In curul gol

Pentru ca noi crescusem in comunism, nudismul era un soi de tabu. Adica nu faceai plaja in curul gol, nu te despuiai de haine oriunde, daca vedeai o tipa topless iti ieseau ochii din cap ca antenele la melc dupa ploaie. Ne holbam pina ne dadea tipa o palma, sa ne bagam limbile inapoi in gura. Baleam ca niste caini prosti si acum dam vina pe comunism ca sa ascundem cat de ciuri-buri eram. Au fost insa situatii cind am fript-o si noi ca la nudisti.La Digul Unu
Digul Unu era micuta cascada de linga principalul pod peste Casin din orasul Onesti. Acolo ne faceam veacul mai rar. Era un loc misto de stat sub cascada, de prins peste cu mina, de sarit, dar nu aveai unde sa inoti. Ne balaceam un pic, apoi ne dadeam drumul cu suvoiul de apa pe stanci, de ajungeam la Digul Doi (distanta de 50 de metri) cu slipii rupti in cur. Dar de obicei, stateam aici sa facem celebrul concurs interactiv cu premii constand in pedepse, concurs cunoscut sub denumirea generica de: Oglinda. Adica unul din noi facea un pocinog de saritura de pe stancile digului, in apa, iar ceilalti il imitau. Care gresea, ori lua suturi in cur, ori pedepse de la toti. Si din sut in sut, din pedeapsa in pedeapsa, s-a ajuns la razboi. Eu si Grasul contra lui Polonic si a lui Sperila. Iar scheleticul meu amic a facut o saritura de nu a reusit Grasimea Sa sa o imite. Si a venit pedeapsa de la Sperila.
-Te duci acum pe pod si cind ajungi la mijloc, printre oameni, urli cat poti tu de tare: "Lume, lume si iar lume/ Ia uitati-va la mine/ Numai muschi si vitamine".
-Sa mori tu Sperietuliii, il ia balena la misto pe Steli. Alta idee nu ai? Zi alta pedeapsa ca te trimit in curul gol pina acasa sau te pun sa arestezi chistoace fara chiloti pe tine.
Face Sperila consiliu de razboi cu Polonic si iese o noua pedeapsa: sa sara in curul gol, de pe stanca digului 1. Turbase Grasul de furie. Dar, am facut si noi consiliu.

Huiduieli si amenintari
-Huuuuooooooooo!!! tipau cativa golanasi de pe pod, catre Grasul, care defila in curul gol pe stanca, mergand cu pas apasat. A facut un echer perfect, a intrat in apa si lumea de pe pod, de la 15 metri distanta, a scapat de privelistea unui cur cat o basculanta. Nu pentru mult timp. Venea razbunarea.
-Acuma, fiti atenti aici, ca va rup capetele daca nu faceti saritura asta, spune Grasul catre Polonic si Sperila. Sperietulii, iti placi in curu gol?...In curul gol o sa sariti si voi. Daca eu si Ochiosul sarim in curul gol de pe stanca, iar voi nu faceti la fel, dracul va ia. Stii ca Ochi te prinde la inot imediat Sperila, sa nu cumva sa fugi. Iar tu, Polonic, daca nu ai sarit, vai de capul tau ce omor iti dau. Cum te prind, cum te inec si apoi iti bag asta pe gura, ameninta Grasul care avea un pumn cat o gutuie mare si galbena. Odata incheiat discursul de incurajare, iar iese Grasul din apa. Fara chiloti pe el. Husa de tanc fusese lasata pe un bolovan, strategic, sa nu o ia vreun val. Cum a iesit pachidermul din apa, cum au reizbucnit injuraturile si huiduielile de pe pod. Grasul nu a mai suportat. S-a intors cu spatele spre ei, si-a departat picioarele si s-a aplecat in fata.
-Na ma. Ia ziceti voi... am mamaliga intre dinti?

Vin rudele si vecinii
Sare Grasul, iar cei de pe pod, mai sa faca atacul de apoplexie. Cind se gandeau deja sa vina spre tembelii aia care fac baie, iaca mai iese unul din apa. Tot in curul gol. Imi fluturam balanganiciul mandru. Am executat o "randunica" de pe dig si am intrat in apa in corul de injuraturi. Cand deja incepusera sa fluiere si pescarii de pe rau, doar faceam nudism in centrul orasului, hop si Sperila cu vrejul lui la vedere. Gata, incepusera sa zboare bolovanii. Din fericire nu ajungeau la noi. Cind iese Luca, sa isi faca si el saritura, hait... vecinii Duta, de pe scara lui Grasul. In spatele lor, aparea un cap cunoscut: mama lui Luca. Odata a sarit asta in apa si s-a ascuns dupa stanca. Grasul nu avea insa nicio jena: era in apa pina la brau si sarea in sus, sa le arate pescarilor ce avea el mai inteligent in acel moment.
-Ba tembelul dracu`, vino incoace, ca te vad mama si sormea, ii zice Luca.
-Ce vrei ma, crede Grasul ca facem misto de el, crezi ca nu au mai vazut?... Ha ha ha ha
-Vino boul naibii incoace, ca ne toarna acasa, nu mai sari ca fraierul, ii bag si eu morocovul in gaoz.
-Ovidiuuuuu...... se aude o voce cunoscuta de pe pod. Era Nicoleta, sora lui Polonic.
-Daaaa, raspunde balenoidul.
-Luci e acolo?
-Nu eeeee. A plecat acasaaaa dupa fotbal, nu a mai venit la baie, incheie Grasul toata poliloghia.
Degeaba. Seara, cind am ajuns si noi pe bancile din fata blocului, sor-sa lui Sperila, Rodica, si surorile Iepuroiace se uitau la noi si isi dadeau coate zambind. Eu, Sperila si Polonic, dam sa ne rusinam, dar ne scoate Grasul din belele.
-Radeti iepuroaicelor, fir-ati voi de bagaboante tupeiste, ati aflat ca vecinii au morcovi mari. Ia zi, nu va bagati sa rontaiti ceva? Au plecat astea ca din pusca... numai sora mai mare, Adriana a aruncat o privire inapoi. Si de acolo au iesit alte belele, tot cu Grasul si Sperila.
Sursa foto: www.onestionline.ro

3 D - misto my ass

Da, in premiera am ajuns si eu la film 3D. Nu oricare, ci taman Ice Age 3. Luat pozitia de consumator: ochelarii pe fatzau, pungociul de pop-corn (cu caramel cum voia Oaka) linga mine, asezat pe scaun si rand conform indicatiilor, deranjat de 2 pustoaice care tineau sa traverseze tot randul desi eram in capatul opus, ... perfect totul la Mall Iris Starplex din Titan.

Si a inceput grozavia. Moment la care am remarcat ca ochelarii aia sunt cam de cacat. Nu iti acopera fatzaul, si vezi pe sub ei. Claritate de imagine nu puteai cere decat daca te uitai fix prin centrul lentilei, in colturi era deja un pic cetoasa. Cam ca ecranul, daca te uiti la el fara ochelari. Si cam aiurea... pentru ca ma deranja faza asta.

Filmul, Ice Age 3, mie mi-a placut. Mai mult ca primele. Beleaua e ca la iesire am jurat ca nu are sens sa vezi un film in 3 D. Rahaturile alea publicitare, ca vine peste tine personajul, ca face, ca drege, ca mermeleste... ca te sterge de muci la nas daca nu esti atent... chixuri si vrajeli.

Si acum, ori nu erau ochelarii aia buni, ori 3D e un mare stift...nu stiu sigur, dar cert e ca nu mai calc la asa ceva. Astept sa vad IMAX-ul despre care se spune ca bate tot ce e 3D. Intre timp, raman fidel cinematografului clasic. Daca se poate cu sunet surround, cu aer conditionat si doar cu mine in sala.

Ultima zi de concediu, prima noapte de calvar

Concediul s-a terminat frumos pentru mine, cam din a 4-a zi. Cand am iesit la pescuit, vaslit pe Dunare si volei pe plaja. A inceput totul cu impinsul caruciorului cu barci catre Dunare. Ca de obicei, aia e partea cea mai nasoala. Eu aveam caiacul de 3 persoane la dispozitie, cu Nucu matelot. Era ofticat rau ca Olteanul se va da in canoe, linga Anca si Andrei. Nucu vazuse un documentar despre cum se face o canoe si voia el sa demonstreze ca stie ceva. Plus ca Paul il ingrozise cu povesti despre cum carmaciul Bufnila exploateaza matelotii pe caiac. Pina la urma nu a avut incotro si a padelat la greu, cu mine in spate. Batea un vant pe Dunare de ne temeam ca ne rasturnam, curentul era foarte puternic, asa ca am tinut mai mult pe linga mal, cu eterna frica a lui Nucu, ca o sa il bag in stuf. La locul de pescuit, adica la Farul Vechi...canci locuri bune de pescuit. Erau toate ocupate. Si scoteau oamenii somotei dupa somotei. Andrei a lansat in Dunarea umflata de ploi si a ramas in cicni minute fara montura. Noi...la undita... unde ne-a innebunit guvidele. Mic si foarte mic, negru sau maroniu, pestele de mare se incapatanase sa ia locul carasului, platicii, bibanului si rosioarei. La paine nu tragea nimic, iar la rama de mal, doar guvidele. Pina cind a luat Paul o platica, Andrei o rosioara si un biban, iar eu... un micro-oblete. Iar dupa ce am tot eliberat vreo 30 de pesti cu totii...s-a gandit Andrei ca ar fi bine sa ii si pastram. Normal ca de atunci nu a mai tras.
Partea proasta... la mine, nu m-am dat cu crema de protectie solara si pe laba piciorului. Ustura acum ca la balamuc. Seara... la plaja, am trasat terenul in nisip cu piciorul stang. Apoi da-i cu bere, nu mai simteam nimic. Dimineata urmatoare, dadea sa imi creasca inca un picior. Adica se umflase o ditamai basica pe picior, de ajunsese cat pumnul. Plina cu lichid, ameninta sa explodeze si sa ii improaste pe toti. Musai...am fost la spital a doua zi. M-au bibilit asistentele aleasi mi-au dat o lista de medicamente mai lunga decat lista cu bauturi pe care o savurasem pina atunci. Asa ca mi-am luat antibioticele si am deschis o noua rubrica la magazine: apa minerala. Sec. Fara vin. Si de atunci am tinut scorul la rent, am schiopatat prin curte si am curatat cartofi si usturoi pentru gratare. Gata concediul... ala a fost. Si am revenit la Bucuresti mai turbat decat am plecat.

Dorelee... mai cu talent

In weekend nu a fost Andrei, iar cand a venit, ne-a gasit pe mine si pe Nucu tolaniti pe canapele la o cafenea, unde ne uitam la Formula 1.

Cu o seara inainte fusese o ploaie de pomina in Sulina, prima oara cind vad asa ceva in 4 ani, iar eu ma grabeam sa car laptopul in casa, infasurat in pungi, etc. La intrare, cand sa dau perdeaua de gaze la o parte, jap un blitz in ochi. Olt, radea cu gura cat o felie de lubenita. Jap, un sut la turloaie.-Pai bine ma, eu ma chinui prin ploaie si tu stai sa pozezi, in loc sa ma ajuti?
-Ha ha ha, Nucule, vino ba sa vezi ce fata are asta in ploaie cu blitzul in ochi... ma ajuta Paul si mai mult.

Si a venit Andrei. Imediat, da-i table din greu cu Anca, prietena lui. Eu ii dadeam o line, ea imi dadea un mart. Am echilibrat cu greu balanta, pentru ca eu joc "scoasea", iar fata aia e asa de acoperita de zici ca are tigla in jocul de table. Dar si cind o prindeam... sa te tii. Trebuia sa am toate piesele bagate in casa pe 2 randuri, altfel ma nenorocea cu dublele ei.

Daca stateam seara in foisor, era bine sa eviti sa fii sub bec. Cadeau gazele ca la balamuc. Daca tot erai acolo, cel mai bine era sa ai ceva pe cap. Si o bandana era buna.
Luni, da-i pregatiri de pescuit. Lenesi, la masa, ne uitam la Andrei cum innoda nyloanele. Avea omul o colectie de plumbi si rotative, luate toate de prin balta, unde le gasea agatate de papura sau de stuf.
Cum s-a terminat inodatul, am plecat sa cautam rame. De alea negre, mari, de namol, cum le plac somnilor. Pe drum, am dat si de o testoasa care se plimba agale intre un cal si un magar. La intoarcere, dupa 45 de minute, nici urma de ea. O zbughise sigur.

Cand vine vorba despre harlet si munca, Nucu si Paul sunt ca baietii din reclama de la Unirea. Adica sunt chibiti. Stau pe margine si sapa...din priviri. Dupa ce am excavat mai ceva ca buldozerele, si eu si Andrei, am reusit sa adunam un numar de maxim 25-30 de rame, plus o coropisnita. A doua zi urma sa punem barcile pe apa si sa mergem la Farul Vechi, la pescuit somn si alti pesti de balta. Canci, am prins guvizi mai rau ca la mare. Despre asta, povestim maine.

Prima zi... drum si certuri

In prima zi, de la plecare era clar ca totul e naspa. Trebuia sa ma vad cu baietii la 5...5 si 10 in fata gurii de metrou de la Titan. Au venit la 6 fara 20. Olteanul dormise prea mult. Luat taxi pina la autogara si acolo...surpriza. Soferul de ma claxonase anul trecut ca la balamuc...era cu noi. Iar claxoane, iar nu puteai sa dormi, iar cearta. Totul a pornit de la masa lui. Sunase cu 10 minute inainte sa ajunga la popas.

-Pune-mi o ciorba de burta, o ceafa la gratar si cartofi pai, cu salata de varza si apa minerala, daduse pachidermul comanda.A mancat, a urcat in masina, a pornit, a mai claxonat de aiurea, apoi cat pe ce sa isi dea mancarea afara. Vinovati? Nucu, si cu voia dvs, eu.
-Auzi ma Nucule... la Sulina e plin de limacsi, ii punem vreo 2 pe spate lu Olt?
-Na, na, na. Luam un pumn de melci de aia, slinosi,... balosi... reci si ii bagam in chiloti... sa vezi cum face, se trezeste instant... vorbeam noi despre amicul care dormea pe scaunul din spatele nostru. Numai ca in fata noastra, la 30 de centimetri era soferul care tocmai mancase.
-Ba... te dau jos la prima parcare, nu iti e rusine... e lume aici, de ce vorbesti asa, sare grasanul, ofticat pe Nucu.
-Auziti...care e problema?, simt nevoia sa ma bag si eu in seama. Ati claxonat de ati rupt, orice era pe drum, de nu se poate dormi aici.
-Claxonul e al masinii, ce treaba ai tu? Ba tinere, diferenta e ca...
-Niciun ba, ca mi-am platit biletul, nu sunt luat de pe drum, la ia-ma nene. Diferenta e ca eu am dat banii si va vorbesc politicos, nu sunt "BA TINERE". (Deja imi iesea fum pe urechi si se lasa greu).
Si-a inghitit vorbele si a tacut. Dar ne-a supravegheat pina la Tulcea, nu cumva sa spunem ceva sa i se intoarca ciorba pe gat.
Pe nava
Pauza de bere in Tulcea. Cateva halbe, apoi uscheala pe nava rapida. Aveam locurile 1,2,3 rezervate. O placere, doar ca geamul de plexiglas era cam opac si nu vedeam multe. A trebuit sa iesim pe duneta, sa ne bata vantul in cap la viteza. Iar la coborare, am parcat direct la Marea Neagra, restaurantul preferat al lui Base din Sulina. Dupa o noua halba si un snitel, vira acasa la Andrei. Aranjat de masa pentru a doua zi la Tanti Gafina, si tuleo la mare. Prima baie a fost de vis...apa calda, valuri ok... sa o tot tii asa. Terasa apoi, bere, iar pe drumul spre casa, s-a ratacit Paul in Sulina. Cand Nucu il cauta (Lasa-l ma ca vine el, stie Sulina... incercasem in zadar sa il conving) Olt a venit bine mersi acasa si s-a bagat la somn. Urma o noua zi de mare.

M-am intors

Da, m-am intors. Tonul e insa mult mai moderat decat la plecare. Stiti cum e... la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Eu mi-am luat basculanta. Si am parcat-o sub pom.

Pe scurt... ce incepe prost, se termina foarte prost. Asa si la mine. M-am ales cu o frumusete de arsura de gradul 2 pe laba piciorului stang, o basica de puroi cat pumnul, care a trebui sparta si am stat vreo 5 zile sechestrat la domiciliu.

Nu tu mare, nu tu pescuit, nu tu soare, nik. Trist. Ma rog, am apucat cateva bai in mare, o partida de pescuit (am prins guvizi in Dunare mai ceva decat in mare), un volei pe plaja si vreo 2 gratare.

Totul s-a incheiat brusc cu spray de arsuri, unguente si pastile de oxacilina. Adica am stat pe apa minerala in loc sa mai beau sprit sau bere. Revin cu poze si detalii zilele urmatoare.

Gata! Vacanta

Gata. Stop. Pa. Jos creioanele! S-a terminat si cu asteptarea.

Nu ma simt inca eliberat si despovarat, dar ma simt bine. Am chef sa cant. Am intins rufele de dimineata mormaind "Kalashnikovu-ul lui Bregovici", am intrat in redactie fredonand Abba, am tot soiul de piese vesele in cap.Sunt ca scolarul-cintezoi dupa prima zi de scoala in care a luat un 10 la Citire, dupa ce a furat o privire galesa de la frumoasa clasei, o mangaiere pe cap de la "tovarasa" si o placinta in plus la desert de la mama.

E o stare de bine pe care nimic nu o mai strica. Poate sa se prabuseasca Bucurestiul in spatele meu, eu plec in Delta.

Ce o sa imi lipseasca? Oaka, fratii si cativa amici care raman la Bucuresti, dar ma intorc, asa ca... o sa imi treaca repede dorul de ei.

Si e bine ca o sa imi lipseasca stresul, nervii, programul, betoanele, asfaltul, vecinii, munca, orele din fata monitorului si a tastaturii, siteurile de stiri, programul de editat poze si muzica,... de mi-ar lipsi toata viata de acum incolo.

O sa rasucesc alge pe deget, mingea pe picior, firul pe undita si berea pe peretii reci ai paharului. De rasucitul micilor, carnaciorilor si pestilor pe gratar se va ocupa Olt, de rasucit idei, amintiri si planuri se ocupa Nucu.

Cum e? Ma intrebau unii si altii? Pai cum sa fie, cind stii ca mai ai atat de putin? Nici macar o zi? Ti se strange un ghem dureros de emotii in cosul pieptului si ceva mai jos, in punctul in care isi baga samuraii cutitul de hara-kiri. Si se tot adauga dureri de astea pina la ora cind pui piciorul pe faleza Dunarii din Tulcea. Atunci, e ca la orgasm, ba chiar mai tare. Ti se umple vederea de apa, de Dunare, de copaci, de verde, de frumos, de ideea de libertate, uiti de orice alta faza aiurea de la munca, de incertitudinea adusa de criza, de salariu, rate, obligatii, intarzieri la munca si... te lasi dus de viata. Si beleaua e ca niciodata nu te duci aiurea, o dai la fix.

Asta a fost, ma intorc cu o tona de povesti si poze de pe 20 iulie. Sa va distrati intre timp: eu sigur o sa o fac.

Inca una si ma duc

Lista lui Bufnila

Macar lista sa o fac, daca tot nu sunt nici macar in stare sa ma apuc de bagaj.

1. Toale albe si deschise la culoare: adica sa nu ma incing ca un guvide pe gratar. Si pun in bagaje: bandana alba, ia de in, camasile de in, bermudele albe si gri, tricourile cenusii.

2. Toale de mare: slipii (ca i-am mai uitat acasa cindva si nu se face sa te plimbi cu balanganiciul pe afara pe plaja oamenilor de la Sulina) tricoul cu protectie uv si inca o pereche de bermude de baie.

3. Toale de vreme rea: pantalonii de treining, adidasi sau ghete treking, geaca de ploaie, palaria de Indiana Jones.

4. Toale si unelte de pescuit: lanseta si mulineta, juvelnic, forface, monturi, carlige, spray de tantari, ochelarii de soare cu lentila polarizata. Plus cana de inox din care beau si cafeaua si berea si spritul si cu care arunc dupa Olt cind ma va enerva. (Garantez ca nu se sparge cana, nu garantez pentru tartacuta amicului meu)

5. Sa il bat pe Olt la cap sa nu uite tablele, doar tre sa avem si noi un motiv sa ne dam cu ele in cap in orele cind stam tolaniti la umbra din curtea lui Andrei.

6. Cosmeticele: am mai plecat eu fara lame de ras, gel si sapun, dar tre sa bag musai anti-perspirantul, parfumul, samponul anti-matreata si prosoapele.

7. Sa pun banii, biletele si actele in borseta de umar (poseta masculina - in versiunea Oakai), sa le am mereu la indemana. Totul linga briceagul elvetian cu fierastrau.

8. Imi mai strecor pe undeva printre haine si cateva carti (Doamne, abia astept sa citesc iarasi ore intregi). Cred ca iau `Ursul si Dragonul` de Tom Clancy (are 900 de pagini) si alte cateva titluri mai putin stufoase, dar tot pe actiune.

9. Ce mai iau cu mine? Un autocar de nervi pe care o sa il las pe faleza Dunarii din Tulcea, linga o cutie rece de bere si cativa mici, in timp ce astept nava rapida de 13,30.

Mai iau o nava plina de stres de la munca, pe care o sa o las in portul din Sulina, linga barja pepenarilor si mahunele mirosind a alge si a peste care le apartin pescarilor.

Mai iau o lotca plina de momente incordate si certuri, care vor ramane undeva pe canalele Deltei.

Mai iau un caiac plin cu momente in care am disperat vazand ca abia trec zilele pina la urmatoarea intalnire cu delta, care caiac va ramane undeva la umbra Farului din Sulina, la intrarea in golful Musura.

Si cateva momente de triumf, momente in care ma uitam la tv la emisiunile despre Delta si ma gandeam... si eu am fost acolo. Momentele astea se transforma si ele in altele ceva mai tari.

Vor fi momente in fata unor halbe pantecoase, pe terasele din Sulina, cu degetele pline de mujdei si zeama de lamaie, cind imping in cavitatea bucala hamsiile prajite.

Vor fi pe apele golfului Musura, transpirat de la vaslit, cu muschii intinsi, zambind tamp in timp ce ma benoclez prin binoclu la pelicanii care se invart in hora de pe ape sa isi prinda pestele.

Iar probabil, cele mai faine momente vor fi la pescuit, la umbra borurilor palariei, cu undita in mina, sau seara - in curte, cu paharele de sprit pline, la bancuri si amintiri.

Si cand te gandesti ca nu am scris un rand despre momentul cand voi face prima baie in mare :))