Coduri secrete, crackeri si hackeri primitivi

Nu stiu daca aia mici din zilele noastre mai fac prostii de astea, dar pe cand eram eu elev de generala, era o adevarata moda sa inventezi un alfabet secret, un cod in care sa scrii biletele secrete catre colegi sau colege. Totul era sa aiba si ei cheia alfabetului. Ma rog, totul plecase de la o ditamai cearta cu profa de geografie, Popa Marita.

Prolog
Primul care o patise era Frax. Dragos, in clasa a cincea, la Geografie, invata nush ce tampenii legate de demografie. Ca populatia globului creste cu 200.000 de oameni in fiecare minut. Iar Frax a tras concluzia logica "In fiecare minut exista 200.000 de futaiuri pe mapamond". A scris concluzia pe un bilet, i l-a dat unui coleg, asta a inceput sa rada si profa a confiscat biletul. Scandal acasa, nebunie cu profele, de unde stie asta micul despre asemenea prostii, chestii comuniste. Nu stiu daca si-a facut autocritica in fata detasamantului de pionieri, cert e ca eu am patit-o si mai si. Era dupa Revolutie, eu eram in clasa a sasea, iar Frax la liceu. Era tot la ora de Geografie, iar eu si Polonic ne distram pe hiturile formatiilor Albatros si Generic. Nu stiu cine dracu scosese piesa aia cu Iaha-bibi, dar eu o adaptasem la versuri cu actuala situatie politica. Prea il vazusem pe Petre Roman la Apaca, sa nu ii fac o strofa. "Ba Luci, oara ce zic femeile alea cind il vad pe Gat-Golas? Iaha-bibi, sos de peste/ Petre Roman ma iubeste/ Ma ia-n brate, ma saruta/ si mai vrea sa ma si futa". Trimit biletul, este interceptat de profa si incepe nebunia.
-Nemorocituleeee, Bufnila. Ce intelegi tu mai copil tembel din democratie? Sa iti bati joc de conducatorii actuali, nu ti-ar fi rusine? Era frate-tau nebun, dar cel putin era mai cuminte, nu ca tine. Nerusinatule, o sa ii spun eu dirigintei sa afle apoi si parintii tai ce hal de golan ai ajuns. Cu astia ca tine, nu am fi avut niciodata libertate.
-Ba cu astia ca mine avem libertate. Ca la Revolutie si eu am fost pe strada... tinerii au murit in Bucuresti, nu profesoarele...
Gata, aia a fost. Scandal cat China, 2 la Geografie (ma durea in basca, mai aveam un 10), propunere de scadere a notei la purtare (din clasa a patra nu am mai luat niciun premiu pentru ca aveam notele scazute la purtare, desi media m-ar fi trimis intre primii elevi), etc etc.

Alfabetul
Asa mi-a venit ideea primului alfabet. Sa scriu biletele, care chiar daca erau prinse, sa nu insemne nimic pentru profi, ci doar pentru noi. Si da-i si compune. Prima varianta a fost cea mai simpla. Cu o cifra sau un numar pentru fiecare litera din alfabet. 1 pentru a, 2 pentru b, etc etc... Mesajele se transmiteau doar pe foi rupte din caietul de mate. Patratica de acolo avea voie sa gazduiasca doar o litera, adica chiar si 2 cifre la nevoie. Mergea brici, numai ca una din profesoare s-a prins ce facem noi si a descifrat destul de repede alfabetul. Am facut apoi un altul, cu semne si simboluri pentru fiecare litera. A mers brici. Stateau baietii in pauze cu hartiutele si copiau de la mine alfabetul, apoi ne distram toata ora cu biletele. Ne doream acum sa ne prinda profii biletelele, asa ca ii lasam sa ni le ia. Existau si fituici scrise in alfabet, iar tocilarii clasei s-au trezit ca aveau note la fel de bune ca si parlitii clasei. Na belea. Normal ca ne-au turnat si s-a dus dracului sistemul. Pentru putin timp.

Razboiul alfabetelor
Cu Polonic am avut cea mai mare disputa a alfabetelor. Mai toata lumea incepuse sa isi faca alfabete. Inexpugnabil era unul facut de mine si un altul inventat de Polonic. Normal ca s-a ajuns la formarea a doua gasti adverse. L-am batut pe Stoian, colegul de banca al lui Polonic, sa imi dea cheia. Nu a vrut. L-am infiltrat pe Grasul in gasca lui Polonic, dar animaloiul nu a priceput nimic, m-am trezit ca abereaza despre nu stiu ce, cind de fapt in bilete era vorba de altceva. Mai mult, chiar le-a dat cateva litere din alfabetul meu.
Salvarea a venit de la Polonic. Dupa ce s-a prins ca Grasul fusese... Grasul Troian al gastii lui, s-a apucat sa faca alfabetul si mai dur. Adica a inventat el cateva simboluri noi. Cum Luca retinuse de la Grasu, ca eu nu mai fac alfabetul in foite pentru amici, a facut la fel. A luat un text dintr-un manual de romana si l-a tradus in alfabet. In cateva fraze aveai toate literele. Ce nu a stiut decat dupa cateva zile a fost ca ii furasem foile si le copiasem. Am cautat apoi in manual ceva sa se potriveasca si am gasit ce tradusese el. Sobieski si Romanii. O saptamana intreaga le-am prins biletelele si le-am tradus. Noi radeam de ei, ei nu stiau de ce. I-am spus abia dupa ce ne-am impacat. Picase cu mine si cu Grasul in echipa la Lapte-Gros, s-a chinuit sa tina ditamai handralaii in carca, asa ca ni s-a facut mila de el. Nici acum nu stiu sigur de ce nu parea foarte surprins. Dar la cat de bine tinea Grasul secretele...ce sa ma mai mire?

Urasqbesc viata de reporter

Ce e frumos in viata de reporter poate deveni peste ceva timp... groaznic si oribil. Ai parte ca reporter de tot soiul de chestii, la care putini se gandesc. Unele mai bune, altele mai rele. De unele iti vine sa razi cu lacrimi, la altele lasi capul in jos. Am patit-o la Sibiu. Lucram ca reporter pe speciale si am zburat prima oara cu elicopterul, alaturi de 2 echipe de interventii de la Electrica. Se rupsesera firele de inalta tensiune, sus pe munte, la cota 1850 parca. Si mai aveau un loc. Asa ca am uitat ca e 23 decembrie, ca trebuie sa plec si eu acasa la Onesti, mi-am luat aparatul digital si dus am fost pe munte. La minus 20 si ceva de grade.

Cate 2

Aveam 2 caciuli, 2 perechi de manusi, doua perechi de pantaloni, doua se sosete, 2 tricouri si 2 pulovere. O singura geaca, foarte groasa. Tot degeaba. Batea un vant sus de te durea capul, te usturau ochii si simteai cum fiecare bucata de carne se inchide incercand sa preintampine valul de frig. Brazii aratau ca turturii. fara glume. Erau albi, drepti, cu crengile lipite de trunchi. Zapada viscolita avea o grosime de cativa centimetri buni, trebuia sa dai cu toporul sa o spargi si sa vezi cetina verde. ma simteam ca la Apocalipsa. Am inghetat instant cind am vazut cum arata totul: parca eram intr-un film cu scenariu post-apocaliptic. In zare se vedea o stana troienita si ... atat. Echipele de la Electrica munceau de nebuni sa puna firele rupte inapoi pe stalpi.

5 minute

Atata a durat ca sa inghet de tot si sa ma apuc de treaba. Imi facusem pozele pentru ziar si gata. Am tras la sufa macaralei de nu am stiut ce e cu mine. Am Transpirat, am spart gheata si zapada de pe stalp, cot la cot cu echipa de interventie. In scurtele pauze, aflam istoricul interventiei.
-Am incercat si ieri si acum 2 zile sa urcam aici. Aveam saniile cu echipament legate de noi si am inceput urcusul. Era zapada pina la genunchi, urcam bine. Brusc, m-am dus la vale. Zapada era pina la gat. Cum naiba sa mai urcam. Am apelat la pilotii de elicopter. Daca nu ar fi ei, naiba ar mai ajunge aici, imi spune seful echipei. Terminam treaba si asteptam elicopterul. Intai ia echipade pe creasta cealalta de munte. Ai nostri inca sunt rasfirati pe poteca de zapada, fusesera sa verifice alt stalp. Se cara unul pe altul, pentru ca zapada cedeaza sub pasi si mergi la fel de greu ca o pensionara in metrou la 7 dimineata. Ne strangem la timp, ne ia elicopterul si dusi suntem.

Allouette
Era un elicopter francez, cu un pilot, copilot si mecanic de bord. Apartineau de Gaz metan Medias, dar faceau si misiuni pentru SMURD.
-Jurnalistule, scoate aparatul ala digital si hai sa pozam frumusete de Sibiu iarna. Nu stam mult, ca is baietii inghetati, dar cateva poze, tot apuci sa iti iei, in 2 minute suntem acolo, mi-a spus piolotul.
M-au plimbat putin pe deasupra Sibiului sa pot face poze. Superb. Au glumit cu noi, ne-au felicitat pentru treaba si ne-au povestit cat de greu e sa vii pe munte ca sa lasi sau sa iei o echipa. Niciodata nu aterizau pe zapada asta, tineau aparatul la doar cativa centimetri distanta de zapada, de acolo coborai sau urcai in el. Erau extrem de prudenti si nu riscau inutil. Zambeau mereu, erau mai deschisi decat multi pe care i-am vazut. Pilotii sunt alt soi de oameni. Le-am multumit, i-am fotografiat pe fiecare in parte, in grup, linga elicopter, la decolare si aterizare.

Viata. Capat de viata
Dupa un an de zile m-au umplut de tristete. Pilotul si copilotul au murit intr-un accident stupid. S-au izbit de un deal. In zona Clujului. Duceau un pacient pe targa si asistenta de la spital. Mecanicul de bord venea cu trenul acasa, nu mai avea loc in elicopter. Era noapte, ceata, zapada peste tot. La inmormantare a iesit tot Mediasul pe strazi.
-Mai cazusera odata cu elicopterul. Erau toti 3 si toti 3 au scapat. Mecanicul de bord a fost mereu talismanul lor norocos. De cate ori au avut accident si el era acolo, au scapat. Acum nu a mai fost cu ei. Dupa ce au cazut, mai demult, au mers la pilot acasa, au facut o masa mare si au deschis poarta la sosea. Oricine trecea, putea intra sa bea un pahar cu ei, sa manance un mic si un gratar. Era felul lor de a se bucura de viata, ca topti stiu ca o duc putin. Acum , mecanicul de bord e distrus, crede ca daca era cu ei ar fi scapat... nici nu vreau sa stiu ce e in sufletul lui, mi-a spus un vecin.

A venit

Daaaa, a venit. De azi, am laptop. Un HP. Are hardul doar de 40, dar ... are cel putin. :) Iar de la 1 feb ii bag si netul in cur, sa il vad ce face. Hardughia aia mare o sa stea la picioarele lui, in timp ce eu ma joc si imi copiez filmele. Hasta la victoria comandante. Am de tras o gasca de filme de pe cd pe dvd. Asa ca... ma apuc de munca.

Forrest sau Benjamin?

Ai vazut Forrest Gump? Atunci de ce te mai duci sa vezi Benjamin Button?

The Curious Case of Forrest Gump - watch more funny videos

Romania si satelitii NASA

Baietii de la NASA au reusit o serie de poze care m-a terminat. Toate din satelit, iar alea de deasupra Romaniei sunt de belea. Prima... iarna din 2001. Cand eram student la Sibiu.

Iar a doua, vara2003. Nu stiu ce faceam atunci exact, probabil eram pe drumul de la Sibiu la Bucuresti. Si nu, nu m-am vazut in poze.

Comisarul

Ca sa vezi ce inseamna sa ii cumperi aparat foto gagicii de ziua ei. Prima oara se bucura, apoi se oftica... de ce nu o lasi sa iti dea cu blitul in ochi. pai daca o lasi o singura data, e clar ca iti va face cateva mii de poze, asa ca... am taiat avantul de viitor fotoreporter din start. In ciuda protestelor.

De bine ce i-am dat cadoul Oakai, m-am ales si cu o noua porecla. Inainte eram asa:
Bufnil,
Nemernicule,
Girafa cu cornite adorabile,
Shreck,
Martolea,
iar acum am ajuns...

Comisarul Burtici.
Asta cred ca sta in picioare pina la vara, cind o sa am cateva luni de sport la activ si ma fac iar fotomodel de chiloti la Milano.

Tiganii si fotbalul

Daca iti place fotbalul si ai ajuns pe la Sibiu, atunci sigur trebuie sa stii cateva snoave legate de fotbalul tiganilor din zona, care se desfasoara sub ocarmuirea regeasca a familiei Cioaba. Stati asa ca va povestesc, daca nu stiti. Cum a inceput totul? Cu Cosmin, corespondentul unui ziar de sport din Bucuresti.

Escorta, masini, politie...
-Ba Ovidiule, sa moara Bibi daca imi venea sa cred. Mergeam cu familia regala in Ungaria, la Campionatul European de Fotbal al tiganilor. Cum ajungem la granita, am ramas gura casca. Ne astepta Politia maghiara. Zic, hait, ca au facut astia ceva de ne salta. Printul si regele linga mine, eu ma albisem ca zidul, ei zambeau infoindu-se in sunci. Credeam ca ne aresteaza, de fapt, ne-au asigurat escorta de politie cu girofaruri si de alea, spuneai ca vine papa... Sa vezi apoi la meciuri, pe teren... stateau romalesii cu gratarele incinse la margine, pirandele fluturau fustele, se rotisau purceii de lapte, curgea vinul de parca ii sarise de tot dopul la butoi... nu aveai cind sa balesti de pofta, ca te puneau toti la masa. Le atarnau capetele ca la vitei in iesle, aveau toti numai lanturi de legat vaca cu ele, dar de aur toate.
-Lasa ma vrajeala, daca e asa de respectat ... cum dracu de i-au furat aia Mertzanul lui Cioaba in Europa?
-Asta e alta chestie, stai ca il intrebi pe Dorin, ca el e aici, ne asteapta. (Aici era vila din Turnisor a printului, la doar cativa pasi de casa regelui). Ne-a primit Dorin, ne-a bagat in foisorul de vara de la palat si am inceput sa stam de vorba.

Printul, hidrantul si tiganii
In curte, ditamai piscina goala domina peisajul plin de iarba. Printul bagase un furtun la hidrant si baga acum apa in ea. Din cand in cind iesea cate un vecin la gard si urla dupa el.
-Printuleeee, opreste dracu apa la piscina aia ca nu pot nici sa ma spal pe dinti, ca nu mai curge apa la noi, striga romanul cu capul printre uluci.
-Jamande, ciuribure, turebre... sau ceva de genul asta le ura Cioaba junior femeilor, iar nevasta-sa, Sighisoara, se ducea si oprea apa o ora, apoi iar ii dadea drumul. Si iar auzeai urletele.
-Dorine tata, zi-i si la baiatul asta, amicul meu de la Monitorul, cum a fost treaba cu nationala si cu Mertzanul furat ....
-Bai, va zic, dar nu ma mai bagati in ziare chiar acuma, lasa cateva zile ca abia am aparut cu RomDorul (echipa lui de fotbal). Faza era asa. Tata a fost portar de fotbal (Regele Florin, al doilea din dinastie) si a iesit ceva campion national de juniori. Ii place fotbalul, mie la fel, asa ca am mai luat doi verisori, ne-am bagat in mertzan, ala alb, si dusi am fost sa vedem nationala la Bratislava. Ne-am cazat la hotel Kiev sau Tzar Igor, nu mai stiu exact, dar avea ceva de a face cu ucrainienii. Si am plecat la meci. Tata, cica sa nu luam masina, ca ne-o zgarie hooligans daca o vede. Si nu am luat-o, am lasat-o parcare. Vedem meciul, totul e bine, venim inapoi la hotel si... canci masina. O ciordisera fratele meu. Si era si cu numar special, de ala... SB-ox-RGE. Cauta, intreba, ameninta, injura, nu vorbea nimeni romaneste, nu stiau nici tiganeste, frateee.... ne-au facut ca la Nufarul. Si aveam si bani in ea si tot. Am venit de acolo cu trenul, dar mai intai a trebuit sa sunam acasa, sa ne trimita femeile bani, ca altfel veneam cu nasul. Si pe tren au mai fost belele, dar alea nu vi le spun ca voi le scrieti.

Echipa lui Dorin
Dorin Cioaba a avut si propria echipa. Printul o inscrisese in divizia D, ii spunea RomDor, de la Rromi si Dorin, si se credea un soi de Gigi Becali combinat cu Mitica de la Liga. A demonstrat-o din primul sezon. Cand a ingropat echipa. Jucatorii lui aveau cele mai mari salarii din liga a patra. Erau vreo cativa luati de la echipele de divizia D si C din Sibiu, cu pretentii de fotbaliatori. Tarsiti prin blaturi ordinare de liga a treia, smecheri care simulau mai ceva ca Lacatus. Cioaba ii luase de buni. Numai ca la final de tur, se gasea pe locul 5 sau 6 si deja facea calcule.
-Le-am pus obiectiv promovarea. Suntem pe calea cea buna. Vin in Sibiu cu echipa, daca promovam, o aduc sa joace in Strand, pe Vointa, linga palatul tatei, se mandrea printul. Nu a fost sa fie. La numai o etapa inainte de finalul returului, RomDor era pe pozitie de retrogradare. Si apoi a facut-o si mai lata. Am aflat chiar a doua zi dupa incidente, la AJF Sibiu. Imi luam ceva date pentru un material, cind ii aud pe oameni vorbind...
-Ce a facut ma tiganul ieri, ca a fost nebunie, am inteles...
-Da. Le-a reziliat unilateral contractele la toti jucatorii. Au plecat aia acasa de la stadion direct. A bagat in teren 7 jucatori, toti juniori. Are voie. Numai ca aveau ceilalti 6-0 dupa 5 minute si i s-a accidentat un copil. A oprit arbitrul meciul, ca nu avea voie in 6 si a luat-o cu 3-0 doar. A zis ca desfiinteaza echipa. Si gata.
Ultimul proiect legat de fotbal si familia Cioaba a fost o noua nationala a tiganilor cu Marius Lacatus antrenor. Era prin 2005 treaba asta... si de atunci nu am mai auzit nimic de ei.

Femei+tehnologie=turbare

Ma uitam acum cateva seri la dvdul cu scheciurile lui Amza Pellea in rolul lui Nea Marin. Si m-am lamurit ca faza legata de gura sparta a femeilor e valabila si azi. Asta daca mai era nevoie. No, povestea incepe din alt unghi, asa ca o luam catinel.

Cifre
Pe 11 februarie se aniverseaza Oaki mea. Pe 14 e ceva cu Ziua Indragostitilor, pe 19 celebreaza ea 2 ani de cand e cu mine, eu comemorez 2 ani de la pierderea independentei de stat, pe 1 martie si pe 8 martie... alte chestii feminine. Asa ca am decis sa fac ca si anul trecut, sa ii iau un singur cadou, ceva mai consistent. Cum nu stiu ce e ala cadou simbolic (ghiocel agatat la piept, bibelan de portelou, floare aurita, etc, etc.), meu fac cadouri practice. Asa ca anul trecut a fost o imprimanta multifunctionala, iar anul asta ma batea gandul sa iau un aparat foto. Un coleg imi sare in ajutor si imi arata un Canon Powershot..xxzwpq. Frumos. Zoom, alea alea, ma uit, ma interesez, pret cat de cat ok, decid asupra lui si gata.

Cum zboara vorba...
Gura lumii sloboda... nici pamantul nu o astupa, parca asa era zicala. Si imi vad eu femeia abatuta si catranita din varii motive intr-o buna zi, asa ca ma mananca sub coada sa ii spun ce cadou va avea, numai sa o mai scot din starea (de ardei gras, ceapa, pastaie, dovlecel) in care se afla. Si ii dau linkul sa isi vada minunatia de cadou. La nici macar o ora dupa... reply. "Ca uite ca a mea colega spune ca asta e mai bun, ca ala pe care mi l-ai aratat ramane repede fara baterii si ciuri-buri, ca alea, ca alea". Ma uitam tinta la monitor, la aparatul recomandat de colega ei (mult mai slab ca performante, dar care arata ca un pachet de tigari din care se ridica uneori obietivul ca un penis in erectie) si imi venea sa imi dau palme c u piciorul dupa modelul consacrat de VanDamme, pe vremea cind credeam ca il chema Frank Dux.

Nici ca mine, nici ca tine
Prostia mea era alta. Ca nu i-am explicat aca intre un aparat foto si baterii si acumulatori si incarcator de acumulatori sunt cateva diferente. Una la mina. Si doi... Deja facusem comanda de aparat la Domo. Intru iar pe site si cu ajutorul unora de se mai stiu cu aparatele si fotografiile, aleg pina la urma un Fujifilm s5800. Fac comanda online. Nici mail de la domo nu am primit, nici telefon (ca in cazul primei comenzi). Asa ca l-am cautat din magazin in magazin (Iancului, Obor, Cora) pina cind l-am gasit. L-am luat. Si dracu sa ma ia daca ii mai spun vreodata femeii ce cadou ii cumpar. Si ma jur, Oaki, ca daca imi faci poze (urasc acest aspect), primesti floricele de camp si mostre de parfum toata viata ta linga mine. Cat o fi.

Calculatorul care m-a turbat

Nu stiu ce fel de maniaci sau internet maniaci ma citesc, dar eu unul sunt un ciuri-buri atehnic, caruia cele mai avansate cunostiinte de tehnica ii ajung pina la insurubatul si des-surubatul diverselor chestii de prin casa. Asa ca am pus mina si in weekendul asta m-am agitat ca un nebun sa imi fac calculatorul.

1. Sormea...
...m-a chemat sa iau de la ia o antichitate de calculator. Moka. Cu masa cu tot.
-Nu are memorie, dvd-writer, programe si drivere, dar ti le iei de undeva si gata. Iti dau si masa speciala ptr el si tot. E un milion memoria, un milion dvd=ul, ce sa mai, iese repede tot.
Numai ca nu avea nici cablu de alimentare, asa ca m-am dus cu el la e-mag sa imi bage aia memorie si dvd-writer. Un geek de dupa un laptop ma anunta martial ca nu are memorie, doar dvd-writer, dar sa astept pina luni ca atunci o sa primeasca si imi dau cu placere. Carasem calcul din Tei in Crangasi degeaba. U-haaaa. Si din Crangasi inapoi la Titan. A doua zi am mers la depozitul de calculatoare si mi-am luat memorie si am revenit la e-mag sa imi iau dvd-writer. A strambat un alt geek din nas cand a auzit ca imi schimb comanda, dar cand vezi 100 de kile de carne gata sa iti faca laptopul guleras...parca nu mai ai chef de glume. Am luat cablu si dvd si dus am fost la sormea. Am luat de la Obor inbusuri sa desfac masa si gata...credeam. Desfac masa, chem taxi, car masa, monitor, etc, ajung acasa. Descarc tot, insfac inbusurile si pornesc sa asamblez masa. Oaki se uita cu ochi mici si rai la mine, ca de ce nu am asteptat pina sa fac masa? (Ce sa astept femeie, ca eram turbat, voiam sa termin cu totul.)

1. Mumu...
...e colegul care s-a oferit sa imi bage drivere si programe in calc. pe o parte ma conversam cu el ptr programe, Olt ma lua pe alta sa imi zica de net, ca ne trebe switch si alte alea, cat ne costa, Frax ma fredona si asta la melodie ca providerul ma rupe la bani, sa imi iau singur switch-ul.... iar eu stateam de acum si incercam sa ma concentrez sa nu imi zboare creierii din cap. Plec mai devreme de la munca, il iau pe Mumu, ajungem acasa. Punem memoria, punem dvd pe calc, bagam in priza, pornim.... cateva piuituri ... ecran negru... har har la morisca veche de calc si instant am simtit cum ma linistesc. Nu va merge, mi-am zis si resemnat mi-am pus un pahar de bere. Asta e... mi-am futut un weekend intreg. A incercat Mumu apoi tzashpe mii de combinatii: cu memorie, fara memorie, cu dvd, fara dvd, cu placa de nush care, fara aia...
-Alo... taticule..l as-o asa. Imi iau calc nou si ma cac pe tot. O sa caut un calc fara hard, imi iau hardul aqla de 40 de pe rashnitza, imi iau si dvd-ul si memoria de 1 G si ma duc dracului la magazin si vad eu ce imi iau. Dar nu laptop.

Lectia...
... pe care mi-am mai invatat-o odata e simpla. Nu mai lua sh-uri, mars dracului la magazin, ia ceva nou, macar are garantie si se fut altii cu el in timp ce eu stau sa beau o cafea. Si inca una... nu ma pricep la tehnologie, oricat as vrea. Degeaba ma cac pe mine ca stiu eu sa fac un calc din bucati, oricati prieteni as avea... is praf. Iar daca vreti sa va complicati viata, dati un telefon la baiatul ca va dau un calculator :D Ce e moka...de moka se duce. Cel putin raman cu o tastatura si un mouse nou. :))

Criza la misto

I love Criza. Nu e vreo gagica Criza asta, e vorba de criza economica. Si momentan nu ii simt coltii, ci doar binefacerile. Pai hai sa vedem care sunt.

1. S-a scurtat bine de tot calupul publicitar de la tv. La toate televiziunile. Sa tot fie filmele de acum incolo, am timp doar sa ma duc la baie, pina revin... e gata si calulpul de spoturi rasuflate, ma uit iar la film.

2. De acum incolo, publicitarii sunt nevoiti sa bage reclame foarte tari, ca si asa e bugetul lor cum e, timpul de emisie scurtat, etc. Mai bine inseamna cu mesaj mai percutant si nu toate prostiutele gen... dero, cu baba care are mereu cu ea o punga de dero: la citirea testamentului, la bal, la concert.

3. La redactie primeam tot soiul de ziarulete de alea micute, enervante, adevarate ziare spam. Nu le dau numele, ca si reclama negativa e reclama. A venit criza, sa vad cat mai rezista si ele, nu de alta, dar se subtiaza teancul de ziare si reusesc sa gasesc mai repede ProSportul in teanc.

4. Creste euro, cresc preturile, nu ma mai calca pe degete babele cu carucioare din super-mega si hyper-marketuri. La cat de putine isi vor permite, o sa aiba cosuri. Sau si mai bine, o sa mearga la piata. Ne vedem acolo frumoasele mele octogenare... Nu radeti ca se mai nimereste si cate o minora... doar 16 ani. De cand a iesit la pensie.

5. Se dau de ceasul mortii oamenii, de parca e apocalipsa. Nu stiu la voi cum e, dar mie imi place sa ma uit la ei cum chibiteaza criza. E sentimentul ala misto ... de pescar, cind stai cu undita in balta si in spatele tau se aduna cate 2 sau 3 tipi si incing o super conversatie. Ce momeala iti trebuie, ce peste mare e acolo, ce plute is mai bune, ce undita ar da randamanet, ce fir trebuie folosit. Iar cand te intorci la ei si ii intrebi de ce nu pescuiesc si ei ... iti raspund... ca nu se pricep si ca nu au pescuit niciodata.

6. Nu in ultimul rand... i-a scazut averea lui Gigi Becali. Coincidenta sau nu, nici nu mai apare la tv. Uuuu-haaaa. Daca saraceste, parol de onoare ca eu ii dau o ciorba calda, ca si el mi-a dat o gasca de stiri.

Bufix pe youtube

Nu ca ar fi mare chestie, dar trebuia sa uploadez si primul meu video pe youtube. Ca sa nu stea contul degeaba. Iar prima chestie e o reclama ft tare de la Heineken, primita de la Frax. Enjoy.

Dupa Revelion, duel cu brazi

Pe la Boboteaza incepeau gospodinele moldovence sa arunce brazii pe geam. Sau, cel mai des, sa trimita copiii cu copacul in mina la containerul de gunoi. Ii interceptam din drum si le luam brazii. Eram inarmati cu toporisti si cutitoaie cu care cioparteam pomii de Craciun, sa ne facem sabii.

Cele mai tari sabii...

...le avea Sperila. La spate, infipta in curea, statea toporisca, in fata un ditamai cutitul de bucatarie cu lama groasa. Lua bradul de varf si il curata cu barda de crengi, mai putin de ultimele. Astea erau lasate, scurtate bine, cat sa alcatuiasca garda sabiei, sa nu fii lovit peste degete la duel. Apoi curata bradul de coaja cu rasina si il lasa golas. Il freca bine de tot cu zapada si scurta din el, cat sa aiba o sabie lunga si trainica. Trecea apoi la bradul numarul 2. Asta trebuia sa fie mai scurt si mai subtire. Din el isi facea pumnalul de lupta. Mai subtire, dar tot cu garda, dupa modelul de lupta spaniol. Grasul se milogea si el sa ii faca o sabie ca lumea. Dar Sperila avea de tras mai mult pentru suncosul amic decat pentru el. Grasul isi facea spada, pumnal de asalt, dar si ... palos. Alegea cel mai mare si mai gros brad si il dadea la curatat. Spada si pumnalul stateau infipte sub curea in fata, in timp ce Palosul era atarnat la spate. Cind se batea cu el, il manuia cu ambele maini, asa era de greu si de inalt. Dupa ce aveam toti 4 arsenalul pregatit mergeam ... la lupta. Nu ne scapau vecinii din blocurile alaturate, care o luau pe coaja constiinciosi ca niste scolari pe 15 septembrie. Apoi plecam in expeditiile de jaf.

Torte

Expeditiile astea de jaf erau dure de tot. Ne bateam cu tiganii care veneau sa ia mancare din containerele de gunoi, cu cainii incintelor pe care le vizitam si cu batraneii care curatau brazii sa isi faca araci pentru vie sau fasole. Noi luam brazii din cu totul alte motive. Ii infigeam in stalpii gardului de la scoala numarul 8 sa le dam foc, pentru ca ardeau imediat cu flacara inalta. Pina sa ajungem acasa cu prada era drum lung. Primii cu care ne cotonogeam erau pustanii din alte incinte.

-Noi suntem 4 si voi 6. Ne batem 4 la 4 sau daca nu, trimiteti-l pe cel mai tare de la voi si noi pe cel mai tare pe care il avem. De obicei se batea Grasul, ca asta dadea cu o forta de se rupeau sabiile copiilor sau le zburau din mainile inghetate. Invinsului ii luam prada, brazii si plecam la alt loc. Se mai gasea cate unul sa ne urmareasca pentru a da cate o lovitura meschina, dar si-o lua de la toti 4. Dadea Polonic cu bradul intreg, nu mai scotea sabia sa se dueleze. In consecinta, pustanul agresor pleca si batut si zgariat de cetina pe fata.

Ciaores mo!

Asta era strigatul de atac asupras tigancilor care isi cautau diverse prin gunoaie. Urma apoi arsenalul de expresii tiganesti celebre invatate.

-Has me carestes Pirando, has mo car morocar, ja ca te merau.... lasa brazii ca te bat de mori, incepea Grasul conflictul.

-Has me mij... lasatiiiii-maaaaa, urla tomberoneza, asaltata de noi si de cainii de pe linga gunopaie.

Incepeam asaltul cu bulgari de zapada si bucati de gheata tabarate asupra hoatei de brazi. Urlam de rupeam ca ii spargem capul si daca nu fugea Piranda, chiar ca se intampla. Cel mai greu ne era cu mosnegii care isi faceau singuri si tacticosi parii. Dar si aici era cale de mijloc. Mai ales daca ne nimeream in incinta in care locuia bunica lui Polonic. Amicul meu ii stia pe toti octogenarii, iar ei il ispiteau...

-Lucian, da-mi mie brazii aia, ca te spun lu` bunic-tu daca nu ii dai. Ce cauti tu la gunoaie...

-Si ce daca... is ai mei, fac ce vreau cu ei, nu dau nimic.

-Hai ca iti dau bomboane... se plusa la negocierile cu mosnegii.

-5 lei de bradul curatat si 3 lei de bradul cu crengi pe el si facem afacerea, sarea Grasul, care taraia dupa el cei mai mult brazi, cate 6 sau 7, toti tinuti de varf. Urma lasata in zapada semana cu aia de tractor, dar cine tinea cont de estetica? Afacerea se incheia la un alt pret, dar de ajuns de mare sa ne ajunga banii pentru un film la cinema Oituz si ceva dulce la cofetaria Violeta, de linga cinematograf.

Afacerile

Dupa ce terminam afacerile cu mosnegii la care le vindeam brazii, ne strangeam si numaram banii. Sperila era de obicei cel mai putin interesat. Reusea mereu sa ramana cu bani dupa colind, plugusor si sorcova. La restul, treburile stateau cam asa: se prezenta mama sau tata pe 2 ianuarie dimineata in camera si incepea...

-Ovidiu, ai nevoie de treining, de adidasi, de camasi noi la uniforma aia de scoala, ca mereu te bati si le rupi. Iti trebuie si niste caiete, rechizite, tricouri, maieuri si chiloti noi. Da banii incoace si hai la cumparaturi. Cat ai strans cu totul?

-Nu dau nimic, sunt banii mei, eu am inghetat afara pentru ei, ma durea si gatul de la atata Aho-Aho.

-Da-i incoa si lasa fandoselile astea de fata. Iti iau si o prajitura, ceva dulce, dar ai nevoie de rechizite.

Pe masura ce tonul parintelui devenea mai dur, al nostru se indulcea. Sperila isi mai salva din economii, spunand ca el i-a dat banii lui Grasul sa ii tina, sau mie, sau lui Polonic. Intr-un an l-a turnat Gogoshar ca nu e adevarat si l-a batut Sperila de nu l-a mai turnat niciodata.

Din astfel de motive aveam noi nevoie de bani. Dar ceva brazi tot pastram si ii faceam torte pe gard. Palapaia incepea de jos, il cu[prindea imediat si se ridica un fuoir de flacari, scantei si fum. Urlam ca descreieratii, pina cind aparea cate o mama pe geam. Daca era mama lui Grasul, tot timpul iesea show.

-Ovidiuliiiiiiiiii, fuji di acolo, ca iar ti chisi pi tini la noapti in pat. Nu mai sta linga foc.

-Lasa bre mama, nu auzi... nu fac nimica.

Degeaba. Raul fusese facut. Topaiam in jurul lui si radeam de nebuni..auzi, sa tipe maica-ta ca te pisi pe tine. Chiar daca ni se mai intampla si noua...cel putin nu urlau mamele de la geam.