marți, iulie 12, 2011

Portugalia 2011. Partea 1. La umbra crucii

Mda, toata lumea vede altceva daca se uita toti la acelasi lucru, in acelasi timp. Asa si eu cu Portugalia si Lisabona. Vorba Oakai, Iisus era un tip cu simtul umorului, pentru ca altfel nu se explica ce e la portughezi. Religia e in centrul vietii cotidiene si toata lumea e ok cu asta. Sa o luam de la un capat, sa ajungem la altul....Cazarea noastra a fost la un apartament din Alfama, centrul istoric al Lisabonei. Cand urcam treptele pe stradute mici, inguste si intortocheate am iesit in fata unei biserici. Ghirlande multicolore pe sus, tejghele de bautura lasate vraiste si gratare care inca fumegau. Era 4,30 dimineata, sambata dimineata. Mirosea a peste ca in botul unei foci, dar a doua zi avea sa fie si mai puternic. Biserica... de rit catolic, inalta, cu pereti albi, fara zorzoane, centrul intregii piete. Dupa un sprit cu Starmina rose si apa minerala din bagaje am dormit ca ursii. Seara... party la biserica. Festa, carevasazica.Pe peretele din stanga al bisericii era amplasata o scena mica, maximum 3/3 metri. O orga mare cat o zi de post si un afis a4 color conform caruia acolo se produce formatia Nelson y Nelson. Cu fratele Nelson organista si cu ruda lui, Nelson vocalista. Pe la ora 9 a inceput muzica. Doi tipi la maximum 30 de ani, cu un microfon si o orga. Usurel, cateva cupluri de varsta a doua spre a treia au inceput sa danseze. Ceva in stilul practicat de romani la baiamuri pe vremea cand se asculta Modern Talking. Nu a mai durat o ora si piata era plina, betivii rezemau zidul bisericii, curgea berea la pahar ca la balamuc. Apropo, paharul de 1 euro de bere SuperBock are 250 ml, iar cel mare costa 1,5 euro si are 330 ml. Plangi dupa halbe Bufnila, ca altfel nu se mai poate. Intre timp, ninsoare de pahare de bere, carafe de sangria, farfurii de "sardinha assada" - adica au pus pestele pe gratar, carnati chorizo si multe fleici de porc si pui. Ca la romani la Festivalul Berii, numai ca la nebunii astia partyul tine o luna. Seara de seara. Iar noi picasem in ultima saptamana.Nu a fost niciun traznet, niciun fulger de sus, de la cruce, desi am vazut cativa tineri care dansau cam deocheat, cateva maini barbatesti lasate sa mai cada sub linia centurii la fete. Adica astia dadeau ditamai cheful, dansau lasciv, urlau pe acolo si niciun popa nu a iesit sa le spuna sa se opreasca. A, si astea sunt Festas de Sao Antonio, adica totul e in onoarea Sfantului Anton. Nu am mai fost eu demult la biserica, dar sunt sigur ca parohul din Onesti nu mi-a spus la catehism cum se cinstesc sfintii cu bere si sangria.
In Lisabona, vrei sau nu, treci de foarte multe ori pe langa biserici. Ai lor cetateni, spre deosebire de ai nostri, nu par sa fie nerabdatori sa bata cateva sute de cruci cand trec pe langa Casa Domnului. Mai degraba fac fotografii si trec mai departe. Iar in Alfama, biserica Sao Miguel e centru. Partyul e la biserica, dar si locul de barfa si dusurile si frizeria. Pe un perete de langa biserica scrisese un lache cu creta neagra ca e frizerie open air. Asa era. Omul venea cu un Peugeot 207 in fiecare zi, deschidea portierele si scotea scaune si arsenal. Stecherul de la masina de tuns intra intr-o priza de pe peretele casei, iar pe scarile bisericii era sala de asteptare. Aveai casca in cap, ca iti facea suvite blonde, stateai pe trepte, asteptai sa "intri" la frizer, luai un loc pe trepte, .... ce bine e la biserica. :) Seara, cand frizerul termina, vedeai cate un ultim ratacit cum face dus la cismeaua din fata unui restaurant de cartier. Asa e in Alfama, biserica si restaurantul sunt la cativa metri distanta, iar dusul e la liber, cat timp ai o bucata de sapun si inca iti mai pastrezi chilotii pe tine.Nu doar Alfama e patrunsa de febra religioasa, ci toata Lisabona. Mergi pe strada si incerci sa traduci reclamele vazute.... Banco de Esprito Santo. Hopaaa, Sfantul Duh a pogorat si pe oameni si pe fasicurile de bani la Rusalii, altfel nu imi explic. Oare ce dobanda or avea?

Dai sa iesi din Lisabona spre Sesimbra si Iisus iti zambeste de sus. E la capatul podului 25 aprilie 1974, sta cu bratele deschise, exact ca in statuia de la Rio. De fapt, asta de la Lisabona e o copie idela, aproape. Oricum, religia e ceva comun pentru ei, parte din viata cotidiana si nu am vazut multi habotnici, desi am ajuns si la Fatima, loc de pelerinaj catolic. A, sa nu uit... la Fatima exista Hotel Aleluia! In partea a doua sau a treia, insa.... vorbim si despre el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu