Pauza de provincie

Plec acasa.

Pina miercuri nu mai postez nimic.

Sunt satul de tastatura calculatorului, de displayul de la dvd-player-ul din camera mea de la Bucuresti si nu vreau sa mai aud trancanitul rotilor de tramvai. Nu mai vreau sa imi dea babele bucurestene coate in plex, in graba de a ocupa scaunele libere din metrou, care si asa ajung pentru toti. Nu vreau sa mai fiu privit cu ura doar pentru ca am prins masa libera in club, in timp ce pustanii se inghesuie pe la usi.

Merg acasa.

Sa respir aer curat, sa vad din nou ca pe cer mai sunt si stele noaptea. Sa ma conving inca odata ca exista si Caleea Lactee, nu doar batonul de ciocolata Milky Way. Sa imi clatesc ochii cu femeile si fetele frumoase de la Onesti. Sa le respir parfumul care se scurge lejer din pletele brune, blonde, roscate, cu carlionti sau intinse de vantul caldut din urbea aia mica si calma. Sa nu mai vad chinezismele din Europa si Niro purtate cu mandrie de fete grasute si balaoachese, doar pentru ca au fost luate de la un butic cu patron smecher, de linga Unirii.

Plec la Onesti.
Sa aud cum se strecoara cate un moldovenism in fraza, sa pot spune "oleaca" fara sa fiu privit ca un paria. Sa las sa imi intre iar linistea in vena. Sa citesc presa locala, unde totul e lejer, iar dramele nu se traiesc in cuvinte tari si dure. Sa vad poze tip buletin cu actorii politicii de provincie si nu gramezi de fiare contorsionate, in jurul vreunui pom care a avut ghinionul sa fie sadit in Bucuresti, aproape de un club de noapte.

Voi citi presa locala.

Vreau iar sa citesc pagina de cultura in care se anunta in 4000 de caractere sosirea unui cvartet pseudo-cunoscut, de la cine stie ce facultate moldava, pentru un concert la Casa de Cultura. Sa vad ca lumea merge la biblioteca nu cu intentia de a isi scrie temele pe fuga, ci din pasiunea pentru carte.
Sa vad ca publicitatea out-door se face mai eficient prin afise pe coala A4, nu prin panouri gigante care intuneca ferestrele unor blocuri cenusii. Sa citesc pe afise ca va avea loc sedinta Consiliului local, ordinea de zi care anunta furtuni in pahare cu apa, chiar de linga anunturile de vanzare a apartamentelor.

Plec si vreau...
... Sa las semafoarele innebunitoare din Bucuresti pentru zebrele de linga sensul giratoriu, omniprezent la Onesti. Sa vad cum Trotusul isi duce mai departe spre Siret undele poluate si prea putin populate de clenii, molanele si garlitzele copilariei mele. Sa vad luncile raurilor cum inverzesc, oamenii care isi ard gunoiul din gradinile de la rau, moldovenecele harnice care deja culeg ceapa verde si primele frunze de salata. Sa nu mai vad ceapa crescuta la doi metri de bloc, udata zilnic de maidanezii adoptati de babele din scara. Sa vad cararea gradinii, strajuita de lalele si de narcise, de zambile si de bujori.

Sa simt din nou ca ma apropii de divin doar pentru ca Onestiul e vegheat de sus, de Crucea de pe Perchiu. Sa las ecoul pasilor de licean indragostit sa imi rasune in urechi pe Aleea Castanilor din Parcul Municipal. Sa simt iar nodul din gat, respiratia serpuita si lacrima care sta sa incolteasaca in ochi doar cind revad imaginea ta plecand printre troiene. Sa ma uit la palma care te proteja de frig intr-o iarna tare fierbinte si sa ma gandesc ca "pentru toata viata" nu inseamna asa mult cind esti tinar si iubesti.

Nu stiu sa adaug toate imaginile cu locurile descrise. Le puteti vedea insa pe site-ul unui prieten bun, Claudiu Stefanescu, la www.onestionline.ro

Battle at Ramnicu-Valcea Corral

Protagonisti
pasaj de citit pe o piesa de Enio Moriconne
Gasti rivale de nuntasi.
Noi: Nucu, subsemnatul, Melcul, cu gagicile din dotare si acordul mirelui sa furam mireasa.
Ei: Nasul, Nasa, cameramanul, inca un amic si acordul miresei sa fie furata.
Avantajul era ca ne stiam cu mirii de ceva timp, iar tovarasul insuratel achizitionase deja sticla de whisky, stiind ca nimeni nu ne ia fata la prostii de genul asta. Ca un facut, nasii stiau de ideile noastre, iar noi eram habarnamisti referitor la ale lor. Si s-a cerut vals din partea noastra, ca sa poata Nucu salta si fura posesoarea de voal. Eu organizasem deja 2 taxiuri cu usi deschise la iesirea din restaurant, cu sora miresei, prietenul ei si partenerele noastre. Eram gata de fuga. Numai ca omul cu muzica era pe o mina cu nasul si cameramanul.

Inovatii
Nucu se ruga de lampa ala cu muzica sa bage vals, ala o tinea pe geamparale. Nu ca nu stiu oltenii a dansa, dar se plictisise lumea de 10 minute doar geamparale. Un mos si o baba mai jucau, restul erau la mese. Nervos, ma duc la Nucu si il trimit afara. Iau mireasa din mijlocul nasilor si amicilor veniti special de la Bucuresti si o scot la geampara. Gena de dansator a tatei lucra cu folos in ADN-ul razasului Bufnila. Nu jucasem asa ceva in viata mea, dar am invatat brusc, vazand picioarele mosilor. Era de bine, mireasa imi tinea isonul si mergea spre usa, dupa mine. Odata am saltat-o in brate si dus am fost. In urma mea, Melcul tinea usa cu piciorul, Nucu imbarcase deja oamenii intr-un taxi si noi am sarit in primul.
-La club, un club oricare, a dictat amicul meu.
Iar 10 minute mai tarziu ajungeam la un club. De striptease, ca la valcea discoteca e discoteca, barul e bar si clubul e musai strip-tease.

Teroristi
La 20 de minute de la sosire in club a sunat mobilul. Eram chemati sa anuntam ca a disparut mireasa. Altfel nu se negocia. Curiosi eram cat vor sta fara noi. Farfuzele din striptease lipseau de la program, clienti nu erau, sa tot stai acolo la bere. Am plecat insa. Lasat mireasa afara, in grija melcului si a prietenelor, intrat si anuntat ca am luat mireasa. La negocieri participau nasul si ai lui, Nucu si un arab terorist care organizase rapirea. Adica eu.
-Habdul amem hazdrubal bre, zice arabul.
-Vream un tren de Kalashnikoave pentru fratii din Palestina, un fir de par de broasca, un genunchi de rima, o sticla de whisky si plata consumatiei de la bar plus taxi, traduce Nucu.
-Oferim un toi de tuica olteneasca, zice Nasul. Incepe negocierea, nu iese nik, Nasul nu voia sa plateasca 800.000 cat erau berile si taxiurile. Sa fie sanatosi, au plecat teroristii, nu se aduce mireasa. Nu ne-a oprit nici naiba. Sa planga mireasa si alta nu cind a auzit faza asta.

Oamenii cu idei...
...eram noi.
-Hai la o cafea, cu mireasa cu tot, cu gasca, si vedem acolo ce e de facut. Nu pot face nunta fara mireasa, nu?... asta era optimistul din mine.
Am mers la primul bar si ce sa vezi, alta nunta. Nasul de acolo, un sas, o da repede in povesti cu sibianul Nucu si se pune de cea mai mare tampenie facuta de noi vreodata la o chestie oficiala. Melcul si mireasa noastra au ramas la ei, mireasa lor si domnisoara de onoare au plecat cu noi. Odata s-au dat usile restaurantului de perete si a anuntat Nucu...
-ADUCEM MIREASA, BAGATI MARSUL NUPTIAL!!!!
Asa a facut claparul. A inceput sa traga pe orga aia de spuneai ca e inceput de nunta. S-au ridicat oltenii in picioare, moldovenii de vizavi si ei...se aplauda ca la nunta boiereasca, numai bine.

Show
Expozitie de plombe, asta am vazut cu noua mireasa cind am intrat in sala. Ramaneau cu gura cascata si fara reactie pe masura ce avansam cu ea in turul de onoare. Fata zambea frumos, eu smechereste, Nucu radea, iar mesenii lasau sa cada stropi de saliva din gurile uitate deschise ca picioarele unei podarese medievale. Au sarit preotii, ca nu e asta mireasa lor. A venit mirele cu pantoful pentru proba. Tzeapa!!! ca se potrivea. Ia de razi, ca altfel nu se mai poate, eram pe jos. Tapuisem nasul, nasa si gasca de smecheri adiacenta. Ne pregatise golanul de nas o sticla de whisky plina cu ceai de tei, dar uitase marca. Mirele pregatise Grant, el avea Jack. Nu am primit sticladecat de la mire. Tapa iar pentru nas. Intr-un final am adus mireasa, care se distrase de minune la nunta vecina. Nu a mai cantat nimeni, nu a mai aplaudat nici naiba. A fugit saraca fata in bratele mirelui si acolo a stat toata seara. Noi ne-am distrat, ei.... nu stiu cat de mult.

Vestea proasta ...
pentru alti nasi si nuntasi .... anul asta merg la trei nunti. In august furam sora Melcului, la Retis sau la Sibiu. In septembrie merg pina la Brad sa ii fur mireasa unui var bun, Sa traiesti Florine!!, iar in octombrie mergem in padure, la cabana la Negresti Oas sa o furam pe colega Aniela din bratele mirelui. Pregatiti JB de data asta. O sticla minim, daca vreti sa revedeti miresele.

Obsesia

Nu stiu de ce, dar nu mai pot sa imi scot piesa asta din cap. Chit ca videoclipul e asa o combinatie neinspirata de Desperado si Fugees. E bun insa de dimineata, la munca, pe stomacul gol.

Personaje de basme urbane

Tatarii
Nu eram doar noi in gasca, de obicei ne intersectam cu alti golansi din bloc sau din cartier. Perechea cea mai tare o facea Gopo, Vali si Gigel, fratii Tataru. Parintii lor erau despartiti, traiau la tata si la mama vitrega, pe care o poreclisera Cioacla. Tatal era spanchiu de un ochi, de fapt avea un ochi de sticla. Care ochi ii mai cadea uneori, de pomina fiind cind i-a cazut in ciorba. Baietii ii spuneau ca e in oala si el nu credea. S-a convins dupa ce a dat cu polonicul peste el. Cioacla era urata cu spume si nu le intrase la matze niciunuia, pentru ca ascundea mancarea de ei. De aici o gasca de bancuri si barfe masculine. Ca s-a dat la Gopo, ca are pata pusa pe ei sa ii dea afara, de toate. Cert e ca Gopo era cel mai sarac cu duhul. Plin de cosuri, cauta solutii sa scape. L-a prins pe Grasu cam trotilat si s-a ales cu un sfat inedit.
-Ba boule, si asa nu ai femeie ca esti urat ca noaptea. Ca sa iti treaca si tie cosurile, da o laba si te dai pe fatza cu produsul finit.
Papagalul a facut-o si apoi a venit sa se planga de tratamentul cosmetic, ca nu a functionat, de fata cu toata gasca. Eram pe sub masa de tenis, cu crampe la burti de la atata ras.
Vali era ceva mai destept, dar norocul nu era atu-ul sau. Il calcase trenul in gara din Adjud, avea acum proteza de la genunchi in jos la dreptul. Ne era extrem de folositor cind mergeam la pescuit, noaptea, cu Nasul. Scotea proteza, o punea sub bagaje si isi punea piciorul pe umar, de unde se vedea doar ciotul. Dadea din el cind intra Nasul in compartiment si scapam de a mai da spaga. Cind incepea sa se laude cu cate femei a avut, toate din mila, o luam la fuga, mintzea mai ceva ca Dan Dutza.

Dan Minciuna Dutza
Era mincinosul incintei.
-La 3 ani, cind era tata mai mic de inaltime, eram cu el in Oltcit. (Cam asa credea el ca incepe o minciuna buna) Era polei pe strada si mergeam la tzara cu ai mei. Tata ma tinea la picioarele lui, sub volan, sa apas pedalele ca el nu ajungea acolo, asa mic era atunci. Eu apasam cum spunea el, dar la un viraj a aparut o turma de oi, el a spus frana, eu am apasat ambreiaj, s-a rotit masina si am lovit o oaia. Culmea e ca era chiar oaia lu` bunicu`.
-Sa mori tuuuuuuuuuuu, raspundeam de obicei, satuli sa mai zicem ca nu suntem nascuti la BOTosani si ca nu ne place BOTanica.
Cea mai tare era aia cu lansetele. Voia si el sa se dea pescar in fatza noastra. Eu, Grasu si Sperila macar recunosteam ca aia mai mari sunt mai buni decat noi, ca au mai multe ustensile si ca stiu locurile de pescuit. Dutza a fost si el odata la pescuit cu noi, a rupt undita Grasului si a plecat acasa batut. Nu se lasa insa cu una sau cu doua.
-Am fost la peste cu tata si cu un alt inginer de la el de la fabrica. Si mi-a dat ala sa pescuiesc cu lanseta lui, care are ecran sa vezi ce peste iti trage si cantar sa stii cat are inca dinainte de a il scoate din apa. (Actiunea se petrecea imediat dupa Revolutie, asa ca a mai luat o mama de bataie. Tot vecinul lui de la 4, Grasu)
Voia mereu sa se dea macho si avea grija sa se bronzeze in loc sa faca baie cu noi. Polonic i-a lipit o frunza pe frunte cind a adormit si nu stia apaoi cum sa mai scape de belea. Polonic se razbuna in felul asta pe faptul ca Dutza se dadea la Nicoleta, sora lui.

Ghiury
Asa ii spuneam noi. Se numea Gheorghe Grosu, era tigan, ca pe vremea aia denumirea de rom era valabila doar pentru spirtoase. Inca 3 surori si un frate mai mic completau familia lui, plus ditamai piranda Elvira cap de familie. Tatal, tot Gheorghe, era mai mult pe drumuri. Ne fugarea pe noi cu securea, sarind pe geamul apartamentului de la parter. Ii bateam copiii mai ceva ca pe nuc toamna. Diferenta de ten, mirosul ala specific, tupeul si aroganta, nu stiu ce era exact la capitolul motive, dar ieseau batalii mari de tot. Asa am ajuns sa am o cicatrice deasupra fruntii, de la o bataie cu tot familionul Grosu, asa am ajuns sa mai invat si cateva cuvinte in rromales. Elvira a ajuns insa de pomina cartierului, iar sotul ei la parnaie.
Seara linistita de mai, noi pe bloc la fumat sa nu ne vada babacii si urlete ca din gura de sarpe. Piranda iesise in fata blocului, cu matzele atarnand in palme, plina de sange si cu sotul dupa ea. Cutitul din mina tartorelui dadea o oarecare banuiala asupra ce se intamplase. Politie, balamuc, salvare, scandal, tiganie curata, cum spuneam noi. Pentru tinerele vlastare ale familiei au urmat zile grele. Nu mai avea cine sari pe geam cu securea dupa noi, asadar Ghiuri, Tzalel, Muta, Ileana si Mariana au incasat batai la foc automat ani buni de zile.

Alpha Male

Alfa dog

Lupta pentru sefia gastii exista. Nu era totul lapte si miere cu noi, ba chiar dimpotriva. Grasu si Sperila se bateau din orice, doar pentru titlul de adjunct. Pe Sperila il pocnisem de l-am umplut de borsh. Se luase de Mihaela, sora mea, si atata mi-a trebuit. Vedeam negru in fata ochilor, apoi am trecut pe rosu. L-am batut de nu se recunostea el, apoi m-am batut si cu Grasu. Lupta pentru sefie se ducea zi de zi. Asta era in gasca celor mici si probabil ca ar fi durat mult si bine daca nu mi-ar fi venit ideea sa ne dam probe de control, de curaj si de nebunie. Cine ciordeste mai mult de prin magazine, cine sare de la cea mai mare inaltime, cine castiga la skanderberg si alte faze de acest gen. Proba suprema nu a fost trecuta insa de nimeni. Trebuia sa te sui pe sala sporturilor din Onesti si sa te arunci de acolo, cam un metru in lateral, sa te prinzi de catargul drapelului si sa te lasi in jos. Asa ceva vazusem eu in filme si credeam ca suntem in stare. Nimeni nu a avut curajul.

Diverse conflicte

Dreptul de a conduce gasca cred ca l-am capatat nu doar cu pumnul, cat mai ales cu capul. Ma ducea mintea o secunda mai mult decat pe restul. Nu neaparat la bagat in belele, cat la iesit din ele. A, si bineinteles, eram primul care facea gat cind ne certam cu aia mai mari, adica fratii. Frax, Gogoshar (fratele lui Sperila), plus Marius erau gasca aia mare, care ne lua la misto si nu prea statea de vorba cu noi. ne bateam cu ei, iar dupa ce Dragos a avut hepatita, eram singurul capabil sa bata un frate mai mare, asa ca ia de te impauneaza. Sanatos la cap nu era nici Dragos. I se pusese pata ca tre sa reunifice gastile, sa fie una mare si tare. Si da-i cu testele de admitere. Eu nici sa nu aud de asa ceva, cum sa ne dea ei nou teste. Ori facem toti, ori deloc. Ok. Si primul test era sa sari din varful pinului care domina gradina Liceului de Constructii de vizavi de blocul nostru. Noaptea, cind nu e paznicul. Aveam mosulica ala un stil de coma. Se suia dupa noi in pin, dar treceam pe ramuri in castanul alaturat, iar el nu se lasa. Cursa se termina cu noi sarind din copaci si fugind ca iepurii si cu el cazind de pe crengile prea subtiri sa il sustina.

La ceas de seara

Testul cel mare s-a dat in lipsa mea. Se luase lumina, ma chemase mama in casa, sa am grija de sormea, ca se speria de intuneric si ma dusesem. Frax se pitise repejor din raza de actiune a okilor vigilenti de mama si ramasese afara, la joaca. Gasca mea de golanasi a zbughit-o in curtea liceului sa faca teste. Au urcat cat mai sus in pin, dar greutatea lor nu le-a permis sa atinga chiar ultimele crengi. Acum trebuia sa sara fiecare. canci, ca a aparut mosuletul si s-a pus pe zbierat. Cind a inceput sa suie in pin, s-au auzit crengile cum se rup. Careva sarise. Frax. Urmarile l-au cam scos din gasca pentru doua saptamani.

Cizme, fel de fel

Batai puternice la usa. Ma duc sa vad cine e, inarmat cu lanterna tatei. Sperila si Gogoshar ranjeau la mine din prag.

-Ba Ochi, hai repede ca frac-tu si-a rupt un picior cind a sarit din pin.

Frax era la parter, nu putea urca. L-am carat cu greu in casa si l-am dus in camera. Cind a veniut lumina si au vazut ai mei cat e de umflat piciorul l-au dus la spital. A revenit cu o ditamai cizma de ghips si dureri si fite de om bolnav care se voia slujit la pat. Cum de cine, de fracsu. Cind si-a scos bocancul din picior, redevenise sef. El alegea locurile de pescuit, el spunea cind mergem si beleaua era ca mereu avea dreptate. Cind ne luam dupa Gogoshar reveneam de pe balta cu deshtu in cur. Unde mai pui ca il invatase pe Grasu cum sa isi faca naibii o undita calumea si pe Sperila ce e aia mulineta de pus pe lanseta. Imi pastrasem reputatia doar la nivel de gasca a piticilor dar si aia s-a scurs in timp. In timp s-au dus naibii si conflictele interne, preferam sa ne batem cu altii. Culmea e ca aveam succes. Am venit batuti o singura data si asta ne facea un soi de Nemuritori pentru pustanii care se ridicau. Daca nu salutau cu "domnule" o luau pe coaja. Noi eram cei mari acum, Alpha Male unul si unul.

Cantece de voie buna

Cintaret precoc
La 7 ani ne dadeam in leagan si cantam de chiuia incinta. Eu, Grasu si Sperila eram rapsozii golaniei. Incepeam de incalzire cu cantece golanesti din Dallas. Ca Bobby vrea oarece cu Pamela, ca fata aia nu il lasa, iar in cateva momente zburau de la etaj borcanele de 800, cu apa, spre noi. Uscheala din leagan. De la un moment, devenisem fani ai folkului. Catalin Moisa venea cu o chitara in spatele blocului si o frigeam acolo ceva de jale. Asa am ajuns sa invatam si manelele preistorice. "Te cunosc dupa Sandale, Cenusareasoooo/ Ca esti tarfa de locale, Cenusareasoooo". O bagam apoi pe aia cu taranii, ca sa nu zboare chiar imediat alte noi borcane. "Gata-i neica cu taranii/ S-au emancipaaaat/ Nu mai sunt neica taranii/ Aia de-altadat`". Borcane noi apareau abia dupa ce incepea maneaua manelelor, aia cu "Printisorul meu/ Te iubesc mereu".

Cantaret la strana
La americanii stilul de muzica despre care o sa vorbesc acum se numeste Gospell. La noi, la catolici, era corul bisericii. Mama, mama cat l-am mai fentat. Si eu si Frax fugeam la final de slujba copiilor de nu ne vedeam. Ne-a prins intr-un final parohul, Eduard Sechel, si ne-a trimis la cor, dar asta abia dupa cateva luni de tras chiulul de la actul cultural si religios.
-Luati un La, spune dascalul, si ma uit la el ca vitelul la poarta noua.
A vazut omul ca asa nu merge, deci ne-a dat sa cantam o anumita melodie. Ne-a expediat repede din cor cu mesaje de felicitare gen: "Aveti voci de rinocer, respectiv hipopotam". Scapasem.

Cantaret popesc
In scoli, aptitudinile mele de cantaret nu au iesit in evidenta. Bateam cu Grasu la colegi de scoteau niste sunete demne de orice bariton care si-a prins outzele la usa. La muzica am copiat ca un nebun, am retinut doar cheia sol si ca Mozart a mierlit de tinar, altfel ajungea asta mai mare ca Bach. Ultima intalnire cu Cenusareasa a avut loc la tara, dar indirect. Popa satului o cinta de minune. Era Pastele mic, sau Invierea a doua, nici eu nu stiu cum ii zice. Popa din comuna Izvorul Berheciului slujea la 2 biserici, printre care si cea din satul Antohesti. Statea lumea cu cosurile pline de oua, cozonaci si pasca la usa bisericii, care usa se afla inchisa din lipsa de chei, aflate si ele pe undeva pe sub sutana popei. Seniorul apare undeva la o ora dupa termenul stabilit si apare clatinat, dar cu chef de cantari. Primele versuri au convins pe toata lumea ca liturghia va fi de pomina. "Te cunosc dupa sandaleeeee", tragea popa aer in piept si babele au batut cruci cu nemiluita. S-a incheiat apoteotic, cu o baba pocnita de cadelnitza fix la mir si cu pasca furata de golanasii din sat.

Cantaret la chefuri
In facultate am ajuns ditamai baritonul. Inchisi din fire, ardelenii sunt rapsozi mari de tot cind e vorba de chefuri. Nu va povestesc de la ce chef am invatat eu unele cantece, aia e alta poveste, dar cert e ca am invatat. Si am fript-o 4 ani de zile cu Olteanul si cu Melcul de a ajuns Dan ditamai guristul la o formatie ce o frigea la nunti, botezuri, cumetrii si inmormantari prin Slatina. La final de peterecere in judetul Olt, eram la botezul surioarei lui Paul, toata lumea canta cate ceva. Asa ca musai sa cantam si noi. Am bagat vreo 2 ardelenesti, apoi a luat Melcul microfonul si le-a spus lautarilor ce sa impunga pe arcus. A iesit o doina de jale, de se dadeau oltenii cu capetele de masa. "De-oi muri, m-or pune in groapaaaaa", scheuna Melcul in fata orchestrei. Ceva mai pragmatic, tatal lui Paul - Don Pedro s-a postat in fata lui Dan, la final de cantec, a deschis bratele ca un apostol predicand in fata multimii si a decretat: "Lasa-ma sa fiu Gigi Becali al tau". Seara completa.

Final (temporar) de cariera
Au trecut luni si ani in care am cantat de toate, de la cantece patriotice la catrene inventate pe loc, toate la chefuri. A iesit rau de tot la Sibiu, la 4 dimineata, pe balcon la Margot, cind invitam batalioanele romane sa treaca Carpatii. Au urlat vecinii, i-am acoperit ca veam voci, a iesit de belea. Ultima oara cind am fript-o pe cantece a fost de Revelion. Chef de rockeri. Asteptari mari. O camera si mai si, cu mese pline de bautura. De la whisky la gin si ouzo. dar lipsa chef. Adica fetele si baietii, rockeri cu pretentii, stau pe scaune si beau, nimeni nu danseaza. M-am dus sa fac mancare cu Dan si Andi si Olteanul, am cantat de am rupt. La un moment dat, de pe hol, majoritatea celor invitati la chef steaua aliniati la perete si ascultau ce nazbatii nasc din gura noastra.
-Voi v-ati distrat cel mai bine pina acum, mi-a spus o fata din cele invitate.
A sunat telefonul, ma cheamau alte 2 fete. La ora 2 am plecat. Apoi mi-am dat seama ce bine era ca nu au cantat invitatii. I-am auzit la un karaoke. Mi-am astupat urechile si am suferit profund. Partea buna e ca... cel putin s-au facut de ras in public.

Racit

Sunt racit si ma tratez. Degeaba. Am de lucru si nu ma indeamna inima la nimic. Doar sa fi fost ceva copy-writer la o agentie de publicitate si sa am de facut o reclama morbida. Atunci luam si niscaiva premii pe mai stiu eu ce festivaluri. Ma simt de parca tot Universul a complotat impotriva mea, sa faca din ditamai barbatul un mucos nenorocit si dependent de ceaiuri, pilule si supe instant. Fuck it. Trecea altfel cind era mic. Si raceam doar vara. Bateam toti coclaurii de linga Onesti cu mucii la nas si cu chistocul de Carpati atarnat la smecherie in coltul gurii. Nu renuntam la tigari decat pentru celebrele noastre trabucuri naturale: lianele de pe Perchiu. Grasu recomanda mereu "frectie cu burta calda", aka "aspirina saracului", dar nici de asa ceva nu am chef si am pus gagica pe hold zilele astea. Ce ma enerveaza cel mai tare insa, e sa primesc sfaturi despre combaterea racelii. Lista e lunga, ca fiecare amic al meu are un remediu. Frax imi spune de Humex, unii si altii de paracetamol, coldrex, fervex si vin cald, frectii, sosete cu otet in picioare, betie grava de tot, tuica fiarta, dus cald, fierbinte sau rece, tot felul de belele. Cert e ca trece raceala in 7 zile cu pastile si fara ele trece intr-o saptamana. Partea buna e ca imi place starea de izolare in care ma cufund cind sunt racit. Paul si Dan evita camera mea, ca acolo is virusii, dar acolo vor fi diseara si filmele, si fulgii cu lapte cald si paracetamolul. Daca mai era si un meci tare, ala eram. Forever happy. Poate ma tine pina sambata si ma uit singur la nationala :D In rest, fuck it... leave me be, revin eu si cu alte povesti. Momentan ma gandesc la Delta si la gratare, parca nici mucii nu o mai iau la vale cu acelasi aplomb cind le dau cu vise despre platici, rosioare si bibani.

Fantii de cartier

Moto
Doamne, Doamne, ceresc tata
Noi pe tine te rugam
Sa ne dai aceasta fata
Ca sa o pompam
(Rugaciunea Grasului cind vedea o bunoaca)

Auzeam cuvintele astea de fiecare data cind Grasu credea ca se indragosteste. Si se indragostea. Dura cateva zile maxim, uneori chiar minute. Vroia o tipa care sa nu se teama de el si mai ales de gura aia a lui, spurcata cat incape. Odata a reusit sa se indragosteasca de o tipa pe care nu o vazuse. Eram la pacanele, se plictisise sa piarda si beam ca americanii, la bar. Nu era barman sa isi deschida Grasu haurile sufletului, doar o baba din Gutinas care ne povestea ca nepoata ei nu e tocmai fata cuminte.
-Tropaie hormonii in ea ca niste cai sloboziti pe camp, pune Grasu diagnoticul. Se mandrea ca tocmai aflase de la mine ce sunt aia hormoni.
Fata avea 16 ani si din spusele babaciunii, ii cam placea sa se tavaleasca cu golanii. Grasu a facut o vizita acolo dar nu s-a ales decat cu vreo doua palme peste bot si un caft de pomina. Le-a batut si pe fata si pe maica-sa si pe baba barmanitza, pe motiv ca fetita ii refuzase avansurile in vazul intregii discoteci rurale.

"Santa catolica"
Grasu nu a facut liceul, dar profesionala era mandria lui. Terminase clasa de mecanici auto din Satul Catolic din Onesti si se dadea mare de parca ii repara monoposturile lui Schumi. Nu vorbea deseori de gagicile din clasa lui, dar odata a facut-o, la o betie. Se ascundea mereu cind era vorba de gagici, dar Luminitza i-a pus capac.
-Ba Ochi, e blonda pai, cu ochi albastrii si cu niste craci de te baga in boala, sa moara Bibi. M-am bagat in seama cu ea, dar nu a iesit nimica. Zi si mie cum sa o vrajesc, ca te stii mai bine cu papagalul, le dai gata imediat, ma flateaza Grasu la o bere.
Explicat ca o fata trebuie si condusa acasa, si la scoala, si protejata. Ce a inteles Grasu din cuvantul "protectie", naiba stie. La o saptamana dupa, toata profesionala fusese batuta pe motiv ca se uitasera urat si pofticios la ea. Blonda si-a batut joc de simtamintele inaltatoare care animau sufletul amicului meu. Nu a iesit la suc, a refuzat invitatia de sambata seara si a primit si ea un sut in cur, "sa aiba vant din pupa", vorba Grasului.

Petitori
Niciodata nu ne aratam amicele unul in fata altuia. Era semn de slabiciune. Nu ne aduceam fetele la un suc cu gasca, pentru ca ne-ar fi lasat pe loc. Ne luam insa de orice purtatoare de fusta care se trambala prin fata blocului nostru, si erau destule. Preferam sa tragem cu prastiile dupa ele decat sa le spunem un simplu"Salut". De pe banca din fatza apartamentelor agatam ca smecherii. -Tzutzureeeellll!, incercam eu.
Nimic.
-Fluturash!!!!, continua Sperila.
Nimic
-Faaaaa molia dreacului, te striga un om, nu rage un bou, o convingea Grasu de profunzimea sentimentelor petitorilor urbani.
Urlete, ciupituri de cur, injuraturi de la fete, reprosuri de la parinti, astea erau arsenalul nostru de Don Juani timpurii. La liceu eram la fel daca era sa ma lasi printre colegi si sa vina vreo fatuca sa ceara un foc sau sa se bage in seama. Eram constient ca daca vreodata o sa vreau sa termin o relatie la modul "fast and furious", amicii imi vor fi de mare ajutor. Asa a si fost. Una din foste nu ma lasa si pace. Discutii interminabile, lacrimi, bocete curate, inima sfaramata, ideile ei ca ma poate scoate din golanie si ma face OM. Pina aici. I-am spus ca ma simt bine unde sunt. Nu m-a crezut si a urmat demonstratia. Am strans o gasca de 40 de oameni pe care sa ii prezint. Terminasem un caft in cartier si mergeam la Festivalul Berii, cu totii. Incinsi, insetati, cu tricourile pe umar sau camasile desfacute, cu cracii suflecati la pantaloni, cu adidasii legati unul de altul si aruncati neglijent pe umar, cu un fond sonor care l-ar fi facut sa roseasca si pe cel mai vajnic birjar din Bucurestii Vechi.
-Ei sunt prietenii mei, vrei sa ii cunosti, sa le spui ca imi e mai bine fara ei?, am intrebat beleaua de femeie care se incapatzna sa ma creada baiat bun.
Nu a vrut. Asa ca ne-am dus la mese, am baut pina la ora 24, iar apoi am plecat cu totii sa facem o baie in curul gol la strandul public.

Suflet neinteles sau cind religia strica dragostea
Sperila crezuse ca se indragostise si el. Era tot blonda, dar ceva mai mare, cu un an parca. Faina fata, pocaita si cuminte, exact pe dos de el. Cind a mai venit si un predicator american la bisericutza lor, musai sa ma taraie Sperila dupa el, sa ii traduc cuvintele barbosului de prin Michigan sau de unde era el. De ce sa sufar in tacere, l-am luat si pe Grasu cu mine. Intai am primit de la Sperila regulamentul de functionare.
-Ba pulilor, nu ma faceti de cacat ca va crap capatzanile la amandoi. Nu furati nika de acolo, nu injurati. Ochi, tu imi traduci tot ce spune ala, iar tu Grasule, mucles. Faceti frumos ca va ia mama naibii.
Am tradus vreo cinci minute din cuvantarea papagalului barbos care credea ca el stie tot ce e de stiut despre Doamne Doamne. Apoi l-am lasat pe Sperila sa se delecteze cu traducerea oferita de o pocaita de-ale lor. A pus si el o intrebare catre predicator. Aia veche despre culoarea lui Adam si a Evei. O stia tot de la mine, dar simtea nevoia sa se dea mare in fata iubirii blonde. Efectul a fost invers si sala aia plina de iubire frateasca mai avea putin si ne omora. Am plecat cu injuraturi zdrobite intre dinti, cu ideea ca Biserica, de orice fel ar fi, nu ne prieste, cu convingerea ca nu vom fi vreodata popi si cu doua jucarii furate de la locul de joaca al picilor pocaiti. Grasu luase o minge de tenis de camp, iar eu o masinutza cu resort, sa o fac breloc.

Dor de Duca... in Delta

Uschealaaaa!!!!

Gata, nu mai pot. Mi s-a blocat creierul. Vreau in Delta, din nou si cat mai repede. Fac orice. Dorm iar cu inca 4 oameni in camera, ca anul trecut, numai sa vad stuful cum se lasa spre apa sub vant.
Merg iar in oras, la Sulina, la cumparaturi de suveniruri cu fetele, numai sa mai trec cu lotca pe canal si sa simt trepidatiile motorului Carpati de 8.
Ti-as mai accepta inca odata toate fitele de felina urbana si de copila nedospita numai ca sa simt iar nisipul plajei de la Sulina si sa il vad pe Melcul cum prinde singura stiuca oarba din Delta.
Ma trezesc de la ora 4 ca sa prind rasaritul pe balta, o las naibii de cafea si uit de micul dejun, numai sa fiu din nou la pescuit acolo.
Suport toate figurile fostelor prietene, desi m-au albit, dar vreau sa vad iar Delta Dunarii.
Ma las muscat de toti tantzarii Deltei numai sa scap 4 zile de aici din Bucuresti si sa ma plimb cu barca.
Trec Dunarea inot si mai beau cafeaua aia groaznica de la popasul de linga Slobozia, numai sa ajung la Sulina cu gasca.
Las acasa orice femeie din jurul meu, numai sa pot sa ma duc cu lipovenii sa mai scot plasele cu pesti.
Merg si la festivalul ala nenorocit de film, Anonimul, cu toti drogatii din Bucuresti, dar numai sa mai vad Delta.
Sa ridic stiuca din apa in timp ce se zbate, sa arunc caraseii la picioare in barca si sa las bidonul cu bere calda sa se raceasca in apa de la Rosu.
Sa il vad pe Melcul cum cumpara borcanelul de boabe de porumb la pret de contrabanda de la alti pseudopescari, sa radem iar de lipovenii care prind mai putin peste decat noi la unditze.
Gata, vreau in Delta.
La pensiune, la hotel, la cort, la coliba sau sub o parlita de patura, dar musai sa ajung in Delta.
As face si compromisuri.
As merge la Arges la gratar, cu Jony si cu cainele lui, ala diliu. Sa faca Dan focul sa se vada din Bucuresti, sa bea si Jony inca odata in viata lui o bere si sa arunc cu castraveti dupa pesti.
Sa facem un gratar macar pe malul Cibinului, sa isi mai luxeze Olteanul glezna inca odata si sa aruncam cu carne dupa cainii satuli si ei de atata ceafa la gratar.
Sa fac baie in luna mai cu Nucu in apa Cibinului si sa ii mai ia apa kilotii odata ca nu ma supar.
E decis, vreau sa plec undeva, repede. Asa ca, daca ai o undita in plus, chef de viata si bani pentru o caserola de mici, hai duminica viitoare sa facem o iesire. Aduc un butoi de chef de viata, o caserola de dor de duca si o plasa de aia mare cu buna dispozitie. Tuica si berea le aduce Paul.

Profi de belea 5. Elena Ciubotaru

Briefing
Elena Ciubotaru, profesoara de Limba si Literatura Romana, Limba si Literatura Latina. Porecla: Baba de Romana. Pedepse fizice preferate pentru elevi: Batuta si trasul de falci la infractiuni majore. Pedepse minore: datul afara de la ore pentru cinci minute. Daca nu aveai ceas, te punea sa numeri pina 300, iar daca nici asa nu functiona, te punea sa dai ture de teren de sport in timpul orei de Romana. Pentru restul, exista batuta. meticuloasa, avea mereu grija sa stea pe piedestalul de la catedra, sa dea jos okelarii elevului si apoi ii dadea palme de sticleau okii cu lacrimi in ei.

Vecina
Profa de Romana din generala era vecina mea. Statea la doua scari distanta, in acelasi bloc. Ne-a fost profa de Romana tuturor celor 3 vlastare ale neamului Bufnila. Frax a scapat mai ieftin, sor-mea a dus-o bine, doar eu am patimit cit incape. Belelele au plecat de la faptul ca eu si Polonic eram fani ai tenisului de masa. Ieseam zi de zi cu paletele si mingile, eram mereu in cautare de noi lovituri, de mingi de celuloid prin magazine si de adversari mai buni decat noi. Grasu rupea mingile cind tragea, eu si Polonic eram ceva mai inapoiati. Imi placea sa cred ca din noi doi eu eram cel mai bun, asa ca ma ofticam grav de tot cind ma batea. Uram sa pierd la Luca, numai ca se intampla macar odata la doua zile si tragedia asta. Si mai tare uram sa se bage cate un papagal in jocul nostru. Monel Ciubotaru, fiul profei de Romana, era una din victime. Stia ca maica-sa ne preda, asa ca venea cu nesimtire peste noi si ne cerea sa il lasam sa joace, altfel ne toarna. Santajul a tinut doar in clasa a cincea. Apoi a furat-o.

Monel...
... asta era un pustan tare ciudatel. Rahitic de slab, cu okelari, simbolul tocilarului roman in perioada de dinainte de Revolutie, fara aptitudini sportive, dar cu mama profesoara de Romana la generala noastra si cu tatal profesor de Romana la liceul de vizavi. Venea peste noi si spunea ca ne parashte daca nu il lasam si pe el sa joace. Numai ca in ziua aia pierdeam in fata lui Luca, iar Grasu radea sa se cocoseze de pe margine.
-Ba Ovidiu, ia terminati si voi setul asta si mergeti acasa, sa ma joc si eu, vine Tocilarimea Sa cu idei geniale.
-Sa mori tuuuu, ii dau dovada scepticismului de care eram cuprins.
-Da, si hai mai repede ca ma duc sa va spun mamei daca nu ma lasati.
-Stii ce ba aragaz cu 4 ochiuri... Ia marsh la ma-ta acasa ca iti frec una de iti sar lentilele, ma lasa pe mine de izbeslishte bunul simt.
-Nu.
Si nu stiu cum naiba face Luca, da o mige aiurea, care ajunge la picioarele monstruletului turnator, care nici una nici doua o calca. Gata mingea. Gata tenisul. Gata rabdarea. I-am articulat doua peste ochi si i-am luat mingea lui de ping-pong. Abia se gaseau in orasel la noi, asa ca i-am ignorat lacrimile si i-am expediat un sut in fund sa gaseasca rapid drumul acasa.

Batuta
Din clasa a cincea, profa "ne dadea cu batuta". Adica ne punea cu palmele in sus si ne dadea cu o rigla de lemn de ne venea sa urlam. In ziua aia, dupa caftul lui Monel, am chiulit de la ora. Restul clasei a dat lucrare de control, desi profa pe mine ma cauta. A extins apoi raza cautarii si, in lipsa unui Google, a apelat la toti elevii de serviciu din scoala si la toata clasa mea. Eu fumam cu Grasu si cu Polonic cind ditamai potera scolareasca ne-a gasit si rugat sa ne ducem naibii la cancelarie. A urmat o deplasare acolo si o predica de aproape juma de ora. Ne bucuram ca scapasem de inca o ora si ne faceam chiar interesati de spusele profei. Ne-a dat cu batuta, ne-a tras de falci si s-a declarat multumita. O uram, dar cu moderatie. Nu uitase ca suntem copiii din incinta, ca nu ne jucam cu al ei si ca probabil o sa ii mai dam suturi. Asa ca ne astepta mereu la usa ei cu Plugusorul.

Amnezii
De Plugusor era musai sa mergem la profa. Ne trimiteau parintii, ne chema ea, ne simteam ca dracul, dar tot ne duceam. Grasu a fost cel care a reusit sa puna capat cantarilor de la usa profei, dar nu pentru ca o facuse intentionat, ci pentru ca uneori avea nevoie de lecitina. Uita foarte repede strofa lui de Plugushor, iar vinul gospodarilor moldoveni nu ajuta foarte bine celula nervoasa. Eram in plina desfasurare de cantec, cu mine cap de coloana, Polonic in stanga, Grasu in dreapta si Sperila pitulat pe undeva pe acolo. Trece strofa mea, a lui Luca, a lui Sperila si se ajunge la Grasu.
-Aho, aho... incepe Grasu si apoi urmeaza o pauza cam lunga.
-Zi ba... ii sufla Sperila din spate. Grasu nik. Se impotmolise si basta.
-Hai ba boule, insista Sperila.
Nimic. Apoi isi aduce aminte Grasu ceva, printre danganiturile de talangigi. Dar era o versiune pe care nu o foloseam decat la mishto, niciodata la familii, prieteni sau persoane care ne cunosc.
-Asaaaaa. Aho, aho de Anul Nou, ca gaina n`are ou si cocosul n`are gusa, ia mai da un leu matusa, daca nu ma pish pe usa...
S-au oprit talangile, au amutit colegii lui de plugusor, buhaiul tacea iar Polonic se simtea brusc foarte sportiv si era cu gandul la doborarea recordului mondial de viteza. Eu imi propuneam sa il ajut in vajnica incercare. Din cadrul usii ne priveau cei doi profesori de Romana cu oki mustratori.
-Uitati aici cate un mar, iar tu Serbanescule, sa fii mai atent cind iti alegi cuvintele. Ai auzit ce frumos au urat prietenii tai. Sa nu ma faci sa iti dau cu batuta si cind esti in vacanta.
Stanga imprejur, pasi mari, de lup flamand si uscheala. Cele 16 trepte de la primul etaj, unde statea profa, au parut doar cateva. Eram sub geamurile ei si ne uitam la merele mici si urate pe care le primisem.
-Ba, sa mor eu daca mai vin la zgripturoaica asta. Mereu ne da de astea, si unele is stricate, spune Grasu, apoi da cu marul de pamant.

Zambete

Si uite asa iti dai seama de ce imi place mie sa fiu pe stadioane... si de ce zambesc dimineata

Profi de belea 4. Madame vous avez deux

Madam` ecoute du rock

Mi s-a spus mereu ca am aptitudini ptr studiul limbilor straine. Iar apoi am ajuns in clasa a noua si a aparut ea. Directoarea. Profa de franca. Si nu am mai avut brusc aptitudini ci doar note si teme.
-Ma numesc Lucia... si mi se mai spune "Madame vous avez deux". Pentru ca dau nota 2 la fel de repede cum dau si zecele. Asta e prima ora si ultima in care va vorbesc in romana. La mine aveti nevoie de 9 (NOUA) caiete pentru...si a urmat insiruirea motivelor. Lecturi, vocabular, dictari, teme, gramatica, comentarii, tot ce trebuia. In primii doi ani de liceu nu am facut decat gramatica, iar in ultimii doar literatura. Visam "Le SI conditionel" si uram in limba lui Voltaire. Chiuleam oricand aveam sansa si traiam cu impresia ca de aici nu mai scap nici mort. Pina cind ... intr-o dimineata a venit profa la banca mea si cu lacrimi in ochi mi-a spus:
-Bufnila, tu esti singurul rocker din clasa. (Nu stiu de unde naiba aflase ca aveam anumite afinitati de genul asta) Asa ca azi tu poti pleca de la orele de franceza, pentru ca si eu sufar pentru pierderea suferita. A murit Kurt Cobain.
Inutil sa spun ca Bufnila era acum portretul unei guri larg deschise de uimire. Directoarea asculta Nirvana. Si cica plansese si la moartea lui Freddy Mercury.

Batalii media
Liceul Nadia Comaneci nu a dus lipsa de evenimente. "Evenimentul Zilei" voia chiar sa faca un material despre noi, pentru ca o gasca de vreo 6 fete lasase bunatate de scoala pentru a se inregimenta la Sexy Club din Bucuresti. A scapat scoala nesifonata pentru ca stia directoarea ce sa spuna. A venit Nadia Comaneci sa isi revada scoala si s-a punctat la capitolul imagine. Nu puteai calca de televiziuni, asa ca fumam afara, cu soferii de la limuzinele BMW care adusesera alaiul cu Nadia si Bart Conner in frunte. Cu sotul ei am vorbit atunci, voia sa stie cum ajunge repede la socru, sa ii ceara mina gimnastei. I-am ghidat soferul si am sifonat informatia unui reporter de la Monitorul de Bacau. Cu ea am vorbit mai tarziu, dupa o conferinta de presa la un hotel din Bucuresti. Model de modestie. dar dupa vizita, directoarea era mandra de nu mai putea. Patronul spiritual isi vizitase scoala unde a invatat. Cind au numit liceul asa, isi luasera ca masura de precautie un eventual titlu de liceul "Stefan cel Mare", dar piticul nascut la 2 pasi de liceu, in Borzesti, sigur nu ar fi venit in vizita. Poate doar ca stafie si pentru a le bantui pe micutele gimnaste din internat. Una peste alta bataliile media erau mereu castigate de directoare, asa ca 4 ani nu a schimbat-o nimeni din functie. Cind a plecat, au inceput necazurile. Prima belea a fost intrarea in coma alcoolica a unei micute gimnaste care mancase toate visinile dintr-o sticla de visinata de casa. Sa te tii scandaluri atunci.

Promisiuni netinute
Eu unul eram client fidel la cabinetul directoarei. Dadea cu fitele mele de pamant din orice pozitie. Era mama de baieti, asa ca mereu ma scapa din mina dirigii, care nu stia cum e sa cresti o nazbatie de copil. Dar la clasa ma freca de ma rupea. In clasa a 12-a a exagerat insa. Asa se face ca am ajuns sa stiu si acum pe de rost prima strofa a poeziei "Sous le Pont Mirabeau" de Appolinaire. M-a pus sa comentez la strofa aia, nu exagerez deloc... o ora intreaga. Ia de iti mai scoate din minte versurile alea. Sau nota. Nu mi-a dat 10 asa de usor cum pretindea, ci un 9 amarat. Dar m-a laudat in cancelarie si profele terorizate de mine ramasesera cu gura cascata. Necazurile directoarei erau insa din partea fetelor. Se batusera doua zarghite pe hol, iar una din ele isi varsase matele dupa ce primise un sut in stomac. Cele 2 se dusesera la baie, iar directoarea venea la clasa. Nu a sesizat balta de voma, papucul a alunecat, iar posteriorul profei a ajuns in mijloc, printre dumicaturi de paine, feliute de salam pe jumate digerate si foi de salata. M-am abtinut rau de tot sa nu mor de ras. Am intrat relaxat apoi in clasa si am dat vestea cea mare:
-Azi sigur nu mai facem a doua ora de franca. Haideti la suc.
Am plecat doar eu si Andrei, ca restul clasei, numai fete, tremura cu simtul raspunderii de frica celei mai rele profe din scoala.

Bac-ul
Nu ma avusese niciodata la matze directoarea. Macar pentru cat isi batea capul sa o domoleasca pe diriga mereu degrabnic varsatoare de sange bufnilesc. In cancelarie, consiliu profesional, pe scari, la cursuri, mereu venea diriga sa i se planga. Nu cred ca suporta foarte bine faza asta. La bac, insa... m-a lasat perplex. De doua saptamani ii murise sotul. Umbla toata in negru si cu presedintele de comisie dupa ea, de ajunsesem sa credem ca vrea omul sa o scape de statutul de vaduva. Din "Luciiii" si din "Vasiiii" nu se scoteau, desi erau oameni trecuti de acuma, cu baieti mari acasa. La intrarea in cea mai dificila proba, Romana oral, a iesit din sala si mi-a spus atata:
-Ca la mine la cabinet sa te aud vorbind, sau ai dat de dracu`.
Am intrat si am dat un "Sarutmina" la toate doamnele si un "Toata stima" la toti domnii de falfaiau perdelele si vajaia geamul deschis.
-Cine esti? incepe Vasiiiii dialogul cu mine, in timp ce elevii care isi pregateau interventiile in banci se uitau catre Bufnila junior de parca mai intrase un miel la abator.
-Ovidiu Neculai Bufnila, clasa a 12-a B.
-Buletinul....
-Au. Nu il am, zic eu constient ca in buzunare nu era decat un pachet de L&M si o bricheta Bic.
-Dar tu de unde vii... continua Vasiiiii
-De acasa.
-Bun raspuns. Trage un subiect.
Tras. Picat "Rebreanu si precursori ai romanului romanesc modern" si "Floare Albastra". Acceptat, mers in banca, imprumutat un pix de la presedintele de comisie Vasiiii, sa imi fac ciorna si sa imi astept randul. Ma minca in dos ca pe cateaua Perjoaiei din moment ce stateam cu mina pe sus sa fiu ascultat unde nu mai stiau ceilalti colegi. Bafta mea ca nu m-a scarpinat Vasiiiiii. Dar cind mi-a venit randul am vorbit de nu se mai auzeau om cu om. La primul subiect, ca despre Florea Albastra nu stiam decat ca traieste in padure si ca a ajuns motiv al romanticilor. daca ii spuneam ultima strofa a poeziei, altfel ar fi fost totul. Si am luat 9, dar daca nu era Luciiii sa intervina la Vasiiii spunand..."Ce bine a vorbit baiatul asta, fara emotii, asa... dezinhibat", cred ca nota ar fi fost mai mica. Atunci chiar mi-a parut rau ca voiam sa o sperii de moarte. Cu un an inainte am vrut sa fac un deget din plastilina, sa i-l trimit in posta si sa scriu in biletelul adiacent ca, daca nu ne slabeste la ore cu franca ei, urmatorul deget va fi al fiului. Noroc ca nu am facut chiar toate prostiile la care m-am gandit in liceu, ca ieseam sifonat grav de tot.

Profi de belea 3. Dana Cornea

Stam pe jos

-Buna ziua clasa, stati pe jos!, astea erau primele cuvinte pe care le auzeai de la Dana Cornea, profa de fizica, dar numai in conditiile in care era liniste la ora cind intra in clasa. Daca era harmalaie, vedeai pe naiba. Adica dadeai extemporal neanuntat, de ala de razbunare. Si nimeni nu salta mai mult de 4 la Dana Cornea. Avea un sistem de notare de te dadeai cu capul de toti peretii. 1 ptr copiat, 2 pentru intentie, 3 daca nu stii nimic, 4 daca ai balmajit ceva. 5 venea numai daca chiar stiai ceva teorie, iar in rest erai bita. 6 le era nota milogului, adica teorie bunicica si rugaminti din opchi de copil. 7 se dadea doar celor ce stiau bine de tot teorie. Optul putea fi pupat numai cu teorie la perfectie si problema usoara, noua la teorie si problema grea, iar la zece nu se gandea nici naiba. Pentru nota profei, ca asa ii spunea ea, trebuia sa maninci teorie pe paine si sa visezi cele mai grele probleme de fizica. Bazdagania aia mica de profa m-a si prins copiiind. Am luat 1 ca prima nota la ea, la primul extemporal de razbunare. I-am suflat apoi lui Polonic, cind era ascultat la oral. 3 am luat amandoi. Ne luasera dracii, iar profa nu dadea semne ca e ceva sa nu ii placa.

Primul 10
Ne-a chinuit ca pe caini un trimestru intreg, de la definitia lucrului mecanic la problemele cele mai cretine, direct de la finalul cartii. Ne-a dat notele necesare sa trecem, sa nu fim corijenti, dar ne ustura curul de suturi primite. Eu ii dadeam lui Luka, el mie. Ne caiam ca fusesem nesimtiti si prosti. Dana Cornea era profa ideala cat timp nu o calcai pe coada, iar noi o facusem. Ne-am cerut scuze si asa a reintrat totul in normal. Ma lasa sa stau in ultima banca si era sigura ca niciodata nu o sa ii deranjez ora. Venea cu un chishtoc de tigara Carpati atarnat in coltul gurii, intra in clasa, si venea direct la banca mea. Stingea chistocul de toc, il arunca in cos si pleca spre catedra.
-Daca dispare tigara din cos, te omor Bufnila, ca vreau sa ma duc la madam Ilie (diriga) si sa ii spun ca fumezi.
-Pai fumez doamna Dana, dar nu in clasa.
-Bun, asat e bine. dar o sa vb cu Marian Popescu sa te dea afara de la handbal. Mai bine asa?
-Nu, clar ca nu.
-No hai sa purcezi la tabla, ca ai de lucru la o problema.
Mi-am batut capul juma de ora cu problema. Mi-a dat profa zece si m-a laudat la toata scoala. Mai cuminte ca la orele ei nu am stat niciodata.

Cotorul fermecat si o spaga
Daca eram cuminte la ore nu insemna ca in pauza nu aveau loc evenimente. Ce poate porni de la un banal mar? Pai cotorul se arunca de obicei. Pe geam. Daca mai si nimeresti pe careva, treaba e buna. Si l-am luat de la etajul 3 fix in tartacutza pe un elev cu un an mai mare, din clasa la care Dana Cornea era diriginta. Papagalul a luat-o la fuga, sa vina sa sara la bataie. A urcat scarile in clasa la el, sa dea alarma pentru gasca lui, si sa vina sa ne batem. Ne stia renumele de caftangii si nu ar fi venit singur. Problema e ca in invalmaseala de la ei din clasa, capsomanul a dat peste tabla si a spart-o. A avut show a doua zi, cind eu eram elev de seviciu pe scoala. L-am vazut la cancelarie, cu tatal, tinand capul plecat in fatza Danei Cornea. Tatal platea tabla si incerca sa il scape de scaderea notei la purtare. Avea un cartush de Kent intr-o plasa si incerca sa i-l plaseze profei. L-a refuzat Dana de imi era mie rusine.
-Domnul...X... eu am stat prin puscariile comuniste din cauza tatei. Acolo am inceput sa fumez, nu bag asa ceva. Kent fumau doar gardienii, eu am ramas setata pe Carpati.

Liceul
Vreau sau nu, fizica vietii mele mi-a scos in cale un alt Cornea, ca prof de fizica, in liceu. Era sotul Danei Cornea si exact opusul ei. Ca Nordul si Sudul magnetilor erau. Ea mica si fashneatza, el inalt la doi metri, bland ca un urs si atent la orice. Ea ... genul de om care calca in toate strachinile pentru a dovedi ceva, el ... iertator ca un mucenic. L-am copiat in toti cei 4 ani de fizica in liceu si a stiut asta. Ne lasa sa il copiem, doar eram clasa de limbi moderne, cea mai buna din scoala. Dar parca tot pe ea o preferam.

Profi de belea 2. Vasile Momanu

Intro
-Sunt noul vostru profesor de Istorie. Vasile Momanu. Prescurtat ar veni MV, sa nu confundati cu Mihai Viteazul...he he he. Gluma asta proasta ne-a facut cunostiinta cu noul prof de istorie. Se intampla cu cateva luni inainte de Revolutie, dupa ce profa Ciobanu ne lasese si clasa si scoala si tot si se mutase la generala nr 1. Vasile Momanu avea sa ne faca zile fripte, dar a albit in ritm intens. Primele lui cuvinte au fost cele in care s-a prezentat, iar apoi a dat-o pe comunismul minunat, care a dat si nu a luat, pupincurismele ieftine, limba de lemn si citate din Scanteia. Aveam doar note de 10 la istorie, iar noul profesor promitea multe. L-a luat pe Polonic de perciuni si l-a urcat la ceruri tragand de ei. Procedeul se repeta mereu cind aparea linga un baiat care avea tupeul sa se hlizeasca. Daca era la tabla si simtea ca razi, se intorcea fulgerator pe calcaie, lua linia de ochire ca un sniper american si te trezeai cu ditamai bucata de creta trimisa in freza. Asta in primele zile. A venit Revolutia, a inceput show-ul si proful a albit urat.

Extemporal
Primele cuvinte de dupa Revolutie nu au fost o Mea Culpa a profului, ci o cuvantare de ne-am dat seama cine e. -Nu v-am spus niciodata nimic de comunism, deci nu ma bateti la cap. Nu am fost dizident ca alti profesori ai vostri, dar nici nu l-am laudat. Aduceti o harta sa vedem cum e cu termopilele. Vazusem tot. Asta era omul, il luam ca atare. Grasu, Polonic si Cornea erau clientii preferati la tras de perciuni, pentru ca inca nu imi dadusem in petic. Am facut-o la prima lucrare de control. Copiam cu simtul raspunderii anii in care Pericle a binevoit sa ocarmuiasca in Elada, dar profu a vazut. ca sa ma surprinda a imitat gestul vestitor de rele al unui zmeu. Numai ca nu avea buzdugan, asa ca a aruncat cu creta. Al naibii calcar, s-a infipt in fruntea lui Ion Ciobanu, colegul din fata, care imi tinea spatele sus, sa pot deschide cartea. Am apucat sa inchid tot, in timp ce Ion se dadea lovit rau. A venit Momanu, s-a aplecat dupa creta si dusi au fost pantalonii. Rupti in cur. Nu auzise paraitul, doar rasetele instant de dupa. Devenisem pericolul public nr 1.

Aura, mon amour
Nu am mai putut copia ora aia, dar cine naiba mai avea chef de asta, cind profu se plimba cu ditamai ruptura in cur printre banci. Ne aratam unul altuia pantalonii rupti si ne tavaleam pe sub banci de ras. Fetele nu voiau sa ii spuna, le era rusine. Eu insistam sa o faca. -Aura, sa mor eu, iti suflu la romana, numai du-te si spune-i. Sa vad ce fatza face, te rog eu mult de tot; o motivam pe colega roscata de linga mine. Prea multa minte nu cred ca aveam eu, dar ea s-a si luat dupa mine. S-a prezentat la final de ora la catedra, cu foile de la extemporal stranse. S-a aplecat peste urechea profului... si cucuta a fost turnata. Fatza i s-a albit instant, mainile au prins a se misca de parca murise careva drag. Probabil mandria de a fi un prof cretin care teroriza elevii. A strans foile, le-a pus linga catalog, s-a ridicat de pe scaun si ne-a poftit in pauza. Toti au iesit, mai putin eu, Polonic si Grasu.
-Nu iesim dom` profesor, avem de repetat la georgrafie, ca nu am invatat foarte bine, mint eu cu cea mai mare nerusinare posibila. Iar i s-a albit fata. Totusi, nu a mai zabovit. A luat catalogul, l-a dus la spate, tinut cu ambele maini si dus a fost. Din clasa, rasetele se auzea foarte clar in urma lui.
-Ba, sa ii duca cineva ac si ata, ca poate nu are, s-a mai auzit semnul de bunavointa al lui Bufnila. Incepuse razboiul.

Guerrila
Asa s-a numit ce am facut noi cu proful El avea catalogul, eu ii aveam pe baieti de partea mea. Ocazional si fetele. Dar in urma razboiului devenisem as la harta, stiam sa gasesc Cartagina cu ochii inchisi, stiam fiecare colt rupt sau indoit de pe harta lumii. Calatorisem cu Napoleon pina in Rusia si inapoi, mincasem din gamela cu ostasii romani de la Cotul Donului, construisem palisade la Sarmisegetusa. Proful isi batuse capul 3 nopti sa descifreze mesajel cifrate pe care ni le trimiteam pe biletele si din care nu intelegea nimic pentru ca foloseam un alfabet simplu, cifrat, de elev. Numarase pina la 10 si respirase adanc de fiecare data cind a trebuit sa ma invoiasca pentru ca plecam sa fac antrenament cu echipa de handal sau cind trebuia sa imi motiveze absentele de la istorie, in urma unei scutiri de la antrenori. Toate astea i se intamplau pe fondul unui zambet batjocoritor afisat de un mucos impertinent pe nume de Bufnila. Acelasi care i-a lipt guma pe scaun in clasa a sasea, care i-a pus piuneze intr-a saptea si care nici macar nu il mai saluta in clasa a opta. Toate nesimtirile de la adapostul unor note excelente, ca ii placea istoria nenorocitului.

Drum de seara
Intors de la facultate intr-o vacanta, veneam spre casa. In fata mea, un tip in varsta, cam la fel de cherchelit ca si mine. Mai, sa fie, Momanu...
-Hai sa traiti dom` profesor. Ma mai stiti? Ovidiu Bufnila sunt, v-am fost elev la scoala generala 8.
-Te stiu. Erai un golan si jumatate. Fumai, te bateai, beai, furai. Ma mir ca sora ta era altfel. Mihaela l-a avut si ea de profesor, iar pomenirea ei in conditiile date mi se parea de-a dreptul blasfemie.
-Da, stiu ca a avut si ea aproape aceiasi prfesori ca si mine. Inclusiv un natarau comunist ca Vasile Momanu. Asa ca taci naibii din gura ca e drum de seara, lumina slaba si cine stie, poate nu o sa mai fie mina dreapta buna de aruncat cu creta spre elevi.
Nu stiu ce a mai baiguit apoi, cred ca nici el nu stia. Nu sunt sigur ca mai tine minte intalnirea aia, dar amintiri placute sigur nu are cu mine. Cert e ca nu m-ar fi suparat deloc o mica "sfada" cu dascalul Mihai Viteazu.

Dependenta

Iar ma baga Cristiana, www.destindevrabie.wordpress.com in tot felul de jocuri ale ei. Iar acuma tre` sa spun de ce anume sunt dependent. Pai hai ca sigur dau mai departe treaba asta la Melcone www.nuandarame.blogspot.com asa ca sa mai si scriu.

Sunt dependent de....
tutun... imi si place sa fumez. Trabuc, tigara de foi, Lucky Strike, Marlboro, Rothmans, Viceroy si ocazional un Carpati mai pututors ca o pereche de sosete oltenesti. Just for fun, ca atunci cind venea Melcul cu Snagovul la facultate de nu se mai puteau tine cursurile daca fumam pe hol. Nu fumez iarba, se pisa cainii in ea.
cafea... daca dimineata nu bag un ness, sau macar o cafea in caz ca se duce nessul, atunci e vai si jale. Imi cad okii in gura, sunt tafnos, nu te intelegi cu mine. Prefer sa renunt la mincare, dar nu la cafea. Daca mai e si un expresso...ma las de sportul cu lingura si farfuria toata ziua.
femei... nu stiu cum ar fi zilele mele daca ar disparea toate purtatoarele de sani, oki mari si buze fierbinti de pe planeta. Prefer sa nu ma gandesc, decat sa dau un raspuns misogin si sa spun ca as dresa alt animal.
carti... daca nu as citi, cu siguranta m-as cam urca pe garduri si as nenoroci telecomanda de la dvd, ca sa stau cu okii pe filme, macar cateva ecranizari. Am patit faza asta intr-o vacanta la tzara si am ajuns sa citesc toate cartile religioase ale bunicii mele. Cand am terminat cu ele m-am apucat de citit etichetele de pe conserve si borcane de fasole cu costita. Cind am terminat si cu astea am plecat acasa.
casa... si familie ... sunt dependent de casa mea, de orasul meu, Onesti, si de senzatia aia de bine de acasa. Stii ca acolo nimeni nu iti face rau, ca esti in siguranta, de acolo imi iau energie sa trec peste toate nebuniile care imi apar in fata, indiferent pe ce coclauri ma aflu. O dupa amiaza cu familia face cat zece avansari la locul de munca.
mancarea traditionala romaneasca... nu as da o sarma pe nici o specialitate frantuzeasca, nu as da mititeii romanesti pe absolut nimic altceva, fie caviar sau icre rosii (cah, ce gust rau au avut astea). Am stat aproape 3 saptamani in Italia, am mancat paste de m-am urcat pe garduri si de atunci imi ploua in gura numai cand ma gandesc la sarmale sau la tochitura moldoveneasca, bulzul fierbinte sau ciorba de perisoare, potroace, burta, vacutza, pui, etc. De "poale in brau" nu va mai spun nimic, ca va ploua si voua.
mare... sunt dependent de mare cu tot ce implica ea. Nisipul din slip se spala, soarele ma parleste dar se uita, okii mi se duc in zare si gandul o ia razna pe puntea unui vas, pe urmele Sperantei din "Toate panzele sus" si se duce tocmai prin Tara de foc, Polinezia si alte locuri de genul asta. Muntele imi da si el senzatii superbe, dar as putea trai toata viata fara sa ma uit spre inaltimile lor. Mi-as lua o barca de pescuit, sa ma mut in Bahamas, sa deschid un bar cu perdea de margele, cateva mese si scaune inalte la bar, unde sa ma imbat seara si sa adorm in hamac.
aventura... chiar daca e in forma de joaca. Daca nu pompeaza adrenalina in sange macar pentru o zi, nu e viata mea. Saream din locuri extrem de inalte, just for fun, cind eram mic. Ma bag in belele cu capul inainte, convins ca experienta anterioara si inventivitatea ma vor scoate din ele.
libertate, in toate formele ei... da, sunt dependent de coltul meu, ala din casa, neatins, chit ca a ramas patul nefacut si hainele plutesc pe spatare de scaun asteptand sa fie puse la spalat. Sa am timpul meu cu mine, chit ca vrea sau nu partenera, sa nu stau dupa curul ei cind nu am chef. Sa fiu liber sa spun ce vreau, cind vreau, cui vreau, sa merg unde vreau sa ma opun cui vreau, sa nu depind de nimeni si de nimic. daca simt lesa, fac spume la gura, musc si fug. Cu ocazia asta sper sa inteleaga vreo cateva gagici de ce nu au durat relatiile cu ele.

Gata, ca fac roman si nu e bine. Despre alte dependentze, altadata si cu alte ocazii. Sper ca esti multumita Cristiana, cade magareata pe Melcul acuma.

Profi de belea1. Start cu Geografia

Se face aceste posturi dedicate de la mine pentru cei mai tari profi ai mei, aia care doar cu ajutorul bunului Dumnezeu nu au ajuns la spitalul de nebuni dupa ceau avut un asemenea elev. Ca mine.


Popa Maritza
Nu e porecla. Nici macar renume, ca acela al Babei Novac. E fosta mea profa de geografie din scaoala generala nr 8 din Onesti. O bila de seu de 100 de kile indesata in doar 158 de centimetri. Deplasarea si-o facea cu greu pina la etajul al treilea, unde se aflau cantonati Bufnila, Grasu`, Polonic, Cornea si Stoian, plus restul clasei. "7 C"-ul... cei mai rai din scoala. Odata ajunsa la usa clasei, rasufla ca o locomotiva, dar era prea tarziu. La fix si 15 minute ale orei toti dispaream si incuiam clasa. Rar ne prindea pe acolo. Femeia trebuia sa isi sacrifice pauza pe treptele care duceau la clasa noastra, altfel trecea trimestrul fara sa ne vada la fata. Mai caraiau gagicile ca ele nu chiulescu cu grupul, mai facea diriga cate un scandal, mai luam palme de pe la directori, dar nu faceam ora de seara, de Geografie. Cind ne prindea insa, atunci ieseau marile show-uri.

Iar banca intai
Ca sa isi asigure linistea de la clasa, profa ma muta in prima banca. Grasu si Polonic radeau sa moara prin bancile din spatele clasei. Se pitulau dupa gagici, trageau cu boabe de orez prin teava de la pix, lipeau guma pe scaunele colegilor, orice as fi vrut si eu sa fac, dar ma aflam sub ochiul vigilent al profei. Abia in clasa a saptea m-am prins ca atunci cind tinea catalogul ridicat, in dreptul fetzei, profa de fapt dormea la ora si se facea ca ne supravegheaza la lucrarea de control. Si sa te tii copiat. Pina cind m-am intors sa ii suflu lui Stoian, care statea in banca din spate. Cu coada okiului am vazut cum colega de vizavi isi casca bulbii oculari mai ceva ca o ceapa poloneza si cum inmarmureste. Intors capul repede si vazut grozavia naibii. Matusalemica profa statea cu ditamai catalogul pregatit sa mi-l tranteasca in creshtet.

Salvarea vine din presa
Tras tartacutza la cutie, evitat sa iau copertile in mufarina, sarit din banca si fuga in spatele clasei.
-Treci aici Bufnila. Unde fugi, ca te prind...
Am ras si eu si toata clasa, operatiune foarte putin apreciata de profa.
-I-am predat si lui Dragos, frate-tu. A fost o poama de elev, dar s-a dat pe brazda, nu ca tine. Treci aici sa te bat.
-Noua lege a invatamantului spune ca orice pedeapsa fizica este interzisa, am citat eu mindru din nush ce numar al ziarului "Tribuna Invatamantului" aparut dupa Revolutie.
-Aia e lege comunista, replica balena.
-Sa o crezi matale. Eu nu mai stau in prima banca, sa nu iau cataloage in cap. Mai bine fug pe banci toata ora, ma sumesesc la profa.
Diriga si directoarea au avut ce povesti dupa faza asta. Avea dreptate Bufnila, oricat de greu era sa admiti asta. Am scapat fara nota scazuta la purtare. Era prima oara. Cert e ca de atunci imi tineam colegii in clasa, usa incuiata de la yala inainte de ore si nu se auzea nimic cind vedeam ca vine profa. Pleca la diriga, se plangea ca nu suntem acolo, venea diriga, ne gasea bine mersi si plecam fara sa fi facut orele de geografie. Stiam ca profii o credeau si ei senila, capabila sa incurce salile de curs, asa ca profitam la maxim maximorum.

Trecut si viitor
Ar fi trebuit sa incep postul povestind de ce era Frax o poama de elev. La o ora de Geogra, cind profa era mai slaba si cu vederea mai buna, li s-a predat elevilor faptul ca populatia globului se inmulteste cu "n" locuitori pe ora. Bufnila a avut grija sa dea un bilet unui coleg, in care ii traducea asta: "Adica in fiecare ora, in lume, au loc n futaiuri". Popa Maritza a prins biletelul si a concluzionat ca logica lui Bufnila cel mare nu are ce sa caute la ora ei. Au urmat palme, diriga, directoare, parinti, nota la purtare scazuta.
Ca final de post, una din marile surprize ale vietii. Eram la liceu si una din colege, Laura Manciu, imi spune cum ca Popa Maritza mai traieste, ca e bine mersi si ca vorbeste frumos de mine. Am cascat gura ca prostul. Colega mea era vecina cu ea, baba se senilizase un pic si probabil de aia singurul elev pe care il vorbea de bine era Ovidiu Bufnila. Ptiu, sa nu ajung asa vreodata, sa imi vorbesc dusmanii de bine...