Adicatelea, nu e vreo fapta buna care sa nu ramana nepedepsita. Cel putin in cazul nostru asa era. Drept e insa ca nu prea stiam noi sa facem multe chestii de astea numite azi fapte bune. Grasul incercase sa ia o baba de mina, sa o treaca strada, iar pensionara a crezut ca vrea sa ii fure poseta. Dupa 2 lovituri de geanta la ureche si alte 5 minute, Grasu aflase ca exista injuraturi de care el nu avea habar. Iar Grasul stia multe.
Sperila era cel mai bun catarator din toti. Poate pentru ca era si cel mai subtire, iar crengile cele mai subtiri din copac nu se rupeau cu el cu tot. Cazuse de cateva ori, dar numai pentru ca statea agatat cu picioarele de creabga si cu capul in jos. Cind l-a rugat o vecina sa urce in nucul din fata blocului, sa ii dea jos o rufa luata de vant de pe balcon, a urcat Sperila. Vecinul Bontas, care pazea nucul mai ceva ca pe sfintele moaste a gasit de buna cuviinta sa ii repeada o caldare de apa in freza presupusului ciorditor de nuci.
Eu unul faceam ce faceam si din cind in cind visam cu ochii deschisi. Ma credeam cavaler, pe cal alb (obsesia copilariei mele) si salvand printese. Normal ca daca visezi asa ceva la scoala, te bagi cind baietii sar sa bata fetele. Cum Stoian era principalul uliu al farfuzetelor, pleca mai mereu batut acasa dupa ce visam eu cate ceva. Doar ca avea si gura mare si facea pregatire la matematica in compania dirigii. Asa ca sifona tot din el. Iar la venirea dirigii la orele de mate eram fugarit cu rigla aia mare, de la tabla.
Apartenenta la grup era ceva important. Trebuia sa semanam cat de cat unul cu altul. Ma prinsesera ai mei jucand barbut la scoala si m-au tuns chel. Grasul, Tica si Sperila s-au conformat si ei si si-au expus cheliile soarelui. pentru ca nu se facea sa ramana mai prejos, Polonic s-a dus si el pina la frizerie. Fara plete, s-a prezentat in casa si in cinci minute i se auzeau urletele de la etajul al doilea. Ce sa-i faci, maica-sa nu era cu noi in gasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu