6 din 49, noroc si ghinion

Am jucat azi la 6 din 49, poate castig 8 milioane de euro, si mi-am ales o combinatie tampita. 3,6,7,8, 11,16. Daca castig imi iau iaht cu motor si ma duc in ocolul lumii. Nu asta e important, ci faptul ca mai niciodata nu am avut noroc. Nici eu, nici cei din gasca mea, cu exceptia lui Frax, care era Stapanul Norocului. Avea asta o bafta de ne urcam pe garduri de ciuda. Noi nu gaseam decat maxim 25 de lei pe jos, el putea sa isi ia de toate.

Banii

Se lipea norocul de el ceva de speriat. In vremuri in care eu si Grasul ramaneam lipiti in smoala, de papagali ce eram, Frax avea buzunarele pline. Sperila si Polonic se chinuiau sa ne scoata din baltile de smoala topita de pe santierul de langa casa, iar Frax avea Radio Ric, echivalentul ipod-ului de acum. Prima oara a fost pe faleza Casinului. Am trecut toti 4 pe aceeasi poteca, iar Frax era ultimul. S-a aplecat si a ridicat ceva. 300 de lei, bancnote albastre cu balcescu pe ele. Normal ca si-a facut de cap fara sa spuna ceva parintilor. Mama a observat tarziu ca lista de proprietati personale a lui Frax se marise cu un radio portabil, cu casca si alte nimicuri la moda atunci. Ne-a dat si noua, de ochii lumii cate un profiterol si un suc, sa nu ii mai salivam la ureche, apoi a disparut iar in oras, la cumparaturi.

La mare, cu parintii, tot pe faleza, se apleaca si ia de jos 500 de lei. Distractia pe o saptamana la celebrele jocuri electronice de atunci, incepand cu carusel si incheind cu Takada, masinaria aia de te zguduia cu creieri cu tot. Devenise un guru al norocului, stateam pe langa el mereu, poate poate se lipeste ceva si de noi. Canci.

Ghinioane

Sperila si Grasul erau maestrii ghinionului. Nu le iesea niciodata nimic. Incepand de la prastiile de capse sau cu pietre. Le faceau tot pe dos, apoi vedeau ca pustanii mai mici decat ei aveau prastii mai bune si le confiscau. Urletele tancilor nu ii deranjau cu nimic.

-Urla, da-te dracu de copchil prost, sa auda ma-ta si cu tac-tu si sa vada ca te joci cu prastia sa spargi geamurile. Asa, urla, sa vezi ce le spu eu lor... astea erau cuvintele magice de adormit urlatorii de serviciu.

Ghinion aveau de la faptul ca nu nimereau tinta cu prastia si pina la consecintele unei trageri reusite. Erau prinsi de proprietarul geamului spart, de care scapau cu rusinoasa, dar sanatoasa alergare libera in jurul masinilor din parcare.

Cand gatea Sperila pe malul Siretului, seara la pescuit, rupea coada de la tigaie, varsa uleiul pe jos, - fara sa vrea - se ducea naibii focul pentru ca il lasa nesupravegheat, se incurcau lansetele si unditele, orice numai liniste nu era.

Grasul rules

Grasul patea numai nepatite. Odata si-a infipt un carlig de pescuit in cur, naiba stie cum de s-a agatat de el.

-Sa va omor pe toti astia care va lasati monturile peste tot. Sperila, treci de imi scoate ala, dar incet ca te omor daca il tragi direct, ca din buza pestelui. Auuuuu, a rasunat urletul casalotului cind a smuls Sperila acul.

Altadata, si-a bagat o rima in gura si fara sa vrea a inghitit-o.

-Ba, cat de dihanie tembela poti fi, l-a luat Sperila imediat la misto.

Gogoshar i-a intins saculetul de panza plin cu rame si i-a urat pofta mare, de unde a izbucnit scandalul. Pietre aruncate dupa Gogoshar, urlete de animal ranit si fugareala. Impropriu spus fuga, Grasul niciodata nu ar fi reusit sa prinda pe vreunul dintre noi. In lipsa de victime, isi scotea nervii pe sculele de pescuit, numai ca la cat era de infierbantat prima pe care o nimerea era a lui. Si se infuria si mai rau, se arunca in apa si speria toti pestii.

Vise, visuri

-Am visat aseara ca am castigast un loz de o suta de mii de lei, a inceput Grasul sa povesteasca. Ma dusesem apoi sa imi cumpar o masina si ma dadeam cu ea prin Onesti, de se ofticau toti bulangiii aia de pe centru.

-Sperila, tu ce ai face daca ai avea atatia bani?

-Ma mut singur de acasa. Si nu stiu, iau o groaza de bomboane, de ciocolata si de guma straina. Dar tu ce faci Ochi?

-Inconjurul lumii. Ma duc in fiecare tara sa vad cate ceva.

-Vin si eu, se baga Grasul, dar sa mancam ceva bun de peste tot, iti dai seama. Sa avem masina noastra si sa dormim numai la hoteluri de alea faine si sa pescuim in ocean, sa facem baie in lacuri si sa agatam gagici.

-Pe cine mai luam cu noi? intreaba Polonic...

-Pe nimeni, mergem cu balonul, exact ca Tom Sawyer, sa vedem Piramidele, Sfinxul, sa vanam lei...

Dupa cum ziceam, e o combinatie tampita la 6 din 49...dar tot as pleca in jurul lumii, dupa ce imi iau vreo 3 case, la munte, mare si Bucuresti. Haide loteria......

Pe gheata, pe sub gheata

Recuzita
Partidele de hochei erau in 3 locatii mari si late. Sub podul peste Casin, din centrul orasului, la tevile de peste Casin de la iesirea din oras si in lacul inghetat din parcul onestean. Am fi jucat si in alte parti, dar Trotusul nu ingheta la fel de tare, Oituzul era prea departe de noi, despre Tazlau nu mai vorbesc. Arsenalul era simplu... cate o bata curbata la capat care ne servea de crosa, papucii care alunecau mai bine pe gheata si o bucata de piatra drept puc. Ca de obicei, iesea cu scandal si glume si bocete.

Alegerile
De obicei, numeam doi capitani de echipa, cei mai priceputi in sportul cu crosa, puc si oase rupte. Marius si Dragos erau cei mai tari, asa ca iesea nebunie. Se ascundea piatra in pumn, se ghicea sau nu, ma rog... proceduri copilaresti de tragere la sorti. Cristi, fratele lui Marius era primul ales, apoi Gogoshar. Eu si ceilalti 3 parliti ai mei eram trecuti undeva la capitolul portar sau umplutura.
-Ba, eu nu mai stau in poarta, sa moara Bibi, ce naiba, nu pot sa dau niciun gol, se plangea huiduma de Grasul, care era vizat mereu pentru postul de portar, ca nu incapea pucul de el in poarta.
Polonic alegea sa stea mai mereu in poarta. pe teren se dadeau crose la picioare, bucata aia de piatra te lovea peste degetele inghetate si iti venea sa urli de... placere, daca erai sado-maso.
Sperila, ca si mine, era cu capul rau de tot, voia sa se afirme, nu stia sa faca faza de aparare, visa sa fie eroul golgheter si o fura de la frac-su oricand intrecea masura. Si asta se intampla des. Eu, ca de obicei, o luam de la Frax cand saream calul.

Pe gheata
Cel mai dur meci a iesit la tevile de pe Casin, in apropiere de strand, pe un ger de inghetau pestii sub pietre. Grasul era in forma, nu reuseai sa dai un puc pe sub el. Sperila suta de zbura pucul cate 200 de metri si nimeni nu se mai ducea dupa el. Luam alta piatra si da-i din nou la turloaie. Marcasem un gol, ratasem de nu stiu cate ori si imi primisem crosa fratelui pe cocoasa. Chiote, injuraturi, strigate de indieni scapati la jaf, sudalmi si ocari, palme si inclestari de crose, rasete si un meci cum nu mai avusesem demult. Gogosar dribla mai tot, pina la Frax, care il lua pe sus, cu crosa, puc si fulgi cu tot. Polonic inghetase in poarta si se ferea sa mai puna talpa pe puc, il durea de murea. Avea insa niste manusi ramase de pe la bunici, probabil, mari cat o zi de post, cu care facea priza la puc de ne zgariam pe ochi. Ma bateam cu Sperila pentru puc si ne-am dus intr-o zona cu gheata mai subtire. Nu din cauza scheletronului a cedat gheata, ci a mea. Dar si el impinsese cum trebuie.

Sub gheata
Cind mi-a intrat bocancul in apa la dreptul, nu am simtit nimic. Cind a intrat si al doilea... ala am fost. Am tras un urlet de au inceput toti sa rada. Imi era asa de frig de ma ustura. Instant mi-au dat lacrimile, iar apoi era sa fac si pe mine.
-Ba boule, nu jucam polo, ma ia Frax tare de tot.
-Du-te ba acasa, se arata Grasul mai milos.
-Lasa ca joaca Tica in locul tau, ca si asa statea pe tusa, se baga si Sperila in seama.
-Ba scheletul dracului, dupa ce ca tu m-ai impins pe gheata subtire, mai faci vreo figura, ca te omor acum, urlu incercand sa ies din apa.
Polonic, suflet de mama, ma trage de mana si ies de sub gheata. Ma duc deoparte, sa incerc sa scot apa din bocanci. Cind m-am descaltat, mai aveam putin si urlam de frig. Imi inghetasera turloaiele.
-Daca mori, sa imi lasi mie ghetele alea, ca aluneca misto, se baga Grasul in seama. A fost ultima remarca si s-au reapucat de joc. Din cand in cand se opreau si urlau la mine sa plec naibii acasa, ca o sa deger. Nu voiam, ma dadeam viteaz, dar ma usuram pe mine de frig.

Salvarea
Nu cred ca as fi plecat de unul singur acasa. Bafta mea a fost nefericirea altora. A lui Marius adica. Impins de acelasi nebun fara certificat medical, dar recunoscut de toti... Sperila. Eu intrasem pina la genunchi sub gheata, Marius a cazut serios. A luat apa prin galosi, pantaloni, pulover, geaca si fular. Spre deosebire de mine, a luat-o imediat la fuga spre casa. Puteam pleca si eu de acuma, ca nu ma mai faceam de ras. Am incercat sa il ajung din urma, dar asta fugea ceva de jale spre casa, in timp ce eu eram pe jumatate inghetat. M-au ajuns din urma si ceilalti nebuni, care lasasera hocheiul, ca nu mai erau destui pentru un meci. Doua zile m-a tratat mama cu ceai si supa, medicamente si alte alea, de frica sa nu dau in pneumonie. Grasul, Sperila si Polonic se strangeau sub geamurile camerei mele si fluierau. Cind apaream de dupa perdea ii umfla rasul.
-Stai babo in casa, ca pe Dragos il fluieram sa vina la un hochei, tu esti praf de racit. Nu vezi ca iti curg mucii la etajul 2 daca scoti capul pe geam?... incepeau imediat rasetele.
Cind m-am inzdravenit l-am pocnit pe Grasul cu crosa in fluierul piciorului de nu a mers bine o ora, iar pe Sperila l-am dat cu capul de piciorul podului, numai sa ma simt razbunat. Ne-am impacat abia dupa Craciun, asa de suparati eram.

In spate la camin

Locatia
Scoala nr. 8 se continua cu o gradinita, numita generic, camin. In spatele ei ne faceam mereu probele de iarna pentru tunul cu carbid, pentru plugusor si colinde. Grasul nu suporta foarte bine Lerul, Florile Dalbe si Vestea minunata, dar ii placea refrenul ala de zdranganit de fise in buzunare. Asa ca supraveghea repetitiile cu o cerbicie demna de Stefan Hrusca la concerte unde ii canta careva fals. Repetitiile erau insa o distractie perpetua. Ne usuram la coltul gradinitei, sa vedem cind ingheata, de parca eram trimisi de Discovery. Bagam carbid pe teava tunului si scuipam in el cat puteam de mult, toti 4, sa auzim cea mai tare detunatura. Avea Grasul un monstru de tun de il tineau minte toti cind incepea incalzirea pentru Rev si Craciun.
-Auzi ba Polonic, ia-ti dracului o sticla cu apa, ca o sa ramai fara scuipat daca vrei sa duci tu tunul. Ochi are sticla cu bors pentru buhai, ce te costa sa cari si tu una, ia de aia mica, de un sfert de suc. Nu ai scuipat la furca deloc, deci lasa tunul la cine se pricepe.
Amicii mei se duelau in detunaturi, care e mai tare, mai galagioasa, mai nebuna, mai duduita, mai fara flacara, orice, doar linistitea sa fie sparta.

Iubeam locatia asta
Atmosfera de acolo era cea mai relaxata ever. Nu ne bateau la cap fratii mai mari, eram departe de ochii gospodinelor moldovence care purtau titlul generic de mame, deci ne spanzuram cate un chistoc in coltul gurii si fumam non stop. Polonic devenea mai viteaz, eu indesam si cate 2 tigari in gura, Grasul injura mai ceva ca breasla birjarilor din Bucurestiul vechi, iar Sperila se sumesea ca bate toti golanii din zona si injura babele de ieseau la geam sa ne ceara sa incetam bubuiturile. Beleaua era ca pe acolo avea drum tatal Grasului mai mereu. Cind aparea, dadeam 6-le si tigarile se palmau, se aruncau in spate, cat sa le poti stinge cu piciorul daca mai fumegau din zapada.
-Ovidiuli, ci faceti ma acolo, ne interpela Serbanescu senior.
-Repetam un plugusor ma tata, mai tragem un tun, mai un buhai, sa nu facem galagie la geamuri la vecini, il aburea Serbanescu junior.
-Sa terminati mai repede ca acusi te striga ma-ta la masa si nu te vede nicaierea. Inteles?
-Daaaaaa, raspundea corul mincinosilor. Si se reluau tigarile, injuraturile si toate alea. Pina apareau pustanii din incinta vecina, care credeau ca e teritoriul lor acolo si veneau mai razboinici ca Banderas in Al 13-lea razboinic.

Apararea locatiei
Cafturile cu astia nu erau niciodata usoare. Nu se bateau in pumni, palme si picioare ca noi. Cavalerism golanesc nu exista. Ne otanjeau la geoale cu pari, rangi sau ce naiba mai aveau la indemana. Cu veleitati de handbalist trimiteam bolovan dupa bolovan spre capatanile ivite de dupa colt, Sperila si Grasul loveau cu tunurile la picioare sau la coaste, iar Polonic impartea cate un sut in partile moi oricui nu era dovedit de noi. Asa, inclestati de gatul astora, ne gaseau fratii mai mari, trimisi de mame sa ne cheme in casa, la masa. Cu Frax si cu Gogosar se inclina balanta clar de partea noastra. Imparteam cu totii pumni mai duri, picioare mai tari in cur, si radeam cind o faceam.
Se mai intampla si sa ne prinda numai 2 acolo si atunci o tuleam la goana ca din pusca. Ii prindeam cand veneau sa joace fotbal pe terenul scolii, care era teritoriul nostru si atunci ii cotonogeam cum scrie la carte.

Tot acolo...
Tot in spate la camin se incheia si anul pentru noi. Acolo faceam mai mereu monetarul dupa ce terminam de urat pe la casele oamenilor. Era un stalp cu un bec chior acolo si eu ma ocupam de impartirea corecta a banilor sub o lumina slaba. De acolo plecau ideile cele mai trasnite de cheltuire a monezilor.
-Ba, eu zic sa mergem la carciuma din fata, unde beau parintii de obicei, luam bere, vin si ii dam bani la chelnerita, ca am auzit ca si-o pune cu clientii, incepea Grasul.
-Gata, hai, sarea Sperila.
-Mergeti voi, ca eu nu vin. Mama a lucrat acolo, ma stiu femeile alea, se lamenta Polonic si eu ii tineam partea. Nu ca ma cunosteau ospataritele, dar al batran mai oprea acolo la bere, si daca intarzia mai mult de 5 seara ma trimitea mama dupa el. Nu vreau sa ma gandesc ce ar fi iesit daca ma recunosteau si apoi ma turnau la al batran.
Se termina totul cu o sticla de bere sau de vin luata de Grasul din restaurant, incercand sa arunce ocheade domnisoarei chelnerite. Cum era la fel de expresiv ca un macrou congelat, se intorcea si se lauda ca i-a promis tipa aia marea cu sarea dar el a refuzat. Mintea de ingheta gheata.

Vise pentru locatie
Sorcova ne incheia anul. Ne strangeam pe la ora 9, luam cateva blocuri vecine la sorcovit, imparteam boabe de orez si de porumb prin casele oamenilor si radeam de Polonic care vcenea cu o sorcova facuta din flori artificiale. Cind ne terminam boabele, desfaceam sorcova aia in 4 bucati, luam cate o floare de aia si ne faceam ca sorcovim cu ele. Vecinii ne priveau cu ingaduinta, ne dadeau cativa marafeti si plecam sa mai bem ceva. 1 ianuarie ne gasea cu ciocul muiat in coniac sau lichior si doar cu cativa lei in buzunare. Daca aveam bafta, ii inmulteam la poker cu Lau, Tica si Hassan, plus Bolea. Daca nu, mai pastram prin buzunare cat sa avem de un film si de un suc si plecam in oras. Lefteri, seara, ne duceam in parc sa ne dam mari la gagicile singure. Plecam cu coada intre picioare cand se gasea una mai mare si mai tare in cioc, de ne umilea zicand sa o ducem la cofetarie.
-Te duc in spate la camin fa proasta dracu si te dau la toti prietenii mei, spunea Grasul, la juma de ora dupa ce plecam plouati din parc.
-De ce nu i-ai spus asa cind eram acolo ba, vezi ca ai replica, ii zicea Sperila.
-Hai las-o naibii de zuza, mergem maine sa ne dam cu sania pe Perchiu, sau facem un hochei sub pod, ma bagam si eu in seama.
-Hochei, clar, ca vin si Marius si Gogosar si Dragos. sa vezi ce ii dau lu` Gogu peste picioare cu batul... se si pregatea Sperila de meci.

Teste, teste

Proba
Nu aveam noi figuri ca americanii din fratii si gasti smechere cu fumuri si pretentii, dar nu era test de maturitate mai mare decat sa il bati pe Daniel Stoica. Tovarasul cu pricina era o paluga de aproape 1,80 cind noi ne zbateam sa trecem granita de 1,60 metri. Al 3-lea frate din 4, avea o claie de par blond, ochi albastri si un ranjet sadic. Se credea buricul pamantului, desi era de varsta cu Sperila. Beneficia de alonja si il carpea pe amicul meu ori de cate ori putea. Era musai sa ne coalizam ca sa il dovedim pe lungan, desi era desirat ca un macrameu de care au tras pisicile. Daca se intampla sa il punem in cur vreodata, ala era. Beleaua venea dupa, cind aparea cu fratii. Cel mai mare, Marian, era un malai-mare care nu se baga niciodata. Mijlociul insa, era smecheras, umbla cu Romica, golanul scarii, si ne caftea de ne suna apa in cap. Numai ca belele au inceput vara si s-au terminat in iarna.

Banii Grasului
25 de lei tinea Grasul in mina cind m-a luat cu el sa mergem la sifoane si la paine. Ne hlizeam de nebuni pe drum, salutam babele desi nu le stiam si ma gandeam la jetul de sifon pe care o sa mi-l trag in gura dupa ce incarcam sticlele alea cu sarma. Nu stiu cum naiba, dar am ajuns la magazin fara bani, Grasul ii scapase pe undeva. Ne-am intors sa ii cautam, dar Stoica ajunsese inaintea noastra. Chiar din fata Grasului i-a luat.
-Da ba banii inapoi, ca tre sa iau paine si sifoane, incep tataonarile Grasului.
-Ai vrea tu. I-am gasit, is ai mei, se incheie negocierile.
-Ba Daniel, da banii ca te sparg cu sticlele astea in cap, ii arata Grasul sifoanele goale.
Paluga face stanga imprejur sa o rupa la goana, stiind ca balenoidul se misca in reluare pe linga el.
-Ochi, ia-l... striga Grasul de parca avea pit-bull-ul la picioare.
Placaj ca la rugby, cade lunganul, vine Grasul, ii freaca un picior in cap, dar ti-ai gasit sa dea asta drumul banilor. Eu il tineam de picioare si de o mina, Grasul il calca pe cealalta cu simtul raspunderii si a scos bancnota cu Vladimirescu din degetele desirate si galbene de nicotina.

Razbunarea
Ne-am intors la sifonarie, ne-am facut plinul, am luat si paine, am ajuns inapoi in incinta si totul era ok. Stateam in leagan, ne dadeam de aiurea, fara scop in viata si asteptam sa apara Polonic si Sperila, sa mergem sa ne distram pe terenul de antrenament al pompierilor. Au aparut insa fratii Stoica. Unul in fata, altul in spatele leaganului. Fuga era exclusa. Simteam ca o sa ne cocoseze cu bataia, asa ca imi incordasem spinarea. Grasul a luat-o primul de la Costica, fratele mijlociu. O palma de sapator de santuri peste nas si mucii ii disparusera pentru doi ani. Eu am luat un pumn in burta de la Daniel si un sut in partea dorsala de la Costica, apoi ne-au lasat in pace. Spumegam. Ne-am dus la Sperila, la Polonic, i-am strans si am facut planul de bataie.

Poker pe pumni si palme
Daniel se credea mare trisor de poker si juca cu oricine, pe orice, numai bani si distractie sa ii iasa. L-am gasit la masa de sah, unde prostea prichindeii. L-am luat din spate cu o petarda dupa ceafa si a dat cu capul de masa. L-a prins Grasul de gat si de o mina, iar eu ii caram pumni cu Sperila. Polonic i-a aplicat un picior in spate, specialitatea casei pentru amicul meu, care desi nu avea sut la fotbal, pocnea ca o gorila profesionista. L-am lasat pe Daniel acolo, urland dupa frate-su si dusi am fost. 3 zile am calcat prudent prin incinta, dar nu a fost de ajuns. Ne-a prins Costica pe toti si ne-a capacit. Pina cind proful de atelier, bantzu, a avut cea mai tare idee ever. A scos hidrantul intr-o zi geroasa de iarna, a lasat apa sa curga si a facut din terenul de fotbal un patinoar moka pentru toti copiii. De fapt, isi antrena fetita la nu stiu ce concurs de patinaj si nu avea unde, asa ca inundase terenul.

Patinoar, mon amour
Desi nu ma intelegeam cu proful de atelier, l-am iubit in iarna aia. Numai cei mai indemanatici copiii puteau sa se tina in picioare pe gheata de vgreo 5 centimetri grosime. Daniel Stoica si-o fura sistematic de la noi. Primul sut si-l lua la picioare, il puneam jos, iar de acolo pleca snopit in bataie, cu zapada si sange amestecate intre dinti. Nu ne mutam de pe gheata, il asteptam pe Costica. Cum cosmarul nostru abia se tinea pe picioare, o fura pentru toate palmele incasate de noi. Nici Daniel nu si-o lua asa de tare ca el. Il izbeam cu capul de gheata, ne injura si ne promitea ca ne indoaie cocoasa. Il bateam si mai rau. Ajunsesem spaima familiei si se fereau de noi. Nici Mos Craciun nu ne inveselise anul acela mai ceva ca patinoarul, unde ne executam toti dusmanii, mici sau mari. Ne obisnuisem sa il batem pe Costica, ne facea placere chiar. Na laudam oricui statea sa ne asculte. Iar daca nu ne credea, o poceam pe Mariana Stoica, mezina familiei. Era clar ca vine Daniel sa o razbune, ca si-o fura si asta si ca apare Costica pe care il cotonogeam. Mai conta ca plecam in casa doar pe inserat, sa nu ne vada fratii Stoica iesind de pe gheata? Nu... erau prea frumoase sarbatorile. Iar daca pe intuneric mai aruncam si un bulgare cu gheata de spargeam geamurile clasei... perfectomundoooo.

No smoking. Tentative de a renunta

Inceputuri
De mic, fumatul mi se parea suprema forma de rebeliune. Impotriva invatatoarei, dirigii, parintilor, autoritatilor, etc. Nu era nimic mai tare decat sa stii ca faci un lucru ilegal, ca esti cu gasca la o tigara, ca faci tot felul de tampenii. Cu lasatul de fumat aveam probleme. Mi-a iesit doar 2 ani. Din clasa a sasea si pina intr-a opta. Apoi am gasit tot felul de cretinitati drept motiv sa nu ma las.
Ne invatase Romica sa fumam pe toti... "Tragi tare din tigara, inghiti fumul si spui...<>, apoi ii dai drumul". Ne facusem pipele, ne ascundeam pachetele de Carpati apoi pe scara, la contoarele de electricitate, arestam chistoace intr-un borcanel de mustar in drum spre lac, bateam pustanii sa le luam banii ca sa ne cumparam tigari si visam la trabucuri, cum avea Arnold. Fumam la posta, ne furam unul altuia tigarile, ne acopeream unul pe altul in fata parintilor si ni se parea luxul de pe lume sa ai un pachet de Kent. La incercarile sa te lasi de fumat, acolo ieseau minciuni cat casa.

Grasul dixit
1. - Ma las de fumat, ca m-a prins proful de judo ca fumam dupa sala. Mi-a rupt curul cu centura de la kimono si mi-a luat tigarile si chibritul. (S-a reapucat la 3 zile, gasise o bricheta, ceea ce era lucru mare in vremea aia)
2. - Am calculat cati bani dau pe tigari saptamanal si mai bine beau o baterie de vin si mananc un gratar decat sa ii ard, ca asa zice si tata. (Amandoi fumeaza si acum ca turcii, bag mina in foc)
3. - Ba, imi put mainile ca un cacat de la Carpati, nicio gagica nu se mai uita la mine, am degete galbene. (S-a reapucat la primul refuz al unei tipe de a iesi cu el la film, desi se lasase)
4. - Ma dor plamanii, nu mai pot inota pe sub apa la fel de mult. (S-a reapucat de fumat cind astepta sa i se usuce slipii)
5. - Ma las de fumat, ca nici Gogosar, nici Dragos nu fumeaza si e mai misto cu ei in gasca. (S-a reapucat dupa ce i-a tras Frax un sut in cur la o cearta)
6. - Ma las ca daca fumez ma imbat mai repede. (S-a reapucat dupa prima betie)

Sperila in the house
1. - Ma las ca nu mai am bani de tigari. (S-a reapucat cind a furat iar 100 de lei din casa)
2. - Ma las ca se lasa si Grasul. (Nu i-a tinut decat cateva ore, apoi posteau un LM)
3. - Le las dracului de tigari ca tusesc ca magarul in panta (Reapucat dupa 3 ore fara tuse)
4. - Ma las ca ma toarna Gogosarul mereu la ai mei. (Reapucat dupa ce i-a gasit tigarile fratelui in geaca)
5. - Ma las ba, sa mor daca nu. (Nu a murit)
6. - Ia mai da-le dracu de tigari ca am vointa. ("Nu prea aveam chef sa ma las, ca am vointa doar")

Polonic rules
1. - Ma omoara maica-mea daca ma mai prinde. (A supravietuit bataii si s-a reapucat)
2. - Ma potolesc ba, nu mai fumez. (S-a reapucat cind ne-a vazut postind un Kent)
3. - Gata ba, ce, eu nu am vointa? (Acelasi raspuns ca Sperila aici)
4. - Hai ne lasam de fumat toti. Eu is primul. (Dar voi de ce nu v-ati lasat?)
5. - Mi-a gasit bunica-miu tigarile ba, imi e rusine de el. (I-a trecut si a invatat sa minta mai bine)

Io
M-am lasat o singura data, dar nici acum nu mai stiu de ce. Am reluat fumatul si de atunci nu mai gasesc motive sa ma las. A incercat o yoghina sa ma convinga sa renunt. Acum cativa ani, pe dealul Perchiu din Onesti discutia era cam asa...
-Tu nu stii ca sperma fumatorilor e amara, lasa-te de fumat...
-De unde dracu sa stiu eu de astea, ai impresia ca fac bot cuiva? Revino-ti... ce dracu, eu am spus ceva de pipifilii tai, aia care beau jet intermediar?
-Asta e o manipulare a presei, MISA e foarte ok.
-Sunt reporter pina la moarte, he he he he.

... la cateva ore, sms de la aceeasi persoana pasionata de yoga...
Nu mai putem fi parteneri tantrici daca nu te lasi de fumat. Demonstreaza-mi ca ma iubesti si lasa-te.

Azi...
Inca fumez. :D

Grasu vs intelectuali

Niciodata nu m-am considerat intelectual, desi aveam destule scandaluri cu Grasul, care considera ca o sa chiorasc de la cate carti citeam. Aveam legitimatia numarul unu la biblioteca, fiind primul care isi facea fisa in fiecare an. Luam 4 sau 6 carti pe saptamana. Si injuraturi de vreo 4 sau 5 ori mai multe. Grasul se protapea la geam, in spatele blocului, fluiera din toti rarunchii, ieseau babele sa il injure, vecinele sa il afuriseasca... iar eu sa il refuz.
Singura lui legatura cu biblioteca era fuga perpetua din fata bibliotecarei. Imprumutase o carte cindva, cu vreo 5 ani in urma si de atunci nu mai calca pe acolo. Spunea ca pierduse cartea, dar cred ca fusese pusa pe focul cu care facea fum pentru carnea de porc.

-Nu vin ba, mai am de citit, apar mai incolo.
-Ba Ochi, o sa tampesti dracului de la atata citit. Hai jos, ca avem treaba... si isi batea buzunarul de la pantaloni ca sa imi dea de inteles ca luase bani de la ai lui, ca putea cumpara tigari. Polonic si Sperila nu spuneau niciodata ca au de citit, mai ales ca Steli avea drept carte preferat asul de trefla din pachetul de carti de poker. Eram tinta tuturor glumelor, iar cum Grasul se socotea un guru al gastii, mai tragea si cate un aforism pe treaba asta.
-Asculta ba la mine, unde e carte multa e si prostie multa. Uite la Monel, baiatul profei de romana, nu vezi ca are aragazul cu 4 oki pe nas, merge ca ratza de imprastiat si se caca pe el daca e sa sara careva sa ii dea o palma. Cartea face asta din om, il prosteste rau. Fac pariu ca nu stie ce sa ii faca la o gagica daca o vede in curul gol linga el. Ce ... crezi ca scrie in DEX cum sa o exciti pe una? Iar daca ii pun o tigara in gura ... ameteste daca trage in piept. Daca il pun sa inoate la cascade ii halim coliva, prostul naibii.

O singura data a avut Grasul nevoie de carte si de serviciile unuia mai citit decat el, asa ca mine. Era la liceu, la seral, in aceeasi clasa cu Polonic. Ma mai chemase el sa cotonogim niste smecherasi din clasa aia, unde tot el si Polonic faceau legea. Acum treaba era serioasa rau de tot.
-Ba, ma lasa aia de franca si de engleza corijent. Nu stiu o buche, doar vulevu-cuse avecmoa si gau tu hel. Hai la ora, spui ca esti Serbanescu, ca si asa nu te stie aia, te asculta, iei un 7 sau 8 si gata. Nu te dai smecher ca stii limbi straine ca te omor, dup-aia se prinde ca e smenuiala. Am luat 10 la ambele, profa a pus botul ca sunt Serbanescu, dar Grasul s-a lasat pina la urma de liceu... il obosea prea tare.

Lansarea ProTv a insemnat si "Doar o vorba sa-ti mai spun" cu George Pruteanu. Innebunise lumea dupa intelectuali, doar Grasul nu dadea doi lei pe ei. A venit Pruteanu la Onesti, a tinut niscaiva prelegeri la Zilele Culturii Calinesciene si a plecat. In sala am fost si eu si Grasul, pe care il tarasem promitand ca va fi misto, cu poante si nebunii. Grasu dormea dus de la primele vorbe ale omului, iar la final mi-a spus ca apreciaza cultura... e odihnitoare. La plecare a ciupit de cur o profa de liceu care isi adusese elevele si i-a facut cu ochiul unei blonde. Nu i s-a raspuns la avansuri, asa ca a mai scos una.
-Telectualele astea se sperie rau daca le-o arati. Cind simt ca se pregateste ceva de zbantuiala se strang la gaoz de nu le mai destupi nici cu pickhammerul. Fac pariu ca il stiu pe de rost pe Kant, dar stau ca vaca la taur cind te sui pe ele. Daca vreodata imi fac o firma, o sa fie una sa invat telectualii sa si-o puna.

Se uita deseori la tv, la dezbaterile politice. Ii placea sa isi dea cu parerea de unii si altii, dar daca aparea vreun lache cu ochelarii pe nas, il bestelea de moarte.
-Ba disidentul lu` peste, si eu am facut mai multe pentru capitalism decat el. Cind ii mazgaleam portretul lui Ceasca, ala de sus din clasa, ala pupa in cur tovarasii. Eu veneam fara cravata de pionier la scoala si alde asta ma urecheau. Sa nu mai spun ce iesea daca rupeam pagina din manual de unde zambea dictatorul. Mi-am ars carnetul de note, am injurat-o pe diriga si m-am certat cu comunistul ala de Momanu. Am fost la revolutie in Onesti si daca eram mai batran ajungeam si eu in CPUN. Sa ii ia dracul pe toti astia.

Rar avea Grasul momente de sinceritate cind era vorba de carte si intelectuali. Ii trebuia de obicei si o doza buna de alcool.
-Ba Ovidiule... sa dea Dumnezeu sa ne vedem peste 10 ani... tu scriitor, Polonic electrician, ca se vrea AMC-ist, eu mecanic auto si Sperila chelner. Cred ca tot tu o sa ai mai multi bani, ca intelectualii astia dau o gasca de parale pe hartoage. Si hartie goala daca vinzi, tot iei bani. Pina la urma, tot la vorba mea ajungi, unde e carte multa e si prostie multa.

Acum cateva saptamani mi s-a facut un dor de Grasu... sa mor si alta nu. Eram la Kilipirim si ma uitam sa vad ce carti are Nemira la reducere. Cartile intr-o cutie de 2 pe 2, okelaristi peste tot, cu mainile infipte in carti. Erau SF-uri expirate, horror si alte prostioare. Ma uitam la carti si am simtit ca zidul de oameni ma strange tot mai rau. Eram impins insistent din dreapta. Si tot mai tare. M-am intors nervos si am maturat doua persoane. Au sarit din rand ca maselele stricate si s-au uitat cu figuri neintelegatoare. De sub lentile. Nu m-am putut abtine si toata ziua am urmarit fenomenul lacomiei la oamenii cititi. Totul era sub deviza Grasului: Ti-ai dracu de intelectuali.

Prins in fapt

Asta e, m-a prins Claudiu in poza cu un capucino frappe. Promit sa nu mai fac.

Babele noastre cele de toate zilele

Intro
Ne uitam la ele cu ochi rai si haini. Ele ne priveau cam la fel. Noi le deranjam somnul de dupa-amiaza, ele ne turnau la mame ca fumam. Noi le spargeam geamurile, ele isi puneau copiii maturi sa ne bata. Noi fugeam de ei, reveneam si ne razbunam. Asa decurgeau relatiile noastre cu babele blocului. Iar dracu facuse ca toate sa fie cuplate la mine pe scara, in garsonierele de la parter.

Baba Tania
Am fost acasa acum cateva zile si am aflat ca ar avea undeva la 80 de ani. Era internata la Bacau ca avea ceva probleme, mi-a spus stra-matusa mea. Cert e ca Tania parea a fi de 80 de ani ... de cand eram eu kinder cu surprize. Baba purta coc mereu, era mai blonda oxigenata ca o starleta porno si mai rea de gura decat celebrele scorpii din basmele lui Ispirescu. Era un fel de far calauzitor al gospodinelor de prin zona. Statea pe aceeasi banca zi de zi si seara de seara. Fuma cate un pachet de Snagov. Nemaritata. Avea un mos de venea zilnic la ea intr-o vreme si voiam sa il luam la pumni. Ne batuse pe toti la sah si table, se lauda ca a fost prizonier la rusi in lagar, dar nu il credeam. Eram de parere ca baba sta cu el pentru masina lui, dar intr-o zi s-au evaporat si mosul si Dacia rablagita.
Partea proasta la Tania era ca sifona tot ce vedea. De la ce tigari fumam, ca fumam, ca am spart geamurile casei unuia si altuia, ca am furat jucariile altora si tot asa. Nu era deloc trai cu ea si amica ei cea buna...

Baba Marghioala
Vecina ei de la parter, ii era tovarasa buna de banca, dar intre timp s-a curatat si acum cred ca o asteapta. La cum o stiu, ii trimite bezele in vis. Era ceva mai religioasa decat Tania, dar avea o gura si mai rea. Iesea dupa noi pe geam si urla ca din gura de sarpe tot felul de mascarii. Geamurile ei dadeau la banca din fata blocului, cele de la casa Taniei in spate, deci mamele erau linistite, eram mereu supravegheati. Iar noi le puneam mereu sticle cu carbid si apa la geam, de le sareau inimile pe gura afara cind auzeau bubuiturile. Cel mai nasol era cand jucam lapte-gros sub geamurile babei Tania, care iesea noaptea in capot cu coada de matura dupa noi sau arunca borcane cu apa pe geamul de la bucatarie.

Razbunari... una si una
Se nimereste cate o zi de aia cind razi de toti si de toate, dar mai ales de cei napastuiti de tine. Iar babele erau mereu in fruntea listei negre. Totul pornise de la mine. Jucasem capra-noua pe la geamul Taniei, baba se autosesizase mai ceva decat DNA in cazul Remes, m-a injurat de toate cele si m-a turnat la ai mei ca dau tarcoale pe la geamurile ei ca sa o vad goala in baie. Jurasem ca ii sparg geamul, dar Grasul si Sperila m-au convins sa ma abtin. Am asteptat pina s-a intunecat, pe la 5 seara, ca era iarna si da-i bulgari de zapada in geam. Aruncam de dupa gardul scolii, nu ne vedea nici naiba. Cind a iesit sa vada care e acolo, am dat o ploaie intreaga de bulgari in ea si dusi am fost. Timp de 10 zile am detunat tunurile de carbid la geamul ei noaptea, pe la ora 10, sa nu adoarma nici cu pastile. Ne-am oprit abia cand i s-a crapat un geam de la detunatura tunului Grasului. Ne simteam impacati. Si asa nu treceam niciodata pe la babe cu plugusorul, nu aveam cum sa fim pedepsiti pentru asta.

"Ba pe-a ma-tii, fa babo, manca-te-ar viermii de baba"
Grasul nu o avusese niciodata pe Marghioala la matze, desi ii tot facea curte nepoatei ei, Madalina. Fata aia statea cate o vara colo, iar Grasul saliva ca un melc pe frunze. Toata gasca era in spatele blocului la fumat sub balcoane, doar Grasul statea in fata, cautand azurul din ochii fetei. Saracutza, ca era cam saracutza cu duhul, nu a priceput ca asta nu vrea sa ii rupa picioarele papusii si a apelat mereu la baba cand se simtea amenintata. Seara de seara zburau injuraturile din garsoniera de la parter mai ceva ca gloantele dintr-un Kalashnikov nou. Si s-a intamplat sa il prinda pe Matahala abtiguit si nervos.
-Pleaca ba nesimtitule de aici ca te omor cu bataia, copchil idiot ce esti... asta era replica de incalzire a babei.
-Ja bre ca te merau. Mucles... , anunta Grasul vaste cunostiinte de limbi straine, in special rromales.
-Sa o injuri pe ma-ta paduchiosule umflat, vine inapoi pasa. Direct la fileu.
-Nu vorbi de mama ca te las fara geamuri babornito. Nu te uiti ca semeni cu baba cu chiloti de tabla si cu diniti de cauciuc,... se sumeseste razboinicul blond si rotunjor.
-Ti bag in chizda ma-tii di copkil nenorocit si ti beliesc daci ti prind, ma auzi?
-Ba pe-a ma-tii, fa babo, minca-te-ar viermii de baba imputita si hodorogita... Mars in casa, nu te mai zgaii, a spus Grasul inainte sa o uscheasca la vederea cozii de matura.

Repercusiuni
Intre Ovidiu Bufnila si Ovidiu Serbanescu diferentele erau mari. Eu inventam inclusiv fraze celebre precum aceea a babei cu chiloti de tabla, ca de la mine o stia Grasul. El prelua tot. Eu inventam porecle pentru noi, tocmai pentru a ne deosebi intre noi. Pe Grasu il stiau si babele pe porecla, dar nu aveau curaj sa spuna asa de fata cu mamele. Asa a trecut mama prin fata blocului si a auzit un sobor de babe vorbind despre Ovidiu, care a injurat-o pe baba. Nu a stat sa ceara detalii si mi-am luat-o scurt, doua palme. Noroc ca m-a scos Grasul din belele si a marturisit. Nu degeaba.
-Auzi ba Ochi, maine te faci doua tigari la mine si sunt abonat prim-fumez la toate ale tale, ca daca afla tac-tu iar iti rupea curul. Prim-fumez insemna ca dupa ce imi iau partea leului dintr-o tigara le dau si lor sa o posteasca dupa, iar Grasul era privilegiat. Urma primul, deci fuma si el mai mult. M-a fecat toata ziua. Nu trageam doua sau trei fumuri ca il si auzeam... Hai ba Ochi, ca uite-o ce mica e, nu ma pot caca la umbra ei.... Hai ba Ochi ca e asa de mica, daca ma sui pe ea nu vad nici Perchiul, darminte Parisul...

Femei, silicoane, volan... combinatie letala

In Anul Domnului 2003 dadeam cu sapa la prima bucata tv de sport din Romania, unde pe vremea aia nu erai cameraman daca nu aveai carnet de sofer. Asa ca Titi, omul cu Beta in carca, tragea si de volan cu simtul raspunderii. Ca alaturi de el am trait doua tamponari, primele din viata, nu mai conteaza. Ce ne-a speriat pe amandoi a fost o scurta cursa alaturi de o domnisoara blonda si siliconata la volanul unei decapotabile.

Bucata

Absolvise Scoala Superioara de Jurnalism si voia sa fie reporter. Colegii din redactie care fusesera cu ea in faculta spuneau ca intre cursuri si o plimbare la mall, de brat cu un manelist cu bani, alegea clar momentele de delectare sub cupola, la o terasa. Nebunii din emisie tineau o camera pe ea, prin ciclop, cu transfocarea pe decolteul generos, ca la ce marime avea ... nu purta nici sutien. Era o nebunie curata, toata regia astepta jurnalul privind cum minunea blonda facea o stire. Inutil de spus ca la iesirea pe teren mi-a fost aruncata la toarta fata. Prima consecinta, am plecat la filmare fara caseta. A doua... dupa ce mi-am luat caseta, a fost pe terenul celor de la Dinamo. Filmam sedinta foto pentru fotografia oficiala. De la Barcauan la Stoican, toti dinamovistii se uitau la ea, desi era asezata oblic de grup si fotograful nu avea niciun jucator cu fata la el. Ragusise omul tipand la fotbalisti sa se uite in obiectiv.

Spaime

Din vorba in vorba am aflat cu ce se mai ocupa fata, cu ce se mai ocupase, am devenit cat de cat cunoscuti. Eu, ea si Titi, cameramanul. In semn de bunavointa, s-a oferit sa ne duca pe amandoi acasa in Fiat Stilo decapotabil, culoare galbena. Normal ca ne-am suit. Titi, maniac al masinilor, pe locul mortului, eu in spatele lui. La prima intersectie vede Titi ca fata e cam nesigura si o intreaba de cand are carnet.

-A, pai nu am dat examen. Mi l-a adus acasa fostul meu prieten, cadou de ziua mea.

Cu fata cazuta si ochii iesind din cap ca la melci, Titi mai ingaima cu jumate de glas....

-Si... si..la o intersectie mare, ca aia de la Shell, care urmeaza...cum faci?

-Pai ma opresc. Si stau. Daca ma claxoneaza din spate, trec mai departe, daca nu, mai stau pina pleaca vreunul linga mine sau ma claxoneaza.

Uzi la cur de frica, facem fetze-fetze. O intreb intr-un final plin de curajul pe care ti-l da viziunea decapotabilei cu noi in ea, izbite de un TIR....

-Titi e mai timid asa, nu prea are el curaj sa iti spuna... dar nu il lasi si pe el sa conduca o decapotabila, ca nu a condus niciodata... si stii ca e innebunit dupa masini.

Cand a spus DA, am sarit in sus de 3 metri de bucurie. Urmarea... scriu blogul asta, deci sunt in viata.

No good deed goes unpunished

Adicatelea, nu e vreo fapta buna care sa nu ramana nepedepsita. Cel putin in cazul nostru asa era. Drept e insa ca nu prea stiam noi sa facem multe chestii de astea numite azi fapte bune. Grasul incercase sa ia o baba de mina, sa o treaca strada, iar pensionara a crezut ca vrea sa ii fure poseta. Dupa 2 lovituri de geanta la ureche si alte 5 minute, Grasu aflase ca exista injuraturi de care el nu avea habar. Iar Grasul stia multe.

Sperila era cel mai bun catarator din toti. Poate pentru ca era si cel mai subtire, iar crengile cele mai subtiri din copac nu se rupeau cu el cu tot. Cazuse de cateva ori, dar numai pentru ca statea agatat cu picioarele de creabga si cu capul in jos. Cind l-a rugat o vecina sa urce in nucul din fata blocului, sa ii dea jos o rufa luata de vant de pe balcon, a urcat Sperila. Vecinul Bontas, care pazea nucul mai ceva ca pe sfintele moaste a gasit de buna cuviinta sa ii repeada o caldare de apa in freza presupusului ciorditor de nuci.

Eu unul faceam ce faceam si din cind in cind visam cu ochii deschisi. Ma credeam cavaler, pe cal alb (obsesia copilariei mele) si salvand printese. Normal ca daca visezi asa ceva la scoala, te bagi cind baietii sar sa bata fetele. Cum Stoian era principalul uliu al farfuzetelor, pleca mai mereu batut acasa dupa ce visam eu cate ceva. Doar ca avea si gura mare si facea pregatire la matematica in compania dirigii. Asa ca sifona tot din el. Iar la venirea dirigii la orele de mate eram fugarit cu rigla aia mare, de la tabla.

Apartenenta la grup era ceva important. Trebuia sa semanam cat de cat unul cu altul. Ma prinsesera ai mei jucand barbut la scoala si m-au tuns chel. Grasul, Tica si Sperila s-au conformat si ei si si-au expus cheliile soarelui. pentru ca nu se facea sa ramana mai prejos, Polonic s-a dus si el pina la frizerie. Fara plete, s-a prezentat in casa si in cinci minute i se auzeau urletele de la etajul al doilea. Ce sa-i faci, maica-sa nu era cu noi in gasca.

Aventuri la subsol

Pe ploaie

Nu exista moment mai urat decat ploaia in gasca noastra. Nu aveam chef de nimic. Adica am fi avut, dar nu puteam face nimic. Stateam ascunsi de apa ca sobolanii prin scarile blocului. Preferam sa stam pe scara la Polonic, acolo nu apareau ai nostri. Faceam un poker, un barbut pe amintiri sau seminte, scuipam cojile pe jos si fumam ca niste turci. Dupa 2 ore de ploaie aveam degetele galbene de la nicotina din Carpati. Si asa ne veneau ideile de a face cate o cazemata la subsolul blocului. Incapeam prin gurile de aerisire, chiar si Grasul intra. Luam la rand boxele, cautam tot felul de prostii prin gunoaiele aruncate, fugaream matele si sobolanii de pe tevile de caldura, jucam pur-pac cu tevile de cornete si organizam bunkerele noastre unde depozitam prada. Cum nu eram singurii care se duceau prin subsol ieseau adevarate batalii. Ni se dusese vestea in toata incinta ca suntem un soi de haiduci ai subteranelor.

Hotii de muraturi

Primele victime din subsolurile blocului erau gospodarii care isi tineau muraturile, cartofii, zacusca si gemurile prin boxe.

-Are Prisecaru de la scara 4 niste muraturi de mori, am mancat ieri 3 kile, se lauda Grasul, care cotrobaise toate boxele cu Sperila. Slabanogul incapea prin orice cotlon de unde ii scotea burtosului tot ce gasea de mancare, iar Suncimea Sa stergea orice urma a infractiunii devorand ce ise punea in fata. Avea insa concurenta la pustanii din celelalte gasti, care atacau si ei mancarea. Nu a durat mult pina s-a prins Grasul cum merge treaba.

-Ba, voi stati la gurile din fata, dati semnal daca intra aia in subsol. Eu stau in spate, cind ii vad, va anunt si mergem sa ii prindem. Lasam sa ia fraierii tot ce vor, apoi ii caftim, le luam haleul si il ducem la noi in boxa, ii punem sa faca si curat.

Hassan, Mariusica blondul, Bolea si Tzali ne cadeau mereu in capcana. Bateam la ei de nu stiau vecinii de unde se aud tipetele, apoi ii duceam sa ne amenajeze cazemata. Sperila supralicita mereu si tinea 2 ostatici in timp ce alti doi papagali erau trimisi sa stranga chistoace din sala statiei de autobuz unde nu ploua.

Vanatorii adancului

Nu stiu cum dracu se facea mereu ca Polonicul nu putea sta fara sa spuna ceva celor mai mari sau oricui statea sa il asculte. Au aflat si micutele bagaboante din incinta ce facem noi si pe unde si s-au oferit sa apara si ele. Imi fumam pipa cu Grasul cind s-a deschis usa boxei noastre si a aparut un morman de toale, de presuri furate de la usile oamenilor de pe scari si de sub ele se auzeau chicote de ras. Polonic si Sperila chemasera o Iepuroaica si cateva din amicele ei... sa ne "amenajeze casa". Erau 4 zuzitze fericite, ca vor avea grija de noi, "Vanatorii Adancului", cum ne pusese Polonic numele de scocioratori prin boxele de subsol. Voiau si ele sa invete sa fumeze, sa le bagam mina pe sub fuste si camasi, sa le tragem de mugurii de tzatze, asta dupa ce ele ne vor fi trimis sa vanam niscaiva alimente din boxele vecinilor. Nu stium cum naiba se face, dar Grasul trebuia sa ramana cu Anca Paduraru singur in boxa, in timp ce noi stateam afara si ne asteaptam randul sa intram cu farfuzele noastre, pe rand, in camera obscura. In timp ce eu eram cu mainile pe sub tricoul unei babardiutoare minore, Grasul facea ordine in viata gastii, dupa o discutie edificatoare cu lidera de gasca de fufe..

-Auziti ba, eu imi bag ceva in toata afacerea asta cu fetele, zice Monstrul iesind din boxa. Sa iti iei proastele astea si sa te duci dracului ba Sperila. Si tu Polonicule, daca te mai prind ca dai cu ciocul la careva de cazemata si ascunzatoare, te bat de caci imprastiat tot anul. De cand le dam noi astora si tigari si mancare si tot si nici nu vor sa se babardeasca de-a binelea, ca doar prin haine. Auzi ba, am furat si papusa de la mama pentru aia si tot nimic. Ma cac in vrajeala asta. Hai ca a stat ploaia, iesim.

O zi mai tarziu boxa noastra era devastata. Romica, Gogoshar si Frax aveau bunul obicei sa dea cate o raita pe acolo si sa strice tot sau sa ia tigarile sutite de noi si ascunse in boxa. Nasol. Dar nu ne-am lasat, am continuat cu cazemate la subsol, pe terenul de la pompieri si pe Perchiu. Unde iar am avut parte de scandal cu fetele. Povestim altadata

Pe bloc

Legende si antene
Pe vremea lui Ceausescu nu stiam ce sunt alea programe de tv. Stiam ca exista TVR 1, ca ar fi si un TVR 2, dar pe ala il prind doar bucurestenii, nu si noi. Umblau tot felul de legende, ca pe 2 se dadeau desene animate mai multe, filme cu cafteala si tot asa. Toate ca toate, pina cind a aparut Polonic sa ne spuna ca el a prins TVR 2 intr-o zi, cu o antena de camera, la bunica-su acasa. Si ne-a facut capul mare ca sunt o gasca de desene Disney si mai ca nu l-am batut de ciuda.
-Hai sa mergem toti 3 cu tine odata, face Sperila prima incercare de a vedea vreo coada de Chip si Dale in afara celor de la Gala Desenului Animat. Cind era micro-emisiunea asta la tv, era de ajuns sa apara un parinte pe geam si sa strige dupa odrasla "Deseeeneeeeee", ca se goleau toate locurile de joaca si ne imbranceam suind treptele cate 3 odata. Daca stateai la etajul 4, ca Sperila, si pierdeai startul, riscai sa pierzi si emisiunea, asa de scurta era.
Revenind la Polonic, s-a fofilat asta cat a putut de mult sa nu ne duca acolo, de ne crapau creierii de ciuda. Pina ne-am lamurit cum sta treaba cu antena care de fapt nu exista si cu dorinta lui de a ne face ciudosi. Normal ca si-a furat-o. In rate, de la mine si de la Grasul, mai putin de la Sperila. Asta chiar credea ca se prinde TVR 2 si ca Polonic il va duce cindva sa vada desene animate.

La rusi
Toata lumea a inceput apoi sa inalte ditamai antenele pe blocuri. Avantajul era ca reuseai sa prinzi un post tv al Moscovei unde se mai ratacea cateodata un film mai bun decat vechiturile noastre de la telecinemateca. Dezavantajul era ca nu pricepeai absolut o iota din ce spuneau aia. Ne uitam de jos la antenele care ajungeau sa aiba si 10 metri inaltime si 50 de elementi si nu ne venea sa credem. O duceam bine atunci. Ajutam orice vecin sa isi inalte antena, i-o ancoram bine de tot pe bloc, ne faceam si cu bani pe treaba asta. Normal ca la 2 saptamani i se intampla omului sa ii cada antena, doar mai venea cate o rafala de vant, iar Sperila era primul la facut bani. A durat cam un an sa aflam ca asta umbla cu patentul in mina pe bloc la fiecare furtuna, taia ancorajele si apoi ajuta vecinul, sa mai scoata niste techini. Dar si varianta asta a cazut, cind au aparut sutinele. Mai mici, cu forme ciudate, ca de titofixuri, stateau bine de tot infipte pe bloc. Nu te credea nimeni ca ti-a luat vantul antena sutien. Plus ca la asta prindeam prost Moscova, dar foarte bine Chisinaul. Stiam pe de rost acum povestile de la Noapte Buna Copii si ne bucuram de nebuni cind prindeam un desen animat cu "Niet Zaitz, pagadi!"

Cablu tv
Sperila a fost primul pirat al televiziunii prin cablu, Grasul al doilea, iar Polonic si cu mine si acum ne certam pentru locul 3. L-am vazut pe nenorocitul slabanog si blond cum isi taia de zor tevile care sustineau antena. Vazusem de jos misare pe bloc si credeam ca sigur babardeste vreo iepuroaica, asa ca m-am infiintat cu Grasul pe bloc. Pe naiba, asta dadea la bonfaier grav de tot si ne-a pus si pe noi sa il ajutam. A facut antena inalta de 30 de centimetri doar, a fixat-o linga cablaraia firmei de tv si apoi a facut probele in casa. TVR brici si restul cu purici. Normal ca si noi am dus-o asa un an de zile, pina au ajuns aia pe bloc si brusc ni s-a dus dracului semnalul. Am urcat toti 4 sa vedem ce naiba e acolo. Un tiganoi mustacios ne ia la 11 metri...
-Ba copchii naibii, de ce furati ma semnal?
-Ce e ba nene, esti smecher? E semnalul tau, il ia Grasul tare de tot pe infractorul legal.
-Auzi bai nea... al cui e blocul asta ma, al doamnei ma-ta? intervine impaciuitor Sperila.
Tuciuriul salta ochii mari cind vede ca de mina mi se agata o bucata de teava de pe bloc. In spate apar si golanii mai batrani, urcand pe bloc unul dupa altul. Romica, Cristi, Marius, Gogoshar, toti se infiinteaza acolo. Am mai piratat asa cateva luni, dar nu mai avea farmec, ca se ieftinisera abonamentele si cablarea era gratuita.

La video

Cosmin
La noi in cartier, doar Bontas si Bobi aveau video, pe vremea impuscatului. Mostenisem pasiunea asta a filmelor straine pe video de la Frax, care ma luase prima oara la un tip, Barsan, in oras. Era 5 lei filmul, stateai cu 10 lei la 2 intr-o singura seara. Vazusem Casa Strigoilor si nush ce film cu James Bond. Normal ca o saptamana dupa toata faza asta ma uitam dupa usa sa vad daca nu e vreo papusa cu cutit, schelet cu drujba si alte tampenii. Si a venit ziua lui Cosmin Bontas, la care am avut parte de desene animate cu Bugs Bunny timp de doua ore, plus un Conan Barbarul de plangeam de fericire cu Polonic si Sperila. Cind venea Grasul cu noi, nu puteai vedea nimic in liniste, comenta balenoidul la orice. Tacea doar la filme cu cow-boy pe care ii venera. Sa nu vada filmele cu ninja si alti chinezi zburatori. Plangea insa la "Lantul amintirilor", "O floare si doi gradinari" si alte filme indiene. Se imbrancea cu toti tiganii din Onesti la casa de bilete si ne taraia dupa el sa vedem toate prostiile de filme de la Bollywood care faceau furori in Romania pe atunci. Cosmin Bontas ne recomanda tatalui sau sa ne lase la filme, dar plateam de fiecare data cind mergeam. Ne uitam la el cu o ciuda imensa, ca toti banii de tigari, dulciuri, mancare, absolut toti se duceau in buzunarele incapatoare. Ne alegeam insa cu doua sau trei ore de distractie maxima, iar Grasul si cu vanatai de la cei care nu ii suportau comentariile.

Bobi
Bobi devenise idolul nostru in viata. Avea video, nu era carpanos ca Bontas, ne chema mereu sa vedem cate un film, nu ne lua banii, ne dadea si cate ceva dulce, era prietenul nostru cel mai bun. Sperila il acaparase de-a dreptul si nu ne mai lasa sa ne bagam in seama cu el. Il cara peste tot dupa noi. Pe Perchiu, sa facem cazemate, la baie, desi Bobi nu stia sa inoate foarte bine, la gagici, desi asta era sfios ca o domnisoara. Nu stia sa faca Bobi ceva, facea Sperila in locul lui. Se lua Bobi de Polonic, il scapa Sperila de la bataie. Nici eu nu mai aveam vreun cuvant de spus, mai ales ca si Grasul se vanduse ieftin, pe cateva filme. Doua saptamani au trecut aproape fara sa mai iesim cu totii, erau catelusii lui Bobi. Pina cind coboram scarile si la etajul 1 ma opreste Bobita.
-Ovidiu, nu stii unde sunt Grasul si Sperila?, ma intreaba asta cu lacrimi in ochi...
-Nu stiu, ca nu am mai vorbit demult.
-Dar nici nu stii unde se duc ei dupa ce au bani multi?
-A, cauta-i la cinematografe si la cofetarie la Monument, ca se baga la profiteroale si la specialitati. Dupa aia sigur se mai pot duce la rotiseria aia de jos de la Gatul Taiat.

Concluzii
Abia a doua zi am aflat ce iesise si de ce nu ne-a mai chemat vreodata Bobi la video. Parintii lui tineau in casa o sticla de sampanie plina cu sute de lei. De alea vechi, albastre. Numai ca tembelii astia doi nu s-au multumit sa ia doar sticla, au mai bagat mina si prin cateva teancuri de bani din casa. In total, se furasera 2500 de lei, un salariu mediu pe vremea aia. Pe nebuni i-au agatat politistii din braserie de la Gatul Taiat, unde mancau peste prajit si beau bere Margineni la litru. Paguba a fost recuperata si au scapat de scoala de corectie, pentru ca se stiau parintii, ca buni vecini. Dar alte doua saptamani tot nu i-am vazut, ca erau pedepsiti. Si nici Bobi nu a mai ajuns sa iasa cu noi. De atunci am vazut filmele la video numai la popicarie, unde aduceau unii un ditamai televizorul, bagau casete de dimineata pina seara si unde nu puteai intra gratis. Ne-a salvat televiziunea prin cablu si primele metode de a pirata reteaua asta. Cu antena de pe bloc pusa la radacina manunchiului de cabluri.

Little big League

Meciuri
Nu ma refer aici la cafturile nostre, la disputele tembele pentru tigari si alte tampenii, ci la meciurile de fotbal. Ca de obicei, la pustani, prima oara faceam alegerile. Eu si Grasul ne imparteam amicii in doua echipe. Stiti procedura, luai o pietricica si o ascundeai la spate in pumn. Grasul se chinuia sa ghiceasca in care pumn, daca ghicea isi alegea el un coechipier, apoi eu, reluam ascunderea pietricelei si tot asa. Iti alegeai jucatorii de care credeai tu ca sunt cei mai buni si te chinuiai sa ramai vreun copilas papagal care trebuia ales sa fie echipele cu numar egal de oameni. Mereu ii luam fata Grasului la asa ceva, ca sa nu mai vorbim de sprinturi. Numai ca a juca impotriva Balenei si a lui Sperila era chinul dracului pentru mine si Polonic. Incepea meciul, Grasul se credea cel mai bun portar si acoperea tot, nu mai vedeai un colt liber. Cum prindea mingea, o lansa ca din tun cu mina direct la Sperila. La vremea aia se juca toata lumea in atac, toti in aparare, doar Sperila era pomanagiul gastii si dormea la poarta adversa sau tinea portarul de vorba.
-Da-o Grasuleeee, auzeam semnalul de alarma de la Skeletron si o luam la fuga inapoi. Polonicul se chircea tot in poarta si nu stia pe unde sa o apuce. Bafta noastra era ca suturile teribile ale lui Sperila nimereau mai degraba geamurile vecinilor decat cadrul portii.

Razbunarile
Sa te fereasca Dumnezeu sa incerci vreo smecherie cind joci cu astia 2 tembeli. A iesit odata Polonic din poarta si a ramas singur cu Grasul. I-a dat craci, la fenta, gol... si a iesit World War 3. L-a fugarit balena pe tot terenul. Radeam toti de ne tavaleam, mai putin Grasul, care transpira serios sa il ajunga din urma. Normal ca printre hohote, Polonic a uitat ca Ghionoaia venea dupa el. Am apucat sa vad cum ii agata Grasul un spitz in cur din voleu si instant i-au dat lacrimile in coltul okilor lui Polonic. Normal ca am ras si mai tare. Se dusese dracului tot meciul, de acum incepea ciomageala. Sperila era luat cu fulgi cu tot la orice minge, iar Grasul trebuia sa se ascunda de suturile care veneau tot mai tari.
-Ba, va sparg pe toti daca mai trageti, jucati frumos, cu mingi pe sus, visa Grasul, care era innebunit sa ne arate ca el stia sa plonjeze ca Duckadam. Gata, ajunge, batem 7 metri, ca e egal, decreteaza Godzilla portarilor.
Partea buna a fost ca nu s-a prins prea repede Grasul ca noi nu voiam sa dam gol, ci sa il pocnim cu mingea. Era prea tarziu cind s-a prins. Polonic ii infipsese o ghiulea in oute si suncile se rasfrangeau pe jos, tavalindu-se de durere. Doua zile nu a mai iesit Polonic la meciuri, stia ca l-ar fi omorat in bataie Grasul.

Geamurile
Sperila era specialistul nostru in transformari si lovituri de pedeapsa. La rugby, desi noi jucam fotbal. Avea la activ cele mai multe baloane trimise direct pe scoala de 3 etaje, pe terenul careia jucam mereu. Cind mergeam in curtea liceului energetic mingile lui se duceau direct prin ciresii amari, de unde tot el le dadea jos. Beleaua e ca pe terenul scolii gardul nu avea decat doi metri inaltime. De la gard la bloc mai erau vreo 5 metri, dar suturile poposeau deseori in geamuri. Cu mingile de 35 de lei, cum le spuneam, nu erau mari belele, ca nu spargeau geamul asa usor. Sa te tii belele cu mingea de piele, ca aia se ducea direct in sufragerie, dormitor, bucatarie si debara. Atunci se vedea cine are forma fizica si cine fuge in asa fel incat sa nu fie prins de privirea gospodarului disperat ca tre sa inlocuiasca geamuri. Cele mai mari belele veneau la concursul de minciuni, unde se prezenta doar Sperila, la usa omului cu geamul spart. Nimeni nu il intrecea.
-Buna ziua nenea, am venit ca sa ...urma un sughit scurt urmat de oftat si o prima lacrima.... am venit ca sa va cer mingea ca ma omoara tata acasa cu bataia.
Mingea nu era a lui, nu au avut ai nostri niciodata bani de minge de piele, dar daca nu i-o ducea copilului pagubit, ala ajungea la usa lui Sperila si o minge de piele era mai scumpa ca un geam pe vremea aia.
-Nene, ma omoara tata cu bataia, sa stiti. Nu eu am tras in geam la dumneavoastra, a fost un tigan din alta incinta care juca impotriva noastra...urmau alte 2 lacrimi si Sperila vedea ca se mai inmoaie pagubitul. In cam cinci minute aparea golanul cu mingea, radios ca un soare si o luam de la capat, avand grija ca echipa lui sa nu mai atace spre poarta care dadea la geamurile blocului.

Comitetul

Din lipsa de ocupatie, sau din placerea de a scrie tot felul ne nebunii, mai scriu la un blog. Asadar, daca aveti chef de povesti si de altele, mai aruncati cate un ochi si pe http://www.comitetul.blogspot.com/ unde ma produc cu o gasca de prieteni. Baieti... de comitet.

Cichi Cian

Cind eram mai mici, asa ii spuneam, Cichi Cian, dracu stia sa spuna Jackie Chan. Dar lasa ca nici el nu stie sport. :) Vedeti reclama si va lamuriti de ce spun asta.

Tot conflicte

De data asta va las sa va uitati la conflicte tari de tot, dintr-o serie de 3 reclame care chiar m-ar face sa cumpar conservele de somon de care se vorbeste. Sa priceapa acum toata lumea cam cat de greu e sa fii pescar si ce poti face pentru prada ta.
Unu


Doi


Si 3, cea mai tare si mai cunoscuta

Mici conflicte

Gardul expozitiei
Grasu fluiera de 5 minute la Sperila si asta nu aparea. Iesisem si eu si Polonic la balcoane, dar Sperila facea pe niznaiul. Nu stiu ce dracului de treaba avea burtosul cu Sperila, dar cert e ca se enervase rau de tot. A luat o ditamai bucata de spuma de azbest si s-a apucat sa deseneze pe gardul de beton al liceului din fata blocului nostru. A trasat cu cel mai mare simt artistic de care putea el da dovada un omulet cu parul sculat in cap, schita copilareasca, cu linii pentru corp, maini si picioare. Dupa ce a terminat si cu perii sburliti din cap a scris mare de tot: SCHELETRON. Se uitase Grasul la nush ce desene animate, de unde preluase denumirea asta data pentru unele fiinte rele de se bateau cu baietii buni. A incercat Sperila apoi sa stearga rupestra caricatura, dar nu a reusit. I-a facut asadar si el una Grasului, pe acelasi gard, in fata balconului prietenului nostru. Numai ca a facut un ditamai burtoiul in care a desenat mici chestii rotunde, cu explicatia scrisa ca sunt cartofi si ca Grasul e SUNCA AFUMATA. Grasu i-a dat apoi o mama de bataie blondului Scheletron si asta s-a razbunat scrijelind pe toate mesele de sah si de tenis de masa ca Grasu e un ANDICAPAT si un APCIUPALITIC.

Furcile Grasului
-Rama rosie de Onesti, ca ea alta nu gasesti, striga Grasul catre pestanii din Siret. Naiba sa ii ia pe toti, ca raspundeau la invitatie si trageau intr-o nebunie la el. Statea fixat pe un bolovan cat casa, la 3 metri de mal, si scotea caras dupa caras. M-am aciuit linga el si da-i si prinde. Sperila disperase. Vine si el dupa noi, dar nu mai incapeam pe bolovan. Unul trebuia sa plece. L-a impins Grasul in apa si a rezolvat problema. I-a trantit Steli un ditamai bolovanul in apa din fata si s-au dus dracului toti pestii. Am plecat inot cu Sperila apoi pe dintii barajului de la Racaciuni, am inceput sa prindem, iar Sperila facea drumuri dese cu plasele de peste la juvelnicul unde ii tineam. Cind am plecat de pe dinti, ne-am facut bagajele sa mergem spre Onesti, numai ca Sperila si-a gasit juvelnicul desfacut, cu doar vreo 4 pesti. Restul, iesisera.
-Baaaaa, ce dracu baaaa, care ati desfacut la gura juvelnicul ala, va omor pe toti, incep isteriile.
-Taci ba boule, daca nu stii sa faci un nou, nu mai alunga pestii cu tipetele tale, il ia la 11 metri Gogoshar, care nu prinsese mai nimic.
Grasul era pe burta de ras. Isi baga degetele in nas si ii striga lui Sperila :
-Furci fraiere, furci, ti-ai luat-o ... sa te inveti sa mai arunci cu bolovani in apa. Beleaua a fost ca Grasu si-a bagat degetele asa de tare in nari ca la un minut dupa ii daduse sangele pe nas. Acum radea Sperila, care uitase deja de pestii scapati.

Banii, sticla si moldovenii
Vandusem sticle in dimineata aia. Vroiam bani de film si ne apucasem sa luam sticle de sampanie de prin casa, sa le ducem sa le vindem. Erau cele mai scumpe, 5 lei, spre deosebire de alea de un litru, care faceau doar 2 sau 3 lei. Grasul trebuia sa se duca cu ele sa ia banii, eu, Polonic si Sperila il asteptam pe terenul de antrenament al pompierilor onesteni, ascunsi de soare sub un corcodus. Chiulisem de la ore toti 4, iar Grasul nu mai aparea. Fumam, mestecam fire de iarba, vorbeam de cate in luna si in stele si regretam ca filmul nu era la cinema 23 August, unde lucra bunica lui Polonic, care ne baga pe gratis la filme. Dupa o ora si ceva se infiinteaza Grasul alaturi de Gyuri, tiganul de pe scara lui. Nexam bani, aveau o sticla cu ceva tarie si trasesera cateva dusti bune din ea.
-Ba, am zis ca decat sa mergem la film, mai bine bem ceva. M-am consultat si cu Gyuri si am luat niste rom.
Gata. A urmat explozia. Sperila a luat foc. Eu la fel. Polonic ne tinea isonul. Sa il ia dracul de dobitoc grasan, auzi la el ce cuvinte folosea cind spunea ca ne-a dat teapa... ca s-a consultat cu Gyuri. Nu stiu cum naiba s-a ajuns, dar eram cu o mina in gatul Grasului si ma pregateam sa ii pictez ochii albastru, cind l-am auzit si pe Gyuri vorbind.
-Lasa ba, daca nu vreti voi sa beti, beau eu tot, si duce alcoolul spre gura. Atata a mai apucat sa fac. Grasul s-a desprins de mine si i-a proptit una sub barba de au decolat si Gyuri si sticla de parca erau F 16 americane. La aterizare si-a luat picioare de la toti 3. Ne impacasem acum. A mai vandut Grasul 3 sticle de sampanie din casa si am avut si bani de bilete. Doar rula... Colierul de turcoaze.

Nationalism sarbesc ...la bere

De o luna de zile Nucu presteaza master la Belgrad. Aseara a fost revederea, cu vin, bere, povesti care mai de care si intrebari ca la conferinta de presa.

-Ba, eram cu o gasca de studenti de astia, ca mine, la o berarie. Un sarb de era cu noi, tragea de o turcoaica, sa se bage cu ea in seama. Asta, nimic. La care se baga un turcalet, matol si ala... Ii zice sarbului sa o lase dracu in pace, ca si asa aia nu are chef, sa isi vada de pileala. Bine, ca si turcul era chitrofanit corespunzator. Sarbul, cu tupeu...ba, la mine in tara fac ce vreau, nu imi dai tu mie ordine ce sa fac. Boul de turc, cu si mai mult tupeu... ba, credeam ca v-ati obisnuit sa luati ordine de la turci, nu de alta dar am stat vreo 500 de ani aici.... De fapt, nici macar nu a mai apucat sa spuna "aici" ca a iesit show. Man, nici macar nu a intrebat sarbul "ce ma", "ce ai zis" sau faze de astea. A luat halba si i-a futut una in cap turcului de am ramas cracanati toti. Taiat ala pe fata, sange, urlete, si s-a tirat sarbul. Cheama politie, du-te la spital, si au aia o limba de iti vine sa te urci pe garduri. Si stai de vorba cu politaiul daca poti, numai in engleza. Ne sarise si bere din cap si tot. Cind ii spuneam gardistului de ce a luat asta halba in cap, s-a oprit din notat Garcea si a intrebat din nou motivul. Cind a auzit l-a bufnit rasul si se uita la turc mirat ca a scapat cu atata.

Tarantino e mic copil.

Manelele contraataca

Nu credeam sa vad asa ceva, insa... m-a luat cu fiori pe spate. Cred ca un manelist, primul din Romania, si-a luat bacul. Uite ce a iesit.
ATENTIE, NERECOMANDAT CELOR CE IUBESC MUZICA.

Romeo si Julieta de cartier

Poza e tot de la www.onestionline.ro

Preocupari autumnale

-As vrea sa nu mai inceapa scoala asta niciodata. Macar o greva acolo... ceva, sa se mai amane, ca trage crapul, se plangea Grasul, desi el nu prinsese in viata lui un crap. Nici la lanseta, nici la undita. Cert e ca se entuziasma cind auzea de crap, de parca il chemau ai lui la masa.

-Mi se rupe de scoala lor. Abia mai facem rost de niste bani, ca si asa e de jale. Si oricum, daca incepe scoala, scap de mers la piata cu ai mei, sa car sacii de gogosari, varza si pepeni pentru murat, se vaicarea Sperila de unul singur.

-Nu am ba, nicio chemare la scoala. Iar diriga, ore de alea de Mate cind le scoate pe tocilarese la tabla si cam atata. Asa mi se falfaieeee. Pe baba de Romana o vad zilnic prin incinta, ce dracu mai cautam la scoala... spuneam si eu cu gandul deja pe coclaurii inca nebatuti destul cu gasca. Nici nu incepuse scoala si plangeam dupa vacanta. Pe 15 septembrie eram cei mai tristi oameni in viata. Era doliu pentru noi. Nu stiu de ce naiba era Polonic mereu vesel cind incepea scoala, de parca era premiantul clasei. Din tristetea asta incepeam sa iesim abia cind se schimba ora si se intuneca devreme. Eram pe clasa a sasea, a saptea si le rasarisera mugurii de sani fetelor. Trageam de ei ca disperatii si ne credeam mari smecheri. Eram praf de fapt. Cind a aparut o inscriptie cu "faceti dragoste", ne uitam unul la altul ca prostii. Noi stiam doar de ...futut. Cum naiba sa faci dragoste, ca doar nu e piesa sa o bagi la strung. Deh, educatie comunista. Bine ca le placea bagaboantelor si nu ne turnau. Asa credeam eu, Polonic zicea ca le e rusine sa se duca la diriga si sa spuna ca le mamelim.

Polonic indragostit

In toamna aia, prin 1990 i s-a intamplat. Nu a fost sa fie vreo sfielnica fecioara din clasa noastra, ci una de clasa a opta, mai mare ca noi cu vreun an sau doi. Cum naiba se cunoscusera, naiba stie. Cert e ca ne trezeam cu blonda aia la usa clasei in fiecare pauza. Polonic o aburea intr-una, aia mai venea cu cate o colega si trebuia sa ii tin eu companie. Putine subiecte de conversatie imi gaseam atunci cu o fata.

-Esti din Pajura? Pai acolo ne-am batut aseara. I-am tras unuia o petarda in bot de s-a dus peste gard. Sa vezi ce ii balota Polonic unuia de se dadea smecher, un brunetel mai mare ca mine...

-Cine e Polonic?, zice dansa privind la mine ca o sfecla in gura vacii.

-Aaaa, Lucian, ma corectez eu, uitand ca nu am voie sa ii spun pe porecla, sa nu se faca de bafta in fata gagicilor.

-Ala batut, era cu o geaca alba, cu coate negre?, ma intreaba nevinovata tipa.

-Da ma, cu parul dat pe o parte, asa, fite pe el. De ce intrebi, il stii?

-A, il stiu din vedere, zice tipa pe un ton misterios. Tac si bine fac, ca se simteau nori de ploaie. Prea era curioasa o tipa sa afle de astea. Dupa ore, uscheala la Grasul si la Sperila, sa le spun ca Polonic o risca bine de tot prin cartier pe acolo. Si naiba a facut ca l-am urmarit. Ne asteptam sa il gasim giugiulindu-se cu fata. Ii lasasem un avans de vreo 3 minute si ne indreptam agale spre blocul astuia. Polonicul se zbatea intre doi tipi, gagica lui statea cu prietena de ma trasese de limba si care ii incuraja pe astia sa i-o dea in freza. Pasemite tipul batut era fratele nenorocitei de ma trasese de limba. Nu ne-au vazut venind decat cind era prea tarziu. Sperila a pocnit ambele gagici, fara discriminari pe motiv de culoare a parului, okilor si altor chestii. Am apucat sa tintesc un sut in curul unuia, dar mi-a scapat prea tare si prea jos, l-am pocnit la bijuteriile de familie destul de rau, din moment ce pornise sa se tavaleasca si nu mai putea nici macar sa urle. Deschidea gura ca pestele si tragea doar aer, scotea el ceva acolo, dar sunete nu erau. Polonic scapase cu dreapta libera si acompaniat de Grasu il altoia pe acelasi tip batut acum cateva seri.

Concluzii

Dupa 20 de minute eram in scara la Luci, fumam.

-Ba, lasa ba indragosteala prin Pajura. Is iepuroaicele aici, in bloc la noi. Ai ce bulani, le-au dat si tatele... ce mama dracului, il ia Sperila parinteste pe Romeo de cartier.

-Tu crezi ca eu stiam ce dracu gandesc proastele alea, ca ma cheama sa mi-o iau in freza de la boul de frac-su? Pai nu va chemam cu mine de la inceput?
-Ba dilimandrosule. Hoo. Ce te agiti asa... ne-am batut, i-am batut, e bine. Lasa ca mai mergem pe acolo de ii facem sa stea toti numai in casa. Si apoi, invata tot aici, la noi la scoala. Ii asteptam la iesire, la intrare, sa vezi ce mi ti-i fac, promise Grasul.

Adevarul e ca incepuse sa fie o toamna mai faina, iar Grasu` a avut grija sa se strice tot. O saptamana intreaga a stat la iesirea din scoala si i-a caftit pe toti cei implicati in fenomenul indragostirii amicului. S-a terminat cu scandal mare, cind au venit vreo 4 parintii sa afle de ce nu le mai trece copiilor vanataia de la ochi. Oricum, a fost simplu, Grasu a fugit in scara la mine, a urcat la etajul 4, de acolo pe bloc, a inchis chempengul de sus si a stat calm la tigara vreo cateva ore. O luna de zile nu am mai calcat prin Pajura si ne uitam atenti la fiecare adult care se oprea in fata noastra. Toamna gri...

Gigi si efectele lui in presa sportiva

Ca are Gigi Becali grija sa faca valuri, o stim bine. Ca presa l-a ridicat, l-a facut mit, simbol, mare, tare, asta iar nu mai iau in discutie. Ma mira insa reactiile presei sportive, a celor mai tari condeie. Ioanitoaia a spus ca nu mai scrie despere el, iar Topescu s-a reapucat de scris despre fotbal, implicit despre Gigi.
Altceva trebuia sa faca, mai ales ca sunt sefii celor mai importante ziare de sport. Un boicot. Asa cum a patit-o Basescu, macar o zi, presa sa nu mai scrie despre Gigi. Daca nu presa, macar presa sportiva. Pariu ca e imposibil sa avem o zi fara Giginho?

Trustizarea lui Peste sau circuitul stirii in natura

Cind e vorba de presa, de evolutia ei in Romania, ma apuca groaza. Citeam pe blogul lui Stefan Beldie ca ne-au cam disparut reporterii buni, intrebarile, etc. Am vazut si eu ditamai reporterul stand la conferinta de presa cu telefonul la ureche si punand intrebarile care ii erau dictate de seful din redactie. Iar daca esti obligat sa faci asta, sa nu ne mai miram ca vedem unele fetite, purtatoare ilegale de microfon, ca vin cu lista de intrebari din redactie. lasa capul in lista, citesc ceva, intreaba si zambesc. daca se intampla sa pui tu aceeasi intrebare, ti se va spune la final, pe un ton miorlait... "Mi-ai luat intrebareaaaaa".
Si apoi, circuitul normal al reporterului in presa presupune si avansarea la redactor, editor, producator, etc. Beleaua e ca nu mai vine nimic bun din urma si ca acum se poarta fetitele intepate, care dau bine pe sticla si atunci cind mimeaza inteligenta unui peste.

Nu de asta voiam sa vorbesc acum, ci de celelalte aspecte ale trustizarii. Ca m-a busit rasul ieri. Institutiile mass-media nu se mai citeaza una pe alta daca sunt cumva in alt trust si daca isi ameninta una alteia suprematia in vreun domeniu. Exemplul de ieri este cel mai elocvent.
Sport.ro da stirea ca Hagi a demisionat. Radio InfoPro citeaza sursa si da informatia mai departe. La cateva minute hotnews, Antena 3, TVR si gsp.ro preiau si ele informatia, citand.... infopro.ro. Se poate mai stupid de atata?
Nu trece mult si antenistii, gsp si tvr au scos sursa din materialele lor. Aflasera probabil ca sport.ro si InfoPro sunt in acelasi trust.

Cu vreo cateva luni in urma, le dadusem colegilor de la sport.ro cateva sincroane cu unii antrenori, pe nush ce tema. Oamenii preiau informatiile, citeaza sursa, iar apoi vad pe gsp.ro ca nu noi am fi avut informatiile, ci sport.ro. Explicatia, ca am cerut-o si eu.... acolo vazusera ei stirea.
In acest fel, gsp va fi citata de sport.ro si eu o sa dau stiri de genul.... sport.ro informeaza ca.... deh, asa e in trustizare. Acolo am vazut stirea. Dar cine a muncit pentru stire?

Simpson-eu

Am intrat pe http://www.simpsonizeme.com/ si am vrut sa arat cum as fi eu faca as fi desenat de baietii aia smecheri de acolo. Ei bine, asa arat.

Chisc-o pe nanasa!!!

In poze se vad hotii. Si cei de mirese, si cel de sticle de whisky.

Alaiul

Cind aduci moldoveni la nunta in Ardeal, nu te astepta sa stea jos, la masa, prea mult timp. Asa a fost si acum. Dar lasa ca ajungem si la nebunia dansului, o luam acuma de la inceput. Venit tambalagii, venit vornicul si a inceput nebunia. Nuntasii cu sticle de vinars decorate cu funde ros-albe s-au aliniat si au mers la sala. Pe jos, pe strada, iar orice masina venea trebuia sa ne depaseasca. La inceput am mers ok, ca Alin deschidea alaiul si ii era cam foame, deci aveam ritm. S-a incetinit apoi pentru ca domnisoarele de onoare aveau tocuri si calitatea asfaltului din Brad e cam ca la Bucurersti. Se uita Bradul la noi ca la a tzashpea minune a lumii si ne-am asezat la poze. Trec peste multitudinea de blitzuri desfasurata si ajung la intrarea in sala. Unde iar il apuca pe vornicel traditia si ne tranteste spalatul. Cotizeaza nuntasii, se intra si se mai trage o rugaciune, dupa care se da startul unui concert de furculite, grupa mare. Glajele de vinars stau aliniate pe masa, eu linga Edi, Dana, Alin, Carmen, Geanina si alti tineri bradeni. Toate bune, pina la prima piesa, o ardeleneasca ceva mai saltareata. Si se pornesc moldovenii sa danseze, asa cum stiu ei, nu ameteala de 2 stanga si 2 dreapta de la ardeleni. Scaparau papucii si se uitau ardelenii la noi, de parca nu mai vazusera vedete americane de aproape. Si da-i chiuiala si da-i dans si din cand in cand se auzea vocea lui Edi...

-Baga ritm baaaaaa, da-i mai cu viata la muzica...

-Uiuiuiuiuiuuuuuuuuuuuuu, chisc-o pi nanasa.... il secondam cu o voce care de acum dadea semne ca se pierde.

Nebunie in reprize

Prima din reprizele astea a venit la muzica disco, la Maia-Hi si la alte de astea. Si acolo am inceput sa ma desfasor cu moldovenii si verisorii din dotare, cu scheme disco din anii 70, cu sacou pe umar si alte alea. Facut trenulet printre mesele nuntasilor, cu mine locomotiva, dar pentru ca asa ii sta bine unui nepot, am cedat locul meu "Trandafirului galben", adica lui Unchiu Rica. Iar apoi a urmat o repriza de populara moldoveneasca, ceruta insistent de mine si de Edi. Insistent inseamna mers la lautari de cateva zeci de ori. Pina la urma s-a nimerit sa aiba si ei in reprtoriu doua bucati. Frateeee, daca nu ai vazut cum se repede haita de caini la vinatoare, vezi cum fac moldovenii cind, in sfarsit, dau de ce le place. Chiuituri, picioare iuti care salta si se misca innebunite, curent de 380 in trupuri si o gasca de ardeleni molipsiti de ritm care au intrat in hora. Capetele lasate pe spate, ca nu ai nevoie sa te mai uiti la picioare, tropaituri, chiuituri si fluieraturi, fetze imbujorate de caldura si viata pulsand in hora. Acolo mi s-a dus iremediabil vocea, acolo si la furatul miresei, unde a fost o joaca de-a hotii, vardistii si masa fermecata. Hainele s-au udat instantaneu si aerul rece de dupa a cam bulit coardele vocale. Mai conteaza? NU. Avusesem moldoveneasca, era brici de acuma.

Hoti de mirese. Da, din nou

Cine naiba sa fure mireasa decat verii Bufnila si Hancu. Verisoarele au incadrat mirele, eu am saltat mireasa in brate si caral poteca. Honda lui Edi astepta afara, iar cameramanul fugise sa isi ia si el masina, sa ne conduca la un club fain. Care club era la 200 de metri, care avea intrarea 7 ron, taxa neplatita pe motiv de mireasa. In loc de ring de dans, pista de bowling. Ne-am tras cate o cafea, ne-a sunat mirele ca vrea fata inapoi, am plecat dupa 5 minute, cu mesaje video lasate ptr mire. Edi a dat tonul.

-Mireeeee, ba Florineee, am vorbit cu doamna si ne-a spus ca nu ai dus-o la discoteca. Ai grija ba baiete, ca o iau la mine acasa, mai am una si stiu cum tre sa am grija de ea.

La negocieri, mirele a scapat ieftin. O sticla de whisky, un bacs de apa plata (doar eram cu Edi), un dans pe masa cu mirele si nasul. Adus mireasa, nu inainte de a il auzi pe unchiul Vasilica, socrul mare, ca imi recomanda sa o aduc pe brate, altfel ma ia mama gaia. Nu stiam eu ce e aia, dar am aflat. Cind am intrat noi, tambalashii cantau iar Florin nu se mai dadea jos de pe masa. La cate un pas mai hotarat, gemea saraca bucata de mobilier, iar Edi si Unchiul Rica au sarit sa tina de ea. Nasul facea fasoane, ca el nu urca, alea alea, insa cind a vazut ca pleaca hotii cu mireasa a urcat imediat pe masa. Tot Edi si tatal lui l-au scapat pe nas de la o cadere cu masa, ca la asa mire, asa nas, croit pe calapod mare de tot.

Hot la hot isi scoate... cureaua

S-a trecut la plata hotilor, iar cind sa pun mina pe sticla, odata a inhatat-o socrul mare, si a tulit-o cu ea afara din sala. Cinci secunde am ramas masca. Apoi, si eu si Alin si Edi ne-am napustit pe usa dupa el. Nexam unchiul Vasilica, se pierduse deja in bezna.

-Vasileeeee, tipa Edi dupa el. Ti-o fur pe matusa Lica daca nu vii acuma...

-Tine-o ba, sa fiti sanatosi, mersi... vine raspunsul din bezna.

Hait... Scoate sticla de unde nu-i. Dozele de Red Bull stateau aliniate pe masa si nuntasii radeau ca la "Ursul pacalit de vulpe". Luat apoi initiativa. Comandat lautarilor sa bage piesa "Pusca si cureaua lata", preferata hotului de sticle, si asteptat. Eram sigur ca vine unchiul prin spate, pe la bucatarie. Dupa el. Asa era. A pasat sticla la matusa Nina. Fugi iar. De acolo a prins-o iar si fugit la lautari. M-a pus sa dansez pe masa pentru ea. Facut si asta. Cerut sa scot cravata, sa defac un nasture la camasa, ceea ce am si prestat. Apoi, cere sa scot cureaua si pina aici a fost.

-Nu fac strip-tease.

-Ba nepoate, te spun la tac-tu, la frate-miu....

-Pai tocmai de aia nu fac striptease. Aude al batran si imi pune chielea in bat.

Edi deja pusese mina pe sticla, gata era tevatura. Nu am baut-o acolo, ca Edi nu bea, Alin nu suporta zama de plosnitza, asa ca am ajuns cu ea la Bucuresti, unde ma astepta Olteanul ca pe sfintele moaste, cu Red Bull la rece.

Baba atomica si alte aventuri la plecare

Dupa hotie am stat mai mult la masa ca intrasera manelele. Cinstit nunta, mirii, si la 4 am plecat cu Alin si Edi. Varul Hancu se baga la somn, noi la bagaje si fuga la masina. Trebuia sa avem la 5, care devenise 5,15 si apoi 5,30. Trenul din Deva pornea la 6,38, eram cam in buza cu timpul.

-Mergeti la Deva? se iveste o baba la coasta mea si a lui Alin. Raspuns afirmativ. Vrea si ea cu noi. Afla ca stam la tren, ne spune ca vrea si ea. Pina la Brasov.

Apare soferul buzului, bate tare in geamurile autogarii si striga ca el pleaca acasa, nu de alta dar si-a uitat cheile. Si dus a fost. Suna la mire, poate are vreo masina cu un nuntas nechitrofanit, sa ne duca si pe noi la tren. Vasi, fratele miresei ne-a scos din belea. Apare iar baba, ca vrea si ea cu masina noastra. Refuzata de vasile, ca nu suntem taxi. Acum, alta belea, Vasi nu a primit de la socrul mic permisiunea sa ne duca la Deva, ci doar sa urmareasca autocarul care plecase. Pe care nu l-a mai prins. Am coborat la Podele, in tirul de injuraturi al lui Alin.

-Ba Ovidiu, stam aici in frig de murim, nu ne ia nimeni la 5,30 sau 6 cat e ceasul acum. Trebuia sa ne intoarcem la Brad, nu sa ramanem aici, de nebuni.

Cind ma gandeam ca sigur ne luam la bataie, apare o pereche de faruri. Ma proptesc in strada cu ochii holbati spre masina, ca o caprioara in far, si opreste. Taxi. Ne duce in timp la tren. Dam cate 10 ron si ne repezim la coada la bilete. Alin pune bagajele linga un stalp, se intoarce spre mine si ramane cu ochii holbati. Intorc capul si ma minunez. Baba atomica imi zambea.

-Ati vazut ca v-am ajuns? Nu-i asa ca mergem impreuna?

Silence. Iau biletele, bagajul, fuga pe peron. Iar apare baba, sa ne intrebe ce locuri avem, poate calatorim impreuna. Ne retragem strategic spre coada peronului, unde avea sa fie vagonul nostru si mucles. Urcam, punem bagajele sus si ne pregatim de somn. Baba nu se aratase. Dupa 10 minute, la Simeria, stationeaza trenul vreo alte 10 minute si o vada pe babaciune cum taraste bagajele in sus, pe scara vagonului. Am multumit Providentei ca nu avea bilet in compartiment cu noi. Ca treaba sa fie buna, la Ploiesti niste rapidisti s-au certat vreo 10 minute cu politia TF, iar la intrarea in Bucuresti mai stam 15 minute, ca au tras ultrasii semnalul de alarma la 2 vagoane. Romanistan, my love.

Bufnilii ca brazii

Aici vedeti ce boboc de fata si-a luat var-miu si cum arata el incadrat de cei 4 cavaleri de onoare, cu domnisoare cu tot.

Haita de verisori

Haita de verisori se prezinta:

Ala de se insoara, in poza cu mireasa, e Florin Bufnila. Ala cu cioc si costum e Alin Bufnila, fratele mirelui, iar cel care a devalizat stocul de apa plata, pentru viata echilibrata, ala e Eduard Hancu, tot var al nostru... traiasca Honda ta Edi.

Bufnila, ca Bradul

Moldoveni si turci

Si s-au strans Bufnilii. In Tara Motilor, sa il nunteasca pe cel mai inalt dintre ei, Florin, varul meu. Ca el si Anca au mai facut o nunta, acum 2 saptamani, la Viseu, de unde e mireasa, asta stiam si noi.

-Ba Aline, bag seama ca frac-tu s-a dedulcit la nunti. A facut una acolo, i-a placut, asa ca a mai tras una la Brad, aici. Daca ii place si asta, o punem de inca una in Moldova, ii spuneam celuilalt var bradean al meu.

Bradul e un oras mic si cochet, la 30 km de Deva, drum de 7 ore cu rapidul din Bucuresti. la 4,30 ma trezisem, la 6,08 a plecat trenul cu mine in vagonul 439, ca era international de Praga. In compartiment, un tuciuriu care nici macar nu a raspuns la salut. Mai sa fie... Numai ca la cinci minute a deschis gura si m-au durut urechile.

-Sikidam, hildirim./_((&*&$###....Turkiye

-(Sa-ti moara ma-ta de otoman).....Do you speak english... Parlez vous francais....

-Sikidim...Rumanie...Praga*^*&%...Germanie(*^^%$#$

-(Ba pe a ma-tii de turc coclit)....Nu inteleg domnule...

Dat apoi sms la Anca Flondor, o fosta colega de tv care stia turca. Bine ca dormea si nu ma putea ajuta. M-a sunat Ancutza pe la ora 12,30...dar cine mai avea chef de discutat cu osmanlaul? Eu clar ca nu. Tarkan asta dormise mai tot drumul, asa ca era ok, se apropia Deva si eu ma pregateam sa desantez in Tara Motilor.

Brad

Din gara Deva, faci dreapta, din parcarea aia mare alegi autobuzul albastru, dai 7 lei si in 45 de minute esti la Brad. Si singur daca mergi, tot te umfla rasul. Au satele de acolo niste denumiri de dai pe spate: Fornadia, Podele, Luncoiul de sus si de jos, etc. Din autogara m-a preluat Alin si m-a dus 200 de metri mai incolo, la bloc. Pe scarile care duc la etajul al treilea ma credeam primul Bufnila ajuns la nunta.

-Tanti Nina si Carmen au ajuns, unchiul Rica e deja la sala, la decorat, trebuie sa apara si unchiul Gigi cu tanti Doina si Geanina diseara, asa ca se strange neamul. Plus varul Edi si sotia Dana... se strangea neamul Bufnila. E, si am intrat in casa, pupat rudele, salutat, mancat repede o ciorba, o portie de sarmale, incepute cu o palinca de para de mi-au clantanit dintii si mi s-a incins instalatia de aerisire. Muta apoi bagajul la apartamentul unde aveam sa fiu cazat cu Alin si unchiul Rica, baga un somn de doua ore si fuga. mers apoi cu Alin, Carmen, geanina, Edi si Dana la o cxarciuma de la iesirea din Brad. Alba era numele, o recomand oricui. Mancare buna, preturi care incep, pentru mine, cu 2,5 lei sticla de Becks, sa tot fie asa. Maninca moldovenii, beau, deapana amintiri, etc. Revenit apoi acasa la mire, pupaturi din nou, iar palinca, preluat unchiul Rica si mers sa vedem sala. Ros-alba toaata, de parca se insura Cristi Borcea, nu varul Florin, care e stelist de cand se stie el. Degustat palinca de acolo, vinul, povesti cu unchiul Vasile, care era ditamai socrul mare, apoi la 12 noaptea la somn.

Aurul, cetatea si moldovenii

Sambata dimineata. Program de voie, ca ambele cununii fusesera facute. Treaz de la 7,30. Bastacait prin casa, dus, cola, tigari, citit, terminat iarasi Calauza lui Fenimore Cooper. Trezit apoi fratele miresei, pe Vasile, ca unchiul Rica era plecat la sala de la ora 5. Cu var-miu Alin a fost razboi pina la ora 9,30, ca nu voia, nu putea si cred ca si uitase cum e sa te trezesti de dimineata, nu de alta dar era in concediu. La apartament la mire, Edi si Dana erau gata de plecare spre Deva, sa vada cetatea. Mers si noi, constatat ca Honda lui Edi e o masina superba, apoi urcat pe cetate. 5 lei telecabina care te duce si te aduce, ruine si afise care te atentioneaza ca esti in patria viperelor cu corn. Mai multe astfel de indicatoare decat informatii despre cetate. Urcam pe acolo, sa vedem creneluri si ziduri, pivnite si ruine medievale, cind din varful unor ziduri razbate glasul unor veverite blonde si brunete... "Kusonom, maghiarul, berbedelereum". Doua unguroaice la vreo 18 ani bucata se cocotasera in varf de cetate, pe caramizi, sa admire privelistea sau sa se lase admirate de mina de turisti.

-Yunopt kivaniok, ciocolum ciocolum... incepe Edi cind da cu urechea de limba vecinilor de la vest.

-Bag bani in restaurarea cetatii daca se prabuseste acum zidul.... mai bine nu spun cine a dat replica asta, e interpretata drept xenofobie.

Plecare apoi, drum de 20 de minute pina la Brad, daca nu si mai putin, apoi vizita la Muzeul Aurului, cam singurul din Europa.

Muzeul Aurului. Dar unde e aurul??????
-Acest muzeu este unic in Europa si veti vedea ca avem formatiuni de aur nativ extrem de frumoase, natura facand din ele adevarate capodopere, ne ia tare grasana blonda care cica era ghid.

Prima camera. Lingou de aur din vremea romanilor. Scris mic linga el...copie. Topor de spart pepitele, ciocanel de miner, clop de mioner, poze alb-negru cu motii care scoteau aur, bolovani, pirite, mitite, citite, vivite, naiba sa le ia, ca aur nu am vazut. Camera 2...bolovani negriciosi, camera 3 bolostanci albe cu urme de aur, bolobvani, bolovani, camere, camere, bolovani, explicatii, nexam aur. Am innebunit.

-Ba Aline, unde e aurul ba frate. Daca vreau sa fur ceva, eu cu ce ma aleg, cu bolovani?, ma plang la var-miu, cu gandul ca Muzeul nu are decat un mosnegel pe post de paznic si doar drugi de otel ca sistem de securitate.

-Dar tu ce vrei ba... e aur nativ, formatiune calcaroasa, alea alea, ma ia Alin la 11 metri. L-a salvat telefonul. Al meu. Care suna si care m-a scos din muzeu mai repede decat ies pensionarii din mall cind vad preturile. Plecat apoi la sala nuntii, unde m-a prins bine varul Florin si m-a pus la preparat aperitivele. Dragi nuntasi, trag nadejde ca nu ati gasit urme de degete prin telemea, cascaval si masline, de a caror asezare pe farfurii ma ocupasem. Ce a iesit, va informez maine... cind aflati ca iar, da... iar am furat mireasa.