6 din 49, noroc si ghinion

Am jucat azi la 6 din 49, poate castig 8 milioane de euro, si mi-am ales o combinatie tampita. 3,6,7,8, 11,16. Daca castig imi iau iaht cu motor si ma duc in ocolul lumii. Nu asta e important, ci faptul ca mai niciodata nu am avut noroc. Nici eu, nici cei din gasca mea, cu exceptia lui Frax, care era Stapanul Norocului. Avea asta o bafta de ne urcam pe garduri de ciuda. Noi nu gaseam decat maxim 25 de lei pe jos, el putea sa isi ia de toate.

Banii

Se lipea norocul de el ceva de speriat. In vremuri in care eu si Grasul ramaneam lipiti in smoala, de papagali ce eram, Frax avea buzunarele pline. Sperila si Polonic se chinuiau sa ne scoata din baltile de smoala topita de pe santierul de langa casa, iar Frax avea Radio Ric, echivalentul ipod-ului de acum. Prima oara a fost pe faleza Casinului. Am trecut toti 4 pe aceeasi poteca, iar Frax era ultimul. S-a aplecat si a ridicat ceva. 300 de lei, bancnote albastre cu balcescu pe ele. Normal ca si-a facut de cap fara sa spuna ceva parintilor. Mama a observat tarziu ca lista de proprietati personale a lui Frax se marise cu un radio portabil, cu casca si alte nimicuri la moda atunci. Ne-a dat si noua, de ochii lumii cate un profiterol si un suc, sa nu ii mai salivam la ureche, apoi a disparut iar in oras, la cumparaturi.

La mare, cu parintii, tot pe faleza, se apleaca si ia de jos 500 de lei. Distractia pe o saptamana la celebrele jocuri electronice de atunci, incepand cu carusel si incheind cu Takada, masinaria aia de te zguduia cu creieri cu tot. Devenise un guru al norocului, stateam pe langa el mereu, poate poate se lipeste ceva si de noi. Canci.

Ghinioane

Sperila si Grasul erau maestrii ghinionului. Nu le iesea niciodata nimic. Incepand de la prastiile de capse sau cu pietre. Le faceau tot pe dos, apoi vedeau ca pustanii mai mici decat ei aveau prastii mai bune si le confiscau. Urletele tancilor nu ii deranjau cu nimic.

-Urla, da-te dracu de copchil prost, sa auda ma-ta si cu tac-tu si sa vada ca te joci cu prastia sa spargi geamurile. Asa, urla, sa vezi ce le spu eu lor... astea erau cuvintele magice de adormit urlatorii de serviciu.

Ghinion aveau de la faptul ca nu nimereau tinta cu prastia si pina la consecintele unei trageri reusite. Erau prinsi de proprietarul geamului spart, de care scapau cu rusinoasa, dar sanatoasa alergare libera in jurul masinilor din parcare.

Cand gatea Sperila pe malul Siretului, seara la pescuit, rupea coada de la tigaie, varsa uleiul pe jos, - fara sa vrea - se ducea naibii focul pentru ca il lasa nesupravegheat, se incurcau lansetele si unditele, orice numai liniste nu era.

Grasul rules

Grasul patea numai nepatite. Odata si-a infipt un carlig de pescuit in cur, naiba stie cum de s-a agatat de el.

-Sa va omor pe toti astia care va lasati monturile peste tot. Sperila, treci de imi scoate ala, dar incet ca te omor daca il tragi direct, ca din buza pestelui. Auuuuu, a rasunat urletul casalotului cind a smuls Sperila acul.

Altadata, si-a bagat o rima in gura si fara sa vrea a inghitit-o.

-Ba, cat de dihanie tembela poti fi, l-a luat Sperila imediat la misto.

Gogoshar i-a intins saculetul de panza plin cu rame si i-a urat pofta mare, de unde a izbucnit scandalul. Pietre aruncate dupa Gogoshar, urlete de animal ranit si fugareala. Impropriu spus fuga, Grasul niciodata nu ar fi reusit sa prinda pe vreunul dintre noi. In lipsa de victime, isi scotea nervii pe sculele de pescuit, numai ca la cat era de infierbantat prima pe care o nimerea era a lui. Si se infuria si mai rau, se arunca in apa si speria toti pestii.

Vise, visuri

-Am visat aseara ca am castigast un loz de o suta de mii de lei, a inceput Grasul sa povesteasca. Ma dusesem apoi sa imi cumpar o masina si ma dadeam cu ea prin Onesti, de se ofticau toti bulangiii aia de pe centru.

-Sperila, tu ce ai face daca ai avea atatia bani?

-Ma mut singur de acasa. Si nu stiu, iau o groaza de bomboane, de ciocolata si de guma straina. Dar tu ce faci Ochi?

-Inconjurul lumii. Ma duc in fiecare tara sa vad cate ceva.

-Vin si eu, se baga Grasul, dar sa mancam ceva bun de peste tot, iti dai seama. Sa avem masina noastra si sa dormim numai la hoteluri de alea faine si sa pescuim in ocean, sa facem baie in lacuri si sa agatam gagici.

-Pe cine mai luam cu noi? intreaba Polonic...

-Pe nimeni, mergem cu balonul, exact ca Tom Sawyer, sa vedem Piramidele, Sfinxul, sa vanam lei...

Dupa cum ziceam, e o combinatie tampita la 6 din 49...dar tot as pleca in jurul lumii, dupa ce imi iau vreo 3 case, la munte, mare si Bucuresti. Haide loteria......

Pe gheata, pe sub gheata

Recuzita
Partidele de hochei erau in 3 locatii mari si late. Sub podul peste Casin, din centrul orasului, la tevile de peste Casin de la iesirea din oras si in lacul inghetat din parcul onestean. Am fi jucat si in alte parti, dar Trotusul nu ingheta la fel de tare, Oituzul era prea departe de noi, despre Tazlau nu mai vorbesc. Arsenalul era simplu... cate o bata curbata la capat care ne servea de crosa, papucii care alunecau mai bine pe gheata si o bucata de piatra drept puc. Ca de obicei, iesea cu scandal si glume si bocete.

Alegerile
De obicei, numeam doi capitani de echipa, cei mai priceputi in sportul cu crosa, puc si oase rupte. Marius si Dragos erau cei mai tari, asa ca iesea nebunie. Se ascundea piatra in pumn, se ghicea sau nu, ma rog... proceduri copilaresti de tragere la sorti. Cristi, fratele lui Marius era primul ales, apoi Gogoshar. Eu si ceilalti 3 parliti ai mei eram trecuti undeva la capitolul portar sau umplutura.
-Ba, eu nu mai stau in poarta, sa moara Bibi, ce naiba, nu pot sa dau niciun gol, se plangea huiduma de Grasul, care era vizat mereu pentru postul de portar, ca nu incapea pucul de el in poarta.
Polonic alegea sa stea mai mereu in poarta. pe teren se dadeau crose la picioare, bucata aia de piatra te lovea peste degetele inghetate si iti venea sa urli de... placere, daca erai sado-maso.
Sperila, ca si mine, era cu capul rau de tot, voia sa se afirme, nu stia sa faca faza de aparare, visa sa fie eroul golgheter si o fura de la frac-su oricand intrecea masura. Si asta se intampla des. Eu, ca de obicei, o luam de la Frax cand saream calul.

Pe gheata
Cel mai dur meci a iesit la tevile de pe Casin, in apropiere de strand, pe un ger de inghetau pestii sub pietre. Grasul era in forma, nu reuseai sa dai un puc pe sub el. Sperila suta de zbura pucul cate 200 de metri si nimeni nu se mai ducea dupa el. Luam alta piatra si da-i din nou la turloaie. Marcasem un gol, ratasem de nu stiu cate ori si imi primisem crosa fratelui pe cocoasa. Chiote, injuraturi, strigate de indieni scapati la jaf, sudalmi si ocari, palme si inclestari de crose, rasete si un meci cum nu mai avusesem demult. Gogosar dribla mai tot, pina la Frax, care il lua pe sus, cu crosa, puc si fulgi cu tot. Polonic inghetase in poarta si se ferea sa mai puna talpa pe puc, il durea de murea. Avea insa niste manusi ramase de pe la bunici, probabil, mari cat o zi de post, cu care facea priza la puc de ne zgariam pe ochi. Ma bateam cu Sperila pentru puc si ne-am dus intr-o zona cu gheata mai subtire. Nu din cauza scheletronului a cedat gheata, ci a mea. Dar si el impinsese cum trebuie.

Sub gheata
Cind mi-a intrat bocancul in apa la dreptul, nu am simtit nimic. Cind a intrat si al doilea... ala am fost. Am tras un urlet de au inceput toti sa rada. Imi era asa de frig de ma ustura. Instant mi-au dat lacrimile, iar apoi era sa fac si pe mine.
-Ba boule, nu jucam polo, ma ia Frax tare de tot.
-Du-te ba acasa, se arata Grasul mai milos.
-Lasa ca joaca Tica in locul tau, ca si asa statea pe tusa, se baga si Sperila in seama.
-Ba scheletul dracului, dupa ce ca tu m-ai impins pe gheata subtire, mai faci vreo figura, ca te omor acum, urlu incercand sa ies din apa.
Polonic, suflet de mama, ma trage de mana si ies de sub gheata. Ma duc deoparte, sa incerc sa scot apa din bocanci. Cind m-am descaltat, mai aveam putin si urlam de frig. Imi inghetasera turloaiele.
-Daca mori, sa imi lasi mie ghetele alea, ca aluneca misto, se baga Grasul in seama. A fost ultima remarca si s-au reapucat de joc. Din cand in cand se opreau si urlau la mine sa plec naibii acasa, ca o sa deger. Nu voiam, ma dadeam viteaz, dar ma usuram pe mine de frig.

Salvarea
Nu cred ca as fi plecat de unul singur acasa. Bafta mea a fost nefericirea altora. A lui Marius adica. Impins de acelasi nebun fara certificat medical, dar recunoscut de toti... Sperila. Eu intrasem pina la genunchi sub gheata, Marius a cazut serios. A luat apa prin galosi, pantaloni, pulover, geaca si fular. Spre deosebire de mine, a luat-o imediat la fuga spre casa. Puteam pleca si eu de acuma, ca nu ma mai faceam de ras. Am incercat sa il ajung din urma, dar asta fugea ceva de jale spre casa, in timp ce eu eram pe jumatate inghetat. M-au ajuns din urma si ceilalti nebuni, care lasasera hocheiul, ca nu mai erau destui pentru un meci. Doua zile m-a tratat mama cu ceai si supa, medicamente si alte alea, de frica sa nu dau in pneumonie. Grasul, Sperila si Polonic se strangeau sub geamurile camerei mele si fluierau. Cind apaream de dupa perdea ii umfla rasul.
-Stai babo in casa, ca pe Dragos il fluieram sa vina la un hochei, tu esti praf de racit. Nu vezi ca iti curg mucii la etajul 2 daca scoti capul pe geam?... incepeau imediat rasetele.
Cind m-am inzdravenit l-am pocnit pe Grasul cu crosa in fluierul piciorului de nu a mers bine o ora, iar pe Sperila l-am dat cu capul de piciorul podului, numai sa ma simt razbunat. Ne-am impacat abia dupa Craciun, asa de suparati eram.

In spate la camin

Locatia
Scoala nr. 8 se continua cu o gradinita, numita generic, camin. In spatele ei ne faceam mereu probele de iarna pentru tunul cu carbid, pentru plugusor si colinde. Grasul nu suporta foarte bine Lerul, Florile Dalbe si Vestea minunata, dar ii placea refrenul ala de zdranganit de fise in buzunare. Asa ca supraveghea repetitiile cu o cerbicie demna de Stefan Hrusca la concerte unde ii canta careva fals. Repetitiile erau insa o distractie perpetua. Ne usuram la coltul gradinitei, sa vedem cind ingheata, de parca eram trimisi de Discovery. Bagam carbid pe teava tunului si scuipam in el cat puteam de mult, toti 4, sa auzim cea mai tare detunatura. Avea Grasul un monstru de tun de il tineau minte toti cind incepea incalzirea pentru Rev si Craciun.
-Auzi ba Polonic, ia-ti dracului o sticla cu apa, ca o sa ramai fara scuipat daca vrei sa duci tu tunul. Ochi are sticla cu bors pentru buhai, ce te costa sa cari si tu una, ia de aia mica, de un sfert de suc. Nu ai scuipat la furca deloc, deci lasa tunul la cine se pricepe.
Amicii mei se duelau in detunaturi, care e mai tare, mai galagioasa, mai nebuna, mai duduita, mai fara flacara, orice, doar linistitea sa fie sparta.

Iubeam locatia asta
Atmosfera de acolo era cea mai relaxata ever. Nu ne bateau la cap fratii mai mari, eram departe de ochii gospodinelor moldovence care purtau titlul generic de mame, deci ne spanzuram cate un chistoc in coltul gurii si fumam non stop. Polonic devenea mai viteaz, eu indesam si cate 2 tigari in gura, Grasul injura mai ceva ca breasla birjarilor din Bucurestiul vechi, iar Sperila se sumesea ca bate toti golanii din zona si injura babele de ieseau la geam sa ne ceara sa incetam bubuiturile. Beleaua era ca pe acolo avea drum tatal Grasului mai mereu. Cind aparea, dadeam 6-le si tigarile se palmau, se aruncau in spate, cat sa le poti stinge cu piciorul daca mai fumegau din zapada.
-Ovidiuli, ci faceti ma acolo, ne interpela Serbanescu senior.
-Repetam un plugusor ma tata, mai tragem un tun, mai un buhai, sa nu facem galagie la geamuri la vecini, il aburea Serbanescu junior.
-Sa terminati mai repede ca acusi te striga ma-ta la masa si nu te vede nicaierea. Inteles?
-Daaaaaa, raspundea corul mincinosilor. Si se reluau tigarile, injuraturile si toate alea. Pina apareau pustanii din incinta vecina, care credeau ca e teritoriul lor acolo si veneau mai razboinici ca Banderas in Al 13-lea razboinic.

Apararea locatiei
Cafturile cu astia nu erau niciodata usoare. Nu se bateau in pumni, palme si picioare ca noi. Cavalerism golanesc nu exista. Ne otanjeau la geoale cu pari, rangi sau ce naiba mai aveau la indemana. Cu veleitati de handbalist trimiteam bolovan dupa bolovan spre capatanile ivite de dupa colt, Sperila si Grasul loveau cu tunurile la picioare sau la coaste, iar Polonic impartea cate un sut in partile moi oricui nu era dovedit de noi. Asa, inclestati de gatul astora, ne gaseau fratii mai mari, trimisi de mame sa ne cheme in casa, la masa. Cu Frax si cu Gogosar se inclina balanta clar de partea noastra. Imparteam cu totii pumni mai duri, picioare mai tari in cur, si radeam cind o faceam.
Se mai intampla si sa ne prinda numai 2 acolo si atunci o tuleam la goana ca din pusca. Ii prindeam cand veneau sa joace fotbal pe terenul scolii, care era teritoriul nostru si atunci ii cotonogeam cum scrie la carte.

Tot acolo...
Tot in spate la camin se incheia si anul pentru noi. Acolo faceam mai mereu monetarul dupa ce terminam de urat pe la casele oamenilor. Era un stalp cu un bec chior acolo si eu ma ocupam de impartirea corecta a banilor sub o lumina slaba. De acolo plecau ideile cele mai trasnite de cheltuire a monezilor.
-Ba, eu zic sa mergem la carciuma din fata, unde beau parintii de obicei, luam bere, vin si ii dam bani la chelnerita, ca am auzit ca si-o pune cu clientii, incepea Grasul.
-Gata, hai, sarea Sperila.
-Mergeti voi, ca eu nu vin. Mama a lucrat acolo, ma stiu femeile alea, se lamenta Polonic si eu ii tineam partea. Nu ca ma cunosteau ospataritele, dar al batran mai oprea acolo la bere, si daca intarzia mai mult de 5 seara ma trimitea mama dupa el. Nu vreau sa ma gandesc ce ar fi iesit daca ma recunosteau si apoi ma turnau la al batran.
Se termina totul cu o sticla de bere sau de vin luata de Grasul din restaurant, incercand sa arunce ocheade domnisoarei chelnerite. Cum era la fel de expresiv ca un macrou congelat, se intorcea si se lauda ca i-a promis tipa aia marea cu sarea dar el a refuzat. Mintea de ingheta gheata.

Vise pentru locatie
Sorcova ne incheia anul. Ne strangeam pe la ora 9, luam cateva blocuri vecine la sorcovit, imparteam boabe de orez si de porumb prin casele oamenilor si radeam de Polonic care vcenea cu o sorcova facuta din flori artificiale. Cind ne terminam boabele, desfaceam sorcova aia in 4 bucati, luam cate o floare de aia si ne faceam ca sorcovim cu ele. Vecinii ne priveau cu ingaduinta, ne dadeau cativa marafeti si plecam sa mai bem ceva. 1 ianuarie ne gasea cu ciocul muiat in coniac sau lichior si doar cu cativa lei in buzunare. Daca aveam bafta, ii inmulteam la poker cu Lau, Tica si Hassan, plus Bolea. Daca nu, mai pastram prin buzunare cat sa avem de un film si de un suc si plecam in oras. Lefteri, seara, ne duceam in parc sa ne dam mari la gagicile singure. Plecam cu coada intre picioare cand se gasea una mai mare si mai tare in cioc, de ne umilea zicand sa o ducem la cofetarie.
-Te duc in spate la camin fa proasta dracu si te dau la toti prietenii mei, spunea Grasul, la juma de ora dupa ce plecam plouati din parc.
-De ce nu i-ai spus asa cind eram acolo ba, vezi ca ai replica, ii zicea Sperila.
-Hai las-o naibii de zuza, mergem maine sa ne dam cu sania pe Perchiu, sau facem un hochei sub pod, ma bagam si eu in seama.
-Hochei, clar, ca vin si Marius si Gogosar si Dragos. sa vezi ce ii dau lu` Gogu peste picioare cu batul... se si pregatea Sperila de meci.

Teste, teste

Proba
Nu aveam noi figuri ca americanii din fratii si gasti smechere cu fumuri si pretentii, dar nu era test de maturitate mai mare decat sa il bati pe Daniel Stoica. Tovarasul cu pricina era o paluga de aproape 1,80 cind noi ne zbateam sa trecem granita de 1,60 metri. Al 3-lea frate din 4, avea o claie de par blond, ochi albastri si un ranjet sadic. Se credea buricul pamantului, desi era de varsta cu Sperila. Beneficia de alonja si il carpea pe amicul meu ori de cate ori putea. Era musai sa ne coalizam ca sa il dovedim pe lungan, desi era desirat ca un macrameu de care au tras pisicile. Daca se intampla sa il punem in cur vreodata, ala era. Beleaua venea dupa, cind aparea cu fratii. Cel mai mare, Marian, era un malai-mare care nu se baga niciodata. Mijlociul insa, era smecheras, umbla cu Romica, golanul scarii, si ne caftea de ne suna apa in cap. Numai ca belele au inceput vara si s-au terminat in iarna.

Banii Grasului
25 de lei tinea Grasul in mina cind m-a luat cu el sa mergem la sifoane si la paine. Ne hlizeam de nebuni pe drum, salutam babele desi nu le stiam si ma gandeam la jetul de sifon pe care o sa mi-l trag in gura dupa ce incarcam sticlele alea cu sarma. Nu stiu cum naiba, dar am ajuns la magazin fara bani, Grasul ii scapase pe undeva. Ne-am intors sa ii cautam, dar Stoica ajunsese inaintea noastra. Chiar din fata Grasului i-a luat.
-Da ba banii inapoi, ca tre sa iau paine si sifoane, incep tataonarile Grasului.
-Ai vrea tu. I-am gasit, is ai mei, se incheie negocierile.
-Ba Daniel, da banii ca te sparg cu sticlele astea in cap, ii arata Grasul sifoanele goale.
Paluga face stanga imprejur sa o rupa la goana, stiind ca balenoidul se misca in reluare pe linga el.
-Ochi, ia-l... striga Grasul de parca avea pit-bull-ul la picioare.
Placaj ca la rugby, cade lunganul, vine Grasul, ii freaca un picior in cap, dar ti-ai gasit sa dea asta drumul banilor. Eu il tineam de picioare si de o mina, Grasul il calca pe cealalta cu simtul raspunderii si a scos bancnota cu Vladimirescu din degetele desirate si galbene de nicotina.

Razbunarea
Ne-am intors la sifonarie, ne-am facut plinul, am luat si paine, am ajuns inapoi in incinta si totul era ok. Stateam in leagan, ne dadeam de aiurea, fara scop in viata si asteptam sa apara Polonic si Sperila, sa mergem sa ne distram pe terenul de antrenament al pompierilor. Au aparut insa fratii Stoica. Unul in fata, altul in spatele leaganului. Fuga era exclusa. Simteam ca o sa ne cocoseze cu bataia, asa ca imi incordasem spinarea. Grasul a luat-o primul de la Costica, fratele mijlociu. O palma de sapator de santuri peste nas si mucii ii disparusera pentru doi ani. Eu am luat un pumn in burta de la Daniel si un sut in partea dorsala de la Costica, apoi ne-au lasat in pace. Spumegam. Ne-am dus la Sperila, la Polonic, i-am strans si am facut planul de bataie.

Poker pe pumni si palme
Daniel se credea mare trisor de poker si juca cu oricine, pe orice, numai bani si distractie sa ii iasa. L-am gasit la masa de sah, unde prostea prichindeii. L-am luat din spate cu o petarda dupa ceafa si a dat cu capul de masa. L-a prins Grasul de gat si de o mina, iar eu ii caram pumni cu Sperila. Polonic i-a aplicat un picior in spate, specialitatea casei pentru amicul meu, care desi nu avea sut la fotbal, pocnea ca o gorila profesionista. L-am lasat pe Daniel acolo, urland dupa frate-su si dusi am fost. 3 zile am calcat prudent prin incinta, dar nu a fost de ajuns. Ne-a prins Costica pe toti si ne-a capacit. Pina cind proful de atelier, bantzu, a avut cea mai tare idee ever. A scos hidrantul intr-o zi geroasa de iarna, a lasat apa sa curga si a facut din terenul de fotbal un patinoar moka pentru toti copiii. De fapt, isi antrena fetita la nu stiu ce concurs de patinaj si nu avea unde, asa ca inundase terenul.

Patinoar, mon amour
Desi nu ma intelegeam cu proful de atelier, l-am iubit in iarna aia. Numai cei mai indemanatici copiii puteau sa se tina in picioare pe gheata de vgreo 5 centimetri grosime. Daniel Stoica si-o fura sistematic de la noi. Primul sut si-l lua la picioare, il puneam jos, iar de acolo pleca snopit in bataie, cu zapada si sange amestecate intre dinti. Nu ne mutam de pe gheata, il asteptam pe Costica. Cum cosmarul nostru abia se tinea pe picioare, o fura pentru toate palmele incasate de noi. Nici Daniel nu si-o lua asa de tare ca el. Il izbeam cu capul de gheata, ne injura si ne promitea ca ne indoaie cocoasa. Il bateam si mai rau. Ajunsesem spaima familiei si se fereau de noi. Nici Mos Craciun nu ne inveselise anul acela mai ceva ca patinoarul, unde ne executam toti dusmanii, mici sau mari. Ne obisnuisem sa il batem pe Costica, ne facea placere chiar. Na laudam oricui statea sa ne asculte. Iar daca nu ne credea, o poceam pe Mariana Stoica, mezina familiei. Era clar ca vine Daniel sa o razbune, ca si-o fura si asta si ca apare Costica pe care il cotonogeam. Mai conta ca plecam in casa doar pe inserat, sa nu ne vada fratii Stoica iesind de pe gheata? Nu... erau prea frumoase sarbatorile. Iar daca pe intuneric mai aruncam si un bulgare cu gheata de spargeam geamurile clasei... perfectomundoooo.