aici totul ok.

Laudele betivilor

Ne-am inarmat corespunzator, circa un milion de marafeti in buzunare si dusi am fost ... pi sientru. S-a schimbat Sibiul. Ruinele au fost renovate si in fiecare subsol de casa din centru gasesti acum cate o crashma. Se bea la foc continuu, iar cine stia preturile din Sibiu drept unele decente sa se mai uite odata la meniu. E de capitala ...culturala. Trec peste asta, vizitez barul Al Capone, dar nu a vrut sa vina niciun chelner la masa si plecam sa dam de Flavius. Amicul asta al meu a primit ceva ajutor din partea-mi la lucrarea de licenta si musai sa dea o sticla de whisky. Cum zama de plosnita e favorita lui Nucu, statea galiganul cu ochii drum, poate-poate dam de el. Instalat la o terasa in Piata Mica, facut jonctiunea cu Margot si Luci, cuplul cel mai dilimandros cunoscut de mine vreodata, predum si cu un vechi coleg, Grigore, de la Monitorul de Sibiu. Cum singura lui placere e sa spuna de Paul ca bea mult, mi-a facut capul toaca. Rumegam cele spuse de ele, ultimele mele conflicte cu Olteanul si la un moment dat am plesnit. Nu mai suportam. Mi-l barfea pe Oltean cu o abnegatie nebuna, avand grija sa iasa el bine in fata tipei care il insotea. Si cind am varsat galeata cu laturi pe Grigore, tipa a dat semne clare ca nu se mai intoarce. Avea masina spre Bucuresti la 5 dimineata si intentiona sa fie acolo, sejurul la Sibiu se termina brusc. Asa a aflat fata ca Grigore se imbatase de a ajuns la Bucuresti in loc de Craiova, ca l-am dat cu curul de pamant la Monitorul cind a facut primele fite, ca l-am imbatat de m-au sunat sefii sa vin sa scriu articolele in locul lui ... ce sa mai, dadusem tot din gusha.

Telefoanele

2 apeluri am dat in seara aia. Primul a fost la jumatea cealalta de gasca a cavalerilor de onoare... la Paul si la Dan.

-Ba, veniti pe centru? Vine Fla cu sticla de whisky, suntem la o terasa la beruri, e de bine....

-Ba moldovene, Paul e aproape mort de somn, imi taie Melcul craca de sub picioroange.

-Ia da-l la telefon... Baaaa.... ati venit la nunta sa dormiti? Mars pe centru, la macheala..., lasa somnul.

-Dar ce, eu dorm? Melcul aproape ca sforaie pe terasa. Bagam o bere si apoi somn, sa ne fie bine maine....

Canci companioni asadar. Noroc ca a aparut Flavius la terasa, tarand intr-o punga de plastic sticlontul cu uischian. Si ne-am apucat de chitrofanit pe nv, sa nu ne vada ospatarii. Bine, ca nv asta era mult spus, din moment ce sticla statea pe masa si Nucu se servea oricand voia, direct din gatlejul bortoasei cu spirtos. La 4,30 am plecat de pe ultima terasa din cele 5 colindate si faceam bilantul victimelor. Margot plecase saraca cu Luci in spate, ca omul se facuse bine de tot. Grigore probabil ca o implora pe tipa aia sa il ierte pentru ale tineretii pacate si spunea ca s-a schimbat. Nucu se clatina cot la cot cu mine si Flavius, iar taxiurile pentru Fla nu veneau. Era bine. La 5 am adormit in canapea, iar Nucu pe fotoliu, linga mine. Nush prin ce miracol, a doua zi era in patul lui. Si pornea ditamai nunta cu cei 4 vacaleri de onoare sau cavaleri ai Apocalipsei, ca nici noi nu mai stim.

La drum!!!

Lipsa de somn duce la confuzii
-Ba, nu mai am somn, ii spun Melcului, la 4,20 dimineata. El sta de azi noapte cu un prosop pe el si se joaca la computer. Nu stiu ce fel de negrii impusca in jocul ala, dar pare ca se distreaza de minune. Adoarme intr-un final, iar eu imi bag un film pe dvd. La 9 tre sa fim in gara. Facem bagaje, luam genti si huse cu costume pe umeri si dusi suntem. In metrou nu ne intelegem asupra traseului celui mai scurt. Eu schimb la Dristor, el merge non stop. Ajung primul, iau biletele de tren si astept. Satul de asteptare il sun.
-Unde esti Melcule? Ahaa...., acuma urci de la metrou. Bun, eu am ajuns primul man, dai o bere. A, si vezi ca ma gasesti in fata casei de bilete, la intrarea in gara.
Dupa 20 de minute....
-Baaaaa, unde mama naibii esti, ca nu te vad nicaieri? Unde? Bine, ne vedem la Mac in fata...
Dupa alte cinci minute apare blestemand vanzatoarele de ziare din gara care nu te servesc pentru ca se fac ca au alte treburi. E inarmat cu toate tabloidele si intr-un gest crestinesc se milostoveste de mine, imi ia un paket de Lucky, Gazeta, Prosportul si ne ducem sa ne cautam locurile prin tren.

Incidente punkeristice la Brasov
Drumul cu acceleratul a fost coma ...si crima ...si pedeapsa ....si nu mai merg eu cat oi fi cu acceleratul pe canicula. Curgeau apele de pe noi ca de pe grasii suedezi din sauna. Geamul deschis, dar cu intermitente, sa nu o traga curentul pe baba de serviciu. De ce naiba trebuie sa fie mereu una in compartimentul meu, sa comenteze ca o dor maselele si de ce mama naibii isi iau mereu loc la geam daca stiu ca au belele? Melcul incearca sa doarma. Canci succes. Privesc peisajele si ajungem intr-un final la Brasov. Schimbare de locomotiva. Stiu schema, am 10 minute libere. Peron, apa, tigari, clasica reteta. Scandal cat casa 2 vagoane mai incolo si nebunie in gara. 13 punkeri, numarati de mine si de Melc, ocupasera 2 compartimente la clasa 1, nu aveau bilet si nici chef sa se dea jos. Controlorii urla. Punkerii rezista. Vin politistii de la TF. Punkerii rezista. Comanda prin statia radio dupa jandarmii din gara. Punkerii rezista mai ceva ca turcii de la Plevna.

Razboiul pentru independenta....trenului
Se impun masuri. Grave. Nu de alta dar peronul arata ca un teatru de lupta. Lume stransa ca la urs. Babe cu batic scandalizate. "Auzi la ei sa nu se dea jos, desi nu au bilet. Ce nesimtire, sa ii ia politia. E deja acolo? Auoleu, ce se alege de lumea asta." O singura voce sparge vacarmul. Baba noastra, de la compartimentul 3 isi pierde cumpatul.
-Sa va ia dracul cu ministrul si cu politia voastra si cu totii. Pierdem legatura de Mures, sa plece odata trenul, nu se audeeeee????? .....
Ecoul vocii se sparge peste peroanele din gara Brasov, dar i se raspunde imediat cu o serie de zgomote infundate. Pasagerii care inconjurasera vagonul se dau deodata la o parte. 20 de zdrahoni de la plutonul de jandarmerie apar echipati de parca se bateau cu hooliganii din Liga lui Mitica. Pusca de lansat cartuse cu gaz, butelie mare de gaz, bastoane, casti, scuturi, lada de munitie cu gloante de cauciuc, bocancii facuti proaspat, interventie de clasa. Dupa maxim 20 de secunde incep sa se scurga crestele de punker din vagoane mai ceva ca viermii de pe hoit. Aliniati cate doi, de ai spune ca merg in tabara de copii de la Navodari, nu ca sunt niste vandali romani. Unul e sifonat rau de tot, cred ca e ala mai cu gura mare. Cum au coborat ei, cum pleaca trenul, de abia avem timp sa ne agatam de scari si sa urcam.

"Tu-ti rock-ul tau azi si maine!"
40 de minute intarziere, atata a avut acceleratul pina la Sibiu. Nu mai rabdam. Injuram caldura, CFR-ul, babele de care nu mai incapeam nici pe hol, eram un car de draci. Melcul motaia intre costumele care atarnau de plasa de bagaje, eu sudam tigarile, iar cateva babe facusera consiliu ope hol, la umbra unui student fagarasean care asculta rock la casti.
-Asta cred ca a scapat de jandarmi si de militieni, spune cea mai perspicaca baba.
-Nu e de aia, ca aia aveau parul mare si sculat incap, zice una din ele, care face diferenta intre creasta, pleata si freza facuta cu grenada, vorba Micro-Oacei mele.
Are tanarul bafta de a isi pune geanta cumva peste unghia si batatura uneia, la care i se abat asupra pletei toate blestemele din lume.
-Tu-ti rock-ul tau azi si maine de copchil nenorocit ce esti. De aia nu vedeti pe unde calcati, ca stati toata ziua cu treaca-leanca alea in urechi, nenorocitilor.
Asa ... s-a mutat rockerasul undeva in compartimentul lui si nu a mai iesit decat la Fagaras unde a coborat sub privirea aspra si rea a soborului de catzele turbate. Cred ca la cat erau de pornite o furam si eu, dar freza mea nu depaseste 5 mm la lungimea firului de par.

Dupa Delta

Dupa Delta am ajuns la Bucuresti, iar de acolo am disparut spre Sibiu, la nunta Adinei cu Claudiu. Cum Adina e sora Melcului, normal ca trebuia sa fie gasca in par acolo. Se intra in atmosfera de nunta numai dupa ce ascultati piesa asta. Nu de alta, dar asta a fost lait motivul muzical al intregii operatiuni. Gagicile trebuia sa fie acasa, iar noi sa petrecem ca niste burlaci cu nuntasii. A iesit bine, eh...nici chiar ca in nunta tiganeasca de la Kusturica si Bregovici, dar beton. Povestim mai incolo, acum intrati in atmosfera.

Alte 5 poze din Delta...cu casalot cu tot

5 poze din Delta

Delta 2. Femei la peste

Episodul 1. Cu paine

-Pestii astia imi maninca painea ma Ovidiu, eu nici nu stiu cand trage, ... imi spune Micro, si imi amintesc ca prezenta femeilor la pescuit e cat se poate de nasoala pentru pescarul din mine. Era a treia zi de Delta, prima zi de pescuit a mea acolo, prima zi de pescuit din viata ei. (Normal ca faceam eforturi sa fiu calm)
-Pai uita-te si tu la pluta. Cind o misca, o baga sub apa, tragi si il prinzi. (Normal ca nu a prins nimic)
-Dar da-mi si mie o rima... ca si asa bate vantul aici si nu vad cand trage, rama e mai trainica... vine noua plangere. (Normal ca nu i-am dat, sa invete mai intai sa prinda chitici, doar avea unditica ei, de 3 metri)
-Ovi, imi e cald... eu ma las in costum de baie. (Tacere)
-Bufnilul, trece lume pe aici? Ca eu imi scot sutienul.... (Si l-a scos, n-a trecut nimeni, dar i s-a facut rau de la soare in cinci minute si am dus-o pe terasa, la malul marii, unde si-a revenit. Pescuit... ce e ala? M-am razbunat povestind tuturor - Tanase si Iarina - ca si-a scos sutienul si ca striga la pesti... SUNT Pamelllaaaaaa, sunt Pamelaaaaa)



Episodul 2. Cu rime
-Uite, vezi, daca am rame, altfel merge treaba... imi spune Micro in aceeasi seara, dar in alt loc de pescuit. Eram linga podul de peste micul canal care ducea in mare. Se distra de minune. Luase vreo 3 guvizi, 2 porcusori si o rosioara. Cred ca toti erau cel putin paraplegici, nu de alta dar Micro abia ridica undita din apa si spunea ca ea asa ii agata pe pesti. Pluta linga pluta, ei ii tragea, mie nu. M-am dus 2 metri mai incolo, am bagat paine si am inceput sa ma distrez cu rosioarele. Cum prindeam una, cum venea. O pupa si o arunca in apa. Am disperat. Mai aparuse si un micro-catel de mi se incurca printre picioare. Ca si ea, era prea dulce sa il arunc in apa.
-Oviiii.... pestii mi-au mancat rama de tot. Acum ce fac?
-Iei o rima, o rupi si o pui in carlig, am dictat cu ton martial, razand in interior de manichiura ei care tocmai avea sa ia contact cu namolul din cutia unde agonizau taratoarele subterane.
Culmea e ca s-a descurcat si acolo. Intr-un final mi-a rupt pluta de la o montura, a incalcit nylonul, m-a pus sa il desfac si m-a facut sa ma bucur ca trecusem pe la Obor cu cateva zile inainte de plecarea in Delta. Presimtisem ceva, asa ca aveam 10 monturi in plus.



Final apoteotic. Racii zburatori
Ora 5 dimineata. Ceata de nu imi vedeam degetele de la mina. In loc sa nimeresc la bazinul mare, ajunsesem direct in Dunare. Doi pasi si cadeam in ea. Gasit cu greu balta, desfasurat unditele, prins un oblete asa mic de carligul parea harpon. Dupa doua ore in care nu a tras deloc am plecat la bazinul mic, specilizat in bibani nehaliti. Iau unul, doi, arunc iar unditele, cautam ramele, suna telefonul. Puteam sa pariez pe cat vreti ca e ea. Are Al Bundy o vorba... cind e barbatul fericit, suna femeia si strica tot. Acum a venit pe balta, sa prinda si ea bibani. Ajunge, vede bibanii de prin iarba si se uita la ei de parca ar fi vrut sa le faca respiratie gura la gura. Intepenisera, he he he he :D Trece la undita. Pe ponton, linga mine. Tragea in nebunie, Micro nu lua mai nimic. Intr-un final, ridica undita asa cum stie ea, incetisor, si apare o moaca urata cu doi clesti. Se sperie, trage tare de undita si racul, ca asta era, imi zboara razant pe langa frunte. Stropii de pe coada lui imi ajung pe fata si mi se duce privirea urata dupa bolovan. Racul asta avusese bafta, nu mai trebuia prelucrat. Alti doi colegi de specie zaceau pe mal, zdrobiti de bolostanca. Nu de alta, dar inghitisera carligele, asa ca i-am disecat cu piatra. Racul lui Micro a scapat in apa, deci a mai trait. Una peste alta, au inceput sa se rareasca bibanii. A urmat clasicul...
-Oviiii...mergem la baie in mare? Mai pescuim disearaaaaaa........

Va mai povestesc eu maine si ce sa nu faceti ca sa aveti un concediu perfect, dar si ce sa faceti.

Delta 1

In care veti afla cum te deplasezi in Delta si ce sa nu faci cind pleci pe ape cu un kaiac, fie el si de 3 persoane.

Vineri dimineata.
Nu am putut dormi decat de la 2 noaptea pina la 5. Luat Micro de o aripa si un rucsac, mai mare decat ea, aveti cuvantul meu de onoare. De la Grigorescu l-am luat si pe Tanase, de la Basarabi si pe Iarina, iar de la coada de bilete mi-am luat injuraturi. Aveam deja bilete pentru bus, era nevoie sa mi se dea doar locuri, in timp ce vreo 24 de persoane asteptau sa ia bilete, daca vor mai ramane locuri libere. Le-am trecut in fata, chemat de vanzator, iar in spate mi se numarau altar, biserica, cruce, tratavanghel si alte asemenea. Apoi mi-am luat cartea si am incercat sa citesc, dar nu am reusit. Dupa un popas aproape de Slobozia si o cafea, am reusit sa adorm linga Tanase. Bafta mea ca nu sforaie, ca am stat asa pina la Tulcea. Unde ne-am imbarcat la binecunoscutul si lentul pasager si dusi am fost spre Sulina.
-E la fel ca la mine pe faleza, incepe sa se planga braileanca aia mica de raspunde la porecla de Micro.
-Aia asculta manele acolo si ma enerveaza.... o secondeaza si Iarina, privind spre vreo 20 de moldoveni ai mei, inarmati cu 24 de pet-uri de bere. Eu fumez la liber si imi mai scot dracii fumegand pe nas, dar Tanase se ascunde de Iarina. Ea nu stie ca el nu s-a lasat iar el vrea pace in casa. Nu il inteleg dar zambesc ca boul... ma apropii de Delta.

Cazare, mare, bere
Cam asta a fost ordinea primelor lucruri facute odata ajunsi la Andrei, in Sulina. Era cam 6 ceasul, intarziasem deja o ora, dar dupa ce am lepadat de la mine bagajele am tulit-o la mare. Prima surpriza... mai multa lume acum decat in 2006, cind mersesem in plin sezon. 2 la mina: mai goala terasa de rock decat acum un an. Barmanul la fel de amabil imi asterne in fata niste Timisoareana reci la 25.000 una si imi baga AC DC in boxe. Traiasca Delta cu marea ei. Vine Rammstein si deja ma felicitam pentru alegerile facute. Micro avea sonorul dat la mic, eu ma uitam dupa vechile locuri de pescuit, trai neneaca.

Victima
Doua chestii m-au mancat in Delta. Tantarii din golful Musura si certurile Iarina-Tanase, devenite deja clasice pentru cine ii stia. Eu nu ii stiam. Tantarii au profitat ca ma aflam vai curul meu intr-un caiac de 3 persoane, fara sa ma fi dat cu spray. Eram intre Leila si Mirnai, la mijloc, ca asa stau fraierii in caiacul de 3. Usor usor am invatat sa trag la padela, am traversat Dunarea de vreo 5 ori si mi-am dat drumul la lopatat. Am intrat pe un canal ingust cat kaiacul ca sa patrundem in golful Musura si a inceput incantarea. Am mancat alune de balta, sau draci de mare, am vazut pelicanii de aproape cum merg sa doarma, pe apa... a fost superb. Stateam in apa pina la genunchi, la 1,5 km de granita cu Ucraina si fumam. Limpede, albastru, pestii se vedeau la cativa pasi, plin de ciortani si crap. Nu aveam undita, eram la repaos. Din respect ptr locurile alea, am vaslit o ora cu chistocul de Lucky in dinti, doar ca sa nu il arunc acolo. La final de aventura, eram leoarca. Nici acum nu stiu cat era apa de Dunare si cat era transpiratie. Vaslisem cu o lanterna pe cap, ca eram primul in barca acum. Coloana era incheiata de Mirnai, care avea si el un lampas, dar pe ceafa, sa ne vada lipovenii, care circula si noaptea cu lotca de spui ca sunt soferi in Bucuresti. Restul povestii in episodul 2, cind aflati cum zboara racii si ce sa nu faca o femeie la pescuit.

Sa ne traiasca Melcul

La 7,34 dadeam cu o lingura de lemn intr-o oala la capul Melcului. Alaturi, clatinat bine, dar tot cu oala si lingura, Olteanul incerca sa stea drept si sa provoace haos pe linia melodica a celebrului MULTI ANI TRAIASCA. Pui, iubita lui Dan, tinea bine de tot prajitura Tiramisu pe care i-o pregatise. MicroOaka se uita interesata daca lumanarile cu cifre, 2 si 6, pe care le-a cumparat ieri, ard cum trebuie. Sa ne traiasca Melcul asadar, cu tot cu fata aia a lui de shmecher, surprinsa intre mine si Olt.

Inapoi ... la treaba

Gata, am revenit, ma apuc de scris, ca am o tolba intreaga de povesti si de poze. A fost Sulina, cu raci zburatori, mosnegi care se dau la gagica mea si partide pescuit si plimbari cu kaiacul.... a fost Sibiul, a fost nunta de la Retis cu mine vornic si vajnic strigator de dar in plin camin cultural ... a fost belea. Va povestesc eu despre toate. Mai intai, o poza de la "reveneala" sibiana. Adica de la petrecerea de revenire in simturi de dupa nunta Adinei, sora Melcului. Poza prelucrata de Olteanul, aka copilul somalez la cura de ingrasare.