Are Bacovia saracul poezia aia de elev complexat, ochelarist si cu foarte multe cosuri in care spune ca liceul e un adevarat cimitir al tineretii. Nu e cazul meu. M-am distrat de minune la Liceul Nadia Comaneci din Onesti. Cum sa ajung acolo?, asta era deja alta problema. Ai mei visau ca Ovidiu va fi primul din familie cu epoleti de ofiter, fie la Academia de Politie, fie la Scoala de ofiteri. Sa te tii scandal si show, pentru ca subsemnatul se voia actor. Atata sa auda Nicolae si Virginia Bufnila, moldoveni gospodari, cu un foarte ascutit simt al ridicolului. Sa scap de ei, slabe sanse. A fost de ajuns sa inceapa ultimul an de scoala generala, ca deja eram inscris la meditatii la profa de mate a fratelui meu, mult mai competenta decat diriginta mea. La romana nu luam meditatii, ma ducea mintea, dar la mate eram bata. Mai tarziu, la liceu, o profa care nu prea avea ea multe in comun cu matematica a avut totusi puterea sa recunoasca....
-Bufnila, tu esti handicapat matematic.
Revenim...
...totusi la alegerile parintilor pentru oaia neagra a familiei. Faceam sport de ceva ani, handbalist smecher cu rezultate bune, voiam totusi sa tin aproape de ceilalti colegi de echipa. Toti voiau liceul de Filologie Istorie, pentru ca ... de fapt era Liceu cu Program Sportiv. Exista o clasa de sport in fiecare generatie, pentru gimnaste, iar mai nou, pentru handbalisti. Au turbat iar gospodarii Bufnila. NU aveam scapare. Numai ca pramatia de copil a aflat o faza. Inscrierea la un liceu militar presupunea musai o nota la purtare de 10. Iar auspiciile pentru clasa a opta erau asa de bune, incat am avut grija sa le schimb. Noua directoare, doamna Marin, era profa noastra de Chimie. Atata bun simt, consideratie, placere de a preda, indulgenta si bunatate nu aratase nicio profa pina la ea. Sa o enervezi parea culmea culmilor. Mi-a iesit :D
Ora de chimie...
...debutase simplu si fain. Ea citea ziarul la catedra, noi ne faceam ca mai conspectam cate ceva din carti. O ragaitura de animal beat cu bere a zguduit sala de clasa. Urca roseatza in obrajii directoarei ca spuma la cafeaua care da in clocot. A iesit si fum pe urechile profei si a inceput ancheta.
-Cine a garait? Bufnila?
Oripilantul sunet venise din spatele clasei, randul de la geam... adica de la mine. Dar stiam ca a recunoaste e similar cu a scapa cu o simpla cearta.
-Nu stiu doamna profesoara, a venit de pe rindul de la perete, eu asa am auzit.
Pe rindul cu pricina, nimeni dispus sa ia pe coaja vina .... se paseaza totul pe rindul de la mijloc. Drept e ca nimeni nu avea curaj sa spuna ceva de rau despre mine, sa ma indice direct, desi toti stiau cine impanzise aerul cu duhoarea salamului cu soia din comert. De la mijloc se revine pe rindul de la geam, dar ancheta devine mult mai amanuntita. Din om in om, din banca in banca, toti colegii sunt intrebati daca au avut nesimtirea sa ragaie. Jocul dureaza de cateva minute iar profei i-au mai aparut cateva radacini albe de fir de par. E clar, ma ia mama gaia azi.
-Ultima banca, la voi s-a ajuns. Bufnila si Cornea. Cine a ragait?
Ma ridic regulamentar in ambele membre inferioare si raportez ca nu eu am fost.
-Cornea..., mizeaza profa pe asul din maneca....
Colegul meu de suferinta in toate cele se ridica si spune candid...
-A fost Ovidiu!, dupa care da sa se aseze inapoi pe scaun. Neinspirata miscare, pentru ca am tras scaunul imediat iar blondul a aterizat pe parchet. S-a ferit de bocancul care il viza si s-a mutat instantaneu in banca intai, singur.
-Nu...
...credeam ca poti minti in acest hal domnule Bufnila. Revolutia a insemnat democratie, dar oameni de bine se gasesc tot mai putini. Si vad ca incepe nebunia de la varste fragede..., a inceput directoarea discursul fesenist de admonestare a elevului. Am primit o medie de 7 la purtare pe primul trimestru. Era exact ce aveam nevoie. Au urmat altele, de 10 in celelalte 2 trimestre, dar media anuala era 9. Adio Liceu Militar, sa va spalati cu uniformele pe cap si sa va faceti singuri plantoanele. Mai avea sa fie insa inca un hop. La final de an, doamna Nutzi Bufnila a aflat ca media nu ii permite progeniturii sa se duca la Liceu Militar. A reactionat cum stia mai bine si cum credea ca se mai poate schimba ceva. A luat o punga de plastic, umplut repede cu ness, tigari, alcool de calitate si fuga cu spaga la scoala. Va vine sau nu sa credeti, directoarea a refuzat tot si media a ramas aceiasi. Sarutmina doamna Marin...
Sunt greu batranii de pornit....numai prin poeziile lui Cosbuc. Mama e argint viu. Spirt. Daca a vazut ca nu merge asa, a luat-o pe alta parte.
-Iti place cartea precum cainelui sa linga sarea. Lasa ca am ac de cojocul tau. Te duci la Liceul Energetic si depui dosarul, la profil economic.
Se lasase linistea peste moaca viitorului contabil Ovidiu Bufnila. Liceul Energetic, unde terminase frate-miu Dragos era cel mai dur din Onesti. Numai tocilari, fete cu codite, inca mai aveau unii uniforme acolo. Mi se zbarlea parul usor usor pe ceafa. Ce sa caute rebelul din mine acolo? Am spus clar ca vreau la Liceul de Filologie Istorie. (era al 4-lea ca valoare din cele 5 licee onestene).
-Sa nu te aud. Mars si pune dosarul...
Am coborat in spatele blocului, m-am ascuns sub un balcon sa nu ma vada mama pe geam si am aprins o tigara. Dupa 30 de minute eram inapoi in fata mamei.
-Nu mai e economic acolo, s-a desfiintat.
-Nu te cred...
Dragos ...
...a fost cel care a mers la liceu si a vazut ca -Doamne Multzam- chiar se desfiintase economicul. Eu mintisem, habar nu aveam ca asa era. A urmat o noua negociere, la sange, cu Mama.
-Ma duc sa il depun la Filologie, la clasa de sport.
-Sa o crezi tu. Ce mai au acolo....
-A, vrajeli... limbi straine, filologie, o clasa de mate-fizica, dar vezi sa nu faca aia carte.
-La limbi straine depui...
-Limbi moderne....
-Nu face pe deshteptu... si vajjjjjj!!!, imi zbura in fatza carpa de spalat vase. Nu existau in comert buretii de vase. Zoaie, apa si miros de Tix care mi-au adus aminte de ce nu e bine sa ii comentezi Mamei. Limbi moderne a fost, iar rezultatul l-am aflat intr-o seara de vara, cind venisem sleit de oboseala de la o partida de pescuit hat de pe lacurile de acumulare de pe Siret.
:)
Culmea, toata viata am fugit de uniforma ca dracul de tamaie si probabil o sa o fac si de acum incolo. In A.D. 2006 insa, petru o pereche de ochi negri m-am gandit insa ca as imbraca si tzoala asta. Nu uniforma de militar, ci culmea... de Garcea. Mi-a trecut :D
duminică, octombrie 29, 2006
Batai cu fetele
Niciodata nu am fost de principiul ca fetele trebuie protejate, nu ai voie sa le atingi nici macar cu o floare si toate celelalte basme legate de relatia cu asa-zisul sex slab. Nu spun ca as fi fost un emancipat de mic, dar le-am crezut egale la tot, si la bine si mai ales la rau. (Spre deosebire de miscarea feminista de azi, care le apara de orice e rau, iar cand e de bine, hop si ele) La mine, in scoala generala fetele bateau baietii ca pe fasole. Polonic saracul o fura de nu stia ce e cu el daca nu saream noi, baietii, sa il scoatem din mainile lor. Surorile Cantea, 2 gemene mici si ale dreaq rau de tot, veritabile ciuperci otravitoare, nu stiau decat de frica. Erau baietoase, imparteau pumni mai degraba decat sa se traga de par, sa tipe si sa zgarie cu manichiura din dotare. Maria si Valentina Cantea faceau trio cu inca o colega, Gabi Ciobotaru. O sulita de femeie blonda, cu ochii bulbucati de parca e ruda cu Mitica Dragomir si Kermit. In gasca, cele 3 amazoane asteptau baietii la iesirea de la ore si abia a doua zi aflam ca mai are unul ochii vineti si umflati ca sarmalele ardelenesti. Era aiurea sa te bati cu ele, chiar si din postura mea, de lider al gastii de smardeiasi din scoala. Daca le bateai, boceau non-stop, te turnau la diriga si ala erai. Nota scazuta la purtare si tot tacamul... Daca te bateau, pai radeau toti baietii de tine de nu te mai vedeai. Asa ca fetele o incasau regulat de la mine, pina prin clasa a opta, cind Valentina si-a pus okelari si nici naiba nu batea un aragaz cu 4 ochiuri, iar Maria si Gabi au prins mirosul de itzari barbatesti. Trecusera la machiaje artificiale, nicidecum...home-made.
Liceul...
Nadia Comaneci din Onesti, sau Palatul Curvelor, cum ii mai spuneau baietii. Am intrat la clasa de limbi moderne, dupa o intreaga aventura cu ai mei, care ma voiau la Liceul Militar, aventura de care voi povesti altadata. Aici, la Nadia Comaneci, doar 2 baieti in amarata de clasa, alaturi de 24 de fete. Culmea, nu am avut probleme, decat cu doua dintre ele. Liceul a fost perioada mea de calm...la scoala... dar nu si a fetelor. Se gasea in fiecare zi harazita de Domnul cate o fata care sa ma scoata din tzatzani. Mi-au cedat nervii doar de trei ori, dar si atunci cam prea putin... parerea mea. Prima victima a fost Laura. Blonda, inalta, ochi albastri, corp de vedeta pop, tupeu de borfash si vocabular pe cat de colorat pe atat de divers. Povestea la fel de lejer cu un golan ca mine sau cu Andrei Pleshu. Era amatoare de cultura, dar nu se ferea sa imi mai spuna cate una deochiata, bea bere, tragea cate o tigara cind voia, tipa era super de treaba. Nu stia insa 2 faze care declanseaza mecanismul ala care seamana cu o vasla de lotca dar se numeste Palma lui Bufnila. Prima ar fi sa ma injuri de mama, iar a doua sa ma lovesti. La mama nu a ajuns, dar mi-a tras o camasa peste ochi, chiar cind intra Profa de economie. Tacut si rumegat toata ora, iar saraca profa Tehnotronic a predat, a plecat din clasa si nu a stiut ce nebunie s-a declansat in urma.
Diriga...
...se trezise bine dispusa, de la ora 7 dimineata. Isi facuse toaleta dentara dupa obiceiul yoghin: frecat gingiile cu sare grunjoasa si apoi curatat limba cu o lingurita. Recomandase procedeeul si la clasa, dar nimeni nu ii calca pe urme. Elevii din ziua de azi se feresc de yoga, cred ca are de a face numai cu obsedatii sexuali si pipifilii lui Guru Bivolaru. A mers linistita la ore, a intrat in clasa, avea Dirigentia. Era ora 9, Bufnila nu se putea sa fi facut cine stie ce boacana, ziua abia incepuse. Nici o atentionare de la colegele profesoare pentru ziua de ieri, avea sa fie o saptamana buna. O mina sus in clasa, ce o fi vrand Ramona...
-Da Ramona, ce este?
-Bufnila a batut-o pe colega mea de banca, Laura. Ea i-a dat o camasa peste ochi si el a asteptat pauza si i-a tras o palma de plange de 20 de minute saraca fata.
-Cine scoate sabia, de sabie va muri!, a spus diriga si ziua era inca buna.
S-a stricat...
...totul cind corul de gagici a prins a interpreta "Aria mimozei suferinde". Ora de dirigentie, ora de Romana (tot diriga preda si asta) si ora de Literatura Universala (of course ca tot cu diriga) le-am petrecut in picioare, raspunzand acuzelor si asteptand judecata. Am scapat fara nota scazuta la purtare, dar numai pentru o saptamana. Atunci, o colega de clasa a gasit de cuviinta sa imi infiga un creion in mina. A urmat acelasi ritual... vasla pogorata pe obraz, lacrimi, pira, sedinta, scandal, cor, mimoze, telefon acasa, consiliu profesoral, nota 9 la purtare... Culmea e ca pentru cea mai grava bataie data unei tipe nu am patit apoi nimic.
Andrei...
... era singurul meu coleg de clasa. Tovaras de suferinta la orele de Biologie, unde profa ne muta in banci separate. Era o domnisoara batrana, fosta diriginta a Nadiei Comaneci si mai nou descoperise Principiul lui Bufnila, atotputernic la lectiile de zoologie.
-Bufnila animalele se impart in....
-2 categorii, vertebrate si nevertebrate.
-Mamiferele sunt...
-de doua feluri, carnivore si ierbivore.
Totul se impartea in doua. Si nota de zece din carnet si catalog avea aceeasi soarta. 5 pe linie, sarutmina domnisoara profesoara... Lua-te-ar pensia sa te ia odata....
Saracul Andrei se voia un dandy. Se lipeau insa gagicile de el ca apa de gasca. Deloc. In timp ce eu ma mandream cu ditamai insectarul de gagici tavalite pe dealul de linga Onesti, Andrei tanjea in secret la mina unei colege. Se parfuma cu cele mai tari pomade, se imbraca exact ca in cataloagele de moda, isi lasase o mustacioara simpatica din clasa a noua si facea pe intangibilul. Pina cind frumoasa geaca de piele i-a fost agatata de un coleg de la clasa de filologie. Normal ca a iesit batalie.
Clasa rivala...
...era clasa de Filologie Istorie. 6 baieti, 21 de fete, una mai faina ca alta si toate mai misto decat scorpiile noastre. Andrei il scosese din clasa pe Tibi, ii cara pumni cu nemiluita, in timp ce toti ceilalti 5 colegi ai sarmanului pui de culturist (avea fizic de savant dar tragea de fiare, sau ele de el, aici nu se stie) incercau sa iasa din clasa. Usa era tinuta insa bine de tot de un moldovean numit Bufnila. Inutile eforturile celor 5, care de obicei se chinuiau rau sa faca macar o tractiune la orele de sport. Beleaua ..., ei bine... beleaua a fost blonda si cu ochi albastri. Raspundea la epitetul ornant de iubita a lui Tibi. Coama leonina, okii decupati din cine stie ce constelatie, 3 cercei intr-o singura spranceana, gura bogata si tupeu jegos. Rockerita. Sare pe Andrei, care il incalecase pe savantul culturist.
-Ovi, ia-o de pe mine.
-S-a fe!
Ridic tipa de jos cu o vasla, cealalta tinea clanta la care munceau cei cinci colegi ai victimei.
-Ba muie ba, iti fut una in gura, baga-te-as in pizda ma-tii!!! imi urla tipa de la 5 centimetri de aparatul vizual.
Mi se aburisera retinele si irisul se inchisese. Vedeam negru.
-Nu ma injura de mama.
-Te bag in .... continua blonda.
-Unde?
-In... de aici i s-a rupt filmul si a luat somn. Cu dreapta tineam usa, cu stanga pe ea, dar fruntea mea ii poposise undeva in mijlocul mufarinei. End of story.
Liceul...
Nadia Comaneci din Onesti, sau Palatul Curvelor, cum ii mai spuneau baietii. Am intrat la clasa de limbi moderne, dupa o intreaga aventura cu ai mei, care ma voiau la Liceul Militar, aventura de care voi povesti altadata. Aici, la Nadia Comaneci, doar 2 baieti in amarata de clasa, alaturi de 24 de fete. Culmea, nu am avut probleme, decat cu doua dintre ele. Liceul a fost perioada mea de calm...la scoala... dar nu si a fetelor. Se gasea in fiecare zi harazita de Domnul cate o fata care sa ma scoata din tzatzani. Mi-au cedat nervii doar de trei ori, dar si atunci cam prea putin... parerea mea. Prima victima a fost Laura. Blonda, inalta, ochi albastri, corp de vedeta pop, tupeu de borfash si vocabular pe cat de colorat pe atat de divers. Povestea la fel de lejer cu un golan ca mine sau cu Andrei Pleshu. Era amatoare de cultura, dar nu se ferea sa imi mai spuna cate una deochiata, bea bere, tragea cate o tigara cind voia, tipa era super de treaba. Nu stia insa 2 faze care declanseaza mecanismul ala care seamana cu o vasla de lotca dar se numeste Palma lui Bufnila. Prima ar fi sa ma injuri de mama, iar a doua sa ma lovesti. La mama nu a ajuns, dar mi-a tras o camasa peste ochi, chiar cind intra Profa de economie. Tacut si rumegat toata ora, iar saraca profa Tehnotronic a predat, a plecat din clasa si nu a stiut ce nebunie s-a declansat in urma.
Diriga...
...se trezise bine dispusa, de la ora 7 dimineata. Isi facuse toaleta dentara dupa obiceiul yoghin: frecat gingiile cu sare grunjoasa si apoi curatat limba cu o lingurita. Recomandase procedeeul si la clasa, dar nimeni nu ii calca pe urme. Elevii din ziua de azi se feresc de yoga, cred ca are de a face numai cu obsedatii sexuali si pipifilii lui Guru Bivolaru. A mers linistita la ore, a intrat in clasa, avea Dirigentia. Era ora 9, Bufnila nu se putea sa fi facut cine stie ce boacana, ziua abia incepuse. Nici o atentionare de la colegele profesoare pentru ziua de ieri, avea sa fie o saptamana buna. O mina sus in clasa, ce o fi vrand Ramona...
-Da Ramona, ce este?
-Bufnila a batut-o pe colega mea de banca, Laura. Ea i-a dat o camasa peste ochi si el a asteptat pauza si i-a tras o palma de plange de 20 de minute saraca fata.
-Cine scoate sabia, de sabie va muri!, a spus diriga si ziua era inca buna.
S-a stricat...
...totul cind corul de gagici a prins a interpreta "Aria mimozei suferinde". Ora de dirigentie, ora de Romana (tot diriga preda si asta) si ora de Literatura Universala (of course ca tot cu diriga) le-am petrecut in picioare, raspunzand acuzelor si asteptand judecata. Am scapat fara nota scazuta la purtare, dar numai pentru o saptamana. Atunci, o colega de clasa a gasit de cuviinta sa imi infiga un creion in mina. A urmat acelasi ritual... vasla pogorata pe obraz, lacrimi, pira, sedinta, scandal, cor, mimoze, telefon acasa, consiliu profesoral, nota 9 la purtare... Culmea e ca pentru cea mai grava bataie data unei tipe nu am patit apoi nimic.
Andrei...
... era singurul meu coleg de clasa. Tovaras de suferinta la orele de Biologie, unde profa ne muta in banci separate. Era o domnisoara batrana, fosta diriginta a Nadiei Comaneci si mai nou descoperise Principiul lui Bufnila, atotputernic la lectiile de zoologie.
-Bufnila animalele se impart in....
-2 categorii, vertebrate si nevertebrate.
-Mamiferele sunt...
-de doua feluri, carnivore si ierbivore.
Totul se impartea in doua. Si nota de zece din carnet si catalog avea aceeasi soarta. 5 pe linie, sarutmina domnisoara profesoara... Lua-te-ar pensia sa te ia odata....
Saracul Andrei se voia un dandy. Se lipeau insa gagicile de el ca apa de gasca. Deloc. In timp ce eu ma mandream cu ditamai insectarul de gagici tavalite pe dealul de linga Onesti, Andrei tanjea in secret la mina unei colege. Se parfuma cu cele mai tari pomade, se imbraca exact ca in cataloagele de moda, isi lasase o mustacioara simpatica din clasa a noua si facea pe intangibilul. Pina cind frumoasa geaca de piele i-a fost agatata de un coleg de la clasa de filologie. Normal ca a iesit batalie.
Clasa rivala...
...era clasa de Filologie Istorie. 6 baieti, 21 de fete, una mai faina ca alta si toate mai misto decat scorpiile noastre. Andrei il scosese din clasa pe Tibi, ii cara pumni cu nemiluita, in timp ce toti ceilalti 5 colegi ai sarmanului pui de culturist (avea fizic de savant dar tragea de fiare, sau ele de el, aici nu se stie) incercau sa iasa din clasa. Usa era tinuta insa bine de tot de un moldovean numit Bufnila. Inutile eforturile celor 5, care de obicei se chinuiau rau sa faca macar o tractiune la orele de sport. Beleaua ..., ei bine... beleaua a fost blonda si cu ochi albastri. Raspundea la epitetul ornant de iubita a lui Tibi. Coama leonina, okii decupati din cine stie ce constelatie, 3 cercei intr-o singura spranceana, gura bogata si tupeu jegos. Rockerita. Sare pe Andrei, care il incalecase pe savantul culturist.
-Ovi, ia-o de pe mine.
-S-a fe!
Ridic tipa de jos cu o vasla, cealalta tinea clanta la care munceau cei cinci colegi ai victimei.
-Ba muie ba, iti fut una in gura, baga-te-as in pizda ma-tii!!! imi urla tipa de la 5 centimetri de aparatul vizual.
Mi se aburisera retinele si irisul se inchisese. Vedeam negru.
-Nu ma injura de mama.
-Te bag in .... continua blonda.
-Unde?
-In... de aici i s-a rupt filmul si a luat somn. Cu dreapta tineam usa, cu stanga pe ea, dar fruntea mea ii poposise undeva in mijlocul mufarinei. End of story.
sâmbătă, octombrie 28, 2006
Ultimul furt
A trecut destul timp de la prima faza cu furtul de banalitati. Trecuse si Revolutia Romana, de vreo 2 ani. Eram ditamai galiganul, in clasa a saptea, pivot titular la echipa de handal a scolii, campion municipal, smecher de smecher. Jucator de poker pe bani, scobitori, pietricele, sef de gasca si smardoi de ocazie. Grasu si Polonic imi erau tovarasi nedespartiti, mai ales ca eram si colegi de clasa. Dar gasca de ciorditori din magazine era opera lui Marius Cornea, un smecheras din clasa mea, care statea la cateva blocuri distanta. O completasem cu ceva colegi care mai aveau niscaiva singe in aparatul genital, asa ca incepusem sa bantuim. Nu scapase o cofetarie cu toate prajiturile in galantar, cu sucurile toate la locul lor, o tutungerie cu inventar complet sau vecinii cu toate borcanele de gogonele. Numai ca era cazul sa ne maturizam. Mai ales dupa ultimele batai incasate. Una din ele avea sa schimbe totul. Eram novici si o aflam in mod cat se poate de clar.
Zi calma...
...de duminica. Gasca la fotbal in curtea scolii. O minge sutata de Grasu` se opreste tocmai pe cladirea scolii nr 8 din Onesti, cam 3 etaje sa fi avut.
-Mars dupa minge sunculitza, ce mai astepti... au sarit toti cu gura.
Ca sa urci pe scoala era nevoie de scara de incendiu. Asta incepea undeva mult peste raza de atingere a noastra, asa ca a fost nevoie de un om care sa il ridice. Cum Polonic si gasca erau cam toti jumatate de buletin, cu 3 din ei faceai un metru, am spus sa pun eu umarul la scara hotului. Mingea a revenit odata cu Grasu` de sus, de pe scoala, s-a reluat meciul, dar a venit Lunea. Eram in clasa cind apare elevul de serviciu.
-Ovidiu Bufnila si Ovidiu Serbanescu sa vina de urgenta la cabinetul doamnei directoare. Dupa care da sa iasa pustanul.
-Bai lampa, ia stai asa, strig dupa el. Esti sigur ca de noi e vorba? Ca te incing de te ia mama naibii prin scoala.
-Da, si de urgenta.
Hai la directoare asadar. Doamna Agapi era o fiinta extrem de dulce. Profa de mate care nu prea avea habar ce preda, dar foarte bun administrator. Nu batuse niciun elev niciodata, era o scumpa. Ajung cu Grasu la parter, de la etajul al treilea unde aveam clasa... si surpriza. Nu ne astepta doamna Agapi, ci adjunctii ei, doi zbiri. Profa de Geografie...un ditamai malacul, cu degete precum carnaciorii si costelivul cu privire rece si rea, Sabareanu, prof de mate.
-Buna ziua, bagam amandoi cu glas mic...
-Ia lasati voi astea, zice ea. Care din voi a spart scoala ieri?
Nu stiu, nu cunosc, habar nu am, nu am idee, ridicare din umeri si ... Jap!!! o palma cu ghiul cu tot peste mufarina de la Sabareanu.
Il Uram dinainte, dar acum devenise pe viata totul. Imi daduse borsul pe nas ca din tashnitoare. Era pentru prima oara in toata viata, si eram trecut prin destule batai, meciuri de box, judo si lupte.
-Da` de ce dati, ca nu am facut nimica, sarim cu gura
-Jap!!!, vine raspunsul palmuit de la Sabareanu. Ne luase cu ameteala si tashneau lacrimile din oki ca la stropitoare.
-Stim de la cineva ca ieri ati urcat pe scoala si ati spart-o, zice ea... Grasu recunoaste ca el a urcat, e bagat la biroul lor, eu plec. Ma opresc in baia fetelor de la etajul 3, singurul unde curgea apa, ca la baieti mirosea a toate cele, peretii prezentau comete maronii, nu era cazul sa te apropii de ea. O ora intreaga m-am chinuit sa opresc borshul sa nu mai curga. Degeaba. Cu chiu cu vai si o batista sacrificata, era ok totul. Apare si Grasu. Batut bine, cu bucile obrajilor umflate si brazdatde de inele.
-Ce aveau ma?
-A spart un bou scoala. Voiau sa ma puna sa semnez ca eu am fost, dar nu e asa.
Explicatia ...
...a venit la vreo 2 zile distanta. Un tiganush de clasa a patra, asa ceva, Bulishor, avea de platit o polita. Fusese exmatriculat si a spart scoala, pentru un telefon, o combina si o distractie de pomina. Ce sa ii ceri unuia care nu stia bine romana, darminte vreo boaba de latina. A cautat catalogul clasei lui, IV-C, a crezut ca l-a gasit...dar nu era asa. Era VII-C. Si diriga, dimineata la ora 8, cind a deschis catalogul s-a gasit fatza in fatza cu excrementele lui Bulishor. Prostul se cacase in catalogul gresit. A scapat usor din toata povestea, dar la mine se precipitau lucrurile. Gasca il pierduse pe Grasu, care a decis sa se retraga din furtisaguri, il usturau si acum obrajii. L-am lasat in ale lui si am strans randurile in jurul lui Marius Cornea. Blond, istet foc, smecheras innascut, uns cu toate alifiile. Ma invatase destule, eu la fel pe el, ne potriveam de minune. Cu el am inceput cariera de hot din magazine. O cofetarie nu mai avea acelasi numar de prajituri in raft dupa trecerea noastra. Unul tinea de sase, unul sau mai multi distrageau vanzatoarea, unul sau doi operau. Asa ne-a venit ideea unei lovituri mai mari, la magazinul de MuzicaFotoSport din Onesti, ca unul era la 50.000 de suflete.
Baieti...
...sarmani, de muncitori, cu idei si vise, speram ca furam tigari, aparate foto, filme si alte nebunii din rafturi. Asa a si fost, dar singura belea a fost ca l-am cooptat si pe Sperila in treaba asta, in ultimul moment. Ca si asa se plictisea prin spatele blocului. Dupa lovitura, prada impartita insemna cam cate un paket de carti de joc si unul de tigari. Cornea isi oprise partea leului, fara sa stie vreunul din noi. A doua zi, la scoala, aveam sa aflu tot, in cel mai ciudat mod. Aveam ora de engleza, iar profa Oancea intarzia, ca de obicei. Se dusesera 13 minute, verificasem la ceasul Pobeda, de care eram asa de mandru... mostenire de la unchiu Iosif, Dumnezeu sa il ierte. Deodata se deschide usa si apare profa. Blonda, tzapana, la vreo 89 de kile, cu inca un kil de aur sau argint la gat, asta depindea de culoarea machiajului din ziua aceea. Ordinea a fost asa... Profa, (pina aici nimic rau), Diriga (ceva e de nashpa), Sperila (au, e de rau) si un politist (am cacat paiul). Ii dau un picior pe sub banca colegului Marius Cornea.
-Mucles, nu stii nikl, imi sopteste ciorditorul.
Ne-au scos din clasa, unde ne mai asteptau directoarea si sarmana vanzatoare pagubita, plus un caine politist. Ne-a recunoscut pe toti. Faza era simpla. Sperila jucase poker cu noile carti impotriva fiului vanzatoarei. S-a laudat cat incape si aia am fost.
Declaratiile...
...se dadeau la biroul directoarei. Am fost ultimul. Ma jurasem ca nu ciripesc nimic. Cind am intrat, mi-au aratat declaratiile alor mei. Si Cornea recunoscuse ca furase. Am dat din mine ca un donator universal. A urmat o cursa nebuna dupa recuperarea contravalorii bunurilor, imprumut de banii, sa restituim totul. Am reusit, dar zilele de furturi se terminasera pentru mine. Marius Cornea nu s-a potolit. L-au prins dupa cativa ani, la Adjud, un orasel la 45 de kilometri de Onesti. Furase bani din casa de marcat a unei Alimentare. A facut Scoala de corectie, a invatat Croitorie, dar nu a practicart-o niciodata. A plecat in Italia cu fratele lui si o duce ceva mai bine, dar la Onesti. La cateva luni, pleaca iar, face plinul, revine, plus ceva munca cinstita, de acoperire. E insurat si face burta.
Intrebare tampita
De ce nu ne faceau oare parintii poza cu colegii de joaca? Pe Grasu, Cornea, Polonic, nu ii vad decat din poza aia color din clasa a patra. la final de an, premiantii, aliniati. Toti zambesc fortat, doar Grasu e mandru de cartea pe care o primise: Orasul de Creta Colorata. Eu... ma uitam la tenisii cumparati de tata, tenisi chinezesti de care eram tare mandru. Dar faza cu furtul, despre care am tot vorbit, s-a incheiat clasic. Tata, o curea lata de piele si eu. Sedinta. Eu in genunchi, cu burta intinsa pe pat, poponeata in sus si pantalonii in vine. Tata nu batea niciodata hainele, doar copilul nebun care am fost.
Zi calma...
...de duminica. Gasca la fotbal in curtea scolii. O minge sutata de Grasu` se opreste tocmai pe cladirea scolii nr 8 din Onesti, cam 3 etaje sa fi avut.
-Mars dupa minge sunculitza, ce mai astepti... au sarit toti cu gura.
Ca sa urci pe scoala era nevoie de scara de incendiu. Asta incepea undeva mult peste raza de atingere a noastra, asa ca a fost nevoie de un om care sa il ridice. Cum Polonic si gasca erau cam toti jumatate de buletin, cu 3 din ei faceai un metru, am spus sa pun eu umarul la scara hotului. Mingea a revenit odata cu Grasu` de sus, de pe scoala, s-a reluat meciul, dar a venit Lunea. Eram in clasa cind apare elevul de serviciu.
-Ovidiu Bufnila si Ovidiu Serbanescu sa vina de urgenta la cabinetul doamnei directoare. Dupa care da sa iasa pustanul.
-Bai lampa, ia stai asa, strig dupa el. Esti sigur ca de noi e vorba? Ca te incing de te ia mama naibii prin scoala.
-Da, si de urgenta.
Hai la directoare asadar. Doamna Agapi era o fiinta extrem de dulce. Profa de mate care nu prea avea habar ce preda, dar foarte bun administrator. Nu batuse niciun elev niciodata, era o scumpa. Ajung cu Grasu la parter, de la etajul al treilea unde aveam clasa... si surpriza. Nu ne astepta doamna Agapi, ci adjunctii ei, doi zbiri. Profa de Geografie...un ditamai malacul, cu degete precum carnaciorii si costelivul cu privire rece si rea, Sabareanu, prof de mate.
-Buna ziua, bagam amandoi cu glas mic...
-Ia lasati voi astea, zice ea. Care din voi a spart scoala ieri?
Nu stiu, nu cunosc, habar nu am, nu am idee, ridicare din umeri si ... Jap!!! o palma cu ghiul cu tot peste mufarina de la Sabareanu.
Il Uram dinainte, dar acum devenise pe viata totul. Imi daduse borsul pe nas ca din tashnitoare. Era pentru prima oara in toata viata, si eram trecut prin destule batai, meciuri de box, judo si lupte.
-Da` de ce dati, ca nu am facut nimica, sarim cu gura
-Jap!!!, vine raspunsul palmuit de la Sabareanu. Ne luase cu ameteala si tashneau lacrimile din oki ca la stropitoare.
-Stim de la cineva ca ieri ati urcat pe scoala si ati spart-o, zice ea... Grasu recunoaste ca el a urcat, e bagat la biroul lor, eu plec. Ma opresc in baia fetelor de la etajul 3, singurul unde curgea apa, ca la baieti mirosea a toate cele, peretii prezentau comete maronii, nu era cazul sa te apropii de ea. O ora intreaga m-am chinuit sa opresc borshul sa nu mai curga. Degeaba. Cu chiu cu vai si o batista sacrificata, era ok totul. Apare si Grasu. Batut bine, cu bucile obrajilor umflate si brazdatde de inele.
-Ce aveau ma?
-A spart un bou scoala. Voiau sa ma puna sa semnez ca eu am fost, dar nu e asa.
Explicatia ...
...a venit la vreo 2 zile distanta. Un tiganush de clasa a patra, asa ceva, Bulishor, avea de platit o polita. Fusese exmatriculat si a spart scoala, pentru un telefon, o combina si o distractie de pomina. Ce sa ii ceri unuia care nu stia bine romana, darminte vreo boaba de latina. A cautat catalogul clasei lui, IV-C, a crezut ca l-a gasit...dar nu era asa. Era VII-C. Si diriga, dimineata la ora 8, cind a deschis catalogul s-a gasit fatza in fatza cu excrementele lui Bulishor. Prostul se cacase in catalogul gresit. A scapat usor din toata povestea, dar la mine se precipitau lucrurile. Gasca il pierduse pe Grasu, care a decis sa se retraga din furtisaguri, il usturau si acum obrajii. L-am lasat in ale lui si am strans randurile in jurul lui Marius Cornea. Blond, istet foc, smecheras innascut, uns cu toate alifiile. Ma invatase destule, eu la fel pe el, ne potriveam de minune. Cu el am inceput cariera de hot din magazine. O cofetarie nu mai avea acelasi numar de prajituri in raft dupa trecerea noastra. Unul tinea de sase, unul sau mai multi distrageau vanzatoarea, unul sau doi operau. Asa ne-a venit ideea unei lovituri mai mari, la magazinul de MuzicaFotoSport din Onesti, ca unul era la 50.000 de suflete.
Baieti...
...sarmani, de muncitori, cu idei si vise, speram ca furam tigari, aparate foto, filme si alte nebunii din rafturi. Asa a si fost, dar singura belea a fost ca l-am cooptat si pe Sperila in treaba asta, in ultimul moment. Ca si asa se plictisea prin spatele blocului. Dupa lovitura, prada impartita insemna cam cate un paket de carti de joc si unul de tigari. Cornea isi oprise partea leului, fara sa stie vreunul din noi. A doua zi, la scoala, aveam sa aflu tot, in cel mai ciudat mod. Aveam ora de engleza, iar profa Oancea intarzia, ca de obicei. Se dusesera 13 minute, verificasem la ceasul Pobeda, de care eram asa de mandru... mostenire de la unchiu Iosif, Dumnezeu sa il ierte. Deodata se deschide usa si apare profa. Blonda, tzapana, la vreo 89 de kile, cu inca un kil de aur sau argint la gat, asta depindea de culoarea machiajului din ziua aceea. Ordinea a fost asa... Profa, (pina aici nimic rau), Diriga (ceva e de nashpa), Sperila (au, e de rau) si un politist (am cacat paiul). Ii dau un picior pe sub banca colegului Marius Cornea.
-Mucles, nu stii nikl, imi sopteste ciorditorul.
Ne-au scos din clasa, unde ne mai asteptau directoarea si sarmana vanzatoare pagubita, plus un caine politist. Ne-a recunoscut pe toti. Faza era simpla. Sperila jucase poker cu noile carti impotriva fiului vanzatoarei. S-a laudat cat incape si aia am fost.
Declaratiile...
...se dadeau la biroul directoarei. Am fost ultimul. Ma jurasem ca nu ciripesc nimic. Cind am intrat, mi-au aratat declaratiile alor mei. Si Cornea recunoscuse ca furase. Am dat din mine ca un donator universal. A urmat o cursa nebuna dupa recuperarea contravalorii bunurilor, imprumut de banii, sa restituim totul. Am reusit, dar zilele de furturi se terminasera pentru mine. Marius Cornea nu s-a potolit. L-au prins dupa cativa ani, la Adjud, un orasel la 45 de kilometri de Onesti. Furase bani din casa de marcat a unei Alimentare. A facut Scoala de corectie, a invatat Croitorie, dar nu a practicart-o niciodata. A plecat in Italia cu fratele lui si o duce ceva mai bine, dar la Onesti. La cateva luni, pleaca iar, face plinul, revine, plus ceva munca cinstita, de acoperire. E insurat si face burta.
Intrebare tampita
De ce nu ne faceau oare parintii poza cu colegii de joaca? Pe Grasu, Cornea, Polonic, nu ii vad decat din poza aia color din clasa a patra. la final de an, premiantii, aliniati. Toti zambesc fortat, doar Grasu e mandru de cartea pe care o primise: Orasul de Creta Colorata. Eu... ma uitam la tenisii cumparati de tata, tenisi chinezesti de care eram tare mandru. Dar faza cu furtul, despre care am tot vorbit, s-a incheiat clasic. Tata, o curea lata de piele si eu. Sedinta. Eu in genunchi, cu burta intinsa pe pat, poponeata in sus si pantalonii in vine. Tata nu batea niciodata hainele, doar copilul nebun care am fost.
vineri, octombrie 27, 2006
Primul furt
Am crescut la Onesti, judetul Bacau, si am primit o buna educatie catolica. Romano-catolica. La 8 ani imi primeam Prima Sfanta Impartasanie, cu un grup de baieti mai mari decat mine cu vreo 2 sau 3 ani. Nu m-a impiedicat asta sa fiu al doilea in ceea ce privea cunostiintele despre Catehismul Romano-Catolic. Aveam insa alte planuri. Desi imi placeau parabolele din Noul Testament si peripetiile din Vechiul... nu se prindea de mine religia ca de alti colegi. Ma uitam la ei cu invidie uneori, cind erau chemati sa se roage la Rozariu, o rugaciune dedicata Sfintei Fecioare Maria. Imi trecea insa foarte repede. Era de ajuns sa vina ziua de duminica. Liturghia copiilor era programata de la ora 8 dimineata, ceea ce presupunea o desteptare la ora 7, exact ca atunci cind ma duceam la scoala. Apelam la toate trucurile ca sa nu merg la Biserica. Saraca mama avea de tras din greu pentru a ne trezi pe mine si pe frate-miu Dragos. Ma faceam ca sforai, desi la 8 ani nu prea iti tine faza asta. Ma ascundeam sub plapuma, ma prefaceam dus in cel mai dulce somn. Numai ca a tinut doar de vreo 2 ori. In ziua aceea, nu stiu cum se face, dar m-am trezit fara mofturi. Grava greseala.
Slujba...
... a trecut fara sa o simt. A urmat clasica iesire din biserica, unde toti pustanii tabarau pe tiganca cu ciubucuri. 1 leu, 2 lei, nu conta. Il buzunaream pe tata de maruntish si ne aruncam la coada formata numai din pustanii catolici, mindria comunitatii. A urmat trecerea prin Piata de la Onesti si plinul cu struguri, pepeni, piersici, cam tot ce imi doream atunci. La ora 11 eram deja in spatele blocului, cu un ciorchine de struguri in mina. Ma dadeam mare in fata gastii. Polonic, Sperila, Grasu si Gogoshar salivau.
-Hai ba la furat, la teren la Pompieri... trage Sperila concluzia. Mai mare decat mine cu 2 ani, Stelian Mihalcea, fratele lui Gogoshar, alias Iulian Mihalcea, era marul stricat din cosul nostru. Fura de acasa bani, era primul care incepuse sa fumeze, ne invatase sa ne facem pipe precum Huck Finn, el avusese initiativa primei cazemate si credeam ca va fi primul care chiar se culca cu o fata.
Nu a durat mult sa ne convinga. Incolonati, hai la ciordit. Terenul de antrenament al pompierilor onesteni nu avea vita de vie. Linga el insa, o anexa a fabricii de paine din Onesti beneficia de umbra vitei de vie, de struguri, de rinduri intregi asezate acolo.
-Ba, sigur nu e nimeni.... se izmeneste Polonic, cel mai las dintre noi.
-Stai ba calm. Si daca e...ce? Fugim... clarifica Sperila treaba.
Rusinea...
...a venit peste mine de parca fusese mereu acolo dar niciodata nu o luasem in seama. Nu stiu cum, dar m-am trezit prins de un om. Inalt, mustacios, bine facut. Il avea pe Polonic intr-o mina, m-a prins si pe mine, toate zbaterile au fost degeaba. Ne-a dus in biroul lui, ne-a intrebat cum ne cheama si cred ca a durat 5 minute sa inteleaga ceva. Si eu si Polonic plangeam ca fetele mari cind le pleaca de acasa feciorii la oaste. Cind a auzit ca ma cheama Bufnila, a cascat omul niste ochi ceva de speriat....
-Baiatul maistrului Nicu Bufnila, de la Centrul de Fabricatie?
-Ihi...
-Da numarul de telefon de acasa, ca ma stiu cu taica-tu.
-312247
Pedepse
L-a sunat pe tata. Vorbea cu el de parca erau amici la catarama. Ii spunea..."coane Nicule". Si mamaaaaa....ce batalie mi-a impuscat "conu Nicu". Ma usturau bucile obrajilor, dar nu asa cum ma ustura pe dinauntru. Auzi la el: sa fie prins la furat, si tocmai de un amic al tatalui. Imi era o rusine de golanasii mei, de intram in pamant. Mi-am jurat ca nu ma mai prinde nimeni la furat atunci. Am ajuns apoi sa fur din magazine, de fata cu vinzatoarea, am avut prieteni care m-au invatat sa trisez din taiere la poker, cum sa le iau banii la fraieri, ce e ala barbut si cum ii trisezi si acolo, tot ce se putea face in materie de furt, mai putin spart locuinte si masini. Nu as fi putut invata ca munca cinstita e cea mai buna, mai erau ani buni pina atunci si o cale asa de anevoioasa... Ce ciuda aveam pe Fat Frumos, pe Winnetou, pe Old Shatterhand...lor le reusea totul din prima. Si totusi, ultimul furt avea sa fie o poveste demna de filme cu gangsteri.
Slujba...
... a trecut fara sa o simt. A urmat clasica iesire din biserica, unde toti pustanii tabarau pe tiganca cu ciubucuri. 1 leu, 2 lei, nu conta. Il buzunaream pe tata de maruntish si ne aruncam la coada formata numai din pustanii catolici, mindria comunitatii. A urmat trecerea prin Piata de la Onesti si plinul cu struguri, pepeni, piersici, cam tot ce imi doream atunci. La ora 11 eram deja in spatele blocului, cu un ciorchine de struguri in mina. Ma dadeam mare in fata gastii. Polonic, Sperila, Grasu si Gogoshar salivau.
-Hai ba la furat, la teren la Pompieri... trage Sperila concluzia. Mai mare decat mine cu 2 ani, Stelian Mihalcea, fratele lui Gogoshar, alias Iulian Mihalcea, era marul stricat din cosul nostru. Fura de acasa bani, era primul care incepuse sa fumeze, ne invatase sa ne facem pipe precum Huck Finn, el avusese initiativa primei cazemate si credeam ca va fi primul care chiar se culca cu o fata.
Nu a durat mult sa ne convinga. Incolonati, hai la ciordit. Terenul de antrenament al pompierilor onesteni nu avea vita de vie. Linga el insa, o anexa a fabricii de paine din Onesti beneficia de umbra vitei de vie, de struguri, de rinduri intregi asezate acolo.
-Ba, sigur nu e nimeni.... se izmeneste Polonic, cel mai las dintre noi.
-Stai ba calm. Si daca e...ce? Fugim... clarifica Sperila treaba.
Rusinea...
...a venit peste mine de parca fusese mereu acolo dar niciodata nu o luasem in seama. Nu stiu cum, dar m-am trezit prins de un om. Inalt, mustacios, bine facut. Il avea pe Polonic intr-o mina, m-a prins si pe mine, toate zbaterile au fost degeaba. Ne-a dus in biroul lui, ne-a intrebat cum ne cheama si cred ca a durat 5 minute sa inteleaga ceva. Si eu si Polonic plangeam ca fetele mari cind le pleaca de acasa feciorii la oaste. Cind a auzit ca ma cheama Bufnila, a cascat omul niste ochi ceva de speriat....
-Baiatul maistrului Nicu Bufnila, de la Centrul de Fabricatie?
-Ihi...
-Da numarul de telefon de acasa, ca ma stiu cu taica-tu.
-312247
Pedepse
L-a sunat pe tata. Vorbea cu el de parca erau amici la catarama. Ii spunea..."coane Nicule". Si mamaaaaa....ce batalie mi-a impuscat "conu Nicu". Ma usturau bucile obrajilor, dar nu asa cum ma ustura pe dinauntru. Auzi la el: sa fie prins la furat, si tocmai de un amic al tatalui. Imi era o rusine de golanasii mei, de intram in pamant. Mi-am jurat ca nu ma mai prinde nimeni la furat atunci. Am ajuns apoi sa fur din magazine, de fata cu vinzatoarea, am avut prieteni care m-au invatat sa trisez din taiere la poker, cum sa le iau banii la fraieri, ce e ala barbut si cum ii trisezi si acolo, tot ce se putea face in materie de furt, mai putin spart locuinte si masini. Nu as fi putut invata ca munca cinstita e cea mai buna, mai erau ani buni pina atunci si o cale asa de anevoioasa... Ce ciuda aveam pe Fat Frumos, pe Winnetou, pe Old Shatterhand...lor le reusea totul din prima. Si totusi, ultimul furt avea sa fie o poveste demna de filme cu gangsteri.
joi, octombrie 26, 2006
Primul...prima
Prima oara
Primele experiente te marcheaza pe viata, cel putin asa spune toata lumea. Prima iubire nu se uita niciodata, asta e iar un slogan de prin calupul publicitar care ma scoate din sarite la Tv. La mine, prima experienta amoroasa a fost una de tinut minte, desi eram la gradinita si aveam 6 ani. Plecasem in tabara de la Navodari cu toata grupa. Soimi ai patriei si educatoare, cu mic cu mare, cu burta la soare. Se intra in apa doar tinuti de mina, in cerc, fara slip sau chiloti. Visul oricarui pedofil. Numai ca Ovidiu al lui Nicolae Bufnila de la Antohesti avea alte planuri. Aflasem de la golanasii din cartier ce insemna "a te futa" cu o gagicutza. Asa ca am pus ochii pe cea mai faina colega din grupa mea si am tot asteptat momentul prielnic. O pindeam peste tot la plaja. Cu cine lucreaza la castelul de nisip, unde merge, cu cine se tine de mina cind ne intorceam de la plaja, incolonati cate doi... si asa am ajuns tot mai aproape de ea. Am avut grija ca patul Madalinei sa fie cat mai aproape de al meu in camera de dormit, unde eram vreo 12 pici. Am unit intr-o seara paturile si i-am spus sa nu adoarma, sa ii lase pe toti sa se culce, pentru ca apoi.... urmeaza un comunicat important pentru tara.
Micile perversiuni
Imi tremurau pantalonasii de pijama pe mine cind trageam cu urechea la colegii soimi ai patriei, sa observ care doarme si care nu. Sa fi trecut o ora sau ceva mai bine de o ora cind m-am apropiat de Madalina.
-Dormi?... am soptit incet la ureche..
-Nu! ia spune, ce voiai sa imi zici...
In foarte multe cuvinte imbarligate si de care nu imi mai aduc aminte, i-am facut tinerei mele colege de nebunii, propunerea de "a ne futa", cum fac si parintii, si oamenii mari. Spre marea mirare a micutului june prim si amorez Bufnila, fata a acceptat. Numai ca procedeul nu era ala pe care il cunosc asa de bine acum, ci acela auzit si mai mult dedus de la baietii mai mari de prin incinta. Imi treceau prin minte toate cele spuse de Romica, vlajganul de pe clasa a opta, care ne initiase in prostiile astea. Asa ca mi-am dat usor pantalonii de pijama jos, ea a facut la fel, si ne-am asezat putza linga putza. Instinct de reproducere... canci. Am stat asa, fara sa ne miscam cateva minute. Apoi a vorbit ea.
-Hai sa ne futam in fund acuma...
Am cascat ochii mai ceva ca scoica de o culesesem de pe plaja pentru mama, un melc din aceia faini, rotiti... Am inghitit in sec, gandind cu ciuda ca fata asta ma bate la toate capitolele: imaginatie, initiativa, spirit de aventura, perversiune... Am acceptat si am intrebat ca prostul...
-Dar cum ne futam in fund?
-Ne punem fund in fund acuma, a venit raspunsul sec....
Nu se uita, nu se uita prima iubire, asta e corect, dar niciodata nu am mai vorbit cu Madalina despre prima mea iubire de-o vara. Am crescut, am mers la aceeasi scoala generala, la acelasi liceu, dar nu am mai schimbat mai mult decat clasicele formule de politete. M-am intalnit cu ea dupa cativa ani de la terminarea liceului. Era receptionera la Hotel Trotus din Onesti, unde avea sediul si Radio 21, unde lucram atunci. Din vorba in vorba, am ajuns la capitolul "ce tineri si frumosi eram noi".
-Mada, mai tii minte faza aia de la mare, cind eram soimi ai patriei?
-NU.
-Ok, sa ai o zi buna, pa pa.
Primele experiente te marcheaza pe viata, cel putin asa spune toata lumea. Prima iubire nu se uita niciodata, asta e iar un slogan de prin calupul publicitar care ma scoate din sarite la Tv. La mine, prima experienta amoroasa a fost una de tinut minte, desi eram la gradinita si aveam 6 ani. Plecasem in tabara de la Navodari cu toata grupa. Soimi ai patriei si educatoare, cu mic cu mare, cu burta la soare. Se intra in apa doar tinuti de mina, in cerc, fara slip sau chiloti. Visul oricarui pedofil. Numai ca Ovidiu al lui Nicolae Bufnila de la Antohesti avea alte planuri. Aflasem de la golanasii din cartier ce insemna "a te futa" cu o gagicutza. Asa ca am pus ochii pe cea mai faina colega din grupa mea si am tot asteptat momentul prielnic. O pindeam peste tot la plaja. Cu cine lucreaza la castelul de nisip, unde merge, cu cine se tine de mina cind ne intorceam de la plaja, incolonati cate doi... si asa am ajuns tot mai aproape de ea. Am avut grija ca patul Madalinei sa fie cat mai aproape de al meu in camera de dormit, unde eram vreo 12 pici. Am unit intr-o seara paturile si i-am spus sa nu adoarma, sa ii lase pe toti sa se culce, pentru ca apoi.... urmeaza un comunicat important pentru tara.
Micile perversiuni
Imi tremurau pantalonasii de pijama pe mine cind trageam cu urechea la colegii soimi ai patriei, sa observ care doarme si care nu. Sa fi trecut o ora sau ceva mai bine de o ora cind m-am apropiat de Madalina.
-Dormi?... am soptit incet la ureche..
-Nu! ia spune, ce voiai sa imi zici...
In foarte multe cuvinte imbarligate si de care nu imi mai aduc aminte, i-am facut tinerei mele colege de nebunii, propunerea de "a ne futa", cum fac si parintii, si oamenii mari. Spre marea mirare a micutului june prim si amorez Bufnila, fata a acceptat. Numai ca procedeul nu era ala pe care il cunosc asa de bine acum, ci acela auzit si mai mult dedus de la baietii mai mari de prin incinta. Imi treceau prin minte toate cele spuse de Romica, vlajganul de pe clasa a opta, care ne initiase in prostiile astea. Asa ca mi-am dat usor pantalonii de pijama jos, ea a facut la fel, si ne-am asezat putza linga putza. Instinct de reproducere... canci. Am stat asa, fara sa ne miscam cateva minute. Apoi a vorbit ea.
-Hai sa ne futam in fund acuma...
Am cascat ochii mai ceva ca scoica de o culesesem de pe plaja pentru mama, un melc din aceia faini, rotiti... Am inghitit in sec, gandind cu ciuda ca fata asta ma bate la toate capitolele: imaginatie, initiativa, spirit de aventura, perversiune... Am acceptat si am intrebat ca prostul...
-Dar cum ne futam in fund?
-Ne punem fund in fund acuma, a venit raspunsul sec....
Nu se uita, nu se uita prima iubire, asta e corect, dar niciodata nu am mai vorbit cu Madalina despre prima mea iubire de-o vara. Am crescut, am mers la aceeasi scoala generala, la acelasi liceu, dar nu am mai schimbat mai mult decat clasicele formule de politete. M-am intalnit cu ea dupa cativa ani de la terminarea liceului. Era receptionera la Hotel Trotus din Onesti, unde avea sediul si Radio 21, unde lucram atunci. Din vorba in vorba, am ajuns la capitolul "ce tineri si frumosi eram noi".
-Mada, mai tii minte faza aia de la mare, cind eram soimi ai patriei?
-NU.
-Ok, sa ai o zi buna, pa pa.
miercuri, octombrie 25, 2006
Despre Marele Roman
Nu stiu cati au fost de acord cu alegerea publicului la concursul privind Marii Romani, dar eu sigur m-am bucurat pentru Stefan cel Mare. Suntem nascuti in apropiere, la Borzesti, suntem moldoveni, e idolul meu din copilarie, cind nu stiam eu ce e ala bastard sau copil din flori. Nu cred ca a fost ales aici pe locul I pentru modul in care l-a sustinut Vlad Craioveanu. Lumea are alte motive cind alege pe cineva, cu totul altele decat cele pe care le cred intelectualii. Lumea voteaza de obicei cu oamenii apropiati de ei. Iar batranul Fane era parca mai din popor ca toti ceilalti 9 din finala. Pai hai sa o luam usor:
Stefan cel Mare este cel mai clar exemplu de cum sa reusesti in viata. Din copil alungat a ajuns Domn al Moldovei.
E cel mai clar exemplu de invingator. A batut la Imperiul Otoman ca la fasole, a pus leshii pe fuga, iar Corvin Junior abia daca mai avea curaj sa se gandeasca la Moldova dupa patania de la Baia.
Stefan cel Mare e din popor, scrie mai sus. De ce?
Pai si pe mine ma batea mama daca apaream plans acasa, daca tremuram si ma izmeneam. Pe tine, nu?
Pai si mie imi fug ochii, si nu doar ochii, dupa femei. (Daca esti pe invers, sari peste motivul asta)
Pai si mie imi placea sa ma bat, nu doar lui.
Pai si eu saream la bataie daca imi ameninta careva casa, masa, femeia, plodul, porcul, batatura.
Pai si eu am fost la biserica.
Pai si mie mi-ar placea sa am grija de ai mei si sa le fie bine.
Pai daca l-a glorificat comunismul, pai daca a fost sanctificat dupa comunism, pai daca e acum Cel Mai Mare Roman...
Si apoi, cu asa PR ca al lui, care mergea din sat in sat sa boteze, sa faca biserici, sa vorbeasca cu cei mai urgisiti plaiesi...cum sa nu iasa el ... Cel mai Mare?
Stefan cel Mare este cel mai clar exemplu de cum sa reusesti in viata. Din copil alungat a ajuns Domn al Moldovei.
E cel mai clar exemplu de invingator. A batut la Imperiul Otoman ca la fasole, a pus leshii pe fuga, iar Corvin Junior abia daca mai avea curaj sa se gandeasca la Moldova dupa patania de la Baia.
Stefan cel Mare e din popor, scrie mai sus. De ce?
Pai si pe mine ma batea mama daca apaream plans acasa, daca tremuram si ma izmeneam. Pe tine, nu?
Pai si mie imi fug ochii, si nu doar ochii, dupa femei. (Daca esti pe invers, sari peste motivul asta)
Pai si mie imi placea sa ma bat, nu doar lui.
Pai si eu saream la bataie daca imi ameninta careva casa, masa, femeia, plodul, porcul, batatura.
Pai si eu am fost la biserica.
Pai si mie mi-ar placea sa am grija de ai mei si sa le fie bine.
Pai daca l-a glorificat comunismul, pai daca a fost sanctificat dupa comunism, pai daca e acum Cel Mai Mare Roman...
Si apoi, cu asa PR ca al lui, care mergea din sat in sat sa boteze, sa faca biserici, sa vorbeasca cu cei mai urgisiti plaiesi...cum sa nu iasa el ... Cel mai Mare?
Sincer, imi pare cel mai rau pentru Alexandru Ioan Cuza, ca nu e mai sus in top. Plangeau razesii si pupau sinele pe care venea trenul cu Domnul Ioan. Partea buna din tot show-ul de la TVR? Mai afla si noua generatie cine i-au fost baci tarisoarei asteia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)