Viva la disco

Cand mergeam cu baietii la rurala, problema era ca ne intalneam cu mai toti amicii din oras. Cand eram la discotecile din oras, era plin de tarani pusi pe harta. Sticla in mina, ochii dusi in fundul capului si perechea de blugi. Dupa asta ii cunosteai cel mai repede. Toti au blugi, si stau pe ei ca pe gardul Politiei. Si daca nu ai doua scandaluri pe seara cu ei parca nu e bine.

Bobocii
Era prin 1995, vara, cind eu si ai mei golansi lopatam de nebuni la ferma pe care si-o construia Viorel Boboc la Slobozia. Da-i si trage-i de luni pina vineri, ia de petrece sambata seara cat te mai tin puterile. Asa ca nu mereu ne ardea de discoteca. Bolea era unul dintre cei care nu putea lipsi de la un dans, dar mereu "se umplea de respect" cand isi cauta o explicatie pentru disparitiile rapide.
-Hai salut. Fac un dans repede si plec....
Dupa cateva hohote de ras il intrebam ce voia sa spuna.
-Bai Boleo... tu esti un pic cu capul...cum adica dansezi repede? Ori faci un singur dans, ori pleci repede, ca sa pricep si eu.... incepea Grasul interogatoriul.
Nu o scoteai la capat cu el. De altfel nici nu era bine sa te afisezi cu gasca in disco, nu aveai parte de foarte multe tipe. O singura data a tinut figura.

Abureala
De o ora intreaga stateam la povesti cu un trandafir de ulita. Venisela discoteca din Onesti tocmai de la vreo 30 de km distanta, din nush ce satuc din apropiere de Adjud. Eram in discoteca "La bariera" si o abuream cum se cuvine. O scosesem deja la aer, imi scapasem mina prin decolteu, fara sa fiu pocnit, se anunta o seara faina. Am mai intrat doar sa imi iau ramas bun de la Grasul si de la Sperila. Eu cu tipa la masa, apare un magraoan, o ia de mina, sa o faca un dans, cu tupeu.
-Alo, Gicutza... lasa fata ca e cu mine si ne certam...
-Ai o problema?
-Da... fiul lu` ma-ta. Risca sa ii fut picioare in cap daca nu imi lasa fata aici.
Odata incepe taranushul sa se infoaie precum paunul, sa dea din maini ca apucat si sa se isterizeze.
-Uita-te lumeee cine spune ca ma bate... Uita-te lume, ca il omor... baieti, veniti ma sa il vedeti.
-Daca esti pe poola ta, hai sa ne frigem direct, ce faci acuma, iti exciti tovarasii, poate scapi nebatut?
-Veniti baaa, ca s-a umflat orezul in oraseanul asta...
La indemnul cherchelitului s-au prezentat cativa purtatori ilegali de blugi, dar prostia lui a fost ca i-a starnit si pe ai mei. Gras, Sperila, Polonic, Bolea, Ciprian, Gyuri tiganul, Hassan mare cu cele 11 degete, Hassan mic cu mina cat lopata, Bulisor si alti cativa cunoscuti au luat loc in spatele meu.
-Hai afara, zic... si calc apasat spre usa. Ii tineam o mina in gat, dar tot a apucat sa tipe dupa ajutor, sa sara baietii lui ca altfel isi ia omorul. Au vrut unii, dar a aparut si Florin, fratele lui Laur, care era bodyguardul discotecii. A plasat un singur picior in gura unuia si s-au dus toti acasa fara sa mai piscuie.
Rasplata de la fata a venit pe iarba, pe malul Tazlaului, la pod... nu mai cereti detalii ca nu le dau azi.

Sechestrati in discoteca
Am mai spus si ma repet, daca nu stii sa dai si sa te feresti de NV nu ai cum sa spui ca stii ce e aia golaneala. NV e lovitura care iti vine pe nevazute, care te da cu roatele in sus si te lasa fara aparare pentru viitoarea cotonogeala. Numai ca nu toti suntem in stare sa il dam, sau sa il luam. Se petrecea totul cu Sperila si cu Gras la Tudureanu Club, alta discoteca din Onesti, unde calcau mai mult ruralii. Se incingeau acolo de obicei, tupeisti daca veneau multi si apoi o tuleau. Isi mancau bataile dupa, in timpul saptamanii, cand erau saltati direct din statiile unde asteptau autobuzele pre-orasnesti. Clasica reteta. Numai ca pe mine m-au luat in colimat niste fratiori dintr-un cartier rau famat al Onestiului. Decisi sa ne-o dam la pace, dam sa coboram din discoteca de la etajul al treilea. Sperila, Gras, eu si cei doi cu care aveam galceava, plus un amic al lor. Eram ultimul din coloana gastii mele si am simtit parca un vajait pe la ureche si am lasat capul intre umeri, instinctiv. A trecut pumnul, a trecut si agresorul, dezechilibrat. Cazut in fata mea, si-a luat sutul in coaste care l-a proiectat pina la Gras. Fara resentimente a inceput ploaia de lovituri, unde se nimerea pe tiganusul care se incovoiase si tipa dupa ajutor. Ceilalti doi, cand au vazut ca nu a iesit figura si ca Sperila vine umar la umar cu mine, au lasat-o moale si au fugit inapoi in discoteca. Dupa ei. Au tras usa mare, de fier, de la disco si o tineau bine pe dinauntru sa nu intram. Cioromelo batut de Grasul o uschise.

Sarut-mina nasule
Ca de obicei, unde e o discoteca, sunt si niscaiva politisti. Oricat de prosti i-ai crede, nu sunt chiar atata de prosti. Cind l-au vazut pe tashti-bashti ala fugind cu borsul dat pe nas, normal ca au urcat sa vada care e samanta de scandal. Alde Grasul a apucat sa dea semnalul de tirare. Si demult nu mai spuneam 6!, presa, etc. Semnalul era simplu: Nash.
-Ce nash ba, ce nash... te crezi la nunta? Ce e aici, sare cu gura primul purtator de chipiu.
-Pai il strigam pe nasul, zice Grasul aratand cu capul spre mine.
-Care esti ba nasul lui?
-Eu sunt, de fapt ai mei l-au nasit, l-au botezat si i-au luat din mot la un an, ma sumesesc eu.
-Sa mori tu... simte caraliul ca e ceva suspect.
-Dar de ce sa mor? Asa este...
-Zi-i ba sarut-mina lu` nash-tu... baga caraliul proba suprema.
-Sarut-mina nasule... ingaima Grasul, care nici macar mamei lui nu ii spunea asa ceva.
Il lamurim pe alde politistul ca nu stim nimic de niciun caft, coboram lejer treptele pina la urmatorul etaj, auzim cum bat ei in usa de la discoteca, ceva vociferari si deodata incepem sa fugim. Tine-te nene...pina in spate la camin nu ne-am mai oprit.
-Te duci si iei bere, ramai dator pe viata fraiere, ti-am pupat mina mai ceva ca la ai mei, a dat Grasul sentinta... Doar nu eram tampit sa il refuz.

Golanasi vs rasfatati

Cant vine furtuna e mai bine sa te dai din fata ei, sau sa o infrunti stiind ca daca stai in ploaie cu siguranta te uzi. Chestiile astea nu sunt foarte filosofice, dar le-au simtit destui pe pielea lor. Primul dintre ei, vecinul meu de la etajul 3, Stefan. Cu un an mai mic decat mine, avea impresia ca toata lumea e a lui, ca isi permite sa faca orice si sa scape fara sa si-o ia peste ochi. In caz de urgenta isi baga in functiune tignalul de copil razgaiat si credea ca scapa daca ii apar parintii in balcon. Se inselase.

La nuc

In spatele blocului era un ditamai nucul, batran, gros si inalt, iar printre radacinile groase cat piciorul meu, care ieseau din pamant, ne jucam cu figurinele de plastic. Soldatei, cow-boys, indieni si cai. Daca aveai o masinuta deveneai eroul lui Sperila pe viata. (Asta daca viata tine cat ne jucam noi acolo.) Nucul a fost taiat dupa cativa ani ca sa faca loc unui garaj de masini. Caderea salcamului din Morometii nu a fost asa dureroasa pentru Silistea Gumesti cum a fost taierea nucului pentru noi. Fetele care erau inghesuite de baieti seara acolo uitasera ca le vede lumea si plangeau. Sperila se uita prostit si nu intelegea de ce e taiat nucul, eu ma asteptam la tot ce are de acum Dumnezeu mai rau pentru noi, iar Grasul incepuse recapitularea injuraturilor din repertoriu. La vremea aia nu ieseau decat vreo 10 minute de injuraturi non-stop, iar in timp a ajuns si la 30 de minute. Fara sa se repete. Polonic era ceva mai pragmatic si facea planuri sa caute un nou loc de joaca. Dar povestea a plecat de la nuc. Si de la un pici cu tupeu mult, gura mare si picioare iuti.

Nori negri

Avea un obicei foarte tampit. Voia cu tot dinadinsul sa se integreze intr-o gasca cu care nu avea nimic in comun. Poate doar ca statea pe scara cu Luca, iar balconul casei lui dadea linga geamurile mele. Ne gasea mereu in spatele blocului, cu jucariile printre radacinele nucului. Avea un tupeu incredibil. Se amesteca printre noi, desi nu il chemam si nu il suportam. Ne arata ce mari chestii are el, luate de mamica si de taticul. Apoi se oferea sa faca schimb, desi nu voiam. Ai lui ii luau tot ce era mai bun prin magazine si mai putin la moda printre noi. Cand vedea ca nu poate razbate... sarea cu gura, ca de ce nu il lasam sa se joace. Ca de obicei, era dublat de gura maica-sii, care statea in balcon sa ii supravegheze jocurile cu copiii.

-Luciii, de ce nu va jucati si cu el, se auzea glasciorul feminin de la etaj, cu mustrarea pentru Polonic.

Asta se simtea aiurea, ca tipa vecina la el si il lasa pe monstrulet in pace. Odata ridicat amicul nostru, plecam si noi. Ramanea razgaiatul singur si radea la noi in timp ce se distra de nebun, singur.

-Auzi ba Polonic...eu ii fut una in cap astuia, sa se duca rostogol acasa la ma-sa. Sta de o juma de ora acolo si nu ne mai lasa. Ia hai la el, si ma duc intins spre pramatie.

-Ba Stefane, gata, hai sa ne jucam si noi....da-i drumul acasa, imi descarc primele rafale de mitraliera.

-Ovidiuuuuuuu, sarea mama precauta... lasa-mi baiatul sa se joace, ca voi toata ziua stati acolo. De ce sa nu se joace si el putin. Nu fi nesimtit ca te spun maica-tii...

-Ti-ar copchilul al dracului sa iti fie.... venea raspunsul printre dinti.

-Ce spui, ca nu te aud, sa nu cumva sa injuri...

- A injurat mama.... urla tzancul Stefan, sa stii ca a injurat ceva....

Babalaul nu a simtit ca de atunci avea nori negri deasupra capatzanei. Venea furtuna.

Primele rafale

Cu tot ochiul ager al vecinei si cu gura ei mare, i s-a dus baiatul batut acasa. Primul care l-a caftit am fost eu. Imi calcase pe indieni, ca voia el sa faca nu stiu ce. Cum indienii erau sfinti, (nu te atingeai de jucariile unui copil de muncitor, ca nu aveau parintii bani sa ii ia altele), a inceput show-ul. Un pumn in moaca, in plin, l-a convins pe Stefanel ca incepea dezastrul.

-Mamicaaaaaaaa, a rasunat SOS-ul rasfatzatului in toata incinta. Ma bate Ovidiuuuuuu, urla ca mielul la taiere pustanul in timp ce fugea spre balconul din care statea sa apara Scorpia.

-Ovidiuuuu, lasa baiatul in pace, a apucat sa spuna vecina in timp ce vedea cum i se scutura praful de pe pantaloni copilului. Praful era scuturat de mine, cu piciorul, din partile moi.

A scapat de mine, dar l-a enervat pe Polonic si a iesit taraboi. Cum nu il putea bate sub privirile vecinei sale de la 3, Polonic l-a asteptat la intrarea in scara si l-a bumbacit serios de tot. Pustiul avea ceva forta, dar nu se putea pune cu Luca atunci cand era nervos. A incercat sa il muste de-o mina dar si-a luat repede palme peste mufarina si dus a fost in casa. Discutia dintre mame a decurs pe un ton foarte neprotocolar, iar Lenush a decis sa ii inchida usa in fata vecinei, era satula de plangeri aiurea.

Mii de traznete si fulgere

Grasul si Sperila treceau prin faza de pirati. Vorbeau mai mereu cu expresii luate de prin carti si filme.

-Pe barba lui Neptun, daca Stefan vine sa se joace aici, acum, pe corabia mea, il ia maica-sa cu farasul de pe jos, trimite Grasul avertismentul ca azi pe nuc va flutura doar drapelul negru cu oase si craniu.

-Saluuuutttt baietii, ma joc si eu aici, dati-va mai incolo, lanseaza Stefan primele ghiulele.

-Te joci pe naiba. Abia am ajuns aici, vii cind plecam noi, sare Sperila cu sabia de abordaj.

-Eu o strig pe mama si va pune ea sa plecati, ca sunteti rai.

-Ia striga ma dupa doamna ma-ta, sa vedem ce face ea, ii spune Grasul, care deja fierbea si facea spume. Nici nu a mai terminat fraza ca i-a trimis un sut in cur mucosului de credeai ca nu se mai opreste pina acasa.

Uragan la dublu

Idiotenia a pornit de la faptul ca vecina era ceva mai comoda in acea zi si isi supraestima copilul, in timp ce ne subestima pe toti ceilalti. Mucea de fii-su statea cu lacrimile facute nod in barba si ea ii spune sa riposteze.

-Stefaniiii, da-i si tu un sut in fund. Ce, doar nu e mai tare ca tine...

NU stia saraca femeie ce poate Grasul cind e dublat de mintea necoapte a lui Sperila. Unul avea ideea sadica, celalalt o punea in aplicare. L-au batut de l-au uscat. Sperila statea in cur, pe o radacina si ii spunea unde si cum sa mai loveasca. Grasul il tinea de o mina si cu cealalta il altoia peste ochi, la ficat, in gura, in nas, unde prindea. Pina sa se prinda vecina care e raportul de forte, copilul arata de parca fusese scapat in masina de spalat Albalux.

-Fugi Stefane, hai acasaaaaaa, rasuna tignalul de retragere.

Era prea tarziu. Sperila a tasnit dupa el, l-a prins din urma si i-a tras pantalonii scurti jos, cu tot cu chiloti. Ramas in fundul gol in plina alergare, pustiul s-a impiedicat de chiloti si dus a fost, pe burta. Nu era copil sa nu rada de fazele astea, rasuna incinta de hohotele noastre, in timp ce vecina isi incerca slabutele cunostiinte de injuraturi pe Steli.

-Barbarilor, lasati-mi copilul in pace ca va bat la fund.

Iar rasete. Ala micul nu mai voia sa se ridice de jos de rusine. In 30 de secunde coborase mama sa il ia. Se propteste in fata lui Sperila, cu mainile in solduri si il mustreaza.

-Daca te trag si eu de urechi, va fi bine mai?

-Tragi pe dracu, eu am fugit... si prinde-l daca poti.

Hi-hi-hi hip-hop

Beton filmuletul asta, cum a aparut hip-hop-ul pe la noi.



Si are si o parte secunda, mai tare ca prima =))

In careu

Cu mic cu mare, elevii stateau stransi in careu. Fusesera tinuti cu forta acolo, sa ii vada pe cei mai mari nenorociti din scoala. Batausi, indisciplinati, fumatori, golani... si cum era sa lipsim noi din toata trebusoara asta? Fetele erau puse in randuri inaintea baietilor, astia le trageau de codite pe la spate, sa nu vada cadrele didactice, iar noi, viitoarele victime eram scosi in fata lor, ca sa putem iesi, sa ne vada toata scoala. Dadeai un tur intreg, al rusinii, ca elevii ceilalti sa stie ce mare pedeapsa ii asteapta daca o iau pe urmele noastre. Cum ajungeai in careu? Simplu ca fuga de la locul faptei si minciuna de dupa.

In recreatia mare
Atunci se intamplau toate prostiile astea. Ne luam la bataie din orice motiv, cu oricine avea chef sa mearga batut acasa. Cautam scandalul ca niste marines care isi cauta curvete in Saigon. Normal ca ieseau cafturi, ca victimele ne turnau si ca eram notati de diriga, la trei cafteli consecutive eram scosi in careu. La o lungime neadecvata a parului, deveneai din nou vedeta scolii. Normal, in rolul de bad-guy. Jucai un poker nevinovat, te turna vreo gagica, iar erai scos in fata si promovat la exemple proaste. Mai bateai un copil pina se duceau colegii sa alerteze profesorul de serviciu de pe palier, iar erai impins in fata. Cand scapai era minunea de pe lume. Sperila nu credea in minuni, asa ca era vedeta scolii, urmat indeaproape de Grasul si de mine. Polonic nu a fost scos decat o singura data, si atunci cu scandal.

Polonic protesteaza
Stateam pe randuri de 4 elevi, iar eu si Grasul eram tinuti aproape de fusta dirigii, sa ne impinga in fata atunci cind venea momentul. Lista cu micro-infractorii se daduse de ceva timp la directoare, care citea cat putea de tare numele elevilor problema. Polonic se ascunsese linistit in spatele unor fete si nu banuia ca va fi vedeta. Culmea e ca eu si Grasul defilasem deja de doua ori. Pentru par lung si tampeniile facute. S-a ajuns si la capitolul manuale si caiete neingrijite. Lista incepea cu Grasul, continua cu mine si se termina cu amicul Polonic.
-Voiasciuc Lucian...
Nimic, nicio reactie, amicul meu facea pe niz-naiul.
-Polonic, hai tata, nu te ascunde, hai cu noi, il incuraja Grasul pe Luca. Asta se facuse mic in spatele fetelor, nu voia sa iasa nici mort.
-Treci Voiasciuc, se aude glasul pitigaiat al dirigii.
-Nu vreau. Ce, eu nu am caiete ingrijite?
-Nu ai. Si scrii urat, laba gastii, se ia diriga de el, care auzea vocea, dar nu o putea localiza, asa de bine se pitise asta. Cinci minute a fost pauza de cautat Polonicul. Gasit, impins cu forta in fatza scolii, asta a revenit printre fete, se repeta manevra si se trezeste Luca in fata scolii. A lasat capul in pamant, umilit de madam Ilie, a facut cativa pasi si a zbughit-o in clasa. O ora i-a frecat ridichea tovarasa diriginta, plus ca l-a dat de exemplu negativ la sedinta cu parintii. Culmea e ca doar el era suparat, mama lui radea de tampeniile dirigii.

Vedetele
Nu ne mai afecta demult careul pe mine si pe Grasul. Aveam asa niste dureri in basca de nu isi puteau inchipui dirigintele ce bine ne faceau. Ne mai dezmorteam picioarele plimbandu-ne printre elevi.
-Fraiere, nu rade ca iti sparg fata in pauza urmatoare, le spunea Grasul tuturor celor care aveau curajul sa il provoace cu un zambet cand trecea prin fata lor.
-Salut salut, ce mai faceti fetele, ma dadeam si eu mare prin fata farfuzetelor care se holbau de parca nu mai vazusera elevi carora sa nu le pese de sanctiuni.
Se obisnuisera toti cu noi, mai putin diriga. Dupa fiecare careu ne strangea in clasa si ne facea capul toaca.
-Tzine mai mertze asa nerusinat pe hol la careu apare si saptamana viitoare in careu, ne anunta de pe piedestal femeia de 1,5 metri.
-Zi-i ma sa ia ceva tare sub cur... sa ne mai lase, se auzea soptit glasul meu.
-Bufnila vei fi in capul listei. Nesimtitule, treci sa iti trag doua perechi de palme.
Nu am vrut si a facut spume o ora intreaga. Cand incepea sa se agite, Polonic si Ion Stoian, care erau in prima banca, stateau cu caietele pe cap. Ploua cu saliva. Singura amintire placuta cu careu a venit abia in armata, cand fumai in careu, stateai asezat in careu, te odihneai in careu, ca asa era regulamentar.

Hai la porci!

Parinitii lui Sperila se respectau. Ca orice moldovean gospodar cresteau de la unul la trei porci pe an. Grohaitorii erau tinuti undeva in afara Onestiului, in niste cocioabe, aproape de un cartier situat dupa liniile de tren. O data la trei zile ii venea randul lui Sperila sa se duca cu o galeata plina de laturi la animale, pentru ca in celelalte doua zile mergeau fratii Gogosar si Rodica. Normal ca Sperila ura din tot sufletul faza asta, asa ca ne cara dupa el. Mergeam cu totii, numai sa nu ne puna sa caram galeata aia de 10 litri din plastic. Putea ingrozitor, iar resturile de alimente si zeama colorata ne faceau sa ne indepartam de el. Peripetiile de pe drum erau insa farmecul acestor adevarate expeditii.

Prima halta...
... era intotdeauna la Podul de Fier, langa un ditamai morman de gunoaie unde misunau sobolanii. Stateam lungiti pe burta, cu prastiile de pietre in maini si asteptam sa apara rozatoarele. Normal ca se foiau de colo-colo si noi ne credeam adevarati sniperi. Trageam pe rand, sa nu ne confundam victimele. Grasul avea un ditamai prastioiul, in care nu punea pietre, ci bile de otel sau de fonta. Victimele nu aveau timp sa mai scoata decat un chitait anemic.
-Vezi dupa maldarul de sticle din dreapta, e unul mare, negru... ii fixam tinta tovarasului meu.
-Taci dracului, ca il iau la mir pe asta, lasa-ma sa ma concentrez.
Intindea de gumele elastice de la prastie de credeam ca isi da duhul, asa erau de tari. Cand pleca bila din prastie izbea de vedeam si picaturile de sange cum sar din animaloiul atat de dezgustator. Nu ne ridicam niciodata trofeele, le lasam acolo, nu suportam sa atingem asa ceva.

Zburatoarele
Sperila era insa specialist in ciori si gugustiuci. Tragea numai in pasarile care se odihneau pe craca sau pe vreun fir de inalta tensiune. Se lauda ca le ia din zbor, dar stiam cu totii ca era cam praf la faza asta, nu lovise niciodata nimic. Era insa foarte indemanatic la tintele fixe, nu avea nimeni recordul lui de ciori doborate din pomii care strajuiau periferiile onestene. Eu il ajutam mereu pe Polonic sa prinda pitigoi si alte vrabiute care isi faceau cuib in tevile groase de care isi legau gospodinele funiile de rufe. Incapeau acolo cate una sau doua, Polonic statea mai mereu cu ochii pe ele. Puneam o caciula in capatul tevii si o tineam strans. Amicul meu lua o coada de matura si impingea puternic din capatul celalat, pentru a speria zburatoarea care ajungea sa cada in caciula tinuta de mine.
-Lasa-i ba naibii, ca pe astia nu ii poti tine in colivie, isi baga gheara in gat si crapa imediat, stii doar. Ce te mai strofoci atata, se lua Grasul de Polonic.
-Nu se omoara ba, esti tu babalau, cred ca ii strivesti cand ii tii in pumn, raspundea Luci, pe care il suspectam ca face trafic si ca vinde pitigoii. Sperila spusese odata ca probabil ii mananca, dar cine statea sa se puna la mintea lui Sperila in faze de astea.

Porcii
Porcovanii lui Sperila erau adevarate vedete. Ii botezasem, ii scarpinam pe spate, sa se faca sunca groasa si soricul moale si ii foloseam de sperietori pentru Grasul. Desi era crescut la tara, traia cu fobia unui porc carnivor.
-Pune ba mina pe el ca nu iti face nimic, nu musca, nu nimic, il incurajam noi.
-Lasa-ma ba Ochi in pace, ce te strofoci atata. Nu vezi ca are ditamai coltii. Daca te prinde de mina, ala esti, ti-o haleste urgent.
-Nu ataca oamenii baaaaaaa, il lua si Sperila la 11 metri.
-Ba boilor, pina si profa de biologie ne-a spus ca porcii sunt omnivori, mananca oameni adica, ce naiba aveti cu mine, se apara eminentul elev care credea ca omnivor inseamna animal ce mananca oameni.
Bine, ca si profa noastra de bio avusese parte de peripetiile ei. La nunta cu medicul veterinar al satului unde preda atunci, a pus ca aperitiv salata de boeuf. Nu a mancat niciun satean, crezand ca e niscaiva furaj de le dadea veterinarul animaleor de la ferma. Stiam toti povestea pe de rost, dar nu prea o credeam, salata boeuf era preferata noastra si trageam sperante ca reteta e veche de la Stefan cel Mare incoace.

Accident cu caine
Doua accidente au fost si ne-au convins ca nu e bine sa ne mai ducem cu Sperila sa isi hraneasca porcii, a caror carne o afuma apoi in spatele blocului intr-o cusca de placaj si lemn denumita afumatoare. Sperila ramasese fara cainele care, chipurile, ii pazea micuta gospodarie. Javreta numita Falconetti era un bun vanator de sobolani, dar si de pui de la vecini si alte oratanii. Careva ii daduse mamaliga cu cioburi de bec si cainele murise urat de tot. L-am cautat pe ucigas doua saptamani dar nimeni nu suflase o vorba. A luat Sperila un pui de caine, sa il invete de mic sa pazeasca avutul neamului. Cu Sisi ne jucam cat se chinuia Sperila sa mai stranga niste stir (buruieni) sa le dea porcilor. Numai ca puiul de caine a ajuns pe acoperisul cotetului de unde nu mai voia sa coboare. Acoperisul era facut doar din cateva scanduri asezate de-a latul si carton cu bitum, de ala folosit la hidroizolatiile cu smoala. Tot Sperila s-a suit dupa catel, l-a luat, dar la coborare s-a rupt o scandura cu el. A nimerit cu tibia de scanduroiul mare al gardului, care tinea porcii sa nu iasa si s-a tavalit de durere vreo 20 de secunde, cu urletele aferente. La un moment dat s-a ridicat in picioare si a luat-o la fuga. Cu tot cu urlete. L-am gasit in spatele blocului, fumand.
-Ce ai ma nebune, de ce ai fugit asa, ne-ai lasat pe noi sa incuiem acolo.... Uite cheile, ii spune Grasul.
-Ia uite aici, zice Sperila, ridica manseta pantalonului si vedem ca tibia lui avea acum o galma, gaura, denivelare, vale, cucui pe dos, ziceti cum vreti.

Accident cu ceferisti
Al doilea accident a fost o inundatie a Trotusului care a taiat principala cale de acces, muscand vreo 10 metri din mal, de se speriase amicul meu ca isi va vedea cotetul plutind spre Siret, cu tot cu porci. Ca sa ajungi acum la el trebuia sa ocolesti pe la gara. Nu ne placea sa ne vada amicii cu galeata de laturi prin oras, asa ca ne tineam la vreo cinci metri in spatele caratorului de galeata.
-Hai ba sa ma ajutati, nu mai stati in spate, se oftica Sperila pe toti 3 chiulangii.
-Stai ba, ca arestam chistoace de tigari, sa avem ce fuma la porci, acolo... il abuream mai mereu, cu capetele plecate de parca eram niste copoi luand urma vanatului.
Trebuia sa trecem liniile de tren si printre ele am gasit odata o cutiuta mica, pe un stalp, inalt de 1,5 metri. Era statie cu microfon actionat de buton, prin care se mai anunta acarii de un tren sau altul. Normal ca ne-am apucat sa facem misto de ei. Grasul tinea butonul apasat, sa pot vorbi, eu ma tineam cu doua degete de nas, sa am vocea asemanatoare cu a crainicei din gara care se afla la cateva sute de metri de noi. Acarii auzeau cam asa ceva:
"-Atentiune, atentiune, trenul accelerat Faurei-Ghimbav-Buftea sosete in statie la linia doi. Trenul va pleca in directia Adjud, Marasesti, Focsani, Ramnicu Sarat. Va rugam atentie la linia doi.
-Zi ba boule si de numarul vagoanelor (asta era Grasul care ma corecta fara sa mai taie microfonul)
-Numaratoarea vagoanelor incepe cu numarul 1, de la locomotiva. Gata, am zis, lasa butonul."
Inutil de spus ca unii de pe acolo au cam disperat si ne-am trezit fugariti de ceferisti. Pe mine si pe Luca nu ne-au prins, dar Grasul si-a furat cateva suturi in cur de mergea ca rata. Credeti ca am mai trecut pe acolo?

Hit and run

Asta era metoda preferata de bataie, cind stiam ca avem in fata adversari mai puternici. Normal ca nu dadeam in aia mai mari cu mult, golanii batrani, ca apoi vedeam noi pe dracul. Le bateam fratii si surorile. Dupa care sa te tii curse de urmarire, ascunzatori, locuri ferite in care sa stam si alte asemenea chestii. Polonic era, din pacate, abonat la greseli, eu la tigani, iar Sperila la finele sale de botez, Iepuroaice.

Polonic, spaima fetelor

Doua din vecinele lui Luci erau de departe cele mai frumoase din zona, Simona si Mihaela. Prima avea frate culturist, la scoala de ofiteri sau subofiteri, cand il vedeam si deja bagam in viteza a treia, cu pedala calcata la maxim. Daca treceam de primul sprint mai aveam sanse sa scapam cu capatana intreaga. Nu stiu cum naiba a facut Luca intr-o zi ca a pus-o grav dintr-o tampenie. Ne jucam cu tevile de cornete, numai ca amicul meu a bagat un sambure de cireasa pe teava. Si direct in fata Simonei s-a oprit samburele. Instant, mainile fetei pe fatza, iar la 30 de secunde ii da si borsul pe nas.

-Minte ba, si-a dat singura cu pumnul in nas, ca sa se dea victima, o da Luca la intors.

Raspunsul vine cu bocete si suspine de la fata.

-Luca, raus fratioare ca e de jale daca ne prinde ala, ii zic ... si o tulim cat de repede putem. Ne ducem insa doar pina in capatul terenului de fotbal de la scoala si ne ascundem acolo. Sperila si Grasul stateau tolaniti pe banca de la scara, ii durea la basca. Nu facusera ei nimic, nu aveau nicio vina, dar nici macar din simpatie nu venisera. Au aparut dupa vreo ora.

-Polonic, ai cacat paiul frate, te cauta ala sa iti rupa capul.

Nu a apucat Luca sa spuna ceva ca s-a trezit cu o mina in gat de la fratele Simonei. Venise prin spatele nostru, nici nu-l mirosisem. Pina sa spuna ceva Polonic, isi luase doua suturi in cur care il dadusea inainte cu vreo 5 metri. A scapat cu atata.

Sperila in the house

Nu stiu de ce si cum, dar Sperila avea cele mai mari belele cu finele sale de botez, Iepuroaicele. Le batea la foc continuu, de parca nu erau neamuri si vecini. Parintii lui trebuia sa tina masa dupa masa ca sa isi impace finii numai dupa cate vaiete, scancete, bocete si lacrimi amare le era dat sa traga atunci cand veneau fetele in casa.

-M-a batut Stelian. Stelica iar mi-a tras o cafteala. Nu ma mai duc la joaca, ma bate nasul Steli, astea erau replicile la moda.

Cand se mai infuria (a se citi afuma) tatal Iepuroaicelor cobora plin de tupeu la noi, sa ne disciplineze. Cum nu il ajuta foarte mult statura, avea cam 1,5 metri... era pasibil sa si-o fure el daca il prindea pe Sperila in toane proaste.

-Bai nasule, de ce dai ba in fetele mele?

-De aia, uite asa vrea muschiul meu, sa le bat zilnic, fara motiv. Te-ai gandit vreodata ca nu si-o furadegeaba, ca mereu cauta cearta si se baga unde nu le fierbe oala? Sa ma lase dracului in pace ca le fut un batalau pe zi, ce crezi... se enerva Sperila, care atunci cind vorbea mult si tare se transforma in stropitoare de saliva pentru cei din jur.

-Ho baaaa, ca faci spume, il linistea Grasul cat de cat, si apoi ii baga un chistoc de tigara in coltul gurii, il calma, in timp ce parintele se uita prostit la tanarul tupeist. Sa fuga inapoi in casa? Nu se facea, mai ales din fata unui putoi. Sa mai sara la scandal? Nu, ca Sperila era nervos, plin de spume, bale si draci, plus ca era cu animaloiul de Grasul linga el.

-Lasa Stelian, sa vedem noi ce zice ma-ta si cu tac-tu de treaba asta, zicea vecinul si pleca spre casa.

-Mi se rupe mie de ce zice mama, daca ma fut proastele alea la melodie atata, ce cred, ca nu si-o fura?

Marea prostie a fetelor era ca isi aratau afectiunea fata de nasic atunci cand nu trebuia. Sareau in spatele lui cand juca poker sau barbut, il strigau intr-una cand el statea de povesti cu noi, sau ii faceau galerie cand jucam Lapte Gros, iar noi faceam misto de el ca are fane. Cum naiba sa nu si-o fure?

Goana cea mare

Cele mai nasoale urmariri au fost ale mele. Bateam tiganusii din incinta cu o abnegatie demna de un aghiotant al lui Antonescu. Tatal lor nu stia foarte multe. Mina pe toporisca, saritura pe geamul de la parterul blocului si uscheala Bufnila ca ti-o furi. M-a urmarit cateva ore bune prin tot orasul. L-am pierdut abia cand am trecut tevile de peste Casin. Cand am revenit in incinta, statea ascuns pe dupa colturi sa nu il vad, dar era sifonat imediat de Grasul si de Sperila.

-Ochi, vezi ca e la scara la Polonic, ridica-te si tai-o ca te prinde ala. Si iar ma fugarea, pina obosea, se oprea in mijlocul strazii si vantura securea spre mine.

-Te prind eu bai Bufnila, iti arat eu tie sa mai bati copchiii mei, lasa ca vezi tu pe grijania ta azi si maine de nenorocit.

-Ba pe-a ma-tii, maine plec la mare, doua saptamani nu ma prinzi tu la Saturn. Sa vedem cum ma bati daca ma prinzi. Ha ha ha ha

Culmea e ca doar eu si Polonic nu ne-o furasem de la tigan, Grasul avusese belele serioase, mai ales ca trecea pe la usa lor cind urca la el acasa, la etajul 4.

Satanisti, metalisti, ciuri-buristi

Balta metalistilor

De ce naiba i se spunea asa? Pentru ca atunci cind venea Trotusul mare lasa o ditamai baltoaca, de dimensiunile unei piscine, linga digul unde obisnuiam sa facem noi baie. Si la baltoaca aia se strangeau rockerii si fetele lor sa faca o baie. Era adanca, aveai locuri mai multe de sarit in cap, iar pe noi ne atragea cu totul altceva. Dan Patrascu daduse zvonul.

-Seara fac unele tipe baie fara sutien...

Ne luase foc tot creierul instantaneu. Grasul si Sperila se lingeau pe buze, Polonic isi freca palmele, iar eu salivam mai ceva decat Homer Simpson in fata unei gogosi cu ciocolata.

-Ba, daca prindem vreuna pe acolo, aia suntem. Sa vezi ce ii fac, o smotocesc de nu o mai stie nici ma-sa acasa, se lauda Grasul.

-Unde dracul ba nebune, ca nu e decat nisip si dig in jur, nu ai unde te ascunde... ma bagam si eu in seama.

-Auzi ba ciuri-buri, nu ma freca tu la cap. Stai sa dau eu de o dezbracata de asta intai si apoi sa vezi ce iese. O duc peste strada ca doar e Perchiul la 100 de metri. O bag in boscheti si aia e, tzaca-paca.

Nu a fost deloc cum spera Grasul, ca socoteala de acasa si aia de pe Trotus nu se prea potrivesc.

Rusinosii

Am plecat de acasa de la ora 11 ziua, sa fim siguri ca vom gasi ceva oameni pe acolo, pe la balta metalistilor. Canci. Nu era nici dracul pe coltul ala de dig, dar in zare, la locul nostru obisnuit de baie forfoteau gagicile. Ne-am dus cu pas vioi sa agatam niscaiva purtatoare de bikini, dar a iesit prost. Erau vreo cateva pirande cu tzatzele libere in vant care isi spalau caii si covoarele in cascada mica de linga dig. Am ramas interzisi, iar Sperila a dat-o imediat pe limba lor.

-Has me carestes fa Pirando, ia dracului caii de aici ca nu mai pot face baie la vale. Numai jeg si detergent e in apa asta, ce dracu faceti?

-Has mo mij bai puradelule si imputitule, ca ai ramas fara apa acasa si vii aici sa te speli. Na, fa baie jegosule, spune cea mai batrana si mai neagra, dupa care isi ridica fusta sa i se vada tot, pina si maruntaiele, si se usureaza in apa.

Am belit toti ochii cat cepele, dar singurul cu prezenta de spirit a fost Polonic, care a luat o piatra si a aruncat-o dupa ele. Sa te tii potop de injuraturi, amenintari si expresii balaoachese. Ne facusera de bafta, nu veneau nici metalistele, ne-am luat talpasita pe dealul Perchiu, sa culegem coarne si alte tampenii.

Revenirea

Am revenit pe seara la balta metalistilor. Doua blonde spalacite se atineau de vreo 5 pustani cu inceput de pleata si urma de cas la gura. Cand am aparut noi, instant li s-au marit retinele. Grasul detinea ditamai plosca de votca Saniuta, in buzunarul meu de la piept se vedea pachetul de tigari Assos, iar pletuta lui Sperila le dadea semne prietenoase in vant. Au tabarat pe noi ca tiganii. Ca sa le dam o gura de votca, ca sa le dam tigari straine, ca ei au doar Carpati si Snagov, cacaturi de astea. Mi se facuse lehamite, cand o blonda s-a bagat in sufletul meu si mi-a zis sa ii dau sa fumeze din tigara mea. I-am lasat-o pe toata, m-am dezbracat si m-am aruncat in apa. Era mai calda decat in Trotus, asa ca ... cinci minute mai tarziu toti 4 jucam prinsea in apa. S-au lasat si ele fara sutien, dar am fost dezamagiti. Aveau platfus la piept, iar seara Grasul se lauda ca el are tatele mai mari decat metalistele.

-Auzi ba Ochi, o fi de la muzica aia tembela, de la decibei (nu stia ce is aia decibeli) de li se dau tatele inapoi.

-Nu ba, sunt virgine, ca altfel li se mareau, se baga si Sperila in disputa academica. Daca le babardim, aia suntem, li se lasa tatele si se fac mai mari.

-Nu, nu am curaj sa fac de astea. Mi-a spus mie o tipa ca daca o dezvirginezi sunt 90 la suta sanse sa ramana gravida, e ceva cu sangele care curge, lamureste Grasul beleaua. Le lasam pe mina alora apoi ne bagam si noi la ele la fofo.

Nu stiu cum naiba dar am ajuns amicii unora de pe acolo si am primit tot felul de confesiuni care de care mai tampite.

Satanisti? Pe naiba

Metalarii de la Targu Ocna, Onesti si toata zona aia a Vaii Trotusului au fost mereu indicati drept satanisti. Naiba stie de ce, ca noi nu am dat niciodata peste asa ceva. Erau unii care se credeau ceva mai radicali decat prevede legea, dar de fiecare data cand ridica vreunul ciocul isi lua o vasla peste ochi de la Grasu, care linistea orice chemare diavoleasca din capatana ascunsa sub plete. Doua au fost cazurile care sa se apropie cat de cat de asa ceva. Primul era un agarici de metalar care ii taia gainile bunicii si apoi se lauda la noi, ca atunci cind ii smulgea capul galinaceii spunea ca e jertfa pentru Satan. La 2 ore dupa sacrificiu, halea din copanele sacrificate mai ceva ca un caine la oase. S-a calmat dupa doua scatoalce de la Grasul, care nu putea accepta abaterea de la dogme. Decat cand era beat. Umbla de Inviere chitrofanit printre morminte, sa stranga bani, si se lauda oricui ca vrea sa o aiba pe Stela rastignita pe o cruce, in cimitir. Stela era o tigancusa plecata la Sexy-club in Bucuresti, iar Grasul ramasese cu gandul la ea. Beleaua lui venea a doua zi dimineata, cand i se povestea ce facuse si atunci se pocnea cu capul de masa de sah din spatele blocului, jurand ca in veci nu o sa mai bea.

Vacanta cu broasca paranoica

Bate vant rece din baltaaaaa.... la Braila-n port

Scurta vacanta. Braila, Onesti, Bucuresti...adica back to work. Dar am ramas cu un gust de fripturi de porc pe limba, ceva de speriat. Pe scurt, la Braila era frig. Batea un vant rece din balta, vorba cantecului, ... de mi se lipisera urechile de craniu si blestemam clipa cand am acceptat ideea de plimbare romantica pe faleza cu Micro. Noroc cu barurile deschise in orasul lui Panait Istrati, atfel mi-ar fi zornait bilele precum zarurile, de la frig. Si noroc cu mama Micro-Oakai, care face o tochitura de zvarli cu caciula in caini. Si are al batran un vin negru... bun de dus grasimea pe gat la vale... ceva de speriat.

Placerea a fost scurta, dar intensa

Cum tot ce e bun trebuie sa tina putin, am stat doar 2 zile la Braila si am luat un buz catre Onesti. Si mai frig acasa. As usual, cand se strange neamul... cocosul de serviciu e al meu nepotel, Serban Bufnila, cel mai galagios copil la ora 7. Eu nu am albit, dar pentru sor-mea nu bag mina in foc. Si alte mancaruri moldovenesti, si o revedere cu Claudiu si distractie. Dar nici aici nu poti sta mult cand tzipa munca dupa tine. Asa ca am ajuns iar la Bucuresti, unde dupa cateva zile am facut jonctiunea cu Micro, care abia se mai vedea de sub bagajele aduse de acasa.

Cine bate ziua in fereastra ta?

Munci de la 9,30 la 14. Sau 17, cum a fost pe 2 ianuarie. Mai un telefon dupa Mitica in Dubai, mai o convorbire cu Loti Boloni si amanarea altui interviu, o placere de Sarbatori la munca. Dar timpul se taraste altfel zilele astea si totul pare ok. Mai putin Micro. A mea gagica traieste cu impresia ca o sa moara injunghiata de cine stie ce infractor care va intra peste ea in casa. Nu conteaza care casa, a cui este si de ce, apartament sa fie. Treaba a decurs asa:

Tarait de telefon, raspuns, etc. Urmeaza bocete, tipete, istericale, de credeam ca se termina lumea, am inundatie sau s-a taiat Micro la un deget. Lamuririle vin printre suspine.

-Oviiiiii, e cineva in casa. (De parca nu mai stau cu Olt si Melc)

-Asa, si....

-A plecat Melcul, a lasat usa deschisa, a intrat careva in casa. (Patit fiind cu aceeasi persoana si aceeasi situatie, cer detalii)

-Nu stiu cine a intrat, dar e careva in casa. Cum de unde stiu, ca am auzit zgomote. Da, zgomote ciudate. Niste pacanituri.

-Chill Micro, nu e nici naiba, iar te sperii de aiurea, suna pledoaria pentru normalitatea la cap pentru broscuta imbracata in pijamale roz. Nu a tinut, a mai bocit 3 minute, am inchis, am sunat mai apoi.

-Cum e Oaki, e ok tot?

-Nu, nu e nimic ok. Am gasit niste lemne in camera, am baricadat usa cu ele, sunt disperata.

-Ma Oaka, nu e nimeni ma, uite stai cu mine in telefon si iesi pe hol. Striga, ia briceagul ala in mina, just incase, si iesi pe hol.

-Nu ies nicaieri pina nu vii tu acasa. Am mai pus un lemn in usa. Si e sigur careva in casa.

-Bai oaki, au si astia, infractorii, Sarbatorile lor, nu vin aia dupa tine acuma.

-Ba vin, ca am tras cu okiul pe geam la Paul in camera si era dezordine.

-Dar cand naiba e ordine ????

NU am rezolvat nimic, mintea femeiasca e dura de tot, nu razbesti la ea cu vorba buna.

Epilog

Ajung acasa pe la 17. Ii iau si o ciocolata (food for the brain) si sun la usa. Dau si bip, sa stie ca eu sunt. Nu de alta, dar incuiase usa metalica de sus, nu intram desi aveam cheile la mine.

-No... e cineva acasa? A intrat careva peste tine? De ce deschizi asa greu?

-Nu puteam sa mai dau lemnele la o parte din usa, de aia zice Oaki cu o fatza spasita.

-Pai bravo ma fetita... ti-a ramas mintea in vacanta? Pedeapsa, tu speli vasele.

Normal ca m-a boscorodit, dar a spalat cu stoicism oala dupa oala si farfurie dupa furculita. Intr-un final, stateam amandoi linistit in pat, ne uitam la Simpsons, si auzim ceva zgomote. Reactia mea vine instant...

-Da... intra, care esti?