Singura lui legatura cu biblioteca era fuga perpetua din fata bibliotecarei. Imprumutase o carte cindva, cu vreo 5 ani in urma si de atunci nu mai calca pe acolo. Spunea ca pierduse cartea, dar cred ca fusese pusa pe focul cu care facea fum pentru carnea de porc.
-Nu vin ba, mai am de citit, apar mai incolo.
-Ba Ochi, o sa tampesti dracului de la atata citit. Hai jos, ca avem treaba... si isi batea buzunarul de la pantaloni ca sa imi dea de inteles ca luase bani de la ai lui, ca putea cumpara tigari. Polonic si Sperila nu spuneau niciodata ca au de citit, mai ales ca Steli avea drept carte preferat asul de trefla din pachetul de carti de poker. Eram tinta tuturor glumelor, iar cum Grasul se socotea un guru al gastii, mai tragea si cate un aforism pe treaba asta.
-Asculta ba la mine, unde e carte multa e si prostie multa. Uite la Monel, baiatul profei de romana, nu vezi ca are aragazul cu 4 oki pe nas, merge ca ratza de imprastiat si se caca pe el daca e sa sara careva sa ii dea o palma. Cartea face asta din om, il prosteste rau. Fac pariu ca nu stie ce sa ii faca la o gagica daca o vede in curul gol linga el. Ce ... crezi ca scrie in DEX cum sa o exciti pe una? Iar daca ii pun o tigara in gura ... ameteste daca trage in piept. Daca il pun sa inoate la cascade ii halim coliva, prostul naibii.
O singura data a avut Grasul nevoie de carte si de serviciile unuia mai citit decat el, asa ca mine. Era la liceu, la seral, in aceeasi clasa cu Polonic. Ma mai chemase el sa cotonogim niste smecherasi din clasa aia, unde tot el si Polonic faceau legea. Acum treaba era serioasa rau de tot.
-Ba, ma lasa aia de franca si de engleza corijent. Nu stiu o buche, doar vulevu-cuse avecmoa si gau tu hel. Hai la ora, spui ca esti Serbanescu, ca si asa nu te stie aia, te asculta, iei un 7 sau 8 si gata. Nu te dai smecher ca stii limbi straine ca te omor, dup-aia se prinde ca e smenuiala. Am luat 10 la ambele, profa a pus botul ca sunt Serbanescu, dar Grasul s-a lasat pina la urma de liceu... il obosea prea tare.
Lansarea ProTv a insemnat si "Doar o vorba sa-ti mai spun" cu George Pruteanu. Innebunise lumea dupa intelectuali, doar Grasul nu dadea doi lei pe ei. A venit Pruteanu la Onesti, a tinut niscaiva prelegeri la Zilele Culturii Calinesciene si a plecat. In sala am fost si eu si Grasul, pe care il tarasem promitand ca va fi misto, cu poante si nebunii. Grasu dormea dus de la primele vorbe ale omului, iar la final mi-a spus ca apreciaza cultura... e odihnitoare. La plecare a ciupit de cur o profa de liceu care isi adusese elevele si i-a facut cu ochiul unei blonde. Nu i s-a raspuns la avansuri, asa ca a mai scos una.
-Telectualele astea se sperie rau daca le-o arati. Cind simt ca se pregateste ceva de zbantuiala se strang la gaoz de nu le mai destupi nici cu pickhammerul. Fac pariu ca il stiu pe de rost pe Kant, dar stau ca vaca la taur cind te sui pe ele. Daca vreodata imi fac o firma, o sa fie una sa invat telectualii sa si-o puna.
Se uita deseori la tv, la dezbaterile politice. Ii placea sa isi dea cu parerea de unii si altii, dar daca aparea vreun lache cu ochelarii pe nas, il bestelea de moarte.
-Ba disidentul lu` peste, si eu am facut mai multe pentru capitalism decat el. Cind ii mazgaleam portretul lui Ceasca, ala de sus din clasa, ala pupa in cur tovarasii. Eu veneam fara cravata de pionier la scoala si alde asta ma urecheau. Sa nu mai spun ce iesea daca rupeam pagina din manual de unde zambea dictatorul. Mi-am ars carnetul de note, am injurat-o pe diriga si m-am certat cu comunistul ala de Momanu. Am fost la revolutie in Onesti si daca eram mai batran ajungeam si eu in CPUN. Sa ii ia dracul pe toti astia.
Rar avea Grasul momente de sinceritate cind era vorba de carte si intelectuali. Ii trebuia de obicei si o doza buna de alcool.
-Ba Ovidiule... sa dea Dumnezeu sa ne vedem peste 10 ani... tu scriitor, Polonic electrician, ca se vrea AMC-ist, eu mecanic auto si Sperila chelner. Cred ca tot tu o sa ai mai multi bani, ca intelectualii astia dau o gasca de parale pe hartoage. Si hartie goala daca vinzi, tot iei bani. Pina la urma, tot la vorba mea ajungi, unde e carte multa e si prostie multa.
Acum cateva saptamani mi s-a facut un dor de Grasu... sa mor si alta nu. Eram la Kilipirim si ma uitam sa vad ce carti are Nemira la reducere. Cartile intr-o cutie de 2 pe 2, okelaristi peste tot, cu mainile infipte in carti. Erau SF-uri expirate, horror si alte prostioare. Ma uitam la carti si am simtit ca zidul de oameni ma strange tot mai rau. Eram impins insistent din dreapta. Si tot mai tare. M-am intors nervos si am maturat doua persoane. Au sarit din rand ca maselele stricate si s-au uitat cu figuri neintelegatoare. De sub lentile. Nu m-am putut abtine si toata ziua am urmarit fenomenul lacomiei la oamenii cititi. Totul era sub deviza Grasului: Ti-ai dracu de intelectuali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu