Pierdut baba. O declar ... zuzu

Pai de ce se cheama asa acest post? Pentru ca am ascultat La Chilia in port de am innebunit. Si o gasca de alte muzici lautaresti, tarafuri si fanfare. Si pataniile au fost si ele demne de Romani..stan. Ca numai tara europeana nu ne putem umi. Incepem...

Baba, unde e baba?
Plecare in pripa cu Paul si Oaka. Melc si Nucu s-au tras pe cur ca ... melcii pe bala si am ramas doar 3 muschetari. Noroc de Mumu si Georgiana ca s-au oferit sa vina din Voineasa in Brezoi sa mancam un gratar si sa bem un sprit. Altfel... petreceam in 3 vineri seara. Dar pina seara a fost drumul. Plecare la 12 din Bucuresti, cu autocarul, prima oprire la Pitesti. Se duce lumea la wc, la chioscuri, noi la tigara, pleaca autobuzul. La iesirea din Pitesti, soc si groaza, spaima si tipete. Lipsea una bucata babutza. Colega ei de scaun spunea ca nu stie ce e cu ea, o fi ramas pe jos. Opreste soferul ditamai autocarul, vine sa vada grozavia. Baba lipsa. Haina acolo. Pe scaun. Poseta babei...tot acolo. Baba lipsa. Chiraieli, vaicareli, ca intarziem, ca hai inapoi dupa ea, ca arata asa si asa, un cor de vociferari si masina face drum intors in autogara. Dam o tura de autogara, baba nu se vede.
-Care e frate baba aia, ca nu o vad, se plange manuitorul de covrig angajat sa ne duca la destinatie.
-Nu o vad, sare colega din fata scaunului de unde babaciunea atomica era lipsa la apel.
-Cum arata?
-In negru, cu par alb, cam la 60 de ani.
La naiba, pe peroanele din autogara, numai bunoace de 30 de ani, cu puradei dupa ei, cu barbatii, alea alea... canci babeta.

Nervi de sofer si roman intarziat
La faza asta nu a mai putut sta soferul jos.
-Domle, sigur e haina ei, sigur e poseta ei? Sa nu fi luat femeia un taxi sa ne urmareasca...ca se duce acum direct in Valcea. Si nu ne gaseste acolo...
-Da domnu sofer... raspunde babutza din fata scaunului cu pasager lipsa. E haina ei aici, o tin minte ca si-o asezase pe scaunul meu, deasupra, si i-am spus sa o ia de acolo, ca ma deranja, mi-o pusese in cap.
-Domne, ce mama naibii, dar chiar nu a vazut-o nimeni, colega ei de scaun?
La care colega, o alta babaciune ... blonda si pasiva precum un peste la uscat... vine si ea cu o replica de ne scoate din ceata.
-Nu e colega mea. Nu stiu unde e si ce a facut ca nu ii tin eu evidenta...
-Dar bine doamna, mai sare un pasager, cum e posibil sa stai asa, sa nu o vezi ca lipseste si sa nu spui nimic? Saraca femeie, cine stie unde e acuma?
Brusc, se elucideaza misterul. Sofericiul tinea haina in mina, se uita ca boul la poarta noua pe geam, cautand sa zareasca o baba tremuranda, cind apare o matahala de femeie alba in cap si cu chef de scandal de pe scaunele din spate.
-Alooo, domnule, ce faci cu haina mea? Las-o jos acolo, ca eu am lasat-o.... ala e locul meu platit, m bilet cu loc pe el.
Normal, autocarul a fost dat pe silent cateva momente, dupa care a izbucnit nebunia.
-Nu iti e rusine cucoana? De 10 minute intrebam de haina asta...
-Mai femeie... de ce nu ai zis nimic?
-Babooo, tu esti sanatoasa la cap? Te cauta tot autoarul si tu taci acolo, pe locurile din spate?
-Nu ti-ar fi rusine babeto?
.... Cam asa a mers fondul sonor cateva minute bune, dupa care baba a explicat totul. Se dusese sa doarma pe scaunele libere din spatele masinii. Cat despre scandal si taraboi....NU am auzit domne, nu stiam ca pe mine ma cautati.

Onesti...final de concediu

De la Sulina am ajuns la Braila si de acolo acasa, la Onesti. Normal ca faza cea mai tare a fost cand am iesit cu Claudiu Stefanescu la o bere. Cam cat umor are Claudiu? Pai vedeti in poza de mai sus, poza preluata de mine de la el de pe site, www.onestionline.ro
Ce sa ii faci, cind vezi semne trasnite, le arati lumii. :)

Sulina... la pescuit

Anul asta nu am mai pescuit la fel de mult ca anul trecut. Dar cat am dat la peste a fost distractie. Mai ales daca o ai pe tine pe Oaki, mama natura pentru pesti, si pe Olt, un soi de aliat al pestanilor nehaliti. Sa-i dam drumul.

Pe canal
Cand mergi la Sulina, e musai sa pescuiesti pe canalul de linga plaja. Daca te-ai incins prea tare dai o fuga la mare si tragi o baie, daca vrei umbra... gasesti, locurile de pescuit sunt insa mai rarute, ca au inceput toti nebunii sa isi lase salupele pe canal in timp ce ei se duc la o baie in mare. Ne strecuram, eu si Paul, intre cativa boscheti, aleg un loc cu stufaris linga noi, ca acolo sigur sta platica. Iau o bucata de paine, o inmoi cu apa si o dau Olteanului la framantat. Dus la pescuit cam la fel de des pe cat se duce un peste la plaja, Olteanul asteapta sa ii fac undita, adica sa ii pun montura pe ea. O preia si incepe sa dea la pesti. Tragea ca la balamuc. Pestele, ca Paul tragea de undita cum stia el. Cind o vajaia din apa de ma speriam eu, cind o ridica simplu si incet, fara sa intepe. Normal ca nu avea niciun peste. Mi-am pregatit si eu varga de 4 metri, preferata mea, si da-i la pesti.
-Ce ba... daca nu prind eu crezi ca tu o sa iei vreunul? incepe Olteanul bascalia...
Numai ca pestele pune botul la bucatica de paine. Pluta sensibila de balsa se duce la fund, intep si scot. Platica. Cam cat palma. Alta boaba de paine, alta trasatura, alt peste. De 4 ori am repetat figura si Olteanul amutise. Pesti se zbateau linga mine, pe mal, in nisip. Nu pentru mult timp, ca a venit Oaka.

Oaka strikes again
Acum un an, gagica mea se plangea ca ii mananca pestii painea din carlig si ea nu ii prinde. A uitat insa repede de cearta lor de acum 12 luni si cum a ajuns pe balta, a inceput sa ciripeasca...
-A tras? Ati prins? Da? Unde sunt? Da-le drumul ma Oviiiiii... si a luat toti pestii de pe mal si i-a bagat inapoi in apa. Mari, mici, platici, rosioare, nu conta. Le-a dat drumul la toti, apoi si-a luat undita din mainile Olteanului care arata mai degraba chinuit de pasiunea pescuitului decat subjugat de vraja prinderii pestilor. Adica omul suferea clar. Pestii nu sar pe mal, iti mananca painea iar Paul ar fi avut vreo 3 sau 4 injuraturi in varful buzelor special pentru ei. Cum era de asteptat a inceput sa ma toace la cap.
-Ba moldovene, hai ba sa bagam o bere la terasa. Il sunam si pe Stefan, vine si el... stam ca baietii.
-Mai stai ma sa luam un peste, doi. Daca vrei, iti fac cealalta undita, aia de 5 metri si te distrezi.
Pe naiba. Ii ardea Olteanului de pescuit cum ii arde cainelui sa linga drobul de sare. A primit ajutor de unde nu se astepta.
-Ovii.... hai sa mergem si venim maine sa pescuim, cu rame, nu cu paine, ca asa nu ii pot prinde... Da, era Oaka, nemultumita ca dupa atata timp pestii nu voiau sa i se arunce singuri in carlig. Ea de fapt nu pescuia. Ea hranea platica. Le dadea paine. A trebuit sa strang tot, desi nu ma tragea inima, ca peste era destul acolo, si sa ma duc dupa ei. Baie in mare, bere la terasa. Oricum, cind am plecat, m-am uitat cu coada ochiului la balta. Vreo 3 pescari se ridicasera si se duceau sa imi ia locul.

Rame
Daca vrei rame negre de namol, la Sulina, cauti niscaiva localnici si cumperi. Gasesti 60 de rame mari si groase la pretul de 20 de ron. Iti aduc oamenii o galetusa si ala esti. Faza nasoala e ca nu i-am mai gasit, desi am tot dat ture pe la piata si pe balta. Nimic. Si musai sa fi avut rame, pentru ca Oaka nu voia sa mai bage un bob de paine in carlig.
-Bibanul nehalitul, pe ala vreau sa il prind si nu trage la paine, doar la rama. Asa ca trebuie sa luam rame, nu Ovi....
Da. Trebuia. Si ea si Olt aveau un chef de pescuit cu paine de nu se putea. L-am luat si pe Stefan cu noi si aia am fost. Ajungem la fostul meu loc de pescuit si da-i. Cauta rame. Nimic. O luam usor pe firul apei, sa gasim un pescar cu suflet mare si rame de dat. Primul... o baba tapana, cam cat mine, cu o varga de aproape 6 metri, lunga si groasa ca o matura de viteza din Harry Potter. Cucoana se ascundea sub o palarie de soare cu boruri extrem de largi, de credeai ca e foaie de cort. I se vedea doar un pic din barba si o jumatate de mustata. Trec de ea, simtind ca nu e ceva la locul lui in imaginea asta. Gasim un tip si o tipa cu unditele in balta si le cer cateva rame. Inimi de mame, ne ofera o cutiuta plina. La intoarcere, i se nazare ceva lui Stefan si ii da un Sarutmina politicos matusalemicei matusici cu parul in mina.
-Sasrutmina doamna. Fiti va rog amabila, ca draguta deja sunteti, aveti cumva cateva rame care sa va prisoseasca. Suntem si noi niste amarati de turisti care vor sa se distreze inmuind betele in apa asta...
Pe un ton aproape la fel de mieros, desi nu o credeam in stare, a dat si babaciunea raspunsul...
-N-aaaaaaaaaam, dragul mamei... la paine dau si euuuuu
Se vedea galetusa de rame de la o posta, dar am decis sa mergem mai departe. Oricum baba nu prinsese nimic de cinci minute de cand ne uitam la ea.

Oaki, vanator de pesti
Luau Stefan si Oaka biban dupa biban. A vrut el sa stranga vreo doi, in punga, dar daca e Oaka acolo... e ca la Green Peace, nu poti pastra un amarat de peste, pe toti ii arunca inapoi in apa. Din cand in cand isi facea timp si venea sa ii vada pe ai mei. Lua platicile si le arunca in apa fara sa mai spuna ceva, se stia ca asta face. S-a plictisit Paul si a plecat singur la terasa. Prefera o bere rece unui pescuit oricand. Ceva mai putin plictisita, Oaka si-a scjimbat doar locul de pescuit. Si s-a dus la pod. Sub el, pestele statea lipit de piciorul podului. Acolo a lansat si Oaka. A agatat undita de vreo cateva ori, a prins vreo doi, dar marea distractie era vanatoarea de peste. O vad ca ia undita de cotor si impunge cu ea in apa de parca avea sulita. Ce mama naibii?
-Oaki...ce patisi fata?
-Vanez pestii. Uite-i bagabontii cum stau aici, in gasca, carduri carduri. Eu iau varful unditei si le stric gasca.
Pescuit de broasca, ce sa ii faci. Cert e ca a fost ultima partida de pescuit la Sulina. Nu am mai avut chef apoi. Ne-am distrat in mare, am rupt terasele, am bagat gratare si plimbari. Au fost multe episoade mici si simpatice, pe care o sa le documentez, cu poze... mai incolo.

Plecarea din rai... sosirea, ca la romani

Am plecat din Sulina. Nu fara regrete. Ne venea sa ramanem inca o saptamana. I-am si spus lui Andrei. Avea insa alti amici care asteptau sa ne ia locul, asa ca... am plecat. M-am urcat plin de spume in rapida si a dat ditamai vedeta peste mine.

Vedeta p... uncte, puncte
Dimineata, ora 9 fara cateva minute, nava rapida e gata de plecare, dar mai intarzie putin. Vorba aia, asteptam ditamai vedeta. Care a si sosit. Anda Adam, cu 2 zuze dansatoare, barbatul de rigoare si una bucata muma-sa vedetei. Toate farfuzele erau echipate la fel. Parul strans in coada, la spate, okelari cat masca de sudor pe fatzau, un kil de ruf pe bot si mers de fitzoasa care se duce la buda in Bamboo, stiindu-se admirata de toti caocalarii care au mostenit banii parintilor. Dupa care a venit miraculoasa demonstratie de bun-simt. Si-a scos gasca haleul de la papornitza. Adica in loc de praz si slana, aveau omleta. Dar la fel de urat pute intr-o incapere mica in care tocmai a fost oprit aerul conditionat. Ce sa le spui ma frate, nu ai cui, nu ai cu cine. Niste...vedete. Da-v-ar cufureala sa va dea omleta aia.

Inceput de cosmar
Era Ziua Marinei, la Tulcea se faceau demonstrative armate, adica o vedeta militara ataca o alta, asta o respingea, munitie de manevra, totul descris la portavoce de un amarat, lume ca la balci, mici, gratare, bere, tarabe, stegulete, baloane, turisti plecand spre delta, turisti venind din delta, gura-casca, suti de buzunare, straini cu ochii cat cepele privind spre apucaturile noastre, tiganusi la ciordit bagaje, chelnerite sictirite, bere ametita, ....Romania pitoreasca. Iau Olteanul si Oaka, stam la cozi la bilete, noi spre Braila, el spre Bucuresti, ... terminam. Trantesc rucsacii linga o masa libera la crasma de linga autogara, ma duc si comand 6 mici. Simteam un gol in stomac, ceva de speriat. Olt ia si el 6 mici, Oaki vrea doar apa plata. Ma duc la Madam Matahala, o femeie cat 6 care manevra de zor un gratar de mici. Comand, si astept. Incarca pachidermul 10 mici mititei pe o bucata de carton si ii numara. De 3 ori. Atingandu-i pe fiecare cu furculita, poate-poate mai scad la gramaj. Prima oara e de inteles, a doua oara... hai, treaca-mearga, dar cand am vazut ca numara de 3 ori m-a izbit foamea in cap, mi s-a dus rusinea naibii si m-a bufnit rasul.
-Catz` mai vretz` domnu?, ma intreaba elegant cucoana printre cele 3 cioturi de dinti pe care le mai avea in gingii.
-12. Adica mai aduceti inca 2.
Ii ia, ii pune, ii mai numara o data si apoi ma miluieste si cu mustarul si chiflele. Face ea un calcul scurt, ies 24 de lei. Dau banul, iau marfa, ma duc la masa si ma ridic iar dupa bere. In drum, eticheata mare de tot... micul era 1,5 lei. Fac matematica. Mult in plus imi luase baba. Revin la ea. Ii spun ce si cum, de ce si pourquoi.
-E Sfanta Marie azi, am saltat pretul la tot.
Bravo Bufnila, traiasca-ti pestii din parcul Titanii, dar tu unde credeai ca esti? Bine am revenit in Romania. Numai ca am refacut calculul si am observat ca imi luase bani mai putini. Nu i-am mai dus diferenta. Asa fac eu la Sfanta Marie, las lumea sa se pacaleasca.

Infern, cosmar, canicula si... brazi
E fierbinte in Dobrogea. Rau de tot, mai ales daca e 15 august si tu te deplasezi de la Tulcea la Braila. Intr-un microbuz fara aer conditionat. Mama... cum a fost... ca in gaozul unei negrese tinute cu curul pe plita la Ecuator...asa de racoare imi era. Iar cum niciun necaz nu vine singur, a inceput si Oaka sa se planga de caldura, de parca scria pe undeva pe mine ca sunt aparat de aer conditionat. Am rabdat-o si pe asta. Am vazut insa muntii Macin si credeti-ma ca a meritat. Noi mergeam in viteza pe soseaua aia incinsa ca o clatita si la cateva sute de metri vedeai pintenii de munte ros, dar acoperit de brazi. Da da, la caldura aia, brazii stateau infipti de parca erau acolo de cand hau, la fel de banali precum palmierii lui Aghaton la Mamaia. Cand am ajuns la Braila, am spus ca mai traiesc o viata. Am coborat din bac si dus am fost. Ne asteptau parintii Oakai cu apa plata rece, pepene, bere, vin, mancare si un ventilator. Povestim noi de restul si mai incolo.

Pssst, Base... da si tu un foc?

Linistea Sulinei s-a dus pe apa Dunarii in timp ce s-a derulat niscaiva sarbatoare denumita, cum dracu altfel, decat Zilele Sulinei. Adica aveau lipovenii prilej sa bea si au decis sa bea mai multe zile, nu doar una. De data asta a venit si primul spritangiu al tarii la festival: B...ufnila Ovidiu. A, da ... a fost si Basescu. De doua ori.

Prima
Lasasem unditele in umbrar, pe Olteanul dormind, mi-a luat gagica si m-am dus la cumparaturi. Mai un pepene, o vrajeala, de ale gurii, etc. Ne intorceam de la piata pe faleza Dunarii, cind apare ditamai hardughia ca din neant, pe valuri. Mai sa fie... MURESUL, nava de protocol a defunctului Nea Ceasca. Pai frumos ii mai sadea pe apa. Vapor cat China, cateva etaje inaltime, lume pe punte ca la balamuc, lume in fata noastra pe faleza...si mai si, eu cu gura cascata, iar linga mine Oaki isi belea okii mai ceva decat ceapa rosie, aia mare, de balta.
-Ce mama dracului cauta vaporul lui Ceausesc aici, incep eu sa ma mir si audio, nu doar video....
-Habar nu am. Asta era ancorat la Braila, pe faleza, la mine... ma "scoate" Oaki din mirare.
Din fata, puhoi de lume, imbracata ca la balamuc. Sau festival, daca vreti. Localnicii o pusesera de o parada a costumelor populare. Si sa te tii. Curgeau grecii cu ciucurasi la incaltari, lipovenii cu barbi imperiale, tatarii cu niste veste decupate parca din filmele cu Jackie Chan, gen China Emperor. O splendoare pentru ochi. Am preferat sa evitam aglomeratia, ne-am dat deoparte si am privit, mers acasa si da-i un mic dejun. Suna telefonul pe la 13. Georgel, din redactie.

Baaa, ce ti-a zis Basescu?
-Aloo.... ce faceti domnul Bufnila?
-Alooo, sa traiti... bine, zic eu stiind ca Georgatos e fan declarat al piratului ajuns acum la Cotroceni.
-Pai ce faceti domle, cum va merge la Sulina?
Apuc sa schimb cateva cuvinte despre dulcele trai patriarhal din delta, despre feluritele mancaruri care se lipeau sub forma de grasime pe mine, despre vinul de Niculitel care imi spalase creierul, dar si praful de pe gat... cand vine intrebarea...
-Si, presedintele ce ti-a zis?
Nu prea stiam eu daca face el misto sau nu, asa ca am dat-o la intors...
-Care presedinte, Mumu... intreb eu despre Mumu, presedintele de care tara nu are nevoie, dar care conduce Comitetul nostru.
-Nu baaaa, e Base la Sulina...
-Sa mori tu... ce dracu vrea asta, nici aici nu scap de stire, de el, de astea?
-Lasa ba, ca e si el in vacanta, ce vrei....

Base, ai un foc?
-Ovi, eu ma duc cu austriecii la muzeu, apoi ne vedem pe terasa la Marea Neagra, dupa ce iei tu biletele pentru rapida, face Oaka programul de seara. Il iau pe Paul si dusi suntem la salupa, pe faleza. Intru, achit 3 bilete, rezerv locuri, si cind sa iesim, ne spune un vaporean...
-Va vad baieti tineri, mergeti la Marea Neagra, ca a venit Basescu si voi sigur ati votat cu el...
Al dracului matol, statea inchis in salupa, la aer conditionat, cu inca 3 mateloti de apa dulce, sifon si vin...dar stia el cu cine am votat.
-Zi Oltene, bagam o capatzana acolo, sa vedem daca e Base?
-E pe dracu, cine stie ce visase matolul ala...
-Hai, ma, ca si asa tre sa vina si Oaka acolo, la suc cu austriecii.
-Hai
Si ajungem. Si aud orchestra cantand. Si ma frec la oki, ca era ora 17 si tiganii aia grasi de la orchestra nu deschideau ciocul pina spre 19 incolo cind apareau tantarii. Si intram. Si culmea, mai erau mese libere. In jurul lui Base roiau chelnerii ca mustele la rahat. La masa noastra... noi doi. Nu se apropia nici macar o privire de chelner, darminte vreun astfel de personaj. Unul ii cara mujdeiul presedintelui, altul apa, altul paharul de apa, unul servetul, altul lingurita. O gasca de turisti incinsesera deja un dans in fata lui Base, sa vada chiorul ce bine se distreaza mocofanul la Sulina. Canci, nici macar o privire de la okiul cel bleg nu au primit. Cheliosul isi aprinde tacticos un Dunhill negru, iar eu imi aduc aminte ca nu au venit chelnerii, ca sunt nervos si ma caut de un Lucky. Il pescuiesc din poseta mea neagra (manly purse, vorba Oakai) si ma caut de foc. Canci.
-Oltene, da un foc tata, ca iar te-ai spalat cu aracet pe degete si am ramas fara foc...
-Ce vorbesti ma, de ce ma cauti mereu pe mine de brichetele tale?
-Pentru ca tu le ai mereu.
De data asta nu a fost asa. Nu aveam foc, nu aveam chelneri, dar aveam draci si pofta de o bere. Ma multumesc sa ma intorc la vecinii de masa si sa le cer un foc.
-NU FUMAM, ma informeaza o voce care venea dintr-un trup musculos. Ma uit bine... 3 baieti in tricouri albastre cu steagul Romaniei brodat pe piept, cu muschii stand sa rupa tricourile, ochelari de soare si pahare de suc in fata.
-E bine ma, nimeni nu mai fumeaza, barbatii beau doar suc si se uita la tine de parca sunt intoxicati cu plumb. Hai dracu de aici, s-a stricat si Sulina, ma informeaza Olteanul si se ridica de la masa.
-Auzi ma, crezi ca apuc sa ajung la masa lui Base sa ii zic sa imi de aun foc, uite-l ce fumuri scoate...
-Da, da... ajungi, dar nu stiu in ce stare....Hai acasa, da-l in spanac.
Si dusi am fost. Pe drumul spre mare am vazut cum se ridica deasupra Sulinei un elicopter alb cu albastru. Cel dintai pirat al tarii pleca.
-Adio si un praz verde, ne vedem la Bucuresti peste o saptamana... si am mai baut o bere si am mai facut o baie.