Noapte de betie
Studentie. Anul 2. Era crancena seara aia. Cald afara, desi ar fi trebuit sa ne afisam in geci la Sibiu. Chef de matoleala cat incape. Pe Melcul il lasase femeia. El bea de suparare, iar eu si Olteanul combateam alaturi de el, din camaraderie. Cum sa lasi bunatate de student la Jurnalistica sa se imbete singur... nu se face asa ceva intre prieteni. Asa ca harta Romaniei in formula completa (Moldova, Ardeal, Olteania) chitrofanea din berile de la barul Indigo si facea cu randul la buda. Pina a disparut Melcul afara si au aparut Margot si Luci. Hai sa mai bem si cu cuplul minune. Margot e o colega nebuna de an si de grupa, care la pranz maninca o bere pe putin. Luci, rocker si el, e un tip asa de tacut pe cat ii e femeia de guraliva. Cind e scos din sarite ii scapa cate un "God damn it, woman" si totul reintra in normal pentru urmatoarele 60 de secunde. Asa ca am baut si cu ei.
Pierderi
Dupa 20 de minute, prin ceata lasata de bere si votca s-a ivit o idee nasoala in capatzana subsemnatului. Lipsea Melcul. Cautat, gasit, in afara barului. Incalecase o glastra de flori si era mai trist ca o zi de februarie in Londra. "Nu am nimic, lasa-ma sa imi revin" primesc comunicatul de presa din partea amicului, asa ca ma bag din nou la beruri. La 5 minute insa, trimit Olteanul dupa el. Revine Paul cu o moaca de speriat....
-Baaaa, asta e grav de tot. Boraste in glastra aia de flori si de leagana ca un cersetor de pe centru. Nu zice decat "Am pierdut-o, am pierdut-o".
Era vorba de Ramona, iubirea care il storcea pe Dan Brumar al nostru de toate resursele. Si mai era timpul sa facem o interventie, sa vedem cum naiba il scoatem din starea aia si din glastra cu flori. L-am smuls cu greu, i-am mai tras o bere in freza si am ajuns la concluzia ca e pierdut pe seara asta. Luat Melcul de dupa umeri si tarat acasa. Lasat in canapea si plecat iar la baut cu cei 3 ramasi pe baricade.
-Hai la strip-tease baaaaa, incepe Olteanul cu ideile marete. Margot si Luci erau de acord, asa ca hai.
Latino
Asa se cheama barul in care am aterizat. Custi pentru farfuze, bere pentru noi, Silva neagra, sa ne imbatam mai repede. Margot studia farfuzele sa vada scheme noi de aplicat in numerele ei de striptease pentru Luci, noi studiam cu totul altceva. Pauza de dans pentru clienti. Si se dezlantuie uraganul oltenesc, botezat de meteorologi si parinti cu numele de Paul Cristian Dimulescu. Pasi de step, break, conga, cha-cha, tango, vals, de toate stia berea din Paul. In bermude, cu adidasi si sapca intoarsa, era cel putin o aparitie originala. Eu, ceva mai pragmatic, ma ofer sa sondez adancurile unui decolteu de stripteuza. Cum la masa erau Luci si Margot, ma retrag strategic pe hol cu tovarasa de ocazie, apoi direct in toaleta masculilor. Si da-i si te incinge, cind se aude ditamai bubuitura in spate. Incepea scandalul.
Capcane optice pentru olteni
In urma bubuiturii au ramas usa izbita de perete 3 indivizi, asezati in scara magarului, de la mic la mare. Primul... Olteanul, cu o fatza din care intelegeai ca el nu intelege nimic. In urma lui, un tip la 4 ace, urmat de ditamai batengardul cu figura unui om serios, intoxicat cu plumb la Copsa Mica. Deschid gura cat sa se prinda si Paul ca sunt cel putin mirat, daca nu deranjat de toata faza, si astept explicatii. Vorbele pornesc prima oara de la Olteanul.
-Ovidiule, ... astia .....spun ca am spart ....un perete de oglinda, ....dar eu nu cred.
Gura mi se deschide si mai si. Nelamuririle incep sa dispara dupa ce vorbeste huiduma.
-Domnul de aici este directorul barului, iar prietenul tau a spart o oglinda. Nu vrea sa o plateasca, a zis ca da banii doar daca spuneti dvs ca e asa.
-Cum a spart oglinda... vad ca nu e lovit, taiat, nici macar un cucui nu are.
-Mergea sa va caute, asa spune el, si s-a proptit cu capul in oglinda, a crezut ca e bar in continuare... nu stia ca e perete.
Nu ma declar convins si ma duc in bar sa aflu ce si cum. Farfuza era ingrozita ca o prinsese directorul la buda cu mine, dar deja aveam altele pe cap. Si mainile bine infipte in buzunare, calculand cam cat face oglinda si cat am la mine. La masa la noi, Luci mai ca tremura cu scaun cu tot.
-Ovidiule, hai sa o tulim, ca a spart Olteanul ditamai oglinda. S-a proptit in ea ca boul. La cat e de beat a crezut ca e tot bar si a dat sa treaca prin ea, ca in fazele alea din desene animate.
Ma duc sa vad oglinda. Mare si sparta. Linga ea, la o masa, 3 tipi rad de se tavalesc. Ma interesez de ce si aflu ca Olteanul le salvase o seara in care nici macar stripteuzele nu ii bagau in seama. Confirma versiunea sefilor de bar. Si rad. Erau bine, erau fericiti, ma bagasera in belele.
Epilog
Negocierile pentru oglinda s-au purtat tot in biroul meu. La buda adica. Era un milion coala de oglinda, am scos-o la 700 cu tot cu manopera. Trimis betivul acasa, la 200 de metri, sa aduca banii si m-am pus sa mai beau o bere. Margot si Luci nu stiau cum sa plece, iar pentru ca nu aveam chef sa stau singur, le-am spus ca suntem un soi de giranti ostatici pina vine Olteanul. Iar asta nu dadea semne ca ar reveni. Dupa 30 de minute si alte 2 beri a aparut. La fel de baut, dar cu banii la el. Am facut plata, nota si dusi am fost. Ca un facut, de atunci nu am mai calcat cu el la strip-tease. Nu pentru ca nu as mai merge, dar chiar nu s-a mai ivit ocazia. Si nici el nu a mai adus subiectul in discutie. A doua zi, si Paul si Dan erau gemeni. Aveau fiecare cate o ditamai durerea de cap, dar din cauze diferite.
miercuri, ianuarie 31, 2007
sâmbătă, ianuarie 27, 2007
Secrete mari si mai ales ...mici
Iar m-a luat din offsaid Cristiana (www.destindevrabie.wordpress.com) si mi-a tras inca o leapsa. Si macar daca ar fi ca in copilarie, cind puteam sa spun PIUA inainte sa se intample sa ma prinda. Ti-ai gasit cu fata asta. Acum ar trebui sa scriu cinci lucruri pe care nu le stia nimeni despre mine. La naiba chiar imi e greu sa spun unele chestii, si sigur nu le voi spune aici, iar altele cred ca sunt stiute de toti amicii care au stat cu mine la mai mult de doua beri. Hai sa incepem, vedem la final ce a iesit, ce modific, si pe cine il pun sa mai dea din el.
1. Cele mai mari performante ale mele ca handbalist au fost din postura de... blatist. Eram nascut in 77, turneele erau pentru generatia nascuta in `78, asa ca prima mea legitimatie de sportiv a fost pe numele de ... Bucur Aurel. Era un coleg care nu prea avea el treaba cu mingea de handal. Asa ca mi-au facut legitimatie cu poza mea si cu numele si datele lui, din certificatul de nastere. Memorasem inclusiv data nasterii si domiciliul, ambele false. Ca sa nu se trezeasca vreunul din colegi sa ma strige Ovidiu, toata echipa a fost cooptata la un brain-storming, in care mi s-a stabilit o porecla pe care sa fiu strigat. De atunci, chiar si dupa ce trecuse faza cu blatul, inclusiv profii ma strigau BUFIX.
2. Prima experienta sexoasa adevarata a fost aproape publica. Se intampla intr-o camera de la un han din apropiere de Onesti. Eu si ea in camera, toata gasca de fete din clasa mea de la liceu batea cu pumnii si picioarele in usa, iar noi ne vedeam de ale noastre. Unele se uitau pe gaura cheii, altele sareau pe la geam sa vada ce se petrece in camera. Am iesit dupa o jumate de ora, triumfator, dar toate gagicile radeau. Uitasem sa imi inchei fermoarul de la pantaloni iar boxerii se lafaiau pe undeva pe sub pat.
3. Cind eram mic aveam un adevarat complex al banilor. A tinut pina in clasa a 12-a toata tevatura asta. Ai mei erau oameni simpli, iar prima iubire era o tipa cu bani destui. In 8 luni de zile, doar o singura data a dat o bere. In acceasi seara m-am reintalnit cu varul ei, cu care jucasem handbal si am mai baut una. A doua zi povesteam, i-am zis de faza, si replica ei a dus la separare si tot... pe tine te hraneste familia mea. Ne-a trecut, dar dupa vreo 5 sau 6 ani si... tot nu suntem impreuna.
4. Imi vine ca o manusa orice meserie din presa, dar am ajuns aici din intamplare. Mi-am condus o amica la o proba pentru un post de prezentatoare la televiziunea locala. Ea a dat proba si a picat, dar in timp ce isi inregistra stirile, un tip m-a intrebat ce caut pe acolo. Spus ca imi caut un job. Culmea, mi l-a dat, am devenit reporter si de atunci nu mi-am mai castigat banii decat din presa.
5. La 18 ani am vrut sa plec din tara. De tot. Picasem prima oara la facultate si le-am spus alor mei ca merg la Bucuresti sa depun contestatie, deoarece aveam media destul de mare, aproape de cei care intrasera. Pe naiba. Cum am ajuns, cum m-am infiintat la Ambasada Frantei si am cerut viza sa ies din tara. Nu am apucat sa ajung sa vorbesc cu nimeni, ca era mai aglomerat ca la cozile de la salam pe vremea lui Ceasca. M-am dus la primul telefon public, am sunat la ambasada si le-am cerut sa imi dea viza pentru a ma inrola in Legiunea Straina. Inca sunt aici, asa ca va dati seama ce raspuns am primit.
Gataaaaaaa, am terminat de spus cinci bucati. Acuma, ca sa fie totul ok si sa respect regula jocului, dau si eu leapsa aia mai departe, spre cel mai melc dintre ardeleni sau cel mai ardelean dintre Melci. Hai sa te vad Dane (www.nuandarame.blogspot.com)
1. Cele mai mari performante ale mele ca handbalist au fost din postura de... blatist. Eram nascut in 77, turneele erau pentru generatia nascuta in `78, asa ca prima mea legitimatie de sportiv a fost pe numele de ... Bucur Aurel. Era un coleg care nu prea avea el treaba cu mingea de handal. Asa ca mi-au facut legitimatie cu poza mea si cu numele si datele lui, din certificatul de nastere. Memorasem inclusiv data nasterii si domiciliul, ambele false. Ca sa nu se trezeasca vreunul din colegi sa ma strige Ovidiu, toata echipa a fost cooptata la un brain-storming, in care mi s-a stabilit o porecla pe care sa fiu strigat. De atunci, chiar si dupa ce trecuse faza cu blatul, inclusiv profii ma strigau BUFIX.
2. Prima experienta sexoasa adevarata a fost aproape publica. Se intampla intr-o camera de la un han din apropiere de Onesti. Eu si ea in camera, toata gasca de fete din clasa mea de la liceu batea cu pumnii si picioarele in usa, iar noi ne vedeam de ale noastre. Unele se uitau pe gaura cheii, altele sareau pe la geam sa vada ce se petrece in camera. Am iesit dupa o jumate de ora, triumfator, dar toate gagicile radeau. Uitasem sa imi inchei fermoarul de la pantaloni iar boxerii se lafaiau pe undeva pe sub pat.
3. Cind eram mic aveam un adevarat complex al banilor. A tinut pina in clasa a 12-a toata tevatura asta. Ai mei erau oameni simpli, iar prima iubire era o tipa cu bani destui. In 8 luni de zile, doar o singura data a dat o bere. In acceasi seara m-am reintalnit cu varul ei, cu care jucasem handbal si am mai baut una. A doua zi povesteam, i-am zis de faza, si replica ei a dus la separare si tot... pe tine te hraneste familia mea. Ne-a trecut, dar dupa vreo 5 sau 6 ani si... tot nu suntem impreuna.
4. Imi vine ca o manusa orice meserie din presa, dar am ajuns aici din intamplare. Mi-am condus o amica la o proba pentru un post de prezentatoare la televiziunea locala. Ea a dat proba si a picat, dar in timp ce isi inregistra stirile, un tip m-a intrebat ce caut pe acolo. Spus ca imi caut un job. Culmea, mi l-a dat, am devenit reporter si de atunci nu mi-am mai castigat banii decat din presa.
5. La 18 ani am vrut sa plec din tara. De tot. Picasem prima oara la facultate si le-am spus alor mei ca merg la Bucuresti sa depun contestatie, deoarece aveam media destul de mare, aproape de cei care intrasera. Pe naiba. Cum am ajuns, cum m-am infiintat la Ambasada Frantei si am cerut viza sa ies din tara. Nu am apucat sa ajung sa vorbesc cu nimeni, ca era mai aglomerat ca la cozile de la salam pe vremea lui Ceasca. M-am dus la primul telefon public, am sunat la ambasada si le-am cerut sa imi dea viza pentru a ma inrola in Legiunea Straina. Inca sunt aici, asa ca va dati seama ce raspuns am primit.
Gataaaaaaa, am terminat de spus cinci bucati. Acuma, ca sa fie totul ok si sa respect regula jocului, dau si eu leapsa aia mai departe, spre cel mai melc dintre ardeleni sau cel mai ardelean dintre Melci. Hai sa te vad Dane (www.nuandarame.blogspot.com)
sâmbătă, ianuarie 20, 2007
Recrutii 2...Plecarea
Ce naiba cautam acolo
Nu trebuia sa imi fac armata. Pacalisem tot ce era personal de recrutare cind le-am aratat legitimatia de concurs de la facultate, pe care scria "admis". Habar nu aveau ei, dar fusesem admis doar la proba orala de la faculta. Nu m-au cautat, eu imi vedeam de ale mele. M-am ofticat rau de tot cind am picat a doua oara la faculta, asa ca am sunat la comandament si le-am spus ca vreau sa devin catana cu acte in regula. Si s-a facut. M-a mincat oareunde sa le spun ca am facut handbal de performanta, nu m-am scarpinat in partile moi si am luat punctaj maxim la testul psihologic, si mi-au facut baietii de la Bacau actele pentru Garda Nationala. Mindria mi-a trecut imediat. Dalgan, unul din golanasii nostri facuse tot acolo armata.
-Fraiere, vezi inceputul de chelie pe care il am? De unde crezi ca e? Stiu ca ai pile, de ce nu le-ai bagat in functiune, o sa iti blestemi si tzatza supta cind erai copil, m-a incurajat amicul.
Too late
Plecam in armata. Asta era. Si era nasol, din tot ce aflasem. Replicile alea cu "vei reveni barbat" mi se pareau cele mai stupide cu putiinta. Ma mincase in cur, acum ma scarpinau ei. Un an de zile. Fara privilegii, fara libertati, doar obligatii. Ce naiba fusese in capatzana mea, asta nu mai stiu. Poate paie, taratze, naiba sa ma ia. Eu uram si inca urasc orice forma de autoritate, de ce naiba sa plec in armata? Asa ca m-am pus pe baut ca in ziua Apocalipsei, iar toata floarea presei onestene era pe mese la redactia ziarului in seara cind am plecat. Trenul mergea mai repede decat voiam eu, dar am ajuns in Bucuresti cu o zi inainte. Am stat la unchiu-meu Mitel, un smecher de Bucuresti, uns cu toate alifiile, care era in stare sa iti vanda orice, de la racheta sol-sol la actiuni de alea cum luau tiganii prin Obor de la muncitori. Si am mai pus de o betie. Vorbisem si cu Polonic, si el recrut la Garda, sa ne vedem a doua zi, la 10 in Gara de Nord. Trenul a ajuns la 8, asa ca amicul meu a plecat cu oamenii din Garda, care ii asteptau cu autocarele. M-am invartit pe peron, apoi mi-am luat valiza, unchiul, si dus am fost la cazarma. Baracile vazute la intrare si plopii inalti ma faceau sa cred ca in spate sigur trebuie sa fie si adevaratele cladiri cu dormitoare. Tzapa 1.
Dialoguri stupide
Intru pe poarta, ma ia in primire un tip mititel, uscat ca o boaba de cafea, cu niste oki de iti sondau si continutul stomacului.
-Cate clase ai?
-12. Bacul luat.
-Ce ai muncit pina acuma?
-De toate, de la lopata si betoane la televiziune si presa scrisa.
-De unde esti?
-Onesti, judetul Bacau...
-Te dai smecher... lasa ca stiu si eu Geografia Moldovei. Tine biletul asta, nu il schimba cu nimeni.
Erau trecute acolo compania si plutonul la care sa ma prezint. Intre timp, control sanitar la valizoiul de lemn, vopsit maro, aflat in posesia mea.
-Ba bibane, ai ceva care sa se strice, mancare, alea alea.... ma intreaba un smecheras cu un halat alb peste uniforma.
-Biban e fiul doamnei ma-ta, ma ia gura pe dinainte.
-Eteteeeeee, avem coitze verzi rau. Lasa ca o sa ma cauti tu sa iti ceri scuze, cind te imbolnavesti si vrei sa tragi chiulul. Ce e cu cartea aia acolo?
-Razboi si pace, in engleza, de Tolstoi, ma gandesc sa luminez capatzana catanei batrane.
-Nu vei avea niciodata timp sa o termini. Cel putin anul asta, cat esti la Garda Nationala.
-Sa o crezi tu, raspund cu tupeu. Tzapa 2
Takel, mane, pharse
Stateam pe valiza, iar un lache de pustan de linga mine se ofera sa imi schimbe biletul cu al lui. Am refuzat. Tzapa 3. Apoi, m-au cantarit, m-au masurat si m-au trimis la companie. Sa imi iau toalele. Bocanci, camasi, veston, centura, caciula, pantaloni, izmene, tricouri, sosete. Toate verzi. Un tiganush, cu picioarele pe o masa ne studia ca pe niste insecte.
-Voi doi, la mine marsh... incepe discutia.
-Ordonati!, imi aduc eu aminte ce imi spusesera baietii din cartier care isi facusera armata.
-Aaaa, e de bine, stiti deja sa va adresati. Scoateti toti banii si dati-i incoace. Repede.
Tipul de linga mine, Adi Spitza de la Ramnicu Sarat a scos portofelul instant. Eu am refuzat.
-Baaa plavane, da banii ca te ia mama dreaq de marmota, imi urla tiganushul la ureche. Cu greu, duc mina spre buzunar, la care pe locotenent, ca asta era, il bufneste rasul.
-Nu dati nimic ce e al vostru, personal, de acasa, nimanui, niciodata. E efect personal, il pastrezi, indiferent cine ti-l cere. Mars la companie, ca va omor eu dupa aia.
Tzepele
1. Baracile erau dormitoarele. Nu existau cladiri noi, cu dus, cu spalator, cu bude calumea. Stateam de parca eram in lagar. Dusurile erau in alta cladire. Spalarea de civilie a durat un minut si am fost singurul care a reusit sa se spele de sapun in 60 de secunde. restul baietilor aveau sampon in ochi cind ne-au taiat apa.
2. Nici acum nu am terminat "War and peace". In TLDM...adica timp liber la dispozitia militarului, aveai voie sa iti cosi nasturii rupti la instructie si scriai acasa, la rude, la prieteni, la oricine isi facea pomana sa iti trimita 2 randuri scrise, care sa nu te faca sa uiti ca totusi esti om. Iar daca aveai o pila la sanitari, mai trageai armata in piept. Eu eram racit cobza dupa o saptamana, iar nenorocitul ala din prima zi mi-a dat 3 aspirine. Am vrut sa il omor in bataie, dar aflasem ca de fapt, asa facea cu toti. Nu avea decat aspirina pentru bibani si antibiotice pentru gradatii care veneau cu boli venerice de prin oras.
3. Daca schimbam biletul cu marmota aia de om care imi ceruse acest lucru, as fi ajuns la compania pilosilor. Aia jucau fotbal la programul de instructie, in timp ce noi dadeam ture de tancodrom - 3km, bagam flotari, genuflexiuni, mersul piticului si celebrele X-uri. Daca luam biletul nu as mai fi ajuns sa am ranitza in spate la masa, sa bag marsuri de 60 de kilometri si poate nici nu imi albea o parta din barba. Dar nici nu as fi avut atatea povesti in mine.
Nu trebuia sa imi fac armata. Pacalisem tot ce era personal de recrutare cind le-am aratat legitimatia de concurs de la facultate, pe care scria "admis". Habar nu aveau ei, dar fusesem admis doar la proba orala de la faculta. Nu m-au cautat, eu imi vedeam de ale mele. M-am ofticat rau de tot cind am picat a doua oara la faculta, asa ca am sunat la comandament si le-am spus ca vreau sa devin catana cu acte in regula. Si s-a facut. M-a mincat oareunde sa le spun ca am facut handbal de performanta, nu m-am scarpinat in partile moi si am luat punctaj maxim la testul psihologic, si mi-au facut baietii de la Bacau actele pentru Garda Nationala. Mindria mi-a trecut imediat. Dalgan, unul din golanasii nostri facuse tot acolo armata.
-Fraiere, vezi inceputul de chelie pe care il am? De unde crezi ca e? Stiu ca ai pile, de ce nu le-ai bagat in functiune, o sa iti blestemi si tzatza supta cind erai copil, m-a incurajat amicul.
Too late
Plecam in armata. Asta era. Si era nasol, din tot ce aflasem. Replicile alea cu "vei reveni barbat" mi se pareau cele mai stupide cu putiinta. Ma mincase in cur, acum ma scarpinau ei. Un an de zile. Fara privilegii, fara libertati, doar obligatii. Ce naiba fusese in capatzana mea, asta nu mai stiu. Poate paie, taratze, naiba sa ma ia. Eu uram si inca urasc orice forma de autoritate, de ce naiba sa plec in armata? Asa ca m-am pus pe baut ca in ziua Apocalipsei, iar toata floarea presei onestene era pe mese la redactia ziarului in seara cind am plecat. Trenul mergea mai repede decat voiam eu, dar am ajuns in Bucuresti cu o zi inainte. Am stat la unchiu-meu Mitel, un smecher de Bucuresti, uns cu toate alifiile, care era in stare sa iti vanda orice, de la racheta sol-sol la actiuni de alea cum luau tiganii prin Obor de la muncitori. Si am mai pus de o betie. Vorbisem si cu Polonic, si el recrut la Garda, sa ne vedem a doua zi, la 10 in Gara de Nord. Trenul a ajuns la 8, asa ca amicul meu a plecat cu oamenii din Garda, care ii asteptau cu autocarele. M-am invartit pe peron, apoi mi-am luat valiza, unchiul, si dus am fost la cazarma. Baracile vazute la intrare si plopii inalti ma faceau sa cred ca in spate sigur trebuie sa fie si adevaratele cladiri cu dormitoare. Tzapa 1.
Dialoguri stupide
Intru pe poarta, ma ia in primire un tip mititel, uscat ca o boaba de cafea, cu niste oki de iti sondau si continutul stomacului.
-Cate clase ai?
-12. Bacul luat.
-Ce ai muncit pina acuma?
-De toate, de la lopata si betoane la televiziune si presa scrisa.
-De unde esti?
-Onesti, judetul Bacau...
-Te dai smecher... lasa ca stiu si eu Geografia Moldovei. Tine biletul asta, nu il schimba cu nimeni.
Erau trecute acolo compania si plutonul la care sa ma prezint. Intre timp, control sanitar la valizoiul de lemn, vopsit maro, aflat in posesia mea.
-Ba bibane, ai ceva care sa se strice, mancare, alea alea.... ma intreaba un smecheras cu un halat alb peste uniforma.
-Biban e fiul doamnei ma-ta, ma ia gura pe dinainte.
-Eteteeeeee, avem coitze verzi rau. Lasa ca o sa ma cauti tu sa iti ceri scuze, cind te imbolnavesti si vrei sa tragi chiulul. Ce e cu cartea aia acolo?
-Razboi si pace, in engleza, de Tolstoi, ma gandesc sa luminez capatzana catanei batrane.
-Nu vei avea niciodata timp sa o termini. Cel putin anul asta, cat esti la Garda Nationala.
-Sa o crezi tu, raspund cu tupeu. Tzapa 2
Takel, mane, pharse
Stateam pe valiza, iar un lache de pustan de linga mine se ofera sa imi schimbe biletul cu al lui. Am refuzat. Tzapa 3. Apoi, m-au cantarit, m-au masurat si m-au trimis la companie. Sa imi iau toalele. Bocanci, camasi, veston, centura, caciula, pantaloni, izmene, tricouri, sosete. Toate verzi. Un tiganush, cu picioarele pe o masa ne studia ca pe niste insecte.
-Voi doi, la mine marsh... incepe discutia.
-Ordonati!, imi aduc eu aminte ce imi spusesera baietii din cartier care isi facusera armata.
-Aaaa, e de bine, stiti deja sa va adresati. Scoateti toti banii si dati-i incoace. Repede.
Tipul de linga mine, Adi Spitza de la Ramnicu Sarat a scos portofelul instant. Eu am refuzat.
-Baaa plavane, da banii ca te ia mama dreaq de marmota, imi urla tiganushul la ureche. Cu greu, duc mina spre buzunar, la care pe locotenent, ca asta era, il bufneste rasul.
-Nu dati nimic ce e al vostru, personal, de acasa, nimanui, niciodata. E efect personal, il pastrezi, indiferent cine ti-l cere. Mars la companie, ca va omor eu dupa aia.
Tzepele
1. Baracile erau dormitoarele. Nu existau cladiri noi, cu dus, cu spalator, cu bude calumea. Stateam de parca eram in lagar. Dusurile erau in alta cladire. Spalarea de civilie a durat un minut si am fost singurul care a reusit sa se spele de sapun in 60 de secunde. restul baietilor aveau sampon in ochi cind ne-au taiat apa.
2. Nici acum nu am terminat "War and peace". In TLDM...adica timp liber la dispozitia militarului, aveai voie sa iti cosi nasturii rupti la instructie si scriai acasa, la rude, la prieteni, la oricine isi facea pomana sa iti trimita 2 randuri scrise, care sa nu te faca sa uiti ca totusi esti om. Iar daca aveai o pila la sanitari, mai trageai armata in piept. Eu eram racit cobza dupa o saptamana, iar nenorocitul ala din prima zi mi-a dat 3 aspirine. Am vrut sa il omor in bataie, dar aflasem ca de fapt, asa facea cu toti. Nu avea decat aspirina pentru bibani si antibiotice pentru gradatii care veneau cu boli venerice de prin oras.
3. Daca schimbam biletul cu marmota aia de om care imi ceruse acest lucru, as fi ajuns la compania pilosilor. Aia jucau fotbal la programul de instructie, in timp ce noi dadeam ture de tancodrom - 3km, bagam flotari, genuflexiuni, mersul piticului si celebrele X-uri. Daca luam biletul nu as mai fi ajuns sa am ranitza in spate la masa, sa bag marsuri de 60 de kilometri si poate nici nu imi albea o parta din barba. Dar nici nu as fi avut atatea povesti in mine.
joi, ianuarie 18, 2007
Parnaie
Celula
Peretii maronii, de carton, parca ma strang. La fereastra, in loc de clasicul geam sunt cartoane subtiri de PFL. Patura are o culoare albastru murdar, cu trei dungi albe. Dimineata, jegoasa invelitoare trebuie impaturita intr-un anumit fel. Eu, care nu faceam patul acasa, acum tremur cu gandul ca lenea mea clasica s-a dus naibii. E frig si simti cum intra vantul rece, de februarie prin cartoanele care ar trebui sa izoleze termic incaperea. Sunt 60 de paturi acolo, dar noi suntem mai putini...vreo 30 doar. Nici o soapta nu razbate din paturi. Abia ne-am asezat la somn si toata lumea e stresata de trezirea care va urma. La 5,30 vom face ochi. Timpul trece usor si apar cei care vorbesc in somn. "Mama" e cuvantul care se aude cel mai des. Suntem tineri toti, ne-am desprins demult de tzatza mamei pentru a ne agata de altele, dar se vorbeste in somn despre mame. Se mai aude cate un sforait, dar si acela foarte rar. Ma dor buricele degetelor dupa ce am cusut la viteza nasturii pe hainele vechi, din postav dur si murdar. Mi-am intepat degetele cu acul ca sa termin si sa ajung la timp la inspectie. Am intrat la baie, dar numai dupa ce am recitat formula aia tampita cu "satisfacerea necesitatilor fiziologice". Ma uitam la buda turceasca si imi trecuse tot. Nu mai voiam sa mai satisfac nimic fiziologic. La tigara, doar cu grupul si insotiti, sub paza. Nu asta e problema, ci solitudinea. Ma simt singur intre 30 de oameni. Linga mine doarme Gheorghitza, fost coleg de liceu. Linga el e Petrica, de la Manastirea Casin, un plugar vanjos cu palmele batucite de munca. Suntem departe de casa, de Onesti, si doar asta ne uneste. "Ce caut in cosmarul asta...", asta e singurul gand pe care il am. Nimeni nu vorbeste normal cu tine aici. Batranii tipa, iar ai tai, tinerii, soptesc. Unii pentru ca se cred prea tari, altii pentru ca se cred prea slabi.
"Desteptareaaaaaaaaaaaa, sariti din paturiiiiii!!!!!!"
Peretii maronii, de carton, parca ma strang. La fereastra, in loc de clasicul geam sunt cartoane subtiri de PFL. Patura are o culoare albastru murdar, cu trei dungi albe. Dimineata, jegoasa invelitoare trebuie impaturita intr-un anumit fel. Eu, care nu faceam patul acasa, acum tremur cu gandul ca lenea mea clasica s-a dus naibii. E frig si simti cum intra vantul rece, de februarie prin cartoanele care ar trebui sa izoleze termic incaperea. Sunt 60 de paturi acolo, dar noi suntem mai putini...vreo 30 doar. Nici o soapta nu razbate din paturi. Abia ne-am asezat la somn si toata lumea e stresata de trezirea care va urma. La 5,30 vom face ochi. Timpul trece usor si apar cei care vorbesc in somn. "Mama" e cuvantul care se aude cel mai des. Suntem tineri toti, ne-am desprins demult de tzatza mamei pentru a ne agata de altele, dar se vorbeste in somn despre mame. Se mai aude cate un sforait, dar si acela foarte rar. Ma dor buricele degetelor dupa ce am cusut la viteza nasturii pe hainele vechi, din postav dur si murdar. Mi-am intepat degetele cu acul ca sa termin si sa ajung la timp la inspectie. Am intrat la baie, dar numai dupa ce am recitat formula aia tampita cu "satisfacerea necesitatilor fiziologice". Ma uitam la buda turceasca si imi trecuse tot. Nu mai voiam sa mai satisfac nimic fiziologic. La tigara, doar cu grupul si insotiti, sub paza. Nu asta e problema, ci solitudinea. Ma simt singur intre 30 de oameni. Linga mine doarme Gheorghitza, fost coleg de liceu. Linga el e Petrica, de la Manastirea Casin, un plugar vanjos cu palmele batucite de munca. Suntem departe de casa, de Onesti, si doar asta ne uneste. "Ce caut in cosmarul asta...", asta e singurul gand pe care il am. Nimeni nu vorbeste normal cu tine aici. Batranii tipa, iar ai tai, tinerii, soptesc. Unii pentru ca se cred prea tari, altii pentru ca se cred prea slabi.
"Desteptareaaaaaaaaaaaa, sariti din paturiiiiii!!!!!!"
Asta am auzit la 5,30. Au urmat niste bubuituri de mi-au sarit timpanele de la locul lor. Raspunsul a fost pe masura. Jurnalistul jmecher de la Onesti a urlat cat a putut una din cele mai oribile injuraturi pe care le stia. Si s-a mai auzit o bufnitura si un geamat dur de tot. Scot capul de sub patura si ma uit jos, pe podeaua dintre paturile etajate. Cateva paturi zac in dezordine. Ale cui or fi. "Cine le-a aruncat?", se aude vocea autoritara. De sub patura apare Gheorghitza si spune ca el. Ne-am stricat de ras. Parca mai aparuse si ceva soare, desi rasaritul era programat pe la ora 6 si ceva. Unde o fi Polonic acum, trebuie sa ma vad cu el neaparat, sa mai vad o fatza cunoscuta... daca se va putea. Imi indes hainele pe mine, pachetul de Carpati in buzunar si sar in bocanci. gata. A inceput armata. Un an intreg de tampenii. Locul unde s-a terminat logica, pe bune si pe demonstrate. Locul unde am stat inchis mai ceva decat la parnaie. Unde m-am distrat de nu am stiut ce e cu mine. Locul unde afli ce inseamna adevarata umilinta. Doar umilinta te face apoi sa devii lider. Te caleste pentru a deveni Comandant. Momentan, suntem recruti. Adica bibani. Nu am depus juramantul, deci nu suntem nici cal, nici magar. Peste 4 luni de zile devii ratan, iar ultimele 4 luni iti asigura stadiul de veteran, dreptul sa mai dormi o jumate de ora si poate niste trese amarate pe umeri. E unitate de elita, iar boul de mine m-am oferit voluntar. In urma unei smecherii fusesem trecut drept student la Comanadamentul de la Bacau, ma lasasera in pace, nu ma mai cautau recrutorii sa ma ia cu arcanul. Atunci cind ii suni si le spui ca tu vrei sa faci armata, contzopistii de acolo se asigura ca ai parte de ea. Nu oriunde, ci la Garda Nationala.
Va urma
joi, ianuarie 11, 2007
Noi aventuri sibiene
Oltenisme
Revenind la tampeniile facute in Sibiu, prima betie comuna a coincis cu startul carierei de Casanova pentru Oltean. Se petrecea totul in decembrie, pe 6, chiar de Sfantul Neculai. Subsemnatul si o gagica din grupa eram sarbatoritii. Am gasit o bomba aproape de gara, unde am ocupat o camera, doar cu forta zambetului catre patroana , si ne-am pus pe chefuit. Primul test era ala in care voiam sa vad cu cine beau si daca merita sa beau. Pe Oltean il luase curajul tare de tot.
-Ba, sa stiti ca eu nu beau decat tarie, si nu orice. Beau numai coniac Napoleon, ne informeaza prazilianul, despre care am aflat mai tarziu ca se pilise cu inca 2 insi dintr-o sticluta de likior Draculina. Ca nu stie ce e aia bautura, aveam sa aflu imediat. Am luat insa 2 halbe de la bar in care am amestecat zaibar, vin de Moldova, tuica olteneasca, coniac, bere Balea si alte nenorociri alcoolice de pe masa. Eu, Olt si Melcul am prestat din ele, alaturi de o singura fata: Lili. Pe femeie o apucase iar dorul de alcool, pentru ca se pregatea sa imi ceara ceva extrem de aiurea. Dar s-a pilit total.
Cheful
Prima oara au venit bancurile. Pe banda rulanta, de la toata lumea. Apoi l-am casatorit pe Oltean. Cu o olteanca, colega de oras, Madalina. Slujba a fost tinuta de mine si de Melcul, care se chinuia sa ingane pe nas ceva cantece popesti, mai ceva ca un tarcovnic de cariera. Dar nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste. Olteanul avea sa se insoare singur in acea seara. Dupa ce a terminat cam ce ii lasase Melcul in halba de cocartz. Ca asa botezasem cu fala amestecul ala de iti zbura dintii din gura si mintile din cap. Nunta lui, ca nunta lui, dar eu aveam deja belele. Lili se impuscase serios. Alcoolul nu ii facea bine. Nu mancase nimic, picioarele ii plecau de nebune pe sub masa, trebuia sa o duc la aer. Manelele incepusera sa ne agaseze, deci sa scot colega la aer. La usa, surpriza: nunta Olteanului incepuse.
Amor, amor, amor
In pragul usii de la bar, Olteanul se iubea cu o masa imensa de carnuri si haine. Muncea saracul meu coleg la Godzilla aia, de credeai ca nu mai vazuse femeie. Dar si monumentul fertilitatii muieresti se tinea bine. Proptita cu spatele in peretele barului, pachiderma il tinea pe Oltean proptit la pieptu-i brav de mama eroina. Casc ochii mai bine, ma uit la Lili, care se proptise in usa si cauta cu piciorul un loc in care sa calce si ma apropii de ciudatul cuplu. Ea era de fapt o colega de camera a unei colege de grupa. Innebunitoarea aratare avea pe putin suta de ocale, iar hainele care o acopereau puteau servi de cort pentru o gasca de montaniarzi beti. Cum se insinuase Olteanul printre saluri, falduri de carne si sunca, asta numai el stia. Il bat pe umar, il trag de haina, nimic. Cu ochii inchisi si gura larg cascata, Olteanul meu se interesa indeaproape de plombele farfuzei. Am renuntat la a mai interveni in amorurile napoleonicului amic si am luat-o pe Lili inapoi in crashma. Imi era sete si trebuia sa spal imaginea de afara cu alcool.
Final apoteotic
Olteanul a facut show de zile mari cu Godzilla. A dus-o acasa, invelita si cu fularul lui, si cu manusile din dotare. Pe care le-a uitat la ea. Tipa a dormit 2 saptamani cu ele sub perna, iar el s-a trezit din betie si a fugit de ea mai ceva ca intercity-ul. Era bataia noastra de joc acum. Stateam pe banci, in centrul Sibiului, si cind o vedeam ca se apropie saream usor de pe banca, ca si cum se zguduia pamantul, si tipam speriati…Gojiraaaaa!!!!. Pina la urma si-a primit si fularul si manusile, cu ajutorul unei colege de grupa, care a lamurit bulgarele de seu ca nu era nimic intre ea si Olt. Cu Lili insa, a iesit rau de tot. Saraca fata si-a revenit din betie si a spus ce avea pe suflet.
-Ovi, ma duc acasa de Sarbatori si vreau sa ii fac un cadou special la iubit. Un sex oral. Invata-ma cum sa fac unul calumea. Nu am facut de astea in viata mea.
Am destainuit cate ceva din ce ar trebui sa stie, ca Lili era amica noastra, nu o farfuza simpla. Nu se facea sa sar calul, inca. Teoria I-a facut rau insa. Pe 4 ianuarie 2002 revenea plansa toata de la Braila.
-Ce naiba ai ma femeie, te stiam mai tare, incep eu interogatoriul de bun venit, chiar de pe peronul garii sibiene.
-Am facut cum mi-ai spus tu la oral. Dupa ce I-am facut cadoul, a spus boul naibii, ca sunt ultima curva. Ca nu ma crede ca am invatat numai teoretic, ca asa ceva nu I-au facut nici curvele cele mai versate. Ca fac oral prea bine, asa ca sa spun cu cine l-am inselat. M-am despartit de el si l-am pus pe tata sa il bata, s-a destainuit Lili.
Revenind la tampeniile facute in Sibiu, prima betie comuna a coincis cu startul carierei de Casanova pentru Oltean. Se petrecea totul in decembrie, pe 6, chiar de Sfantul Neculai. Subsemnatul si o gagica din grupa eram sarbatoritii. Am gasit o bomba aproape de gara, unde am ocupat o camera, doar cu forta zambetului catre patroana , si ne-am pus pe chefuit. Primul test era ala in care voiam sa vad cu cine beau si daca merita sa beau. Pe Oltean il luase curajul tare de tot.
-Ba, sa stiti ca eu nu beau decat tarie, si nu orice. Beau numai coniac Napoleon, ne informeaza prazilianul, despre care am aflat mai tarziu ca se pilise cu inca 2 insi dintr-o sticluta de likior Draculina. Ca nu stie ce e aia bautura, aveam sa aflu imediat. Am luat insa 2 halbe de la bar in care am amestecat zaibar, vin de Moldova, tuica olteneasca, coniac, bere Balea si alte nenorociri alcoolice de pe masa. Eu, Olt si Melcul am prestat din ele, alaturi de o singura fata: Lili. Pe femeie o apucase iar dorul de alcool, pentru ca se pregatea sa imi ceara ceva extrem de aiurea. Dar s-a pilit total.
Cheful
Prima oara au venit bancurile. Pe banda rulanta, de la toata lumea. Apoi l-am casatorit pe Oltean. Cu o olteanca, colega de oras, Madalina. Slujba a fost tinuta de mine si de Melcul, care se chinuia sa ingane pe nas ceva cantece popesti, mai ceva ca un tarcovnic de cariera. Dar nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste. Olteanul avea sa se insoare singur in acea seara. Dupa ce a terminat cam ce ii lasase Melcul in halba de cocartz. Ca asa botezasem cu fala amestecul ala de iti zbura dintii din gura si mintile din cap. Nunta lui, ca nunta lui, dar eu aveam deja belele. Lili se impuscase serios. Alcoolul nu ii facea bine. Nu mancase nimic, picioarele ii plecau de nebune pe sub masa, trebuia sa o duc la aer. Manelele incepusera sa ne agaseze, deci sa scot colega la aer. La usa, surpriza: nunta Olteanului incepuse.
Amor, amor, amor
In pragul usii de la bar, Olteanul se iubea cu o masa imensa de carnuri si haine. Muncea saracul meu coleg la Godzilla aia, de credeai ca nu mai vazuse femeie. Dar si monumentul fertilitatii muieresti se tinea bine. Proptita cu spatele in peretele barului, pachiderma il tinea pe Oltean proptit la pieptu-i brav de mama eroina. Casc ochii mai bine, ma uit la Lili, care se proptise in usa si cauta cu piciorul un loc in care sa calce si ma apropii de ciudatul cuplu. Ea era de fapt o colega de camera a unei colege de grupa. Innebunitoarea aratare avea pe putin suta de ocale, iar hainele care o acopereau puteau servi de cort pentru o gasca de montaniarzi beti. Cum se insinuase Olteanul printre saluri, falduri de carne si sunca, asta numai el stia. Il bat pe umar, il trag de haina, nimic. Cu ochii inchisi si gura larg cascata, Olteanul meu se interesa indeaproape de plombele farfuzei. Am renuntat la a mai interveni in amorurile napoleonicului amic si am luat-o pe Lili inapoi in crashma. Imi era sete si trebuia sa spal imaginea de afara cu alcool.
Final apoteotic
Olteanul a facut show de zile mari cu Godzilla. A dus-o acasa, invelita si cu fularul lui, si cu manusile din dotare. Pe care le-a uitat la ea. Tipa a dormit 2 saptamani cu ele sub perna, iar el s-a trezit din betie si a fugit de ea mai ceva ca intercity-ul. Era bataia noastra de joc acum. Stateam pe banci, in centrul Sibiului, si cind o vedeam ca se apropie saream usor de pe banca, ca si cum se zguduia pamantul, si tipam speriati…Gojiraaaaa!!!!. Pina la urma si-a primit si fularul si manusile, cu ajutorul unei colege de grupa, care a lamurit bulgarele de seu ca nu era nimic intre ea si Olt. Cu Lili insa, a iesit rau de tot. Saraca fata si-a revenit din betie si a spus ce avea pe suflet.
-Ovi, ma duc acasa de Sarbatori si vreau sa ii fac un cadou special la iubit. Un sex oral. Invata-ma cum sa fac unul calumea. Nu am facut de astea in viata mea.
Am destainuit cate ceva din ce ar trebui sa stie, ca Lili era amica noastra, nu o farfuza simpla. Nu se facea sa sar calul, inca. Teoria I-a facut rau insa. Pe 4 ianuarie 2002 revenea plansa toata de la Braila.
-Ce naiba ai ma femeie, te stiam mai tare, incep eu interogatoriul de bun venit, chiar de pe peronul garii sibiene.
-Am facut cum mi-ai spus tu la oral. Dupa ce I-am facut cadoul, a spus boul naibii, ca sunt ultima curva. Ca nu ma crede ca am invatat numai teoretic, ca asa ceva nu I-au facut nici curvele cele mai versate. Ca fac oral prea bine, asa ca sa spun cu cine l-am inselat. M-am despartit de el si l-am pus pe tata sa il bata, s-a destainuit Lili.
sâmbătă, ianuarie 06, 2007
Iubiri de vara: Primul 3-some
Vedeta agatata
M-a luat frigul, asa ca prefer sa imi reamintesc cum era vara, la Onesti, cind fetele scapa de haine mai ceva ca pruncul de pacate la botez. Totul e sa fie bere indeajuns, asa ca la Festivalul Berii, daca iti aruncai okii prin boschetii din parc, ori roseai ori iti doreai sa faci si tu ce vedeai acolo. Eu ma plimbam cu Eugen, cameramanul meu de la ICO TV si ne apucasem sa dam cu filmarile in populatie. Mai un interviu, cum e micul?, cum e berea?, mai testam produsele de la serbarea campeneasca, noi sa fim sanatosi. Imagini ... garla. O tipa se urcase pe umerii amicului si aruncase textila, sa vada lumea ca se face topless si la 12 noaptea, in cortul unde se da discoteca. Sa tot fie. Filma Eugen al meu tot, cind m-au abordat doua tipe.
-Salut Ovidiuuuu....zice Oana, tipa mai durdulie, vanzatoare la kioschul de linga tv, de unde ne aprovizionam noi cu tigari si ness la plic in fiecare dimineata.
-Salut fetelor... ce faceti?
-Am fost si am facut o baie in Trotus, ca e apa calda, imi da replica Monica, tipa mai mica si cu plamanii mai mari...
-Uite, ca nu te mintim, imi zice chioscareasa, si imi ia palma si mi-o lipeste de fese. Purta doar un slip minuscul pe sub pantalonasii scurti. M-au convins imediat sa merg cu ele sa ne scaldam. Eugen filma el ceva prin cortul discoteca, eu uitasem ca mai am cameraman si ca trebuie sa mai fac si reportajul a doua zi.
Tinerete... boase verzi
Asta o stiu de la un alt coleg de tv. Clodaciunea avea vorba asta, pentru ca nu era tanar onestean, neposesor de apartament, care sa nu fi avut aventuri prin lunca Trotusului. De la frecatul pe iarba, unele componente masculiune mai capatau si culoarea aia. Verde. Eu si ale mele chioscarese aveam insa alte planuri. Am ajuns pe digul Trotusului, departe de petrecere, gratare si dozatoarele de bere Coroana, am cautat unde e apa mai mica si curentul mai slab, sa ne putem imbaia linistiti.
-Sa nu te sperii, dar noi doua facem baie fara sutien, ma anunta Monica.
Aleluiiaaaaaa!!!!!! De cind tot voiam sa imi bag ochii si mainile prin decolteul lor.
-Sa nu va speriati, dar eu fac baie fara slip, plusez eu ca la poker.
-Wow, perfect, ma aburesc zuzele.
Desfasuratorul
Nu o sa scriu aici ce a iesit si ce nu. A fost prima nebunie cu doua tipe si de atunci imi propun sa o reiau de fiecare data cind pot. Beleaua a fost finalul. La doua saptamani de la patanie, Eugen a sifonat in redactie ce vazuse: cum plecasem cu microfon cu tot alaturi de chioscarese, cum ma vazuse el incotro mergeam, asa ca a trebuit sa dau totul din mine si sa le povestesc golanilor din redactie de nebunia asta. Un cameraman care se credea ceva mai hot decat restul, desi nu era, Radu... arunca el o pastila sa vada cat de tare imi poate strica el cheful de a povesti aventurile....
-Ba Bufix, sa stii ca acum cateva zile am filmat la Dermato-venerice si Monica era internata acolo, are sifilis fata. Eu zic sa te cauti....
-Stai tu linistit ma.... s-au inventat cauciucurile....
-Sa-mi bag cotofana-n tine Bufnila, deci tu mi-ai ciordit gumele, sare Clodaciunea. Baa, erau 100 in cutia aia adusa de mine de la Planning familial. Te omor, ca mai am doar 10.
Nu eu le luasem pe toate. 10 fusesera umplute cu apa si aruncate dupa trecatori, 10 erau la mine, dar restul nu mai stiu unde erau. Abia dupa ce Eugen a plecat la o televiziune din Bacau am aflat ca el era marele consumator de gume. Si ca peretii studioului ar fi avut de povestit multe despre cameramanul nostru si mai ales despre noaptea aia, de la Festivalul Berii de Onesti.
Imi e mai bine, m-am mai incalzit, desi e gerul Bobotezei azi...cica.
M-a luat frigul, asa ca prefer sa imi reamintesc cum era vara, la Onesti, cind fetele scapa de haine mai ceva ca pruncul de pacate la botez. Totul e sa fie bere indeajuns, asa ca la Festivalul Berii, daca iti aruncai okii prin boschetii din parc, ori roseai ori iti doreai sa faci si tu ce vedeai acolo. Eu ma plimbam cu Eugen, cameramanul meu de la ICO TV si ne apucasem sa dam cu filmarile in populatie. Mai un interviu, cum e micul?, cum e berea?, mai testam produsele de la serbarea campeneasca, noi sa fim sanatosi. Imagini ... garla. O tipa se urcase pe umerii amicului si aruncase textila, sa vada lumea ca se face topless si la 12 noaptea, in cortul unde se da discoteca. Sa tot fie. Filma Eugen al meu tot, cind m-au abordat doua tipe.
-Salut Ovidiuuuu....zice Oana, tipa mai durdulie, vanzatoare la kioschul de linga tv, de unde ne aprovizionam noi cu tigari si ness la plic in fiecare dimineata.
-Salut fetelor... ce faceti?
-Am fost si am facut o baie in Trotus, ca e apa calda, imi da replica Monica, tipa mai mica si cu plamanii mai mari...
-Uite, ca nu te mintim, imi zice chioscareasa, si imi ia palma si mi-o lipeste de fese. Purta doar un slip minuscul pe sub pantalonasii scurti. M-au convins imediat sa merg cu ele sa ne scaldam. Eugen filma el ceva prin cortul discoteca, eu uitasem ca mai am cameraman si ca trebuie sa mai fac si reportajul a doua zi.
Tinerete... boase verzi
Asta o stiu de la un alt coleg de tv. Clodaciunea avea vorba asta, pentru ca nu era tanar onestean, neposesor de apartament, care sa nu fi avut aventuri prin lunca Trotusului. De la frecatul pe iarba, unele componente masculiune mai capatau si culoarea aia. Verde. Eu si ale mele chioscarese aveam insa alte planuri. Am ajuns pe digul Trotusului, departe de petrecere, gratare si dozatoarele de bere Coroana, am cautat unde e apa mai mica si curentul mai slab, sa ne putem imbaia linistiti.
-Sa nu te sperii, dar noi doua facem baie fara sutien, ma anunta Monica.
Aleluiiaaaaaa!!!!!! De cind tot voiam sa imi bag ochii si mainile prin decolteul lor.
-Sa nu va speriati, dar eu fac baie fara slip, plusez eu ca la poker.
-Wow, perfect, ma aburesc zuzele.
Desfasuratorul
Nu o sa scriu aici ce a iesit si ce nu. A fost prima nebunie cu doua tipe si de atunci imi propun sa o reiau de fiecare data cind pot. Beleaua a fost finalul. La doua saptamani de la patanie, Eugen a sifonat in redactie ce vazuse: cum plecasem cu microfon cu tot alaturi de chioscarese, cum ma vazuse el incotro mergeam, asa ca a trebuit sa dau totul din mine si sa le povestesc golanilor din redactie de nebunia asta. Un cameraman care se credea ceva mai hot decat restul, desi nu era, Radu... arunca el o pastila sa vada cat de tare imi poate strica el cheful de a povesti aventurile....
-Ba Bufix, sa stii ca acum cateva zile am filmat la Dermato-venerice si Monica era internata acolo, are sifilis fata. Eu zic sa te cauti....
-Stai tu linistit ma.... s-au inventat cauciucurile....
-Sa-mi bag cotofana-n tine Bufnila, deci tu mi-ai ciordit gumele, sare Clodaciunea. Baa, erau 100 in cutia aia adusa de mine de la Planning familial. Te omor, ca mai am doar 10.
Nu eu le luasem pe toate. 10 fusesera umplute cu apa si aruncate dupa trecatori, 10 erau la mine, dar restul nu mai stiu unde erau. Abia dupa ce Eugen a plecat la o televiziune din Bacau am aflat ca el era marele consumator de gume. Si ca peretii studioului ar fi avut de povestit multe despre cameramanul nostru si mai ales despre noaptea aia, de la Festivalul Berii de Onesti.
Imi e mai bine, m-am mai incalzit, desi e gerul Bobotezei azi...cica.
joi, ianuarie 04, 2007
De iarna...
Zapada era cea mai ieftina jucarie pentru golanasii din orasul muncitoresc Gheorghe Gheorghiu Dej, dar era si o arma de temut pentru dusmani. Sa primesti un bulgare cu gheata in fatau de la Sperila nu era tocmai de invidiat. Sa cada Grasu pe tine si sa te oblige sa inghiti vreo 4 kile de zapada, iar o faza de spus PAS. Avea iarna si partile ei bune. Acum puteam sa batem golanasii mai mari ca noi, care itasera sa se dea pe gheata si sa se bata cu bulgari. Romica, mai mare cu 5 ani ca mine si cu 2 ca Dragos, nu ne putea ierta pentru ce ii facusem. Fratii Bufnila in action, ala film de aveturi. Il inghesuisem pe saracul smecheras pe sub masinile din parcare. Nu avea curaj sa mai iasa de acolo, ca inghitea zapada cu pumnul. Mindru mai eram de mine, Doamne. Florin Chiriac, karatistul incintei, o furase de la mine pe gheata terenul de fotbal. Ii bagam o schema de judo, il trinteam in zapada si ma suiam pe el. Avea meniu de un singur fel de mancare: zapada. Normal ca uram primavara, cind ne plateau aia mari toate suferintele indurate. Cred ca de la ei s-a inventat si Caritasul.
Salvamont de doi lei pentru Frax
Nu mai mergeam cu saniile in locurile pe care le stia toata lumea, pentru ca voiam sa avem partiile doar pentru noi. Cele mai faine erau pline de copii, asa ca bateam un drum de 3 sau 4 kilometri pe dealul Perchiu, pentru a avea pista noastra, linga niste stalpi de inalta tensiune. Polonic, Gras, Sperila, Frax si Gogosar, astia eram de obicei copiile palide ale marilor schiori. Gogosar isi facuse o pereche de schiuri scurte din doage de butoi, iar provocarea cea mai mare era sa stam pe ele macar un minut. Doar el reusea si Dragos, dar frate-miu prefera sania. Era greu, isi dadea talpicile cu parafina si avea o viteza de nu il prindea nici Grasu. Vantul viscolea insa zapada de pe coasta dealului si nu mai vedeai santurile, astupate acum cu zapada. Stiam locul unde ne dadeam cu sania, dar mergeam si pe intuitie. Asa a disparut Frax din peisaj. Cu sanie cu tot. Facea concurs cu Grasu. Animaloiul radea de murea si ne intreba unde e Dragos.
-Ba nebune, era linga tine….
-Ha ha ha, a disparut ba…. Se tavalea de ras suncosul.
Toata gasca s-a pus pe sanii si ia de imi cauta fratele. L-a vazut Sperila. Numai bocancii, ca atata se mai vedea din el. Cazuse cu capul inainte intr-un santz plin de zapada si se dusese pina la capat. Nu putea sa mai iasa, nu mai era aer, dar s-a descurcat intr-un final. Cat timp noi urlam dupa el, a impins tare de tot in sanie si a iesit, cu picioarele inainte. Pina l-am fi gasit noi, se asfixia.
Cuplul minune al saniei
Cind nu ne dadeam cu saniile, jucam caii si calaretii cu ele. Unul din noi era asezat pe sanie, altul tragea de funia ei si asa ieseau echipele. Inutil de spus ca Grasu era mereu castigator. Pai naiba putea sa rastoarne ditamai sanioiul lui cat o caruta, pe care mai statea si muntele de carne. De obicei facea echipa cu Sperila. Daca il prindeam pe Sperila pe sanie, pierdeau meci dupa meci.
-Ba boule, trage sania mai repede, nu ma lasa sa ma prinda ala, se plangea scheletul catre armasarul lui supraponderal.
-Sa moara sor-ta Speriatule, ca ai oasele mai grele decat curul meu, se plangea puturosul bidiviu. Si ca sa ajunga mai repede inapoi pe sanie il lasa pe coleg sa o fure de la mine de fiecare data, numai pentru a-I demonstra ca e prost si ca nu stie nik. Razbunarile erau de obnicei sub forma unor bulgari cu gheata, primiti de Grasu pe spinare. Avea vanatai a doua zi si meciurile se duceau in prelungiri la hochei, pe apa inghetata a Casinului sau Oituzului.
Hochei cu apa in ciubote
Nu aveam bani de patine, crose si nici nu stiam multe de regulamentele de hochei. Rupeam crengi din copaci pentru crose, scuturam un pietroi de zapada si aveam puc si cautam papucii cu talpa tocita, care alunecau cel mai bine ca sa avem patine. Se lasa cu body-checkuri de te dureau coastele 3 zile, crose la turloaie si cate un puc scapat pe degete. Terenul nu era marcat, in loc de mantinela aveam gheata subtire care ceda de cele mai multe ori. Am patit-o si eu si Grasu. Cel mai nasol nu era sa cazi in apa inghetata, sa simti cum intra acele in tine. Asta trecea, se indura si gerul de dupa, dar faptul ca radeau toti de tine, aia era grav de tot. Asa ca, in ultimii ani, inlocuisem sporturile de iarna cu unele ceva mai barbare. Spartul geamurilor scolii cu bulgari in care bagam pietre si aruncatul maldarelor de zapada de pe bloc. Sperila daduse tonul. Iepuroaicele aruncau cu zapada in noi, din balcon de la 4. Nervos, Scheletronul urcase pe bloc, luase un maldar de zapada si l-a pravalit peste nenorocite. Una din ele era sa aterizeze din balcon la parter, iar Sperila si-a furat papara de la ai lui, doar le era nas de botez la 3 din cele 4 farfuze. De acum, in loc sa dea cu zapada, prefera sa le bata direct.
Salvamont de doi lei pentru Frax
Nu mai mergeam cu saniile in locurile pe care le stia toata lumea, pentru ca voiam sa avem partiile doar pentru noi. Cele mai faine erau pline de copii, asa ca bateam un drum de 3 sau 4 kilometri pe dealul Perchiu, pentru a avea pista noastra, linga niste stalpi de inalta tensiune. Polonic, Gras, Sperila, Frax si Gogosar, astia eram de obicei copiile palide ale marilor schiori. Gogosar isi facuse o pereche de schiuri scurte din doage de butoi, iar provocarea cea mai mare era sa stam pe ele macar un minut. Doar el reusea si Dragos, dar frate-miu prefera sania. Era greu, isi dadea talpicile cu parafina si avea o viteza de nu il prindea nici Grasu. Vantul viscolea insa zapada de pe coasta dealului si nu mai vedeai santurile, astupate acum cu zapada. Stiam locul unde ne dadeam cu sania, dar mergeam si pe intuitie. Asa a disparut Frax din peisaj. Cu sanie cu tot. Facea concurs cu Grasu. Animaloiul radea de murea si ne intreba unde e Dragos.
-Ba nebune, era linga tine….
-Ha ha ha, a disparut ba…. Se tavalea de ras suncosul.
Toata gasca s-a pus pe sanii si ia de imi cauta fratele. L-a vazut Sperila. Numai bocancii, ca atata se mai vedea din el. Cazuse cu capul inainte intr-un santz plin de zapada si se dusese pina la capat. Nu putea sa mai iasa, nu mai era aer, dar s-a descurcat intr-un final. Cat timp noi urlam dupa el, a impins tare de tot in sanie si a iesit, cu picioarele inainte. Pina l-am fi gasit noi, se asfixia.
Cuplul minune al saniei
Cind nu ne dadeam cu saniile, jucam caii si calaretii cu ele. Unul din noi era asezat pe sanie, altul tragea de funia ei si asa ieseau echipele. Inutil de spus ca Grasu era mereu castigator. Pai naiba putea sa rastoarne ditamai sanioiul lui cat o caruta, pe care mai statea si muntele de carne. De obicei facea echipa cu Sperila. Daca il prindeam pe Sperila pe sanie, pierdeau meci dupa meci.
-Ba boule, trage sania mai repede, nu ma lasa sa ma prinda ala, se plangea scheletul catre armasarul lui supraponderal.
-Sa moara sor-ta Speriatule, ca ai oasele mai grele decat curul meu, se plangea puturosul bidiviu. Si ca sa ajunga mai repede inapoi pe sanie il lasa pe coleg sa o fure de la mine de fiecare data, numai pentru a-I demonstra ca e prost si ca nu stie nik. Razbunarile erau de obnicei sub forma unor bulgari cu gheata, primiti de Grasu pe spinare. Avea vanatai a doua zi si meciurile se duceau in prelungiri la hochei, pe apa inghetata a Casinului sau Oituzului.
Hochei cu apa in ciubote
Nu aveam bani de patine, crose si nici nu stiam multe de regulamentele de hochei. Rupeam crengi din copaci pentru crose, scuturam un pietroi de zapada si aveam puc si cautam papucii cu talpa tocita, care alunecau cel mai bine ca sa avem patine. Se lasa cu body-checkuri de te dureau coastele 3 zile, crose la turloaie si cate un puc scapat pe degete. Terenul nu era marcat, in loc de mantinela aveam gheata subtire care ceda de cele mai multe ori. Am patit-o si eu si Grasu. Cel mai nasol nu era sa cazi in apa inghetata, sa simti cum intra acele in tine. Asta trecea, se indura si gerul de dupa, dar faptul ca radeau toti de tine, aia era grav de tot. Asa ca, in ultimii ani, inlocuisem sporturile de iarna cu unele ceva mai barbare. Spartul geamurilor scolii cu bulgari in care bagam pietre si aruncatul maldarelor de zapada de pe bloc. Sperila daduse tonul. Iepuroaicele aruncau cu zapada in noi, din balcon de la 4. Nervos, Scheletronul urcase pe bloc, luase un maldar de zapada si l-a pravalit peste nenorocite. Una din ele era sa aterizeze din balcon la parter, iar Sperila si-a furat papara de la ai lui, doar le era nas de botez la 3 din cele 4 farfuze. De acum, in loc sa dea cu zapada, prefera sa le bata direct.
marți, ianuarie 02, 2007
Sibiu, capitala europeana second hand
Sibiul, sibienii... o alta varza
Stiu ca o sa imi enervez mare parte din cunoscutii din Sibiu, dar imi sta in gat faza cu Capitala culturala rau de tot. Si ma enerveaza felul in care unii sibieni au inteles, daca au inteles, ce li se intampla. Am primit cateva mesaje prin care "capitala culturala saluta provincia Bucuresti". Ok, aici s-a vazut cine avea frustrari. Mari, mari de tot. Cat au asteptat oare frustratii astia pina sa dea unui moldovean un mesaj legat de bucuresteni? Apoi m-am enervat si m-am interesat sa vad ce e cu capitala asta. Nu e Sibiul. E Luxemburg. Dar pentru ca europenii sunt baieti fini au inclus vechiul targ al lui Herman in program. Credeti ca stie cineva de la Sibiu treaba asta? Daca da, de ce tace si da impresia ca Piata Cibin va deveni centrul lumii culturale europene?
Cartea de vizita
Baselu s-a prezentat in Piata Mare cum stie mai bine. Populist. Si a spus ca de acum Sibiul e cartea de vizita a Romaniei in UE. Mersi, dar nu, mersi. Banii primiti de Primaria Sibiu s-au dus pe refacerea unor imobile apartinand sasilor. Romanii din Sibiu au ramas fara oras. Daca maine sasii pun taxa pe intrarea in centrul Istoric, nu ar fi nimic nou, ci o reintoarcere in Evul Mediu. Si minoritatea ar conduce majoritatea. Care e iar o chestie de prin Evul Mediu. Iar Romania e demult trecuta de faza asta. Si mai e o faza: banii publici au fost cheltuiti dupa bunul plac al unui singur om.
La final, pentru artisti
La Sibiu anul acesta se anunta o adevarata ploaie de artisti. Piese de teatru cu actori de tot soiul, de prin toate tarile. Stiti genul de piesa: ala la care se uita toata lumea si fiecare intelege separat ce poate el. Oricum, nu prinde nimeni mesajul artistului. Distractia mare va fi ca la traditionalul club al Festivalului de Teatru: votca multa, tarfe ieftine, poponari, marijuana, bere, heroina, actorasi de prin toata Europa. Petreceti voi anul 2007 la Sibiu, eu la vara ma duc in Delta. Prefer bunul simt al lipovenilor decat ipocrizia sibienilor. Se dau inventatori ai bunului simt si apoi fluiera primul-ministru. Asta nu am vazut-o nici la Bucuresti.
Stiu ca o sa imi enervez mare parte din cunoscutii din Sibiu, dar imi sta in gat faza cu Capitala culturala rau de tot. Si ma enerveaza felul in care unii sibieni au inteles, daca au inteles, ce li se intampla. Am primit cateva mesaje prin care "capitala culturala saluta provincia Bucuresti". Ok, aici s-a vazut cine avea frustrari. Mari, mari de tot. Cat au asteptat oare frustratii astia pina sa dea unui moldovean un mesaj legat de bucuresteni? Apoi m-am enervat si m-am interesat sa vad ce e cu capitala asta. Nu e Sibiul. E Luxemburg. Dar pentru ca europenii sunt baieti fini au inclus vechiul targ al lui Herman in program. Credeti ca stie cineva de la Sibiu treaba asta? Daca da, de ce tace si da impresia ca Piata Cibin va deveni centrul lumii culturale europene?
Cartea de vizita
Baselu s-a prezentat in Piata Mare cum stie mai bine. Populist. Si a spus ca de acum Sibiul e cartea de vizita a Romaniei in UE. Mersi, dar nu, mersi. Banii primiti de Primaria Sibiu s-au dus pe refacerea unor imobile apartinand sasilor. Romanii din Sibiu au ramas fara oras. Daca maine sasii pun taxa pe intrarea in centrul Istoric, nu ar fi nimic nou, ci o reintoarcere in Evul Mediu. Si minoritatea ar conduce majoritatea. Care e iar o chestie de prin Evul Mediu. Iar Romania e demult trecuta de faza asta. Si mai e o faza: banii publici au fost cheltuiti dupa bunul plac al unui singur om.
La final, pentru artisti
La Sibiu anul acesta se anunta o adevarata ploaie de artisti. Piese de teatru cu actori de tot soiul, de prin toate tarile. Stiti genul de piesa: ala la care se uita toata lumea si fiecare intelege separat ce poate el. Oricum, nu prinde nimeni mesajul artistului. Distractia mare va fi ca la traditionalul club al Festivalului de Teatru: votca multa, tarfe ieftine, poponari, marijuana, bere, heroina, actorasi de prin toata Europa. Petreceti voi anul 2007 la Sibiu, eu la vara ma duc in Delta. Prefer bunul simt al lipovenilor decat ipocrizia sibienilor. Se dau inventatori ai bunului simt si apoi fluiera primul-ministru. Asta nu am vazut-o nici la Bucuresti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)