Portugalia 2011. partea a 5-a. ZOO

La zoo in Lisabona e cu totul altceva decat la noi. Nu gasesti vulpe, lup, cerb, dai in schimb peste o sumedenie de chestii noi. Oamenii au o telegondola care te poarta pe deasupra tuturor standurilor si custilor de animale. Majoritatea sunt standuri, nu custi. Doar la anumite specii se aplica o cusca, gen tigru alb, leopard de zapada. Vezi leii cum stau tolaniti, elefantii, maimute de tot soiul si participi la activitati interactive. Mergi sa hranesti pelicanii, sa alinti iguanele sau dai o fuga la delfinariu sa vezi un show de 45 de minute. Faza buna e ca exista mai multe spectacole zilnice, asa ca nu ai cum sa ii ratezi. Paunii sunt acolo un soi de gaini si se plimba pe toate aleile din parc, la liber. Cand a scapat un macac din cusca am anuntat un vanzator de la o ghereta de inghetata, sa le spuna administratorilor. Replica a venit lent... sa il las in pace, ca asa mai iese cate o maimutza. Cerseste putin, apoi intra singura inapoi.
Partea cea mai faina e de departe delfinariul. Primul show e cel cu lei de mare. Unul din ei vine prin tribune cu dresoarea si pupa tot ce prinde. La indemnul femeii, se apropie de fiecare spectator si ii aplica un bot rece pe obraz. La Oaki a refuzat sa pupe, stia ca venise insotita. :) Urmeaza apoi un mega spectacol cu delfini, iar dupa cinci minute m-am trezit ca aplaudam si eu cot la cot cu pustimea portugheza.

Portugalia 2011. Partea a 4-a. SF

Cand stai numai in Alfama, cartier istoric, stradute mici si inguste, trepte cu droaia, balcoane si maghernite, a merge in Parco dos Nacoes e o gura de aer proaspat. Ti se pare ca ai schimbat brusc orasul, tara si secolul. Zona este SF de-a dreptul. Cladiri pe care le-a visat un arhitect pe cand avea un trip de la o tigara cu marijuana si aurolac, imaginatie debordanta, ca sa fim sinceri. Autogara Oriente seamana a orice numai a autogara Obor nu, desi e tot in estul unei Capitale. In loc de maidanezi si pereti scorojiti gasesti forme care aduc a Deep Space 9 sau Matrix. Iar ca sa iti amintesti ca totusi te afli in Lisabona, intre cladiri e plin de spatii verzi, de palmieri si copaci de care nu mai vazusem pana atunci. E umbra, e plin de fantani arteziene, iar langa Ocenariu exista o gradina de apa. Mergi pe pietre sau busteni, poduri si podete, treci pe langa utilaje fanteziste cu care sa scoti apa din bazine si sa o torni inapoi, pe sub perdele de apa si ajungi la estuar.
Fotografii mai multe am pe Facebook.
Te sui frumos in telegondola si urci. Ai o priveliste nemaipomenita. Vezi pestanii aia cat un picior de om sub apa si apoi ajungi sa te uiti la Gemenii lor, la un turn care seamana izbitor cu Burj al Arab si te simti iar in cu totul alt oras si in cu totul alta lume.

Portugalia 2011. Episodul 3. Trasee turistice

Trei zile am batut Portugalia cu o masina inchiriata. Sintra, Cabo da Roca, Porto, Sesimbra, Fatima, sa tot mergi. Iar la ei la tara chiar nu se vede buda din fundul curtii. Se vad case albe, ca alea grecesti, cu acoperisuri cu olane pe care troneaza instalatiilor solare. Plin de maslini, palmieri si leandri. Buruienile de la ei... aloe, exact ca a mea din balcon. GPS-ul e o fita in Portuglia, unde ai o retea de autostrazi si de sosele nationale pusa la punct de vreun neamt, altfel nu se explica de ce ai atata indicatoare. Practic... e greu, foarte greu sa te ratacesti.

Guincho
Asta e cea mai tare plaja de surf a lor. Batea un vant de te lua din picioare. Nisipul iti zbura in ochi daca nu aveai ochelarii de soare, si simteai mici particule cum te lovesc in chelie. Am scuturat perisorii mei (5 milimetri) timp de 5 minute sa scap de nisip. Dar ramane cea mai faina plaja pe care am vazut-o. Cu toate ca mereu am spus ca vreau sa fac surf, cu toate ca era acolo o scoala de surf, m-as fi gandit de 10 ori inainte sa intru in Atlantic, acolo.Dupa Guincho, Cabo da Roca. Cel mai vestic punct al Europei. Frumos. Hau de cateva sute de metri la picioarele tale, vant moderat, priveliste... sa innebunesti. Stai si te uiti si se scurge stresul pe panta pana la Ocean. Totul e in drum spre Sintra, un soi de Sinaia a portughezilor, doar ca au mai multe castele si nu au vile inghesuite si urate ca la noi. Un drum plin de serpentine, pe care simti ca sofezi sau ca ai mancat prea mult, depinde de personaj. La Sintra, sa cautati Villa David, un restaurant superb. Portiile sunt extrem de generoase, o spun eu care am 104 kile, dar vinul casei e totalmente de doi bani. Nota de plata e ceva mai scumpa, vreo 10 euro pentru un pranz copios cu salata si desert si bautura. Dar evitati vinul ala al casei ca e acru ca lamaia. Asta e, nu am papila antrenata, sunt taran si prefer spritul cu Jidvei sau Sarica Niculitel.

Porto....
... mi s-a parut mai frumos decat Lisabona. Nu stiu de ce, dar raul Duro pare mult mai fain decat estuarul lui Tejo. Poate ca pestii aia imensi de langa mal sunt de vina, poate pustanii care sareau de pe pod si care mi-au adus aminte ca si eu faceam de astea la varta lor. Sincer, as fi sarit si eu de pe pod, dar cand esti cu o Oaka dupa tine incerci sa stai cuminte. Strazi micute, case etajate pana la nivelul la care au simtit ei ca e cazul sa se opreasca, niste catedrale si turnuri facute parca din nisip pe plaja, atmosfera ceva mai destinsa. Un oras frumos, un port frumos, doar dupa el a fost botezata tara - Portugalia, adica Portul Frumos.

Fatima
Locul aparitiilor Sfintei Fecioare Maria a devenit acum un soi de melanj intre religie si comercial. Hotelul Aleluia e un exemplu, dar mai sunt si altele. La magazin se vad figurine din ceara care imita corpul uman. Te doare piciorul, cumperi un picior de ceara si il lasi la topit, alaturi de o rugaciune si o lumanare. In viata mea nu am vazut mai multe soiuri de rozarii scoase la vanzare, si ... normal, mi-am cumparat cateva pentru membrii catolici ai clanului, sa aiba suvenir. Mai mult, chiar mi le-a binecuvantat un preot portughez. Ce mi-a ramas pe retina la final... nu biserica, nu slujba, nu mormintele ciobanasilor, ci o pelerina. Femeie la cam 30 de ani, mergea in genunchi, pe un soare demential, la pranz, avea de parcurs o distanta de aproape 1,5 km, iar in spate avea un copil de maximum un an. Ala micul zbiera din toti rarunchii, dar ea nu se oprea. L-a trecut in fata, cu ham cu tot, dar atat, a continuat sa mearga in genunchi spre biserica.

Sesimbra...
... nu e statiune la Ocean, e sat de pescari. Are strazi inguste, pavate cu piatra cubica, are o atmosfera de comunitate ptriarhala pe care abia acum se altoiesc hoeluri si magazinuri de suveniruri. Aici e si singura plaja care semana la perfectie cu superbele plaje de la greci. Nisip ft fin, apa extrem de rece, doar esti la Ocean, dar limpede. Si la fel ca la greci, era plin de pesti la mal si in apropiere. Ii vedeai de pe nisip, din apa, la adancimi de maximum 3 metri, de pe caiac, de pe faleza. Ii vedeai si la restaurant, dar acolo era deja alta smecherie. Am cerut la pranz un meniu al zilei pentru ca era scris mare si anunta peste spada. M-au speriat portughezii. Am avut patru bucati de peste prajit, mari cat palma mea de fost handbalist, plus o OALA de lut plina cu orez cu rosii, patrunjel si inca niste condimente ft fresh. Aveai impresia ca mananci un pilaf cu rosii in care a stors careva lime. Pret... 4,5 euro. :) E drept, ca inainte sa mananc am intrebat daca aia e doar portia mea si nu cumva trebuie sa mai dau si la altii. Era o portie doar! Am iesit mai scump cu berea, ca am bagat 2 caneca, adica halbe de 400 de ml, apanajul marilor betivi in Portugalia, unde au paharutze de 250 sau 330.

Portugalia 2011. Partea a doua. Romanii cresc si la Ocean

Lisabona a fost un oras plin de surprize placute. Pentru mine cel putin. Unele din ele... intalnirile cu romanii de acolo. Da astea parca erau desprinse din filme proaste, cu clisee, asa de regizate pareau.
Ziua 1. Lisabona. Lasat bagaje in casa, plecat sa cumparam diverse si sa cascam un pic gura in zona, sa vedem ce are de oferit Lisabona si mai ales cartierul Alfama. La intoarcere, o tanara blonda se tot invartea pe langa o sacosa imensa cu cearsafuri si prosoape, care sacosa se afla in imediata vecinatate a intrarii noastre. O chema Natalia, era din Republica Moldova si era menajera de la apartamentul unde locuiam. Vorbareata, cu un logodnic moldogotz din Iasi, Natalia se ocupa de curatenia in cele 9 apartamente de tip hotel pe care le avea patronul ei. Am stat de vorba cam o ora, apoi am plecat spre plaja si nu ne-am mai vazut.

Ziua 1. Cascais. Adica una din cele mai faine statiuni ale portughezilor. Se ajunge dupa 30 de minute cu un tren simpatic plin de localnici care merg sa faca baie in Ocean. Cascais e capat de linie. Gasit repede plaja, o baie, doua - de control, ca doar trebuia sa fiu primul din neamul Bufnila care se avanta in valurile Atlanicului. Chiar sub nasul meu, adica pe plaja noastra, in apa, la circa 10 metri, un tanar padela linistit pe un caiac. Normal ca am vrut sa ma dau si eu. Merg sa vad de unde are omuletul caiac. Gasit un centru de scufundari, unde mi se promiteau ore intregi de aventuri submarine pentru 70 de euro, intr-un mic recif al lor. Cu gandul sa revin, ma indrept si spre 4 caiace sit on top. Incep o conversatie intr-o engleza aproximativa, deschiderea de dialog fiind portughezul "Bom Dia", numai ca omul mi-o reteaza scurt.-E 15 euro o canoe de doua persoane pentru o ora, te-am auzit de pe drum ca vorbesti romana.
Am tacut, am belit ochii ca melcul la frunza de varza si am uitat sa il corectez ca ala sigur nu e canoe, e caiac. Am dat-o pe romaneste si am aflat ca e maramuresean, se numeste George si face un ban cinstit pe plajele din Cascais de ceva timp. Era din Baia Mare omul si i-am promis ca o sa revin sa iau un caiac. Era timpul de plecare spre tren.

Ziua 3. Feribotul a plecat spre Montijo cu toata gasca noastra. Cautam plaja cu flamingo roz, de la Sambucco. Cum am acostat dupa traversarea raului Tejo... mare mai e frate estuarul ala, am pierdut autobuzul. In timp ce noi cautam masina, casa de bilete si alte chestii de gen, tartaneata si-a luat zborul. A doua avea sa vina peste o ora, cum ne-a informat strepezit un functionar de la casa de bilete a feribotului. Si ia si stai pe mal de rau, la umbra de palmier. O mica incursiune la malul digului, unde era plin de crabi. Si atunci il vad in dreapt pe un nene care pescuia cu doua lansete infipte in pamant, dupa stilul romanilor care cauta chefalii de pe plja. ma apropiam de el si vorbeam cu oana. "Oare la ce o da, oare prinde, are si el un peste amarat acolo....", cand omul deschide gura.
-Nu am prins nimic azi, si pescuiesc cu rama de ocean. Se gaseste la magazin la Decathlon. Iar mi-au iesit globii oculari afara si am crezutca nu inteleg ce zice el.
-No portugues, il informez eu pe romanash,
-Pai stiu ca nu sunteti portughezi, ca v-am auzit ca vorbiti in romaneste. Eu sunt din Satu Mare! Si apoi mi-a depanat povesti de Portugalia. Era in concediu, la baiat. Dura totul cam de o luna, asa ca... batuse toata zona cu bicicleta si baga mana in foc ca nu o sa gasim flamingo roz. A avut dreptate, dar ce sa ii mai spun acuma. A urmat o zi tembela, de pierdut si schimbat autobuze, de draci, de caldura innabusitoare, de citi afise de corrida pe toti stalpii din Montijo si de intalnit alt roman.Aceeasi zi. Freeport. Adica acolo am reusit sa ajungem, la cel mai mare outlet din Europa, in timp ce noi cautam plaja cu flamingo roz. I s-a facut mila unui negru sofer de auobuz, care a auzit ca vrem sa vedem flamingo, a ras, si ne-a trimis la Zoo. Dar ne-a debarcat la Freeport, sa avem autobuz inapoi spre Lisabona. Pana cand au vazut fetele cum se inghesuie Mango, Adidas, Converse si multe alte branduri in ditamai complexul. Ei spun ca e cel mai mare din Europa, eu nu l-am masurat si eram musafir, asa ca am zis ca ei. Abia am scapat fara sa imi iau nimic, dar i-am promis Oakai ca o sa ma intorc cu ea la shopping. La plecare, urcam in autobuz si soferul are amabilitatea sa imi elibereze un bilet cerand bani ficsi, dar in limba lusitanilor. Pana sa spun in engleza ca nu pricep, a auzit-o pe Oaki ca imi spunea pe romaneste unde sa caut maruntii. Si asa am aflat ca el era tot George, ca era de pe langa Cernauti si de ani buni lucra acolo.

Alta zi. Lisabona. Ne chinuiam sa parcam masinutza inchiriata, un Nissan Note, cu care tocmai ne intorsesem din calatoria de la Sintra sau de la Porto, nu imi mai amintesc. Soferul nostru se intereseaza de parcare la un alt sofer, dar pe langa cele cateva cuvinte in engleza ii scapa si un "adica", in timp ce incerca sa se faca mai bine ineles. Asa am mai intalnit un roman in Portugalia, care ne-a spus si cum sta treaba cu parcarile de zi si de noapte din Lisabona.

Portugalia 2011. Partea 1. La umbra crucii

Mda, toata lumea vede altceva daca se uita toti la acelasi lucru, in acelasi timp. Asa si eu cu Portugalia si Lisabona. Vorba Oakai, Iisus era un tip cu simtul umorului, pentru ca altfel nu se explica ce e la portughezi. Religia e in centrul vietii cotidiene si toata lumea e ok cu asta. Sa o luam de la un capat, sa ajungem la altul....Cazarea noastra a fost la un apartament din Alfama, centrul istoric al Lisabonei. Cand urcam treptele pe stradute mici, inguste si intortocheate am iesit in fata unei biserici. Ghirlande multicolore pe sus, tejghele de bautura lasate vraiste si gratare care inca fumegau. Era 4,30 dimineata, sambata dimineata. Mirosea a peste ca in botul unei foci, dar a doua zi avea sa fie si mai puternic. Biserica... de rit catolic, inalta, cu pereti albi, fara zorzoane, centrul intregii piete. Dupa un sprit cu Starmina rose si apa minerala din bagaje am dormit ca ursii. Seara... party la biserica. Festa, carevasazica.Pe peretele din stanga al bisericii era amplasata o scena mica, maximum 3/3 metri. O orga mare cat o zi de post si un afis a4 color conform caruia acolo se produce formatia Nelson y Nelson. Cu fratele Nelson organista si cu ruda lui, Nelson vocalista. Pe la ora 9 a inceput muzica. Doi tipi la maximum 30 de ani, cu un microfon si o orga. Usurel, cateva cupluri de varsta a doua spre a treia au inceput sa danseze. Ceva in stilul practicat de romani la baiamuri pe vremea cand se asculta Modern Talking. Nu a mai durat o ora si piata era plina, betivii rezemau zidul bisericii, curgea berea la pahar ca la balamuc. Apropo, paharul de 1 euro de bere SuperBock are 250 ml, iar cel mare costa 1,5 euro si are 330 ml. Plangi dupa halbe Bufnila, ca altfel nu se mai poate. Intre timp, ninsoare de pahare de bere, carafe de sangria, farfurii de "sardinha assada" - adica au pus pestele pe gratar, carnati chorizo si multe fleici de porc si pui. Ca la romani la Festivalul Berii, numai ca la nebunii astia partyul tine o luna. Seara de seara. Iar noi picasem in ultima saptamana.Nu a fost niciun traznet, niciun fulger de sus, de la cruce, desi am vazut cativa tineri care dansau cam deocheat, cateva maini barbatesti lasate sa mai cada sub linia centurii la fete. Adica astia dadeau ditamai cheful, dansau lasciv, urlau pe acolo si niciun popa nu a iesit sa le spuna sa se opreasca. A, si astea sunt Festas de Sao Antonio, adica totul e in onoarea Sfantului Anton. Nu am mai fost eu demult la biserica, dar sunt sigur ca parohul din Onesti nu mi-a spus la catehism cum se cinstesc sfintii cu bere si sangria.
In Lisabona, vrei sau nu, treci de foarte multe ori pe langa biserici. Ai lor cetateni, spre deosebire de ai nostri, nu par sa fie nerabdatori sa bata cateva sute de cruci cand trec pe langa Casa Domnului. Mai degraba fac fotografii si trec mai departe. Iar in Alfama, biserica Sao Miguel e centru. Partyul e la biserica, dar si locul de barfa si dusurile si frizeria. Pe un perete de langa biserica scrisese un lache cu creta neagra ca e frizerie open air. Asa era. Omul venea cu un Peugeot 207 in fiecare zi, deschidea portierele si scotea scaune si arsenal. Stecherul de la masina de tuns intra intr-o priza de pe peretele casei, iar pe scarile bisericii era sala de asteptare. Aveai casca in cap, ca iti facea suvite blonde, stateai pe trepte, asteptai sa "intri" la frizer, luai un loc pe trepte, .... ce bine e la biserica. :) Seara, cand frizerul termina, vedeai cate un ultim ratacit cum face dus la cismeaua din fata unui restaurant de cartier. Asa e in Alfama, biserica si restaurantul sunt la cativa metri distanta, iar dusul e la liber, cat timp ai o bucata de sapun si inca iti mai pastrezi chilotii pe tine.Nu doar Alfama e patrunsa de febra religioasa, ci toata Lisabona. Mergi pe strada si incerci sa traduci reclamele vazute.... Banco de Esprito Santo. Hopaaa, Sfantul Duh a pogorat si pe oameni si pe fasicurile de bani la Rusalii, altfel nu imi explic. Oare ce dobanda or avea?

Dai sa iesi din Lisabona spre Sesimbra si Iisus iti zambeste de sus. E la capatul podului 25 aprilie 1974, sta cu bratele deschise, exact ca in statuia de la Rio. De fapt, asta de la Lisabona e o copie idela, aproape. Oricum, religia e ceva comun pentru ei, parte din viata cotidiana si nu am vazut multi habotnici, desi am ajuns si la Fatima, loc de pelerinaj catolic. A, sa nu uit... la Fatima exista Hotel Aleluia! In partea a doua sau a treia, insa.... vorbim si despre el.