Hot de cai

Da da da... sa furam niste murgi :)

DUMITRU RIDESCU - Spune, Spune, mos batran
Asculta mai multe audio Muzica »

Anti-tero: Scara lui Cumatrul si Gagica lui Bufnila

Daca vreodata iti face cineva probleme, pai ori e seful, ori gagica. Sa te tii insa atunci cind treaba se incurca si pica amandoi la mijloc.

Nea Suciu

Seful era super-baiat atunci cind ieseau treburile bune. Mai dadea cateva sute de mii ca prima la salariu de ziua ta, te aseza sfatos la o sedinta de nu iti mai trebuia sa gafezi, faze de astea. Nu tipa, nu urla, nu nimic. Radioul sa mearga. Beleaua era cind il apucau pandaliile. Pai naiba mai oprea sedinta, sau pe el din sporovait. Dura si ore, timp in care transpirai de moarte. Sau cand gusta putin din medicamentul pastrat strategic in frigiderul din birou... Naiba te lua pe scaun ca nu se mai termina sedinta. Asa a si fost la Operatiunea Antitero denumita generic... Scara lui Cumatrul. Care s-a lasat cu sange pe pereti si vorbe de alean, de chin si jale.

Scara si urmarile ei

Un bec din radio trebuia schimbat, era nevoie de o scara. Apeleaza seful la cumatrul, vine omul cu scara, se schimba becurile, se bea o cinzeaca, se lasa scara in baie. Cateva zile si apoi... fuse fuse si se duse. Canci scara. O treapta de samantza nu mai lasasera hotii. Care hoti, frate.... ??? ca in radio se intra doar pe baza de cod, nu exista cheie. Iar cod aveau doar angajatii. Si da-i si cauta si da-i si injura si da-i si fumeaza si pina la urma s-a facut ditamai sedinta. Deoarece si pentru ca se apropia ziua radioului, exista ceva macheala pe linga studio. Care macheala se ia si se pune in fata oamenilor, toti 14, ca sa se dezlege limbile si mintile imbraligate de hoti autohtoni, poate-poate sare scara de undeva. Dupa un monolog al sefului de circa 40 de minute si un pahar de bautura de 40 de grade (Mansion House pentru degustatorii de zama de plosnita americana) se lasa cu intrebari... care ai luat scara, aduceti scara inapoi, ala nu, ala nu...etc.

-Copii... va spun sincer, in viata mea... niciodata in 45 de ani nu m-am simtit asa de prost...

-Multi Inainte seful.... se baga Mansionul din mine in seama....

-... Ca atunci cind a trebuit sa ii spun cumatrului ca nu mai e scara, da semne Nea Suciu ca nu a auzit. Sau s-a facut ca nu aude.

De parca nu era de ajuns ... au mai aparut cateva belele. Eu si gura mea cea mare....

Belele cu gagica

Cand ai gagica, te mananca oareunde si mai spui una si alta. Ca seful tau te plafoneaza, alea alea... chestii de angajat frustrat. Ca seful cantase inainte in niscaiva formatii de baruri, nunti, botezuri si restaurante. Dracu stia ca blonda are memorie cu bataie lunga... ca nu ii mai spuneam nimic daca stiam ce va sa iasa.

A mea gagica, de atunci, se dadea pe net de la Sibiu, ca era studenta in anul intai. Dar se dadea prost. Adica ii placea sa se creada mare de tot, desi era un ciuri-buri rascopt...dar cu pretentii de jurnalist. Buuuun. Si se baga fata pe la forumul lui Tuca Marius si lasa pe acolo un comentariu despre starea presei. Ce i-a putut ei trece prin minte la ora aia tarzie din noapte (nu imi pot imagina un om care sa intre ziua pe forumul lui Tuca... om de avea emisiune doar noaptea). Se apuca sa comenteze ea despre starea natiunii si starea presei natiunii.

"Presa romana o duce rau ca nu are in structurile de conducere oameni de presa autentici. De exemplu, seful de la Radio Onesti... care nu e jurnalist, e lautar. De aia merge tara asta prost." Si a semnat cu toate cele 3 prenume si cu numele de familie. Uhhaaaaa

Concluzii

Ca a scris tampenia, asta e una. Ca mie nu mi-a spus nimic, asta e a doua. Dar ca periodic se facea o monitorizare pe net a tot ce inseamna radio...asta e a treia. Adica ce aparea pe net, la un google search, se printa si se ducea la sef. Un coleg, amic bun, care facea trebusoara asta... imi spune saracul, mai ferit, mai codit....

-Ba Bufix, vezi ca proasta aia a ta, dupa ce ca e proasta, mai si semnalizeaza... uite ce a scris. Nu i-am dat lu` Nea Suciu... na, ca suntem amici.

-Sarutmina mult de tot man....

Si ma pun cu gura pe proasta, dar cum sa mai indrepti ce s-a strambat. Asta e. Numai ca amicul meu Marius nu era singurul din radio cu acces la net. Mai intra si o babaciune ce facea emisiunea de folclor. Iar baba era in conflict cu mine (Inftifada babelor, dar asta e deja alt capitol, alta poveste). Cert e ca m-a sifonat la Nea Suciu.

Sa ii dea Dumnezeu sanatate ursitoarei aleia de m-a blagoslovit cu o gura mai mare si mai rea decat o gura de femeie, fie ea si baba. Daca nu aveam papagal si nu reuseam sa ii fac din vorbe ... cred ca dracul era al meu. Sau asa credeam atunci. Cert e ca i-am sarit in cap babetei cind a desfacut ciocul, iar seful nu a priceput nimic. Ce Tuca, ce lautar, ce gagica, ce... ce.. ce.. era o invalmaseala de nu se poate. Eu si gura mea cea mare care a fost si ea odata buna la ceva.

Al dracu net...

La ceva timp dupa ce mi-am facut blogul am vrut sa il las naibii. Nu ma mai tenta sa scriu si alte chestii. Ca apoi sa vad cine ia linkul si il adauga in blogroll. Iar ultimii 3 care au facut asta... sunt total diferiti.

1. http://www.onesti.com.ro/ aici sigur e un amic mai vechi al meu...din Onesti. Bun si ft bun. Dar de ce dracu nu imi spui si mie Dane ca ma pui acolo? Nu de alta, dar nu sunt site de utilitati pentru onesteni.

2. cevoronestenii.wordpress.com sau org sau ce dracu e terminatia aia de acolo. Aloo... frate, tu cine esti ca sa mor daca stiu. Am vrut sa vad profilul omului, sa stiu cu cine stau de vorba, sa alea alea.,.. ma intelegi.... nu ai cu cine ma... niste...onesteni. :)

3. nu dau adresa, doar ca ma trezesc adaugat in blogul unei tipe ametite rau... are 17 ani, a babardit o onesteanca si vezi doamne se crede lesbianca. Ironia sortii, eu...care ma stiu homofob si alea... am ajuns in blogrolul uneia de se reproduce cu limba si degetul. La mai mare Bufnila... ca imi vine sa inchid iar blogul... :))

La padure

Sa te fereasca al de sus, cititorule, sa ii pici vreodata in mina bunicului meu cand are el de mers la padure. Pai Vasile Bufnila e fost padurar si stie toate mersurile padurii. De la ciupercile otravitoare la cele bune, de la ierburile de leac la copacul care trebuie taiat, ca altfel pica de batran, de la perioada de plantare a pomilor si pina la graiul secret al animalelor care se feresc de coada ochiului uman. Iar daca totusi te prinde alde Vasile Bufnila si te duce la padure, sa tai lemne, pai dracul e al tau. Cam cum a fost al meu de cateva ori.

Tu-ti cotarca ma-tii

Asta era injuratura preferata a lui Vasile Bufnila cind se supara pe mine.

-Traji uoi Bavariez ghini di beschia cieia ca ti ia mama naibii! (Adica ma aflam la un capat al fierastraului - celebra Beschie, sau Bestie - iar el la celalat capat si ne chinuiam sa punem jos ditamai teiul). Copacul era batran, avea flori din greu, dar cum e de esenta moale, nu aveam de gand sa ne suim. Cind vedea bunicul cum statea treaba imi trasa repede ordinele. Luam din caruta doi saci de rafie, toaipa (toporul cu lama lata, ca o barda) si beschia. Ne puneam in genunchi, bagam fierastraul in buza teiului si da-i. El tragea de o parte, eu de alta. Cind il simteai ca fuge, copacul, nu fierastraul... ii mai aplicai doua toaipe si ii dadeai directia de curgere. Odata pus jos, ii curati ramurile cu toaipa si te apucai sa le cureti si pe alea de flori. In 2 ore taiam si trunchiul mare in mai multe parti mici si le incarcam in caruta.

Te-am prins Nea Vasillliiiiii!!!

Asta era noul padurar, care sarea in sus de bucurie ca un copil mic, cu ochii lipiti de caruta in care tocmai pusesem ultimii busteni din teiul cel batran. Ma uitam ca prostul cind la pusca lui, incarcata gata, cand la Voicu, cainele nostru care sarea sa il rupa, cand la tataia, care s-a asezat in cur pe o cioata batrana, sa isi suceasca o penala veche, cu hartie de ziar si fire de tutun ramase prin buzunare.

-Ai prins pi ma-ta, ii vine replica padurarului, direct peste ochi de la mosh Bufnila.

-Di cind ti astiept io pi tini bre... gata, ti-am prins cu caruta di liemni... proces verbal, amenda, puscarie.

-Aida hai, ca se ia toata lumiea dupa tatzi proshtii.... continua batjocura pensionarului Bufnila. Nu sunt eu un tip fricos, dar parca imi inghetase jumate din maduzva oaselor in harmalaia pe care o facea Voicu si in balamucul gestual facut de burtosul chelios imbracat in verde, care agita arma in sus si in jos, ca pe un par, sa se fereasca de animal.

-Ia cainili nea Vasili, ca-l impusc, se sumeseste paduriciul.

-Voicu, hai aici... gata, il chem pe caine si asta vine, dand fericit din coada. Nu bause apa si bag seama ca abia astepta sa ia o pauza din latrat, ragusise si el.

Procesul lui Peste

-Aaasssaaaaa, acu ca ti-am prins.... incepe paduriciul sa vorbeasca, sa fashim prociesu.

-Dar cu ce m-ai prins, sa nu mor prost, intreaba al batran...

-Cum cu ce? Cu lemni.

-Da??? De unde lemnele?

-Mai nea Vasili, nu fa pi prostu cu mini, ca stii ca ti caut di mult sa ti prind....

-Da ma, stiu.... dar de unde dracu am luat eu lemnele...

Turbat, rosu la fata, padurarul se apuca sa caute cioata de la tei. Care cioata...canci. Ca taiasem copacul de jos si astupasem totul cu pamant uscat si frunze. Nu se vedea nimic. Cauta omul, cauta, pina cind se ia dupa urmele lasate de ultimul bustean. Da de cioata, trage un chiot, isi scoate palaria din cap, se scarpina pe chelia transpirata de care se lipisera doua floace lungi si zambeste timp.

-Ce credeai bre nea Vasili, ca nu ti prind io pi tini? Gata, ti duc la politie. (care politie la tara la bunicul avea caruta cu girofar. Adica legasera de capra carutei un girofar vechi, caree nu functiona, dar pe care il tineau de fitze la curul cailor).

-Auzi ma... zice al batran lasand sa iasa un nor alb de fum din penala lui.... dar pe copacul aciala... ci viezi?

-Ala? E pata rosie, de limita de padure.... zice paduriciul.

-Aha, adica nu is in padurea ta si digiaba ti-ai coit pi aici. Am plecat... Hii niepoati, adu vacile sa li ingiugam la caruta...

Paduriciul a ramas cu gura cascata, ca avea dreptate al batran, nu eram in padurea lui. Abia dupa vreo doua zile am aflat ca tataia il prinsese candva la furat de lemne pe chelios, iar de atunci asta ii tot purta sambetele.

-Daca ii prost... eu cel putin luam un copac, si ala cioata...asta cara toata ziua carutele de lemne din padure.... na, ca m-a pandit degeaba... lua-l-ar boala neagra di prapadit...

Betivelooorrrr

NU mai bea ca un barbat, o sa ajungi sa arati ca el, campanie sociala in Londra.

Achtung Oaki!

Draga mea....Incepe EURO.

* Sa nu te aud ca vrei pe Euforia TV cind eu ma uit la meci.

* Sa nu te manance in partile ascunse soarelui sa treci prin fata tv-ului cind eu ma uit la meci sau la declaratiile de dupa.

* Sa nu te apuce pofta de parada modei cu hainele noi cind eu savurez un sut sau o pasa.

* Sa nu ma intrebi daca imi place noua ta culoare a parului ... nu voi fi atent la ea. Poti sa fii si cheala.

* Sa nu ma intrebi de ce e atata vin in frigider si ce fac cu apa minerala stocata acolo.

* Sa nu imi incalzesti mancarea, mai bine pui gheata la facut.

* Sa nu ma intrebi de ce nu vin la 6 acasa, meciurile incep la 7 si la 21,45 iar terasele sunt pline de LCD-uri.

* Sa nu ma scoti la plimbare in parc, "la fishies" ca prefer sa revad clasamentul pe grupe

* Sa nu imi ceri explicatii la cornere si offsaid-uri, sunt ocupat cu injuratul.

* Sa nu imi spui dinainte de meci care e pronosticul tau, cine va castiga sau nu... o sa ajungi jumulita pina la pauza.

* Sa nu cumva sa nu ma lasi la EURO, ca vei fi noua Bahmuteanu, ma despart de tine la fiecare meci si ma impac dupa.

Hai Romania

Stai calm Cipri, venim si noi

Gasca noastra cea mai tare de Plugusor era formata din Polonic, Grasul, Sperila, Ion Ciobanu si Cirprian Petroiu. Plus, subsemnatul. Ciprian era o combinatie de Sperila cu Polonic, ceva de speriat. Avea parul si gura slabanoaga, uneori tampa a lui Sperila, si candoarea lui Luca, plus dracii lui. De aia si stateau deseori in aceeasi banca. O singura data ne-a salvat pe toti de la cele mai tampite ore: romana si mate.

Inundatie
Auzeam la colegii mai mari ca se salveaza de cele mai tampite ore cu ajutorul unui vecin care venea la usa clasei, cerea apoi voie sa vorbeasca cu unul din clasa, care vezi Doamne, avea inundatie. Ala o tulea, iar odata cu el si cativa colegi de bine. Stateau oamenii linistiti, isi vedeau de ale lor, apoi veneau la ora spunanad ca au salvat casa de aparaie. Numai ca la Petroiu a fost pe bune. Si da-i si fugi repejor la el acasa, statea linga scoala, si incearca sa opresti inundatia. Toti in uniforme de alea scolare, toti batuti in cap.
-Ba, asta chiar are inundatie, sa imi trag palme... Sa oprim apa asta la usa, ca se duce si la vecini. Bine ca sta la parter, baga Grasul prima idee.
-Sa vedem de unde vine, zic eu privind spre micro-tsunami-ul din casa, care deja luase pe sus covoarele.
-Baaaa tampitilor... ati venit aici ca sa stati de povesti?, ne ia Ciprian pe sus.
Apa venea din baie. Noi dupa ea. Deschidem usa. Apa dupa noi. Cautam sursa. Vedem chiuveta. Numai ca apa nu venea din robinet. Valurile veneau direct din chiuveta, care functiona acum exact pe dos. Adica ii arunca toata apa inapoi. Si bag seama ca se spalase serios acolo din moment ce iesea ca din gheizer.
-Baga o carpa in ea, astup-o, sare Polonic.
-Ba, daca se sparge vreo teava?, ma bag si eu in seama.
Ne-a salvat clopotelul. Adica soneria. Venise un Nea Caisa instalator sa vada exact ce e. Vazut, plecat, rezolvat problema imediat. Oprita apa, ia de incarca in lighene tot ce se varsase. A durat toata ora de romana si aia de matematica operatiunea asta. Cel mai bine era ca ne permiteam sa fumam, apoi scoteam capul pe geam, fluieram la aia din clasa si le faceam in ciuda. Ei stateau la ore, pe noi ne durea la basca.

De Revelion
Ciprian era de departe cel mai mucalit dintre noi. Trantea cate una de nu stiai cum sa faci sa te opresti din ras. A fost cel mai tupeist la usa dirigii. Ne mancase in cur sa mergem sa o uram si pe ea. Ne ardea buza dupa ceva de baut si voiam vin. Normal ca eu ceream apa, la oha... asta in schimb ii spunea dirigii in fata totul.
-Doamna diriginta, suntem barbati de acuma, ce mama naibii, noi bem apa? Ruginim...
Ca car-ca mar, venea diriga cu petul de vin, bagam cate un pahar si o tulim. Iar la plecare tembelul ii mai si spune dirigii ca vinul de acum un an fusese mai bun. Cum dracu sa nu mori de ras.

Lunea trecuta am avut ultimele vesti despre Ciprian. A murit in Spania. Urna cu cenusa a fost adusa acasa. Nimeni nu stie de ce a murit, dar Ion Ciobanu m-a informat ca se pare ca ar fi fost infarct. La 30 de ani. Sa ma ia naiba daca mai pricep ceva. Adio prietene, o sa imi lipsesti. Stai calm, venim si noi din urma.