Obsesii muzicale. Din nou

De data asta e vorba de piesa din reclama de la Cosmote... James-Getting away with it

Animaloi si animale

Pai nu prea aveam voie cu ele. Asa ca erai tare daca reuseai sa ai si tu un animalut acolo. Bloc, nu puteai tine caine sau pisica, ne-am reprofilat pe maidanezi si altele. Hai sa incepem.

Puiul lui Tica

Era celebru in incinta. Un amarat de pui de gaina pe care Tica il crescuse de mic. Nu stiu ce naiba avusese el in cap cind l-a luaat acasa, dar l-a avut timp de aproape 6 luni de zile. Era cat un ou, galben, cind il lua cu el peste tot. La cinema, la baie, pe Perchiu, la gagici... si ne mai ruga sa avem si grija de el cat bate covoarele sau mai stiu eu ce. Se imblanzise saraca zburatoare ceva de coma. Isi tinea capul dupa Tica tot timpul si alerga cum putea cind era sa trecem strada. La un moment dat statea singur prin incinta. Il auzeam cum piuia la spate, asa ca ne duceam, il chemam cu pui..pui si smulgeam un manunchi de iarba din gazon, sa gaseasca rame. Manca repede cate erau, apoi se tinea iar dupa tine. Astepta sa ii smulgi alt manunchi de iarba, sa manance iar. A dus-o asa cateva luni, se ingrasase, dar nu stiu cum a dat coltul. Cert e ca Tica l-a plans ce l-a plans si a uitat de el. Avea pe cap 2 porci pe care ai lui ii cresteau la margine de Onesti.

Pisica lui Dan
Dan Patrascu avea si el o pisica. O tin minte doar pentru o chestie pe care ne-o povestea Dan. Mitza fusese educata, dar nu ma intrebati cum. Stia sa isi faca nevoile in cu totul alte locuri decat in picioarele stapanilor. Adica... se ducea la chiuveta. Stiu ca faza mi s-a parut asa de aiurea, incat de atunci si din alte cateva ocazii urasc pisicile.

Adoptii de caini
Cum nu puteam aduce animale in casa, le faceam tot felul de custi linga scara blocului, pe santierele din jurul incintei si tot asa. Fetita era cateaua gastii. A fatat de n ori si i-au luat altii puii, noi nu puteam ca ne omorau mamele cu bataia. Mai gaseau gospodinele din cand in cand cate un paduche pe trupul copiilor. Si imediat apareau vanataile, de credeai ca mamele nu stiu sa starpeasca puricii decat cu nuiaua pe curul plozilor. Si cum puricii aia sunt cam mici, era nevoie de nuiele multe rupe pe spinarea neastamparatilor. Asa ca o furam sistematic, oricare din noi ajungea in casa cu cate un umblator de ala mic cadou de la catei. Vedeta a fost insa un pui de la Fetita, care prin-nu-stiu-ce-minune ramasese in incinta. Murise cateaua si el se facuse destul de mare. Il lua Romica peste tot cu el si noaptea dormea la scara. Ajunsese erou pentru ca fusesem pe Perchiu, catelul a latrat in nu-stiu-ce directie si de acolo a zbughit-o un iepure de camp. L-am alergat toti sa il prindem, dar sosoiul nu stia de gluma si ne-a dat ceata grav de tot. Oricum, ne uitam atenti dupa el si ii urmaream reactiile de parca era Lassie sau Rin-Tin-Tin, caini vedeta de la Hollywood. Despartirea dintre catel si Romica s-a produs brusc... crescuse javra si ii ardea de cotaiala, asa ca nu pierdea niciun prilej sa i se suie astuia pe picior si sa mimeze actul sexual.

Reptiloizii
Grasul si Sperila, pescari incercati, mergeau saptamanal, de cateva ori pe Balta de la Slobozia. Mai ajungeam si noi la o baie, uneori, dar ne feream de zona cu stuf pentru ca stiam ca acolo sunt serpi. Pina cand ne-a aratat Grasul de ce e in stare. A prins cu mina doi puiuti de sarpe de apa, le-a bagat batista in gura, le-a smuls dintii si i-a facut animale de companie. Unul pentru el, unul pentru Sperila. Au venit in incinta cu serpii incolaciti pe mina, spre deliciul baietilor si spaima fetelor. Cum Grasul avea bucurii la sorsa lui Sperila, la Rodica, nu a iesit nimic bun. Rodica se speria rau de serpi, asa ca a dat un urlet de moarte cind a vazut ca Grasul vrea sa ii puna sarpele in cap. Nici fratele ei nu era mai breaz, asa ca s-a vazut incoltita de nebunii astia cu reptilele lor reci. Cand a inceput Rodica sa dea din maini si din picioare, cu disperarea fricii, zburau palmele, unghiile si pumnii in capetele dresorilor de serpi. Dupa episod, amandoi au fost parati. Simtind ca vine furtuna de acasa, Sperila i-a lasat sarpele lui Tica sa il tina la el in casa pina a doua zi, dar Grasul l-a luat acasa pe al lui. Puiul de sarpe a zburat de la etajul 4, in urletele doamnei Serbanescu, acompaniata de zgomotul surd al pantalonilor scuturati direct pe curul Grasului de suturile domnului Serbanescu. Dupa ce a zburat 4 etaje, sarpele izbit de ciment semana cu o curea de ceas veche. A fost aruncat la gunoi, sa il manance vreo pisica. Nici Sperila nu a avut mai mult noroc, pentru ca Tica a vandut sarpele unor amici din alt cartier si l-a aburit pe fostul proprietar cum ca acesta scapase si fugise pe undeva.

Pisica vecinei
Cea mai nereusita dresura de pisici cred ca a fost a lui Polonic. Alaturi de el statea o bunoaca de ne lingeam toti buzele, desi aveam vreo 13 sau 14 ani atunci. Adina era inaltuta, cu sanii mari si rotunzi, cu o fata simpatica si cativa ani buni in plus fata de noi. Eram cam de nota 9 pentru noi, iar Polonic spunea ca e de 10.
-Ma uitam aseara, asa, din intamplare pe balcon... la stele, alea alea, la gagicile de pe strada. (Din balcon de la Luca se vedea in camera de linga, unde dormea Adina.) Am intors capul, asa, intr-o doara si am vazut-o ca incepe sa se dezbrace. A scos sutienul ala negru, fain, de plasa subtire prin care oricum se vedea totul (pauza de inghitit in sec pentru mine, Gras si Sperila care ne inverzisem de invidie). A dat jos fusta aia scurta si a ramas in niste chilotei negri, mici cat un timbru, nu de aia largi, tetra, de mamaie, cat tot curul, de zici ca sunt huse de tanc.
-Taci ma cu chilotii, mai zi... se baga Grasul nerabdator, desi se stia ca huse de tanc nu le ziceam decat slipilor enormi pe care ii purta Grasul.
-Asa...nu ma mai intrerupe. Si a inceput sa se frece cu chiloteii aia ... pe colo pe colo...
-Nu se poateeeee, sa mori tuuuu.... ma trezesc si eu vorbind...
-Ba .. ma lasati dracu sa va spun sau nu?
-Sa mori tu ca i-ai vazut-o? sare si Sperila...
-Pai ce voiam sa va zic acuma....
-Are perisori blonzi sau castanii, sau negrii de aia creti, creti, creti...se baga si Grasul..
-Pai nu stiu exact, ca s-a urcat mitza aia neagra a ei pe pervaz si mieuna la mine, a trebuit sa ma las jos, la marginea balconului sa nu ma vada aia.
Cateva saptamani ne-am chinuit sa ii prindem mitza pe afara si sa o ciordim, ca Polonic sa poata sa se uite linistit. Facusem de altfel si programari, ca seara, dupa ce o vedem, sa mergem la Luca in balcon si sa ne uitam toti la Adina. N-a fost sa fie. Cand a fost sa urcam la el ... ne-a spus ca e maica-sa acasa si am ramas toti 3 batand din buze. Nu puteam merge la o astfel de vizionare stiind ca Lenush sta cu ochii pe noi - doar ne stia pe toti de poame. Luca iesea in balconul mic, ne facea cu mina, mai scapa cate un ochi spre geamul vecinei, dar de cele mai multe ori era trasa jaluzeaua.

Baietii buni

Nu toti din bloc erau nebuni ca noi. Existau si baietii cuminti, care nu te deranjau si pe care nici noi nu ii deranjam. Nu stiu cum naiba se facea ca toti stateau pe scara cu Polonic. Doi din ei ne erau chiar amici la catarama.

Dan Patrascu

Danut aparuse in incinta mai tarziu decat noi. Dar si-a facut un nume imediat. Mama lui era noua bibliotecara din incinta, si cum rupeam cartile, ne-am imprietenit imediat. Spre bafta lui, nu invata la scoala din spatele blocului, ci la una din centrul orasului. Ce ne-a mirat prima oara a fost ca...tinea cu Craiova. Iar noi eram intoxicati cu Dinamo (eu si Polonic), sau cu Steaua (Gras si Sperila). Nu ne-am prea inteles noi de la inceput. Cred ca eram toti 4 gelosi pe el ca dribla de te rupea, suta de clatina bara, in timp ce noi... frecam duda pe terenul de fotbal, la pomana. O singura data m-am si incaierat cu el, dar fiindca nu era chiar de calibrul meu, s-a incheiat totul ok. Il pusesem pe spate si ddesi avea omul vana, am lasat-o asa cum cazuse. L-a mai atins odata pe Luca si am sarit toti sa il batem. A fugit in casa si ne-am impacat in 5 minute. Dadeam o sfoara pe geam de la etajul 3 pina in balconul lui de la 2 si ne trimiteam prajituri sau alte nimicuri. Mai tarziu s-a imprietenit la catarama cu Frax si Gogoshar si Marius, desi el era de varsta mea. Ne-am facut insa formatie cu el.

Cum sterg o caseta audio?

Era vara, ii venise un var de la taara si stateam la el in balcon pina pe la oraa 16, cind aparau vecinii acasa. Isi cumparase un casetofon mic, asa ca ne-am apucat de tampenii. Eu eram crainicul care inregistra prezentarea trupei "Trei sarmale intr-o oala", apoi cantam toti. Beleaua e ca au auzit ai lui cantecele porcoase pe care le facusem si nu a iesit foarte bine. Am umblat o zi intreaga sa gasim un studio de inregistrari, unde sa intrebam...cum se sterge o caseta audio. Cind am aflat ca trebuie sa tragi ceva peste, am facut o cronica de meci a la Ilie Dobre si aia eram... scapase. Tatal lui Dan era si el microbist si tot craiovean, asa ca a gustat paarodia.

Dan devine rebel

Fara sa vrea, Dan m-a si ajutat sa am priza la gagici. Echipa de handbal juniori era formata in majoritate din baieti de la scoala mea, iar cea de fete avea ca nucleu echipa scolii lui. Cind au auzit fetele ca ma ccunosc cu Dan m-au placut din prima. Nu stiu ce naiba le facuse, dar cert e ca am avut si bafta la una din ele, doar pentru ca ea credea ca toti amicii lui Dan sunt baieti salon.

Mai tarziu, Dan a fost prima pleata din incinta. Rocker, umbla mai toata ziua prin oras la facut cheta si la o votca cu baietii.

-Ba, daca afla tacsu ca face cheta, il rupe cu bataia, se caina Luca, vecinul lui Dan ...stateau usa in usa.

Nu l-a batut. Venea Dan insa cu niste povesti de rockeri de ne venea sa dam de pamanat cu casetele cu Metallica de le aveam acasa.

-Baga unul Romparkin cu votca. La un moment dat, se pupa cu un copac si ii spunea ca e o vacuta tare simpatica ... eram pe jos de ras.

-Vine gardianul public sa ne dea jos de pe banca pe care stateam cu picioarele. Ne zice buna ziua, noi raspundem toti cu... Buna sa iti fie inima voinice, iar el s-a rusinat si a plecat ...

Cu Dan m-am intalnit ultima oara in Bucuresti. Era ceva timp de cand sormea si fracsu fusesera impreuna, asa ca am stat de vorba pe indelete. Tine tot cu Craiova, dar si cu Rapid, dar sta prin apropiere de Ghencea :) Si nu mai tine la bautura ca pe vremea cand avea pleata ...l-am probat.

Gabi Varlan

Era un tip slabut si blondut. Nu iesea cu noi decat la fotbal, nu mergea la baie, nu mergea sa fumeze, sa se joace pur-pac pe Perchiu sau sa ne batem cu altii. Nu l-am vazut in viata mea sa dea in cineva, desi il auzisem pe Grasul ca ii bagase candva Gabi lui Sperila un sut in cur. Avea acelasi dribling mereu, asa ca se pricopsea cu niste cucuie si vanatai de exceptie iarna cind toti intram prin alunecare prin zapada. Cel mai bun amic al lui era Dan Patrascu, dar statea lejer de povesti si cu gasca celor mai mari. Am vrut noi astia mici sa il luam odata la baie cu noi, dar a fugit in casa de parca era speriat. Iar normalitatea nu era normala pentru noi.

-Auzi ba Polonic, tu stai pe scara cu el...asa e de nebun ma, de nu vorbeste cu nimeni.

-Pai naiba stie, ca fuge de lume ca Sperila de bombe.

-Poate iti dau eu o bomba in cap acuma, de te duci sub banca... asta e numai din cauza Grasului, vad ca toti aveti acum figuri in cap, se plangea amicul nostru.

Treburile astea cu Grasul porneau de la celebrele lui inscriptii de pe gardul liceului din fata balcoanelor noastre "Scheleton - singurul speriat de bombe". Stersese Sperila cateva, dar sincer, nu cred ca Grasul le reactualiza, mai degraba Polonic ii facea faza asta.

Gasca mea - Replici celebre

Cele mai faine momente ale gastii de nebuni din incinta nu erau neaparat alea in care puneam ceva la cale, ci alea in care nu aveam mai nimic de facut si frecam menta pe banca din fata blocului. Ieseau niste conversatii despre nimic, de te durea capul.

Ne pasiona fumatul. Sub toate aspectele. Asa ca aveam replici cu fumatul ... berechet. Daca se intampla sa tuseasca vreunul... venea replica aia clasica...

-Ce ai ba... fumezi Carpati, tusesti ca un Trabant si astepti sa iti vina Lada?

Daca posteam o tigara, era clar ca trebuia sa ceara unul mai repede decat ii venea randul. Erau 2 replici sa il pui la loc...

1. Ho baaa, tu o vezi cat e, ca ma cac la umbra ei...

2. Stai ma calm, ma sui pe ea si vad Parisul.

Fiecare dintre noi invatase sa fumeze, adica sa traga in piept, la fel. De la acelasi golanas Romica.

-Tragi aer, inghiti, spui repede "Caii popii in papusoi" si ii dai drumul la aer.

Fraza de intimidare era intotdeauna cea care trebuia sa iti reuseasca din prima. Grasul era specialistul nostru. Daca il luai la misto avea tot felul de replici...

-Termina-te fraiere, ca daca ma scol, una iti dau si popa iti canta.

-Muceo... una iti dau si la a doua ceri apa.

-Poate iti dau tie una ca iti mai mor vreo 3 acasa.

-Un pumn iti bag si te ia ma-ta cu cearsaful.

-Iti bag un sut in cur de iti scoti chilotii cu patentul.

-Ja ca te merau...asta era pe tiganeste si insemna ca te omoara cu bataia

-Una iti dau si popa-ti canta

Cind nu iti convenea compania unuia sau credeai ca minte de ingheata apele trebuia sa dai musai replici destepte.

-Hai ma, plimba ursul ca rugineste lantul.

-Canta la alta masa, azi nu am marunt sa iti dau.

-Mars ma, ca bati campii ca cateaua Perjoaiei.

-Bine ca te bagi tu in seama ca chilotii in cur (musca in curul calului).

-Mananci cacat cu lingura

-Hai sa vorbim si de curve...sorta ce mai face?

-Cacat cu perje

Superlativele...

-Frate, a fost...cacator

-Belea, mancati-as. (De la manca-ti-as asta am mancat o bataie acasa si eu si Luca)

-Mistooooooo

-Pizdaaaaa

-Tzatza de matza

Saluturi

-Hai noroc! -Pe poola asa te intorc

-Salut - In cur sa te fut

-Noapte buna - Somn din poola

Replici de agatat

Tzutzureeeellll. (Nu se uita tipa) Fluturassss... (Nu se uita) FAAAAAAAA MUUUIIIEEE

Tzutzureeeellll. (Nu se uita tipa) Fluturassss... (SE UITAAA) Nu tu fa molia naibii.

De laudat

-Ba fraiere, cind eu stiam sa merg pe bicicleta, tu te incaltai pe dos.

-Cand eu aveam casetofon, te incaltai cu caciula.

-Cand ascultam eu Metallica, tu mergeai pe sub pat.

-Cand eu beam bere prima oara, te uitai pe geam si spuneai... Mama, uite militarii

-Ce te uiti ma, nu ai mai vazut americani de aproape?

-Ce te benoclezi asa, nu poti sa crezi ca vezi o vedeta?

-Ce ai ma de belesti ochii asa? Te uiti la mine ca sfecla in gura vacii.

Cum am fost eu la Alba Iulia de 1 Decembrie

Tin cu Romania la fotbal si nu numai. Imi place tara asta si nu as pleca de aici nici taiat. Asa ca era musai sa ajung la Alba Iulia sa vad cum e de 1 Decembrie. Daca stiam ce iese de la inceput... schimbam cateva planuri.

1. Sa nu crezi in PSD

Era iarna, prin 2000. Tipul asta de la PSD ma auzise ca vreau sa ajung la Alba Iulia, asa ca se oferise sa imi asigure transportul. Ne stiam din campaniile electorale si din birourile Primariei de Onesti, unde lucra. El cu tineretul onestean si organizatia de Bacau se indreptau catre Alba, sa sarbatoreasca Marea Unire. (Credeam eu). Faza a fost tare. M-am prezentat la ora si locul stabilite cu bagajul facut, gata sa decolez spre Cetatea Unirii. Trebuia sa ma opresc la Sibiu prima oara, sa imi iau gagica si de acolo viram catre Alba cu un tren. Si stai si asteapta la sediu sa vina autocarele. Care apar.
-Ba Ovidiule, nu te duce cu primele autocare, hai cu noi, cu liderii in ultima masina, sa facem o caterinca acolo, aducem doi acordeonisti, desfacem o damigeana de vin si cantam si ne simtim bine, decat sa stai inghesuit sau in picioare cu necunoscuti.

Avea si el dreptatea lui. Asa ca am plecat sa ma mai uit prin vitrine, sa astept inca o ora sa vina ultima masina. M-am intors dupa 30 de minute, ca se intunecase de-a binelea. Si stai si asteapta, schimba impresii, sparg seminte, etc. La cateva ore bune de asteptare ma ia benga si ma ratoiesc la pesedistul meu sa vada "de ce mama dracului" nu vine autocarul. Baga chietrosul cu greu mina in buzunar dupa mobil si suna la seful ultimei masini. Se temea sa nu aiba factura mare la telefon, de aia nu sunase pina atunci. Iar sef il informeaza cu dezinvoltura ca el a plecat de vreo 2 ore din Onesti si e deja pe la Brasov.

-Pai ghini bai tampituli...m-ai lasat acasa, ma omoara ai miei ca nu ma duc, eu asa li spusiesiem. Am priesa aici cu mini...Avea pe dracu. Plecasem de la primele lui vorbe. Calcam apasat cu geanta in mina, ma duceam la ocazie.

2. Vedetul Bufix la fix

In perioada aia a vietii mele ma indeletniceam cu reporteritul la radio 21 Onesti. Iar asta implica jurnalul de ora 7 dimineata pe care il prezentam. Doar stiri locale din Onesti, orasel in care iti trebuie lupa sa dai de stiri. Rubrica mea, se pare ca avea audienta, desi se numea ... Bufix la fix. De ce zic de audienta, desi nu cunosc date...pai sa vedeti.

Ajung "la capul dealului", cum se numeste locul de luat ocazia in jur de ora 11 noaptea. Eu singur... nici tipenie de om sau de masina. Da-i un semn la un TIR, nik. Apare insa masina politiei de Onesti. Mi se cer actele. Le dau buletinul, nu legitimatia de presa cum aveam eu obiceiul candva, iar baietii isi dau seama ca eu is ala de le spune dimineata ce infractori au mai fost prinsi pe raza localitatii minunate in care isi duceau traiul. M-au intrebat de una-alta, ce dracu caut la ora aia la ocazie, de ce sunt asa de prost de nu am masina sau de ce nu am luat trenul... totul politicos, numai ca eu ma simteam luat la misto de urmasii lui Garcea.

Vorba lunga, saracia omului. Ce au facut baietii pentru mine ...au oprit o masina de Brasov si una de Sibiu, si le-au verificat actele la misto ca sa ma trimita la Sibiu cu ocazia. A mers... Dupa 5 ore eram deja pe maalul inghetatului Cibin si tremuram ca varga.

3. Nu mai fii cavaler iarna

Ma lasasera oamenii la ora 5 la Sibiu, in centru. Stiam sa ajung la gazda gagicii mele, dar am spus ca nu e ok sa scol toata casa de la ora aia. Asa ca am cautat o crashma deschisa vesnic...non-stop adica. Nexam, canci...abia dupa o ora de tremurat a tras obloanele o taraba cu cafea de la Piata Cibin si mi-a dezghetat degetele pee un ness cu gust de ciorapi purtati de un regiment rusesc. Am ajuns la ora 7 la gagica, plecat apoi la Alba Iulia. Pe scurt... lume multa in draci, artificii si pocnitori care cad si sar de peste tot, femei si copii care tipa sau plang, ... la alegerea idiotului de arunca in ei cu petarde. Mi-am propus caa data viitoare cand ajung la Alba Iulia sa ratez focul de artificii si sa ma duc sa vad bisericile si muzeele. Am ajuns acasa la Onesti racit cobza si cu ganduri din cele mai rele. La cativa ani dupa, stateam de vb cu un amic din Alba si imi spunea ca nimic nu s-a schimbat. Faza aiurea e alta ... artificiile de 1 dec de la Alba sunt exact ca Revelionul in Piata de la Bucuresti. Pina la noi ordine, le voi sarbatori indoor pe toate

Epilog
Faza cea mai tare a venit la cateva zile de sarbatoare si revenirea mea de la Alba. Eram prin Primarie, ma prinde amicul meu si ma caineaza...
-Frateee, ai plecat in noaptea aia de nebun. Au venit astia cu pastrama de oaie, cu un bidon de 20 de litri de vin, am fost la mine acasa, am chemat lautarii, nu am stiut de noi pina pe 2 decembrie. Cand m-am trezit, erau lautarii beti in cada, mama mama. Poate o repetam de Craciun ... te bagi?

De 1 decembrie, visez la o revolutie

Unul a innebunit ca nu a reusit sa isi elibereze poporul. (Avram Iancu)

Pe altul l-au tras pe roata, din acelasi motiv. (Horea)

Pe unul l-au rupt cu caii si camilele in mai multe bucati. (Ion Voda cel Cumplit)

Pe altul l-au impuscat ai lui, l-au taiat si l-au aruncat in fantana. (Tudor din Vladimiri)

Ce dracu va face sa credeti ca nu o sa sfarsiti mai rau doar pentru ca timpurile sunt altele, iar voi la putere? O sa ma scarbosesc iar de 1 decembrie, cind o sa le vad cefele groase la tv, incercand sa spuna ca sunt os de Musatini.

Daca erau grofii romani, tot o pateau. Daca arendasii evrei de la 1907 erau romani, tot o pateau. E timpul sa o pateasca multi din politicieni. Nu la vot, ca licheaua nu stie de frica votului, adica ori il cumpara, ori pierde alegerile si apoi se cardaseste cu castigatorul ca sa faca bani, caltabosi, palinca si altele. Eu inca mai cred ca le vine si astora randul, cat de curand.

Votati-l pe Bufnila

Ma uit la afisele electorale si la clipurile video...cu asa o scarba. Frateee... e ca pe vremea lui Pazvante Chiorul.

Primar devotat, deputat devotat, ciuri-buri cu caimac, promit, mai bine, cacat imprastiat. Fratilor, asa imi e de ciuda ca ajung banii politicienilor pe mina unor terchea berchea. La cum scriu sloganurile, nici nu stiu sa cheltuie banii dupa ce ii incaseaza, fac pariu.

Ca numai niste incompetenti fac o campanie electorala atat de ... nu stiu ce sa spun intr-un singur cuvant, cert e ca parca stau sa vad cum se descompune un peste atunci cind vad spoturi electorale.

PDL ce mai venea cu niste chestii simpatice in campanie, dar anul asta a zbacit-o rau de tot. Nu te atrage cu nimic printul lor, nu te prinde nimic. Asa ca ma gandeam ce mama naibii as face eu daca as fi pus in locul lor sau daca as candida. pai ar suna ...astfel.

Sunt Ovidiu Bufnila. Votati-ma. Promit sa nu ma ingras decat 3 kile in urmatorii 4 ani.

Votati Bufnila. Promite sa isi tina mainile in buzunarele lui, nu in ale tale.

Votati-ma, am deja o vila, nu imi mai trebuie alta.

Sunt Bufnila si daca ma votezi, fac stadion sigur. Nepotul meu e la juniori la echipa locala de fotbal.

Votati-ma. Promit sa maresc pensiile. Altfel ma bat parintii, care sunt pensionari.

O iubire de o vara

Asta se intampla tot prin comunism. La Saturn pe plaja. Eram abia scapat de scoala primara, iar ea era blonda cu ochii olbastri. Eram regele plajei, iar ea era rebela. Eu construiam cele mai faine castele de nisip, iar ea... hai sa o spun si pe aia dreapta...avea un mugurel de san si ii intra slipul alb intre picioare de parca era indesat cu mopul. Se vedea o idee de feminitate si eu o luasem razna pe plaja...

Inginerul number one

Eram cel mai tare inginer comnstructor al sectorului meu de plaja din Saturn. Babacii erau pe cearsaf, frax in apa sau dupa pescari, chibit de nota 10, iar eu faceam cele mai frumoase castele de nisip. Adica ale mele erau cele mai inalte si mai trainice. De ce? Pentru ca tot eu le distrugeam pe cele ale copiilor din sectorul meu de plaja. Treceam pe linga ele si ma impiedicam accidental de ele (daca erau parinti in zona) sau ii frecam un spit direct in cel mai inalt turnulet (daca erau doar pustanii linga citadela). Cand era vorba sa il apar pe al meu... sa te tii vanatai si urlete de prichindei batuti cu lopata in ochi. Daca aparea vreun tata zelos si scapam nescarmanat, ii urmaream mai apoi odrasla pina intra in valuri si o bagam cu capul la fund de nu mai putea urla. (Hm... si cind ma gandesc ca sormea a facut o facultate de 5 ani si tot nu a avut succesul meu in constructii.. he he he)

La geamandura

Era o gluma pe vremuri, ca odata cu marirea pensiilor, mosnegii din Romania vor primi si dreptul de a trece zebra pe rosu si de a inota dincolo de geamandura. E, de geamandura aia rosie, clasica, romboidala, stateam agatat toata ziua cind intram in apa.

-Ia vezi cat e apa, e peste cap?, il intrebam pe Frax. Se lasa cu picioarele pe fund si cu mina dreapta tinuta deasupra capului, ca o prajina, sa ma lamuresc si eu cat era de adanca. Nu era foarte mare, asa ca acolo ma gaseai toata ziua, pina nu ma vedeau ai mei. Mama facea cu capul daca ma vedea, ce sa caut la asa adancimi. Acolo am si agatat-o... sau m-a agatat, ca nici asta nu mai stiu. A, si sa nu creada cineva ca ii retin numele fetei...doar a fost o iubire de o vara.

Eroul plajei

Cum naiba sa impresionezi o fata care apare inotand de parca isi da duhul decat daca ii cedezi locul pe geamandura. Am lasat-o sa se tine de geamandura, in timp ce eu calcam apa. A ramas profund uimita. Am invatat-o si pe ea sa inoate ca lumea, la apa mult mai mica, am nimerit fara sa vreau si cu mina pe .. pe colo pe colo, a fost bine. Instant imi facusem planul... aflu la ce hotel sta, ma vad cu ea, iesim la o vata de zahar si o inghesui eu prin camera cind sunt babacii plecati. Ma holbam ca un nebun la ea si faza asta a durat cateva zile bune. Dimineata inotam impreuna, dupa masa de pranz ne vedeam la jocurile mecanice, inotam iar si seara...Dumnezeu cu mila. Pina la filmul de adio.

Cinema, scoica, bilet...pa

Imi spusese ca e din Ploiesti si ca a doua zi urma sa plece. Tin minte ca mi-a tunat si mi-a fulgerat toata ziua. Nici valurile si nici marea nu ma mai scoteau din melancolia mea. Mama nu stia de nu mai mananc (o premiera pentru mancaul de Bufnila Ovidiu). Ma hotarasem sa ii cer adresa si sa ii scriu fetei, lucru care nu se mai intamplase vreodata. Pregatisem adresa mea scrisa pe un biletel si bagata intr-o scoica de aia mare, melc rasucit de Marea Neagra, care se voia amintire de la mine. Trebuia sa ne vedem la intrarea in cinematograful de vara, unde rula nush ce western. Am stat de prost acolo, ca ea nu a mai venit. Nici filmul nu a mai avut vreun farmec, nu am simtit nici tantarii care ma muscasera pina la os, eram imun la tot. A doua zi nu am mai vazut-o, asa ca a fost zi dde doliu... castelele de nisip de pe plaja nu au mai rezistat nici doua minute de la zidire, le distrusesem pe toate. E, a trecut totul abia pe 15 septembrie cand am vazut ce frumoasa era Anca bronzata si am uitat de ochii albastri. Deh, vorba aia...cine nu are occhi albastri, iubeste si negri.

Axa Onesti-Slanic-Balti

Din acelasi ciclu de reporterici de tv locala... urmeaza si faza asta. Prinsesem prima mea deplasare, la Slanic Moldova, statiune celebra in zona si doatata inclusiv cu un izvor de apa minerala care iti taie mahmureala aferenta unei nopti de consum. De alcool, normal.

Tinut cu forta in statiune
Cu Ion in masina (cameramanul) am ajuns la Slanic, trimisi fiind de niscaiva sefi sa le filmam odraslele care participau la o frumoasa si minunata manifestare cultural-sportiva denumita generic Festivalul Sportului Bacauan. Ajuns la Slanic, desantat, scos aparatura si hai sa filmam si noi ceva. Cind a pus Ion camera pe umar, hop si seful de la Directia de Tineret si Sport, cu care ma stiam de la o alta filmare, din Onesti, de la gimnastica.
-Ovidiu... bine ca ati venit. Hai sa faceti cazarea, sa va dau bonuri de masa si apoi filmati.
-.........!!!!!!!!!!..............???????
-Hai, hai...
-Stati usor ca nu am ordin sa stau sa filmez aici cateva zile, trag cateva cadre, niste sincroane, apoi tuleo. Nu am ordin sa stau inca o noapte aici, pentru ca trebuie sa ajung la Onesti cu niste cadre cu demonstratia de karate.
Nea Barna era un tip foarte simpatic. Dar nu avea nicio televiziune, niciun radio sau ziar care sa ii fi trimis un amarat de reporter. Asa ca voia sa profite la maxim de ce avea: eu si Ionut. M-a intrebat de ce tre sa trag karate si a avut grija sa reprogrameze demonstratia de karate pentru duminica dimineata. Era vineri si am sunat la sefi. Le-am spus ce si cum, ei au fost de acord sa raman si ne-am cazat la o vila de statea sa cada, am primit bonurile in schimbul carora un restaurant ne dadea haleul si da-i munca. Rachetomodelism, volei, fotbal, totul la nivel de prichindel. Cu voleibalistele avea sa iasa de poveste.

Liudmila, mon amour
Era echipa de volei feminin din Ungheni, Balti sau alt oras de asta basarabean. Niste fete dezvoltate bine, cu care mama natura fusese extrem de generoasa. Au castigat turneul de volei, le-am tras in poza si pe camera, am luat 2 sincroane false si gata. Sincronul fals e atunci cind intervievatul crede ca merge camera, dar de fapt noi ne faceam ca filmam. Eram in pana de acumulatori si trebuia sa ne tina bateria pina cind apareau odraslele de sefi sa le pozam sa le dam la televizuina in direct. Revenind la voleibaliste, punem ochii pe doua din ele si le luam la plimbare in prag de noapte. Pe la izvoare, brazi, cascade, munte, o frumusete.
-Stii... Ovidiuli... pientru noi, voi suntiti tari amuzanti... incepe vrajeala Liudmilei, capitan de echipa de volei.
-De ce draga?, las eu o mina pe umerii ei, sa creez atmosfera propice confesiunilor. In spate, Ionut facea acelasi lucru cu Vera, colega de camera a Liudmilei mele.
-Pai vor voroviti tari caraghios aici la Romania, la Moldova romaneasca.
Nu sunt eu fan pe viata al lui George Pruteanu, dar asta m-a scos din sarite.
-Adica? Noi vorbim caraghiosssss? Da-mi un exemplu.
-Pai... uiti cum ii triebusoara aiasta. Voi ziciti... TREBUIE.
-Da, normal... e forma corecta, e si in dictionar...
-O hi, nu zac ca nu iesti, dar la noi si zici TREBU si ii asa tari poznash cind auzim di la voi TREBUIE. Si mai sunt multi altili...
In doua minute i-am demontat teoria si i-am aratat ca e pe dinafara. Cred ca am facut ceva exces de zel la partea cu latinii sunt mai buni decat slavii, ca vreo cinci minute Liudmila a fost pe radio silence. Vera auzise si ea despre ce vorbeam si, fata cu bun simt, a preferat sa taca. Nu de alta, dar cred ca desi era noapte se vedea ceva alb si spumos in goltul gurii la mine.

Nu sunt...
Cam asa incepea fiecare fraza venita din gura Liudmilei de fieare data cind imi scapam mina pe sub tricoul ei. Ionut cu Vera la o banca, noi la alta. Jap pupoiul pe obraz, cate unul frantuesc apoi (doar i-am spus ca latinii sunt mai tari decat slavii) si catinel urca mina mea de pe bulan pe abdomen si sus pe sub sutien.
-Nu sunt una di aceia...
-Poftim?
-Nu sunt una di aceia, fimeie usurea, asa ca nu mai incerca una si alta, ca nu va merge Ovidiuli.
Pe naiba. De mers a mers, dar nu pe bancile din Slanic, ci in camera de la vila. Ionut fusese avertizat, era in camera fetelor, o vrajea pe Vera, in timp ce eu ii demonstram cu argumente palpabile Liudmilei ca nu e musai sa fii una di ceia ca sa te simti bine.
-Ba ovi, imi bag picioarele, tu te distrezi cu capitanul de echipa si eu ma chinui macar sa o pup pe scnadureaua aia. Nu ma lasa frate, ca tre sa se marite virgina si de alea... a venit Ionut suparat in camera. Ca sa nu se oftice mai tare, i-am spus ca nici mie nu mi-a iesit nimic.
A trecut si ziua de sambata, iar duminica eram in masina trimisa de sefi, cu 30 de minute de karate demonstrativ filmate. Liudmila "m-a petrecut" la masina si mi-a dat o batista si un biletel cu adresa la care sa ii scriu. N-am scris nimic. Tipic...
La televizuina locala, singurul care s-a prins de ce nebunii facusem noi pe acolo a fost Clodaciunea. Gasise pe materialul brut cateva cadre nesterse, filmate de Ion, in care subsemnatul aparea stand de vorba si hlizindu-se cu fetele de la volei. Ca de obicei, a fost baiat salon si a tacut din gura, nu s-a exprimat la sefi.

Onesti Ghiufa-TV, inceputuri de presa

Norocul prostului

Picasem la faculta, eram somer de lux, adica incasam si eu ajutor de somaj si ma plimbam prin Onesti mai toata ziua. Pina cind mi-a spus Gogu sa ma duc cu ea sa dea o proba la televiziunea locala. Dus, incurajat fata - Gogu se numeste Ramona, era cea mai buna amica a mea din clasa de liceu, asa ca o consideram baiat si o poreclisem Gogu. Stateam rezemat de o masa si fumam cu gandul la alte tampenii, in timp ce Gogu isi citea niscaiva stiri din Mediafax in fata camerei de luat vederi. Intra un tip la vreo 45 de ani, grizonat si ma intreaba...

-Tu?

-Eu...ce?

-Ce cauti aici?

-La proba... dar uitasem sa spun a cui. Omul, care era sef de studio local tv, avea probe si ptr colaboratori.

-Ia o foaie de hartie si trece acolo cateva idei despre ce vrei tu sa faci la o emisiune care ar avea spatiu de o ora pe post, odata pe saptamana si in reluare inca o data.

Daca tot intrasem in hora, hai sa si joc. Scriu acolo ceva de genul talk-show pe probleme locale, labe de alea expirate si se aproba. Asa m-am trezit sunat sa ma duc sa imi pun la punct prima emisiune tv, iar Gogu picase proba.

Spielberg

-Neatza. El e George P., cameramanul cu care vei merge la filmare. Cind ai stabilit si cu cine filmezi, ce subiect... ma ia seful in prima zi de munca.

-Fac ceva cu viceprimarul, ca primarul e plecat din oras. (Vraja marii, viceprimarul statea 2 etaje mai jos pe scara mea, il stiam de mic, asa ca era cel mai la indemana. Iar daca era sa dau gres cu ceva, macar ma lua vecinul la rost, nu altul).

-Bine. Ia-l pe George si sa va intoarceti repede ca mai sunt cateva filmari.

George asta, un tip intre 2 varste cu o mustacioara de haiduc tinerel, era un consumator de nadejde si un client apreciat de barurile de linga studio. Suta de votca era ca apa de gura, se consuma dimineata si seara cu regularitate. Fusese ceva cineast la clubul amatorilor comunisti, casa de cultura, alea alea unde realizase niste scurt-metraje de alea de duzina, cu barca leganata de macara, sa poata fi filmata de parca zboara printre nori. Chestii... greucene, vorba lui Clod. Si ma ia George sa ma instruiasca...

-Cat tine?
-Cam 20 de minute.

-Unde filmam?

-In birou.

-Vrei inserturi?

-Ce-s alea?

-Vrei tran(s)focare?

-Ceee?

-O tran(s)focare, o detran(s)focare... el era sasait si nu ii iesea sunetul de nicio culoare, desi insista. Adica trecerea de la plan larg la ce ingust si invers cu focus pe o sigla sau ceva.

Pina la urma a durat 15 minute, ca vicele a fost de treaba si ne-a dat repejor tot ce voiam. De parcuri, de gropi, de alea alea.

Clodaciunea si ghiufa

Clodul era fac-totum la tv. Filma, monta, scria, emitea, mai avea sa stea cu parabolica in dinti si era omul tv. Ca un veteran tarsit de la ziarele americane, vazuse tot ce avea orasul Onesti de aratat si se astepta sa fiu ultimul ciuri-buri reporterici. Si m-am asezat la masa de montaj cu el, in timp ce Spielberg gafaia, venind cu inserturile de pe teren. Adica luase imagini cu parc, gropi, cam tot ce ne daduse vicele pe caseta in vorbe.

-Zi tinere... ce montam?

-Asta e textul, in cap si coada, vreau generic si sa bagam inserturile apoi.

-Bun. Time-coduri ai?
-Ce is alea?

-Cu cine ai filmat?

-Cu George.

-Sa il fut in mustata de Spielberg, iar a prasit imaginea, dar nu a stiut sa te invete ce e ala timecod. Banuiesc ca te-a invatat transfocarile.

-Da

-Bun, macar gasesc cateva cadre de generic. Ia zi, cum ii spune la mirabolanta si frumoasa emisiune de prezentat publicului...

-Prim plan

-Buuuuuun, de obicei toate ghiufele pun refletcor, tran-fo-fo-fo-care si de alea... tu..tot asa, cu nume din camera video. Bun ca nu ai spus... Posta redactiei, raspundem intrebarilor dvs.

Ma uitam la Clod cu un sentiment straniu. Asta ma lua la misto grav de tot... dar il meritam ca lucrasem ca ultima rapandula blonda de la Libertatea. Facem montaj pina la urma, il porcaie Clodaciunea si pe George face to face si emitem.

-Acum du-te acasa, vezi ce a iesit si gandeste-te la alte subiecte, ma ia seful de studio.

Ma asteptam sa nu ma mai cheme ever pe acolo. Cacat. S-a intamplat. M-a luat de acasa cu masina a doua zi.

Domnu Olga, Buhu baieti si un penis de Paste!

Prima stire facuta vreodata a fost despre un stalp cazut peste casa unei babute din margine de Onesti. A doua, in aceeasi zi, stire despre RENEL: care luasera lumina in tot satul Catolic, un cartier al Onestiului. Si era Saptamana Mare. Apoi a urmat angajarea, alte emisiuni de doi lei si stiri la greu. Clodul incepuse sa vb cu mine, si-a dat seama ca nu eram neaparat pila cuiva si ca imi placea in presa. Cu colegele era mai greu. Erau doua catze, una slaba si una grasa. Aia slaba barfea tot. Facea insa 2 chestii pe saptamana. Mergea la OPC si vorbea cu inspectorul de acolo.

-Buna ziua domule Olga. Ce cazuri ati mai avut?

Iar omuletul chel si cu o mustatoaie de umplea ecranul perora 20 de minute. Urma apoi filmarea de la brokeri si treaba era gata. Monta in 4 zile. Cealalta colega reporter insa, era de coma. Cu ea am avut primul conflict.

Era dimineata, era 11. A doua cafea din zi, tigarile aferente, la intrarea in studio. Se deschide usa si apare Buha, cum ii ziceam noi. Eu, singur, ca un baiat politicos, ii dau Sarutmina.

-Buhuuuu... si trece mai departe. Am ramas cam interzis si apoi m-a luminat Clodul.

-Ba, vezi ca ai intrat in clontul babei. Se plange ca ai facut-o baba. Cica... pe o tinerica asa cum e ea... numara vreo 48 de ani... sa nu o saluti cu SarutMina, ca la mamaie. Am ramas interzis. Nu la fel ca de Pastele ortodox, o saptamana mai tarziu. Cand ar fi trebuit sa dam pe post un penis, un cur, un betiv si un sifilis. Toate odata.

Casetaaaaa!!!!

Razvan era un tip inaltut, cu ochelari, se ocupa de medici, pacienti, alte alea ... cunostea orice doctor din Onesti, le facea si o reclama indirecta la cabinete, chestii de reporter provincial. Retras, nu se baga in seamna cu noi la studio, aducea carti de medicina si se prefacea ca le citeste. Nu trecea de pagina 50, dar se dadea intelectual. Buna imagine. Cameramanul lui era George P., alias Spielberg. Se intelegeau brici. Ii mai deadea o cafea ruseasca, cu votca, erau amici la catarama. Pina cind a intrat val-vartej in studio in Vinerea Mare.

-Georgeeeee!!!! Cameraaaa, au prins sifilisul ala, hai sa il filmam. Ne-au cazut plombele, le-am ridicat de jos si ne-am uitat unii la altii. Dupa o ora si ceva era inapoi cu caseta. Timp de 30 de minute, filmase un matolar recapturat de oamenii din spital. In curul gol, plin de albastru de metil prin partile esentiale. Si-o arata betivul la tot Onestiul, din toate pozitiile si partile. S-a apucat el sa scrie text, chestii, alea alea ptr stire si reportaj, a plecat sa manance, iar seara ne-au chemat sefii de la munca. Mitica, seful cel mare, trona in mijloc de studio.

-Bei... cine a furat caseta bei?

Ne uitam unii la altii de aiurea.

-Cine i-a furat caseta lui Razvan? Aia cu cazul medical filmat azi?
-Care sefu`? Sifilisul ala cu pula belita?, intreaba Clodul...inghitindu-si cu greu rasetele.

-Ce ce.. ce vorbiti voi?

-Pai a filmat un caz de sifilis cu toate alea si trebuia sa il dam maine pe post, de Paste, inainte de a se lua lumina, se baga si Micutul Eugen, omul responsabil de montaje si promo.

-Bei... voi ati innebunit bei. Cum sa dai asa ceva de Paste? Razvan, ce era acolo?
-Mai nimic, ce mare lucru... un penis care se descuameaza?

-Ceeeee? Bei Razvan.. ma iei la misto?

-Nuu sefu...

Degeaba. Nu a mai intrat nimic pe post. De fapt, nici caseta cu brutul nu a mai fost gasita. Si in ziua de azi cred ca a fost pusa bine de Clod. Dar nu am dovezi. Stiu doar ca desi.. era el nebun, isi respecta mereu publicul.

Toamna...

Bai frate, e de jale. De cateva zile incoace urla carnea pe mine. Mi-e dor de toamna, asa cum o stiam eu inainte.

Imi e dor de Ziua Recoltei, aia veche si comunista, cind in vitrinele magazinelor din micutul meu targ apareau tavitele de struguri, gutui, mere, pere si alte fructe. Imi e dor de starea aia de bine pe care ti-o dadea un oras astfel incarcat cind treceai prin el.

Imi e dor de mustariile onestene. Terasa era acoperita in totalitate cu stufaris de carciumarii bucurosi de oaspeti. Se atarnau sfori de ceapa rosie si alba, ghirlande facute de maini pricepute din ciocalai de porumb.

De pe stalpii carciumioarelor se holbau la tine cu ochi luminosi, in prag de noapte, felinarele hade din bostani scobiti. De dincolo de gard te mangaiau pe sub nas mirosuri intepator de dulci de mici, pastrama de oaie la gratar, iar urechile inregistrau un murmur bine-dispus al mesenilor.

Imi e dor sa vad masa incarcata de strachini si ulcele. Nu pahare, sonde si shot-uri, ci ulcele pantecoase pentru vinul nou si aspru din zona, toiuri inguste la gura si late in solduri pentru tuicile tulburi care te trimit repede in lumea chefliilor fara griji, desi acasa tancii iti cer bani de rechizite.

Sa lasi conversatia colegilor de masa la o parte, ca sa iti clatesti urechea cu o piesa parca anume croita pentru atmosfera asta, de crama si mustarie romaneasca.

Ioana Radu - De-as mai duce-o pin' la toamna
Asculta mai multe audio Muzica »

Ultimea mea obsesie

Da, am mai facut una. Obsesie. Si se cheama Wonderlust King si vine de la Gogol Bordello. Daca nu o auzeam pe coloana sonora de la filmul Madonnei nu stiu daca o mai ascultam atata. Enjoy...




Gogol Bordello - Wonderlust King
Asculta mai multe audio Muzica »

Pierdut baba. O declar ... zuzu

Pai de ce se cheama asa acest post? Pentru ca am ascultat La Chilia in port de am innebunit. Si o gasca de alte muzici lautaresti, tarafuri si fanfare. Si pataniile au fost si ele demne de Romani..stan. Ca numai tara europeana nu ne putem umi. Incepem...

Baba, unde e baba?
Plecare in pripa cu Paul si Oaka. Melc si Nucu s-au tras pe cur ca ... melcii pe bala si am ramas doar 3 muschetari. Noroc de Mumu si Georgiana ca s-au oferit sa vina din Voineasa in Brezoi sa mancam un gratar si sa bem un sprit. Altfel... petreceam in 3 vineri seara. Dar pina seara a fost drumul. Plecare la 12 din Bucuresti, cu autocarul, prima oprire la Pitesti. Se duce lumea la wc, la chioscuri, noi la tigara, pleaca autobuzul. La iesirea din Pitesti, soc si groaza, spaima si tipete. Lipsea una bucata babutza. Colega ei de scaun spunea ca nu stie ce e cu ea, o fi ramas pe jos. Opreste soferul ditamai autocarul, vine sa vada grozavia. Baba lipsa. Haina acolo. Pe scaun. Poseta babei...tot acolo. Baba lipsa. Chiraieli, vaicareli, ca intarziem, ca hai inapoi dupa ea, ca arata asa si asa, un cor de vociferari si masina face drum intors in autogara. Dam o tura de autogara, baba nu se vede.
-Care e frate baba aia, ca nu o vad, se plange manuitorul de covrig angajat sa ne duca la destinatie.
-Nu o vad, sare colega din fata scaunului de unde babaciunea atomica era lipsa la apel.
-Cum arata?
-In negru, cu par alb, cam la 60 de ani.
La naiba, pe peroanele din autogara, numai bunoace de 30 de ani, cu puradei dupa ei, cu barbatii, alea alea... canci babeta.

Nervi de sofer si roman intarziat
La faza asta nu a mai putut sta soferul jos.
-Domle, sigur e haina ei, sigur e poseta ei? Sa nu fi luat femeia un taxi sa ne urmareasca...ca se duce acum direct in Valcea. Si nu ne gaseste acolo...
-Da domnu sofer... raspunde babutza din fata scaunului cu pasager lipsa. E haina ei aici, o tin minte ca si-o asezase pe scaunul meu, deasupra, si i-am spus sa o ia de acolo, ca ma deranja, mi-o pusese in cap.
-Domne, ce mama naibii, dar chiar nu a vazut-o nimeni, colega ei de scaun?
La care colega, o alta babaciune ... blonda si pasiva precum un peste la uscat... vine si ea cu o replica de ne scoate din ceata.
-Nu e colega mea. Nu stiu unde e si ce a facut ca nu ii tin eu evidenta...
-Dar bine doamna, mai sare un pasager, cum e posibil sa stai asa, sa nu o vezi ca lipseste si sa nu spui nimic? Saraca femeie, cine stie unde e acuma?
Brusc, se elucideaza misterul. Sofericiul tinea haina in mina, se uita ca boul la poarta noua pe geam, cautand sa zareasca o baba tremuranda, cind apare o matahala de femeie alba in cap si cu chef de scandal de pe scaunele din spate.
-Alooo, domnule, ce faci cu haina mea? Las-o jos acolo, ca eu am lasat-o.... ala e locul meu platit, m bilet cu loc pe el.
Normal, autocarul a fost dat pe silent cateva momente, dupa care a izbucnit nebunia.
-Nu iti e rusine cucoana? De 10 minute intrebam de haina asta...
-Mai femeie... de ce nu ai zis nimic?
-Babooo, tu esti sanatoasa la cap? Te cauta tot autoarul si tu taci acolo, pe locurile din spate?
-Nu ti-ar fi rusine babeto?
.... Cam asa a mers fondul sonor cateva minute bune, dupa care baba a explicat totul. Se dusese sa doarma pe scaunele libere din spatele masinii. Cat despre scandal si taraboi....NU am auzit domne, nu stiam ca pe mine ma cautati.

Onesti...final de concediu

De la Sulina am ajuns la Braila si de acolo acasa, la Onesti. Normal ca faza cea mai tare a fost cand am iesit cu Claudiu Stefanescu la o bere. Cam cat umor are Claudiu? Pai vedeti in poza de mai sus, poza preluata de mine de la el de pe site, www.onestionline.ro
Ce sa ii faci, cind vezi semne trasnite, le arati lumii. :)

Sulina... la pescuit

Anul asta nu am mai pescuit la fel de mult ca anul trecut. Dar cat am dat la peste a fost distractie. Mai ales daca o ai pe tine pe Oaki, mama natura pentru pesti, si pe Olt, un soi de aliat al pestanilor nehaliti. Sa-i dam drumul.

Pe canal
Cand mergi la Sulina, e musai sa pescuiesti pe canalul de linga plaja. Daca te-ai incins prea tare dai o fuga la mare si tragi o baie, daca vrei umbra... gasesti, locurile de pescuit sunt insa mai rarute, ca au inceput toti nebunii sa isi lase salupele pe canal in timp ce ei se duc la o baie in mare. Ne strecuram, eu si Paul, intre cativa boscheti, aleg un loc cu stufaris linga noi, ca acolo sigur sta platica. Iau o bucata de paine, o inmoi cu apa si o dau Olteanului la framantat. Dus la pescuit cam la fel de des pe cat se duce un peste la plaja, Olteanul asteapta sa ii fac undita, adica sa ii pun montura pe ea. O preia si incepe sa dea la pesti. Tragea ca la balamuc. Pestele, ca Paul tragea de undita cum stia el. Cind o vajaia din apa de ma speriam eu, cind o ridica simplu si incet, fara sa intepe. Normal ca nu avea niciun peste. Mi-am pregatit si eu varga de 4 metri, preferata mea, si da-i la pesti.
-Ce ba... daca nu prind eu crezi ca tu o sa iei vreunul? incepe Olteanul bascalia...
Numai ca pestele pune botul la bucatica de paine. Pluta sensibila de balsa se duce la fund, intep si scot. Platica. Cam cat palma. Alta boaba de paine, alta trasatura, alt peste. De 4 ori am repetat figura si Olteanul amutise. Pesti se zbateau linga mine, pe mal, in nisip. Nu pentru mult timp, ca a venit Oaka.

Oaka strikes again
Acum un an, gagica mea se plangea ca ii mananca pestii painea din carlig si ea nu ii prinde. A uitat insa repede de cearta lor de acum 12 luni si cum a ajuns pe balta, a inceput sa ciripeasca...
-A tras? Ati prins? Da? Unde sunt? Da-le drumul ma Oviiiiii... si a luat toti pestii de pe mal si i-a bagat inapoi in apa. Mari, mici, platici, rosioare, nu conta. Le-a dat drumul la toti, apoi si-a luat undita din mainile Olteanului care arata mai degraba chinuit de pasiunea pescuitului decat subjugat de vraja prinderii pestilor. Adica omul suferea clar. Pestii nu sar pe mal, iti mananca painea iar Paul ar fi avut vreo 3 sau 4 injuraturi in varful buzelor special pentru ei. Cum era de asteptat a inceput sa ma toace la cap.
-Ba moldovene, hai ba sa bagam o bere la terasa. Il sunam si pe Stefan, vine si el... stam ca baietii.
-Mai stai ma sa luam un peste, doi. Daca vrei, iti fac cealalta undita, aia de 5 metri si te distrezi.
Pe naiba. Ii ardea Olteanului de pescuit cum ii arde cainelui sa linga drobul de sare. A primit ajutor de unde nu se astepta.
-Ovii.... hai sa mergem si venim maine sa pescuim, cu rame, nu cu paine, ca asa nu ii pot prinde... Da, era Oaka, nemultumita ca dupa atata timp pestii nu voiau sa i se arunce singuri in carlig. Ea de fapt nu pescuia. Ea hranea platica. Le dadea paine. A trebuit sa strang tot, desi nu ma tragea inima, ca peste era destul acolo, si sa ma duc dupa ei. Baie in mare, bere la terasa. Oricum, cind am plecat, m-am uitat cu coada ochiului la balta. Vreo 3 pescari se ridicasera si se duceau sa imi ia locul.

Rame
Daca vrei rame negre de namol, la Sulina, cauti niscaiva localnici si cumperi. Gasesti 60 de rame mari si groase la pretul de 20 de ron. Iti aduc oamenii o galetusa si ala esti. Faza nasoala e ca nu i-am mai gasit, desi am tot dat ture pe la piata si pe balta. Nimic. Si musai sa fi avut rame, pentru ca Oaka nu voia sa mai bage un bob de paine in carlig.
-Bibanul nehalitul, pe ala vreau sa il prind si nu trage la paine, doar la rama. Asa ca trebuie sa luam rame, nu Ovi....
Da. Trebuia. Si ea si Olt aveau un chef de pescuit cu paine de nu se putea. L-am luat si pe Stefan cu noi si aia am fost. Ajungem la fostul meu loc de pescuit si da-i. Cauta rame. Nimic. O luam usor pe firul apei, sa gasim un pescar cu suflet mare si rame de dat. Primul... o baba tapana, cam cat mine, cu o varga de aproape 6 metri, lunga si groasa ca o matura de viteza din Harry Potter. Cucoana se ascundea sub o palarie de soare cu boruri extrem de largi, de credeai ca e foaie de cort. I se vedea doar un pic din barba si o jumatate de mustata. Trec de ea, simtind ca nu e ceva la locul lui in imaginea asta. Gasim un tip si o tipa cu unditele in balta si le cer cateva rame. Inimi de mame, ne ofera o cutiuta plina. La intoarcere, i se nazare ceva lui Stefan si ii da un Sarutmina politicos matusalemicei matusici cu parul in mina.
-Sasrutmina doamna. Fiti va rog amabila, ca draguta deja sunteti, aveti cumva cateva rame care sa va prisoseasca. Suntem si noi niste amarati de turisti care vor sa se distreze inmuind betele in apa asta...
Pe un ton aproape la fel de mieros, desi nu o credeam in stare, a dat si babaciunea raspunsul...
-N-aaaaaaaaaam, dragul mamei... la paine dau si euuuuu
Se vedea galetusa de rame de la o posta, dar am decis sa mergem mai departe. Oricum baba nu prinsese nimic de cinci minute de cand ne uitam la ea.

Oaki, vanator de pesti
Luau Stefan si Oaka biban dupa biban. A vrut el sa stranga vreo doi, in punga, dar daca e Oaka acolo... e ca la Green Peace, nu poti pastra un amarat de peste, pe toti ii arunca inapoi in apa. Din cand in cand isi facea timp si venea sa ii vada pe ai mei. Lua platicile si le arunca in apa fara sa mai spuna ceva, se stia ca asta face. S-a plictisit Paul si a plecat singur la terasa. Prefera o bere rece unui pescuit oricand. Ceva mai putin plictisita, Oaka si-a scjimbat doar locul de pescuit. Si s-a dus la pod. Sub el, pestele statea lipit de piciorul podului. Acolo a lansat si Oaka. A agatat undita de vreo cateva ori, a prins vreo doi, dar marea distractie era vanatoarea de peste. O vad ca ia undita de cotor si impunge cu ea in apa de parca avea sulita. Ce mama naibii?
-Oaki...ce patisi fata?
-Vanez pestii. Uite-i bagabontii cum stau aici, in gasca, carduri carduri. Eu iau varful unditei si le stric gasca.
Pescuit de broasca, ce sa ii faci. Cert e ca a fost ultima partida de pescuit la Sulina. Nu am mai avut chef apoi. Ne-am distrat in mare, am rupt terasele, am bagat gratare si plimbari. Au fost multe episoade mici si simpatice, pe care o sa le documentez, cu poze... mai incolo.

Plecarea din rai... sosirea, ca la romani

Am plecat din Sulina. Nu fara regrete. Ne venea sa ramanem inca o saptamana. I-am si spus lui Andrei. Avea insa alti amici care asteptau sa ne ia locul, asa ca... am plecat. M-am urcat plin de spume in rapida si a dat ditamai vedeta peste mine.

Vedeta p... uncte, puncte
Dimineata, ora 9 fara cateva minute, nava rapida e gata de plecare, dar mai intarzie putin. Vorba aia, asteptam ditamai vedeta. Care a si sosit. Anda Adam, cu 2 zuze dansatoare, barbatul de rigoare si una bucata muma-sa vedetei. Toate farfuzele erau echipate la fel. Parul strans in coada, la spate, okelari cat masca de sudor pe fatzau, un kil de ruf pe bot si mers de fitzoasa care se duce la buda in Bamboo, stiindu-se admirata de toti caocalarii care au mostenit banii parintilor. Dupa care a venit miraculoasa demonstratie de bun-simt. Si-a scos gasca haleul de la papornitza. Adica in loc de praz si slana, aveau omleta. Dar la fel de urat pute intr-o incapere mica in care tocmai a fost oprit aerul conditionat. Ce sa le spui ma frate, nu ai cui, nu ai cu cine. Niste...vedete. Da-v-ar cufureala sa va dea omleta aia.

Inceput de cosmar
Era Ziua Marinei, la Tulcea se faceau demonstrative armate, adica o vedeta militara ataca o alta, asta o respingea, munitie de manevra, totul descris la portavoce de un amarat, lume ca la balci, mici, gratare, bere, tarabe, stegulete, baloane, turisti plecand spre delta, turisti venind din delta, gura-casca, suti de buzunare, straini cu ochii cat cepele privind spre apucaturile noastre, tiganusi la ciordit bagaje, chelnerite sictirite, bere ametita, ....Romania pitoreasca. Iau Olteanul si Oaka, stam la cozi la bilete, noi spre Braila, el spre Bucuresti, ... terminam. Trantesc rucsacii linga o masa libera la crasma de linga autogara, ma duc si comand 6 mici. Simteam un gol in stomac, ceva de speriat. Olt ia si el 6 mici, Oaki vrea doar apa plata. Ma duc la Madam Matahala, o femeie cat 6 care manevra de zor un gratar de mici. Comand, si astept. Incarca pachidermul 10 mici mititei pe o bucata de carton si ii numara. De 3 ori. Atingandu-i pe fiecare cu furculita, poate-poate mai scad la gramaj. Prima oara e de inteles, a doua oara... hai, treaca-mearga, dar cand am vazut ca numara de 3 ori m-a izbit foamea in cap, mi s-a dus rusinea naibii si m-a bufnit rasul.
-Catz` mai vretz` domnu?, ma intreaba elegant cucoana printre cele 3 cioturi de dinti pe care le mai avea in gingii.
-12. Adica mai aduceti inca 2.
Ii ia, ii pune, ii mai numara o data si apoi ma miluieste si cu mustarul si chiflele. Face ea un calcul scurt, ies 24 de lei. Dau banul, iau marfa, ma duc la masa si ma ridic iar dupa bere. In drum, eticheata mare de tot... micul era 1,5 lei. Fac matematica. Mult in plus imi luase baba. Revin la ea. Ii spun ce si cum, de ce si pourquoi.
-E Sfanta Marie azi, am saltat pretul la tot.
Bravo Bufnila, traiasca-ti pestii din parcul Titanii, dar tu unde credeai ca esti? Bine am revenit in Romania. Numai ca am refacut calculul si am observat ca imi luase bani mai putini. Nu i-am mai dus diferenta. Asa fac eu la Sfanta Marie, las lumea sa se pacaleasca.

Infern, cosmar, canicula si... brazi
E fierbinte in Dobrogea. Rau de tot, mai ales daca e 15 august si tu te deplasezi de la Tulcea la Braila. Intr-un microbuz fara aer conditionat. Mama... cum a fost... ca in gaozul unei negrese tinute cu curul pe plita la Ecuator...asa de racoare imi era. Iar cum niciun necaz nu vine singur, a inceput si Oaka sa se planga de caldura, de parca scria pe undeva pe mine ca sunt aparat de aer conditionat. Am rabdat-o si pe asta. Am vazut insa muntii Macin si credeti-ma ca a meritat. Noi mergeam in viteza pe soseaua aia incinsa ca o clatita si la cateva sute de metri vedeai pintenii de munte ros, dar acoperit de brazi. Da da, la caldura aia, brazii stateau infipti de parca erau acolo de cand hau, la fel de banali precum palmierii lui Aghaton la Mamaia. Cand am ajuns la Braila, am spus ca mai traiesc o viata. Am coborat din bac si dus am fost. Ne asteptau parintii Oakai cu apa plata rece, pepene, bere, vin, mancare si un ventilator. Povestim noi de restul si mai incolo.

Pssst, Base... da si tu un foc?

Linistea Sulinei s-a dus pe apa Dunarii in timp ce s-a derulat niscaiva sarbatoare denumita, cum dracu altfel, decat Zilele Sulinei. Adica aveau lipovenii prilej sa bea si au decis sa bea mai multe zile, nu doar una. De data asta a venit si primul spritangiu al tarii la festival: B...ufnila Ovidiu. A, da ... a fost si Basescu. De doua ori.

Prima
Lasasem unditele in umbrar, pe Olteanul dormind, mi-a luat gagica si m-am dus la cumparaturi. Mai un pepene, o vrajeala, de ale gurii, etc. Ne intorceam de la piata pe faleza Dunarii, cind apare ditamai hardughia ca din neant, pe valuri. Mai sa fie... MURESUL, nava de protocol a defunctului Nea Ceasca. Pai frumos ii mai sadea pe apa. Vapor cat China, cateva etaje inaltime, lume pe punte ca la balamuc, lume in fata noastra pe faleza...si mai si, eu cu gura cascata, iar linga mine Oaki isi belea okii mai ceva decat ceapa rosie, aia mare, de balta.
-Ce mama dracului cauta vaporul lui Ceausesc aici, incep eu sa ma mir si audio, nu doar video....
-Habar nu am. Asta era ancorat la Braila, pe faleza, la mine... ma "scoate" Oaki din mirare.
Din fata, puhoi de lume, imbracata ca la balamuc. Sau festival, daca vreti. Localnicii o pusesera de o parada a costumelor populare. Si sa te tii. Curgeau grecii cu ciucurasi la incaltari, lipovenii cu barbi imperiale, tatarii cu niste veste decupate parca din filmele cu Jackie Chan, gen China Emperor. O splendoare pentru ochi. Am preferat sa evitam aglomeratia, ne-am dat deoparte si am privit, mers acasa si da-i un mic dejun. Suna telefonul pe la 13. Georgel, din redactie.

Baaa, ce ti-a zis Basescu?
-Aloo.... ce faceti domnul Bufnila?
-Alooo, sa traiti... bine, zic eu stiind ca Georgatos e fan declarat al piratului ajuns acum la Cotroceni.
-Pai ce faceti domle, cum va merge la Sulina?
Apuc sa schimb cateva cuvinte despre dulcele trai patriarhal din delta, despre feluritele mancaruri care se lipeau sub forma de grasime pe mine, despre vinul de Niculitel care imi spalase creierul, dar si praful de pe gat... cand vine intrebarea...
-Si, presedintele ce ti-a zis?
Nu prea stiam eu daca face el misto sau nu, asa ca am dat-o la intors...
-Care presedinte, Mumu... intreb eu despre Mumu, presedintele de care tara nu are nevoie, dar care conduce Comitetul nostru.
-Nu baaaa, e Base la Sulina...
-Sa mori tu... ce dracu vrea asta, nici aici nu scap de stire, de el, de astea?
-Lasa ba, ca e si el in vacanta, ce vrei....

Base, ai un foc?
-Ovi, eu ma duc cu austriecii la muzeu, apoi ne vedem pe terasa la Marea Neagra, dupa ce iei tu biletele pentru rapida, face Oaka programul de seara. Il iau pe Paul si dusi suntem la salupa, pe faleza. Intru, achit 3 bilete, rezerv locuri, si cind sa iesim, ne spune un vaporean...
-Va vad baieti tineri, mergeti la Marea Neagra, ca a venit Basescu si voi sigur ati votat cu el...
Al dracului matol, statea inchis in salupa, la aer conditionat, cu inca 3 mateloti de apa dulce, sifon si vin...dar stia el cu cine am votat.
-Zi Oltene, bagam o capatzana acolo, sa vedem daca e Base?
-E pe dracu, cine stie ce visase matolul ala...
-Hai, ma, ca si asa tre sa vina si Oaka acolo, la suc cu austriecii.
-Hai
Si ajungem. Si aud orchestra cantand. Si ma frec la oki, ca era ora 17 si tiganii aia grasi de la orchestra nu deschideau ciocul pina spre 19 incolo cind apareau tantarii. Si intram. Si culmea, mai erau mese libere. In jurul lui Base roiau chelnerii ca mustele la rahat. La masa noastra... noi doi. Nu se apropia nici macar o privire de chelner, darminte vreun astfel de personaj. Unul ii cara mujdeiul presedintelui, altul apa, altul paharul de apa, unul servetul, altul lingurita. O gasca de turisti incinsesera deja un dans in fata lui Base, sa vada chiorul ce bine se distreaza mocofanul la Sulina. Canci, nici macar o privire de la okiul cel bleg nu au primit. Cheliosul isi aprinde tacticos un Dunhill negru, iar eu imi aduc aminte ca nu au venit chelnerii, ca sunt nervos si ma caut de un Lucky. Il pescuiesc din poseta mea neagra (manly purse, vorba Oakai) si ma caut de foc. Canci.
-Oltene, da un foc tata, ca iar te-ai spalat cu aracet pe degete si am ramas fara foc...
-Ce vorbesti ma, de ce ma cauti mereu pe mine de brichetele tale?
-Pentru ca tu le ai mereu.
De data asta nu a fost asa. Nu aveam foc, nu aveam chelneri, dar aveam draci si pofta de o bere. Ma multumesc sa ma intorc la vecinii de masa si sa le cer un foc.
-NU FUMAM, ma informeaza o voce care venea dintr-un trup musculos. Ma uit bine... 3 baieti in tricouri albastre cu steagul Romaniei brodat pe piept, cu muschii stand sa rupa tricourile, ochelari de soare si pahare de suc in fata.
-E bine ma, nimeni nu mai fumeaza, barbatii beau doar suc si se uita la tine de parca sunt intoxicati cu plumb. Hai dracu de aici, s-a stricat si Sulina, ma informeaza Olteanul si se ridica de la masa.
-Auzi ma, crezi ca apuc sa ajung la masa lui Base sa ii zic sa imi de aun foc, uite-l ce fumuri scoate...
-Da, da... ajungi, dar nu stiu in ce stare....Hai acasa, da-l in spanac.
Si dusi am fost. Pe drumul spre mare am vazut cum se ridica deasupra Sulinei un elicopter alb cu albastru. Cel dintai pirat al tarii pleca.
-Adio si un praz verde, ne vedem la Bucuresti peste o saptamana... si am mai baut o bere si am mai facut o baie.

Sulina 3. Mindra corabia, mester carmaciul

Dupa faza cu chilotii se petrece toata actiunea.
Ora 6
- suna ceasul. Sar din pat, ma duc sa fac o cafea, trec la Oltean, dar asta dormea cu simtul raspunderii. Oaka imi spune sa o scol cind sunt gata si restul, ma duc dupa Andrei. Bat in tocul usii la 6,30, il ridic din pat.
-Man, stateam acolo si ma rugam sa nu va treziti niciunul de la ora asta, mi-a spus Andrei dupa ce am revenit din balta. Nu a avut noroc.
I-am trezit pe toti, numai ca Olteanul, ca fata mare, o dadea la intors, ca vrea sa vina, ca vrea sa doarma, ca ar veni sau nu. L-a convins Andrei si am facut echipele. Eu si Olt in caiac, Oaka si Andrei in canoe. Ma mai dadusem eu cu caiacul acum un an, dar atunci eram pe post de motor, in fata, nu in spate, de unde trebuie sa carmesti. M-a instruit repede Andrei si ne-am pus pe apa.
-Au...a... au...a... atata zicea Paul in timp ce se chinuia sa se aseze pe locul din fata al caiacului. A mers pina la urma, m-am asezat si eu si dusi am fost. Dunarea destul de puternica la malul falezei, asa ca am trecut-o repede pina pe partea cealalta.

Viziuni si vedenii. Sumbre toate
Cand eu si Olt incercam sa facem o chestie, la comun, tre sa fie ceva nasol si sa ne tachinam. De data asta, ori lucram bine, ori ne rasturnam. Pina sa pricep eu toate tainele carmitului de caiac pe valurile Dunarii, incepuse sa il muste pe Oltean marinaria de cur. Adica incerca omul sa carmeasca el din fata caiacul. Si normal ca iesea rau. Eu, mai tolomac decat prevedea legea la acel moment, puneam padela tot contra. Ne-am dus in stuf, am iesit din stuf, ne-am dus pe lat, le lung, ca pisatul boului, numai drept nu reuseam sa plutim. Andrei superviza totul indeaproape si ma indruma cu un calm demn de un lord englez caruia ii arde casa in timp ce el isi citeste ziarul. Noroc de el, altfel iesea nasulie mare. Pentru ca in mintea mea deja se derulau niste imagini. Si nu erau deloc frumoase. Iar declicul a venit... de la cine oare, decat de la Paul?
-Auzi ma ... nea Bufnila? Ne miscam si noi mai cu talent?....

In mometul ala padela s-a ridicat din apa. Am apucat-o doar de un singur capat si cu celalalt i-am croit una Olteanului in ceafa de a zburat din caiac. In timp ce el plutea cu curul in sus, m-am intins pe spate si m-am lasat dus de caiac pe Dunare cativa kilometri la vale. Pina in mare.

Cam asta vedeam eu in acele momente. De fapt, i-am spus sa isi soata padela si sa ma lase sa vaslesc singur, ca ma descurc mai bine. Si a mers. Am invatat caiacul de la A la B. Ca pina la Z era cale prea lunga. Dupa pauza de la Farul Vechi, care apare si in Toate Panzele Sus, ne-am lasat dusi de curent pe golful Musura, sa vedem pelicanii si lebedele, eretii de balta si celelalte pasari de pe acolo.

Ca la Discovery
Daca ati vazut reportajele alea de prin jungla cind jurnalistul Discovery sta in canoe si bastinosul munceste la barca, inseamna ca ne-ati vazut pe mine si pe Olt in caiac. Eu vasleam usor din spate, el filma in fata... inaintam de parca scoteam mine din Delta Mekongului. Mai intorcea din cand in cand Olteanul camera si pe mine si ma intreba cum e, cum ma simt, etc. Oricum, din spatele camerei nu ii vedeai decat foile de varza si un zambet larg cat felia de pepene de Dabuleni. Pauza am facut-o in golf, sa vedem pelicanii la hrana. Nu stiu de ce, dar tare cred ca Andrei vazuse ca nu prea aveam eu chef de glume, asa ca se lua de Paul. Apa era mica, pina la genunchi, iar oltenashul meu profan intr-ale Deltei.
-Paul... vezi ca in malul ala stau niste viermi de balta, care se baga pe sub unghia de la picior....
Nu a terminat Andrei fraza ca Paul deja cascase ochii la el nevenindu-i sa creada, dar gata sa o stearga in caiac. Dupa pauza i-a mai venit inima la loc si ma lua pe mine la 11 metri.
-Hai ba Bufnila... uite aia cat sunt de in fata. Si aia mica a ta vasleste mai bine. (Se referea la Oaka si la Andrei care aluneacu cu canoea de ziceai ca sunt bastinasi lipoveni). Pauza din nou la Farul vechi, in care am urcat si de unde am avut o priveliste de innebunesti. Bine, daca treci cu vederea inscriptiile turistice si rahatii acoperiti cu ziare de unii batuti in cap.

Pa si Tzaichin
Astia am fost la intoarcere, eu si Paul. Trebuia sa iesim inapoi pe Dunare impotriva unui curent tare de tot. Mi-a explicat Andrei de vreo doua ori pe unde trebuie sa merg, cum sa carmesc si de astea. Toba de marinarie de caiac, l-am lasat pe el sa iasa, apoi noi.
-Ba, nu mai bine dam caiacul pe sus, peste dig, sa iesim asa, mai simplu... ma ia diplomat Olteanul care avea incredere in orice zeu aztec numai in mine nu, ca pot scoate caiacul inapoi in Dunare.
-Ce ma? Iesim de aici, pe apa, chit ca incercam de zece ori. Aasa ca ... baga bine padela in apa.
Intram pe apa, asez caiacul pe directia buna, dau din padela dupa Olt, ne apropiem de gura de iesire, dau tot mai tare din padela, incerc sa si tin caiacul pe directie cind ne ia suvoiul. Curentul puternic ne ducea inapoi si atunci am apasat pe acceleratie.
-Haaaaaii Olteneeee, baga mare, nu sta sa te uiti la mine, da-i Patzaichine sa iesim. Da-i, da-i da-i....
A dracului pedala de acceleratie, a mers ca unsa. Am iesit in Dunare si ne uitam ca prostii in spate, ca nu ne venea sa credem. Numai ca Dunarea ne tragea usor inapoi, asa ca am accelerat din nou, sa scapam de zona periculoasa. Cert era doar ca eram uzi leoarca si nu stiam daca e apa sau transpiratie. Hainele erau ude complet.

Finish
Am mers contra curentului pina in locul in care ne lasasem pe apa. Am pus caiacul sus, dar si acolo a trebuit sa alunece Paul si sa dea cu curul pamant. Calcase pe o treapta uda leoarca si s-a dus in jos cu zgomot. Bine ca nu patise nimic si a putut sa traga de caruciorul pe care pusesem barcil. Si ca a putut sa ma ajute sa le spalam, in curte la Andrei. Oricum, spritzul de dupa a intrat ca uns. A doua zi...toti 3 ne plangeam de dureri de brate. Umar, biceps, triceps, omoplat...durea ca dxracul. Office-people, vorba lui Andrei. E, lasa ca data viitoare vorbim despre cel mai nesuferit stalker pe care l-am avut la Sulina: Basescu.

Sulina 2. Care mi-ai luat chilotii?

De 3 ani de zile de cind merg la Sulina fac linistit baie in mare. Lasi bagajul la terasa, se uita barmanul la el, revii, mai bei o bere, zici mersi si pleci acasa. Anul asta...ceva mai diferit totul. (Pozele sunt din plimbarea cu caiacul pe Dunare si pe Musura, plimbare de care o sa va spun maine mai multe)

Unde mi-e terasa?
Asta a fost prima mea intrebare cind am ajuns pe plaja din Sulina. Acum un an, prima terasa din dreapta era terasa mea. Ma stiau chelnerii, imi puneau berea la rece si AC/DC in difuzor, beam cafeaua cu Rammstein si prima bere cu Metallica, savuram o carte si un Phoenix, o nebunie. Acum, maneaua tipa la mine de imi venea sa ma dau cu capul de pamant. Asta e, am inghitit in sec si m-am mutat la alta terasa. Sunt 4 acum, nu 3 cum le lasasem eu. Si da-i si lupta, si lupta si da-i cu berile, seara de seara. Pina cind au venit doi amici ai lui Andrei si am decis sa facem un volei pe plaja. O baie inainte, o bere dupa si un meci de volei extrem. Cel putin asa a fost pentru Paul.

Voleiul - sport extrem la olteni
De Paul stiam ca a facut karate niscaiva ani, dar l-am vazut la fotbal in Sibiu si am jurat sa joc mereu la adversarii lui, asa de bun era. Habar nu aveam eu ce stie el despre beach-volley, dar a decis omul sa ne demonstreze. Incalziti bine de cateva beri, ne ducem la fileu. Cat pe ce sa nimeresc cu el in echipa, dar il pasez lejer la Andrei in teren si raman sa rad. M-am felicitat tot concediul pentru alegerea facuta. Dadeai mingea peste fileu, Olt era in nisip. Dadeai mingea la el, plonja in nisip. Dadeai mingea la Andrei, Paul tot in nisip. Mingea in terenul nostru, amicul meu....da, tot in nisip. Iar nisipul ii intra in ochi, in gura, in urechi, in slipi, era o nebunie, arata ca un snitel tavalit prin malai inainte de prajire. Pina la urma ne-am lasat de sportul asta, rasul ne ingrasa prea tare. Pe drumul spre casa, Andrei tot mai chicotea.
-Lasa ma Paul, te poate acuza oricine de orice, numai de lipsa pasiunii in sport nu. Raison mon cher.

La gratar
Era a patra zi la Sulina si o rugasem pe Tanti Gafina sa nu ne mai gateasca. Eram ghiftuiti de peste, gatit in forme de care nu stiam pina nu ajunsesem acolo. Ciorba de peste, supa de salau, ciorba de perisoare de peste, peste pane, peste prajit pe plita, chiftelute, cate si mai cate. Asa ca programasem gratarul. Cumparasem de dimineata carnaciori si mici, ceafa si ciuperci, asa ca eram gata. Dar gratarul atrage, asa ca au venit si amicii lui Andrei plus Anto, Lumi si Marian, vecnii din camera de la mijloc. Mai ia vin, mai ia bere, mai ia carne, mai carnati, se facuse mancare cat pentru un batalion de ostasi ceceni fugiti din fata rusilor. Oaki a fost bucatareasa principala, Andrei gratargiu, Paul ajutor de gratargiu, iar eu... catarul de tot se ducea la cumparaturi: vin, paine, apa, tigari, cascaval, etc. A facut apoi Oaka mea un mujdei de usturoi cu rosii coapte pe gratar, de imi venea sa urlu. Imi plangeau papilele de fericire si nu mai aveam cuvinte. Mincam mujdei pe paine. Si da-i bancuri, da-i falci si da-i un vinisor de Niculitel adus de Antoaneta, sprit. Mama mama cum a fost... si a doua zi am mancat din acelasi gratar facut noaptea. Nu de alta, dar tuturor li s-au scurs ochii la ciupercile umplute cu cascaval si facute pe gratar, asa ca ramasese carne ca la balamuc.

Care mi-ai sutit chilotii
Nu am avut probleme cu mahmureala, nu am avut belele cu vinul, carnea multa sau grea, ci cu... chilotii. Facusem dus la Manly Shower(vorba Oakai), adica dusul de afara, imprejmuit cu stuf si cu un bazin imens de apa care se incalzea la soare. Mi-am spalat si slipii si i-am lasat pe sarma. De dimineata....canci slipi. Vad alta pereche, neagra cu dungi albe, ca ai mei, dar nu ii iau, ca era clar ca nu imi apartin. Sa te duci si sa faci show urland: "Care mi-ai sutit chilotii", nu se facea. Credea lumea ca inca sunt beat si ma umpleam de rusine. Tac pina seara. Tac pina a doua zi, cind suna unul din amicii lui Andrei. Ce voia? Sa ii pastreze Andrei chilotii. Ajunsese omul pe plaja de la Sfantul Gheorghe si a tras budigaii meipe el. Cam largi... asa ca s-a uitat inca odata si a vazut ca nu erau ai lui.
-Auzi, hai sa ii spunem ca ai o boala ceva... si sa ia niste medicamente.... incepe Andrei caterinca.
-Nuu... hai sa ii spunem ca ai o dermatita sau ceva si ca tre sa se dea cu vreo alifie, care sa usture, vine Oaka, cu ideea.
-Revulsin, sare si Paul. Sa dea cu Revulsin, ca ala ustura de te ia mama naibii si mai si miroase ca dracul. Daca isi da pe bijuteriile de familie, ala e... sta numai in apa toata ziua sa se racoreasca.
L-am lasat asa, nu i-am mai spus alte nebunii, mai ales ca singura problema omului era ca...slipii mei nu erau de firma, iar ai lui erau. Beleaua lui e ca de atunci si pina acum, nu ne-am vazut. Trebuia sa se intalneasca cu Paul sa faca schimb de chiloti, dar se pare ca se amana totul. Iar prima intrebare pe care i-o adresez cind il voi vedea va fi ceva de genul... Ia zi, iti place sa umbli in chilotii altuia?

Sulina 1. In spume

Prima zi, de la plecare si pina la culcare, a fost in spume. Era vineri, 8 august, nici macar 13, iar totul mergea pe dos.

Primele spume...
...au fost la cafeaua de dimineata, servita in jur de 4,30. Mi-am facut cafeaua, mi-am trezit Oaka si Olteanul, luat bagajele pe umeri si dusi la metrou. Directia Crangasi, de unde ne pleca la ora 7 masina. Cum mareata firma de transport nu facea rezervari telefonice, mersesem cu cateva zile inainte sa iau biletele, iar acum trebuia sa stau la coada, sa mi se dea si locuri.
-Ovi... du-te ma acolo si stai la coada, baga Oaki material pe foc. Chior de somn cum eram, ma prefac ca stau la coada, dar de fapt mustaceam o tigara. Deschide dupa vreo 20 de minute casa de bilete si iau locuri. 1,2 si 4. Perfect, imi spun si bag bagajele in masina. Urc Oaka in masina si ma duc sa imi iau cafea. Coada cat China. Treci in spume la benzinaria de vizavi, ia cafea. Ma cheama Oaki sa ii mai las ceva in masina, urc 2 trepte si ma ia un pachiderm peste picior.
-Alo, sefu`, daca toti ar urca cu cafeaua in masina...
-Asa....
-Pai daca se pateaza ceva?
-Fac curat.
Se uita chioras la mine, cu o fata de bulgar sictirit ca nu i-au crescut castravetii, se intoarce si ma bodogane cu alt sofer. Era pachidermul care conducea masina noastra. Numai ca inainte sa o conduca a mai stat vreo 20 de minute sa astepte un grup de 8 persoane care aveau rezervare, numai ca aia nu au mai venit. Am plecat cu intarziere, eram sigur ca ratez nava rapida de 12. Pe drum, a claxonat la tot ce a vazut: caine, mitza, baba, copil, cos de struguri, coleg de trafic, masina din fata, lateral, spate, masina din visul meu, care se tot intrerupea de claxonul autocarului. Care claxon era montat pe dos, ca se auzea mai tare inauntru decat afara si nu puteai lipi ochi pe ochi.

Some more spume
Ajuns intr-un final chinuit la Tulcea. Blestemat firma Augustina pentru ca angajeaza cei mai toparlani soferi din lume, injurat ca la usa cortului drumarii care ne-au tinut inca jumate de ora pe la Vadul Oii, apoi trimis Oaka la coada de bilete. Rapida era dusa, Catamaranul dus, musai sa mergem pe pasager. Luam bilete, urcam, plin mai peste tot, ciordit 2 scaune din bar si instalat pe punte, in fata.
-Ba Ovidiule baaaa....asta e viata baaaaa, ma ia Olteanul, fericit ca vede Dunarea in Tulcea de pe puntea vaporului. De fapt, cred ca era mai fericit ca pe vapor era bar aprovizionat din plin cu bere. Plin de transpiratie, praf, draci si spume, ma uitam la apa Dunarii si mai ca imi venea sa ma arunc. Oaka incetase cu comentariile, puteam sa ma relaxez. Cand colo, trage un catamaran linga pasager. Diferenta dintre ele e cam aia dintre o drezina si un tren. Intreb si marinareii de pe catamaran spun ca si ei pleaca acum, nu la 12,30 cum ma informase tipa de la Navrom (alta societate serioasa de iti vine sa le pui o bomba). Ofticat pe viata, trag o palarie de pamant si injur ca un lipovean intors cu lotca goala de la pescuit. Chiar nimic nu merge azi bine? Ma bucur ca nu sunt la munca si imi pun palaria in cap, okelarii de soare pe nas si berea rece in mina. Sa vina Sulina, imi zic si ma inarmez cu rabdare, vine un drum de 5 ore in care nu vezi decat canalul navigabil, fara alte frumuseti.

Spume mai dulci
Linga noi, doi tineri cam la varsta noastra. El si ea. Aparat foto la ea, spume la el. Avea 50 ron si s-a dus sa ia bere. Nu i-au dat ca nu aveau rest la bar.
-Ia man 10 ron de aici, fugi si iti ia o bere, ma ofer sa ajut omuletul ramas in pana de alcooale.
-Mersi. Dar cum de ai incredere in mine? ma intreaba turistul insetat.
-Pai tu unde crezi ca poti fugi de pe vaporul asta?.... tace, pleaca, vine cu berea si din vb in vb ne imprietenim. Oaki sta cu Loredana, sotia lui, de vb, eu si Olt cu Adi si cu berile. Pina in Sulina am depanat amintiri pescaresti si de bere, am aflat ca si el e din Bucuresti, ea din Tulcea si am turnat in noi bere non-stop. Era singura distractie de pe pasager. Am coborat in sfarsit in Sulina, ajuns repede la Andrei acasa, pupat mina mamitichii, strans bratul tatalui si dusi am fost la plaja. Nici nu ajunsesem bine ca ma suna Adi. Pusesera cortul pe plaja si erau gata de baie. Da-i balaceala si apoi beruri la terasa. Cu 2,5 roni pe halba...s-a facut chiolhan. Si da-i cu hamsie si ia de ridica Olteanul ca mai aluneca printre mese si scaune si da-i cu beruri si incearca sa inchizi urechile daca poti de raul broastei.
-Ovi... mai incet cu berea, mai incet cu alcoolul, mai incet, mai incet. Nu am o problema cu berea in general sau cu femeia mea in particular, dar in primele 3 zile nu am fost turist, ci officeman care incearca sa isi spele creierul. Si se stie ca alcoolul scoate petele, nu?
Seara, a se citi ora 23, eram inapoi la Andrei, sub umbrar, iar mamitica ne astepta cu o palinca. Normal ca am mai tras un paharel si dusi am fost la somn. Mi-am dat seama ca nu bausem destul cind m-am trezit. Era ora 7. Exact ca la Bucuresti, ora mea de trezire. Insemna clar ca mai am de lucrat la spalat pe creier.

Spumele...
...detergentului cu care m-am spalat pe creier se vad in poze. Dunarea, marea, farul vechi, orasul Sulina, oamenii de acolo. A inceput razboiul din Georgia, eu nu stiam. A venit Basescu la Sulina, eu nu am stiut pina nu m-a sunat Jorjel din redactie sa imi spuna. Am mancat peste pina mi s-a facut pofta de mici, am baut vinisor indoit cu apa minerala pina mi s-a facut iar pofta de bere si... va mai spun maine ce a mai fost.