Nu am mai scris demult, dar nu puteam sa nu postez poza asta... prelucrata de un amic, poza in care un elf si un ork fac casa buna... aaaaa, redactie buna, din moment ce sunt cu George aici.
sâmbătă, iulie 28, 2007
sâmbătă, iulie 21, 2007
Combaterea caniculei si urmarile ei
In poza e strandul de la Onesti, iar fotografia e preluata de la www.onestionline.ro
Suport foarte bine canicula. Magaoaia de aer conditionat imi asigura 20 de grade Celsius. Nu a fost mereu asa. Cind eram pusti fugeam de caldura ... care si cum puteam. In principal la raul Casin, unde ne balaceam, chit ca nu ne lasau ai nostri. Parintii se temeau ca suntem doar in clasa a 5-a, dar sanchi... inotam de la 8 ani. Si ei nu stiau cat de bine, asa ca aveau griji. Beleaua e ca ma turna Frax mai mereu cind ma duceam la scaldat, mai ales ca aveam grija sa mai facem cate o boroboata in afara de asta. Eu si Grasu eram un fel de lideri ai gastii cind era vorba de strand, rau sau inot, sarituri in apa de la inaltime si alte asemenea. Ca sa vedem care din noi e mai tare am facut baie in luna martie. Amandoi. El s-a ales cu un pui de reumatism, iar eu m-am calit de nu am mai racit 10 ani.
Subterfugii
Niciodata nu aveam timp de ajuns pentru baie in Casin. Asa ni se parea. Asa ca o tuleam de la scoala direct pe Casin. De acolo, dupa baie, direct acasa. Aparea insa si o problema. Cum naiba sa iti minti parintii ca nu ai fost la baie, cind apa din chilotii uzi trece si prin pantaloni. Urma lasata era vizibila, iar noi spuneam ca avem pantaloni cu okelari. Asa s-a inventat stoarcerea chilotilor si a slipilor. Cum ne era rusine sa stam in curul gol, deh... mai treceau femei pe acolo... ne scoteam chilotii de pe noi intr-un stil ciudat rau. Cate un crac, pe sub pantaloni. La fel ii si puneam inapoi.
-Poti sa ii storci cat vrei, tot nu merge, ma anunta Grasu care avea in continuare pantalonii uzi. Bate-i de pietre. Ii tii de o margine si ii dai in gura la piatra aia sa o ia naiba.
A mers, numai ca o pereche de chiloti nu rezista decat la 3, maxim 4 batai de gen, si apoi erau zdrente. Si Frax oricum ma turna. Pentru ca boul de Grasu turna si el tot la Frax, inclusiv cat de tare ne distram noi fara fratii mai mari. Cred ca tot timpul Grasu a vrut sa umble in gasca cu ei, dar era respins la un moment dat. Si oricum nu ii putea bate, asa ca se intorcea la noi si ne impacam cu o batalie crunta.
Concursuri fel de fel
Ne manca oareunde, ca pe capre, asa ca faceam tot felul de pariuri nebune intre noi. La 9 ani saream de pe trambulinele de 5 metri ale strandului, pentru ca pusesem pariu cu Grasu pe 25 de lei. Nu i-am vazut niciodata. Dar de sarit am sarit, iar apoi a prins si el curaj si nu mai mergeam la inot, ci la sarit. La strand insa ne depistau fratii mai mari, asa ca am luat la rand toate podurile de peste Casin, Trotus si Oituz. Cind mergeam la pescuit saream de pe barajul de la Belci, dar acolo ne era teama ca e prea adanca apa. Ajunsesem sa pariem pe inaltimile de la care sarea balenoidul. Si pe figura pe care o facea in aer: randunica, echer, simpla, din fuga, cracanata, daca ia burta sa nu. Faza cu burta l-a si bagat in lipituri. A sarit cam de la 10 metri, voia sa sara in picioare, dar s-a aplecat in fata si i-a tras un muian de apa de a urlat zece minute. Sperila era cel mai cracanat la intrarea in apa, eu dadeam cu teasta de apa de ma durea, iar Polonic se tinea cu o mina de nas cand sarea, sa nu ii intre apa in nari. Semana cu o gagica, asa ca era de jale, evita sa mai sara numai ca sa nu radem de el.
Asa se face ca eram pe lac, la Belci, lasasem unditele in apa si ne-am apucat de baie. Saream unul dupa altul in apa maloasa de la mal, unde nu avea decat 50 de centimetri. Saream in lung, sa nu lovim fundul. Frax a sarit inalt si cind a iesit din apa avea pe crestet o movilita de mal. Radeam toti si el se uita nedumerit la noi. Nu stia de ce... nici macar nu simtise ca a intrat cu capul in mal. Cind a inceput sa ii curga un fir maroniu pe fata, s-a prins si el.
Serile
Seara de vara era ceva special mereu. Ne ascundeam de ai nostri si fumam. Grasu mai scornea cate o intamplare de la tara de ne stropseam de ras. Stateam in fund pe iarba, mestecam cate un fir, ne uitam la stele si povesteam. Jucam apoi lapte-gros cu golanasii, mergeam la baie pe Casin si ne luam de fetele care mai stateau seara pe afara. Urma apoi proba de foc. In fiecare vacanta aveam program special dupa 11 noaptea. Prima oara spargeam becul de la singurul stalp din incinta, la lumina caruia ne-ar fi vazut oricine. Luam apoi cate 3 sau 4 pietre babane si mergeam in curtea scolii. Ne asezam la distanta de zece metri de geamuri. O piatra nu ramanea netrimisa prin geamuri. Faceam totul tandari si o tuleam apoi, sa nu ne vada careva. Ne ascundeam pe unde puteam, suiam pe bloc, dar fiecare de pe alta scara si mergeam apoi acasa la culcare. Ne cautau parintii si fratii mai mari, dar degeaba. Asta e, dadeam vina pe caldura si ne traiam viata cat de tembel stiam.
miercuri, iulie 18, 2007
Ai dreaq moldoveni
Serios acuma.... am dat peste un ziar al lor si am ramas masca... au si umor negru
sâmbătă, iulie 14, 2007
Spritul si rosturile lui
* Scriu postul asta cu o mica durere de cap de la bauta de ieri si sub influenta unui comentariu lasat de Raluca pe blog. Fata asta m-a luat serios la mustruluiala pentru ca imi place gheata in paharul de sprit. Si mai e si sprit de vara, chestie care i se pare si mai nasoala. De ce e mai bun spritul asta pentru mine decat cel clasic. Pai hai sa o luam sistematic.
* Vinul indoit cu apa e o chestie transmisa, vezi Doamne, de primii colonisti greci care nu suportau taria vinurilor de Murfatlar in perioada antica. Asa ca au bagat apa. Mai incolo baietii veseli de prin Dacia au fript-o cu apa minerala, nu de alta dar curgea destula pe aici. Iar daca tot iti da gaze la stomac, macar sa o indulcesti cu un vin bun, alb, sec sau demisec.
* Personal sunt fan al vinului demisec, Murfatlar Premiat, cel cu porumbita pe eticheta, al apei minerale Dorna si al cuburilor de gheata facute la terasa de la InterMacedonia, din Piata Iancului. Cine ma stie, stie si unde vine asta. Nu ma dau la o parte nici din fata Rieslingului de Jidvei sau al Sauvignon-ului Blanc de la Beciul Domnesc.
* De ce nu sunt de acord cu Raluca, atunci cind ea spune ca gheata si apa minerala ii iau din tarie vinului? Pentru ca nu e asa. Daca vrei sa urmezi modelul englez de distractie, atunci faci o bauta contra-cronometru si care cade primul sub masa castiga. Imi plac insa cursele de anduranta, asa ca, stai tu calma Raluca, vinul isi gaseste singur drumul spre cap. Printre cuburi si bule. Mai devreme sau mai tarziu.
* Vinul nu iti da gaze ca berea, nu te umfla in burta, nu are atatea si atatea calorii. Iar daca vinul e fain, (adica nu e de ala de pastila) nici nu ai durerile alea de cap nebune de dimineata pe care o cantitate mai mare de bere ti le imprima. A, si de cind am renuntat la bere si la a mai minca paine, s-au dus 13 kile si mai trebuie o gaura sau doua la cureaua pantalonilor.
* Don`t worry Precious... Trust master.... :D
vineri, iulie 13, 2007
Un "Fuck you!" preistoric
-Ti-oi fute un sut in cur, sa vezi cum te duci de urgenta sa strangi chistoace, daca nu stai la coada, spuse Gogoshar catre Sperila si mezinul familiei Mihalcea se posta constiincios la coada din fata chioscului celebrei firme "la Fasole" din gara Adjud. Era o regula, Gogoshar si Frax luau gogosile de la un chiosc din apropiere, iar noi, aia mici, cumparam tigarile Carpati de la chiosc. Sa fie de alea extralungi, ca Gogoshar nu voia sa aiba degetele galbene de la nicotina, el poza in copilul bun, iar Sperila... el saracul nu dadea doi bani pe imaginea personala. Am luat tigari, cate 2 pachete de persoana, Greasul 3, si ne-am instalat la bagaje sa asteptam trenul care ne ducea la balta de pe Siret. Gasca era stransa, rucsacii duduiau de mancare, Grasu era in verva cu toate bancurile lui tampite, iar show-ul era garantat daca Sperila si Gogoshar se certau. Frax statea mandru si drept linga bagaje, se uita in scarba la noi astia mici, de parca el era amiralul Nelson, iar noi niste bieti sclavi eliberati de la galere si luati in barca lui.
Pe balta
Primul care a prins un peste am fost eu in ziua aia. In secunda 2, linga pluta unditei mele se aflau cele de la unditele Grasului si ale lui Sperila.
-Si zi asa Oki, ce i-ai dat, rima rosie, mamaliga, paine, ce naiba ai pus in carlig?, ma ia Grasu, subtil ca o balena pe uscat.
-Cat ai adancimea ba, ca la mine nu trage deloc, se face remarcat si Sperila.
Mai scot unul de sub nasul lor. Aici a innebunit Sperila. Ma acuza ca am momeala speciala, stiut fiind ca Frax facea o mamaliga cu sofran si arome de sarea crapul pe mal dupa ea.
-Taci ba hapciupaliticule, nu vezi ca esti prost?, se baga Gogoshar. Cred ca ai si carligul gol, nu te mai oftica atata. Toti tac din gura, tu faci scandal. Taci si vezi-ti de pescuitul tau, nu mai face clontul mare, ca te arunc in apa.
-Arunci pe fiul mai mare al doamnei ma-ta, ii vine replica de la claia de par blond intitulata Scheletron. Iar ca sa ii treaca vremea mai repede si mai fain, se apuca Sperila de certuri cu Grasul. Iar cind e vorba de cearta intre astia 2, nu mai prinde nimeni peste linga ei. M-am dus 20 de metri mai departe, dar nu am putut pescui. Ma uitam la ei si radeam sa mor.
Fuck you preistoric
Pe vremea aia, in Romania, semnul de la sine inteles pentru felatie era cu degetul aratator scos din causul palmei. Nici naiba nu auzise de acel celebru deget ridicat din mijlocul pumnului. Grasu a fost probabil cel mai aproape sa inventeze gestul in gasca noastra.
-Ba butoi, da ba adancimea mai mica la pluta si ne distram la obleti, nu mai da pe fundul apei ca o sa prinzi fix coada crapului de foame, incepe Sperila show-ul.
-Scheletronul dracului, mai taci ba din gura, ca nu prindem nici un somn de 3 ore cu tine asa galagios. Ce dracu ai de nu poti sa taci? Am venit 60 de kilometri cu trenul, am mers 4 pe jos cu Bufnila ala mare alergand de parca seaca balta, nu mai pot. Gata, taci dracului, ca iti dau la bot. Si a urmat gestul clasic, neaosh, cu degetul din caus.
De acolo a plecat ditamai disputa. S-au calmat cu greu. Apoi a incercat Sperila sa se certe cu toata lumea. La mine nu a scos mai nimic, dar i-am promis sa ii sondez adancimea curului cu un sut bine plasat. Gogoshar i l-a aplicat, iar Frax era gata sa il arunce in apa. Grasul radea sa faca pe el.
-Vezi ba, daca esti bou. In loc sa pescuiesti, ca prindeai si tu ceva ca toata lumea, nu... faci scandal. Toti au prins, tu esti singurul care o freaca la rece. Uite asa o iei, la furci, spune Grasul si isi infige doua degete in nas. Arata ca naiba, ca o combinatie de porc cu maimutza, de a inceput si Sperila sa rada. Scheletronul a fost batut la cap pina am ajuns acasa, iar acolo s-a decis sa patenteze el gestul Grasului. I-a facut-o lui Polonic, caruia i s-a proptit in fata, a inceput sa sara in sus si in jos si si-a infipt degetele in nas. Eroare. Nu stiu de cand nu mai folosise Sperila batista, cert e ca si-a intins pe fata toti mucii. I-a trecut abia dupa un an cand era mandru tare sa ne arate degetul, asa vazuse el intr-un film, si rostea plin de el: "Fuc iu fraiere". Trecerea de la "u" la "a" a mai durat un an, pina a mai vazut un alt film la video.
Pe balta
Primul care a prins un peste am fost eu in ziua aia. In secunda 2, linga pluta unditei mele se aflau cele de la unditele Grasului si ale lui Sperila.
-Si zi asa Oki, ce i-ai dat, rima rosie, mamaliga, paine, ce naiba ai pus in carlig?, ma ia Grasu, subtil ca o balena pe uscat.
-Cat ai adancimea ba, ca la mine nu trage deloc, se face remarcat si Sperila.
Mai scot unul de sub nasul lor. Aici a innebunit Sperila. Ma acuza ca am momeala speciala, stiut fiind ca Frax facea o mamaliga cu sofran si arome de sarea crapul pe mal dupa ea.
-Taci ba hapciupaliticule, nu vezi ca esti prost?, se baga Gogoshar. Cred ca ai si carligul gol, nu te mai oftica atata. Toti tac din gura, tu faci scandal. Taci si vezi-ti de pescuitul tau, nu mai face clontul mare, ca te arunc in apa.
-Arunci pe fiul mai mare al doamnei ma-ta, ii vine replica de la claia de par blond intitulata Scheletron. Iar ca sa ii treaca vremea mai repede si mai fain, se apuca Sperila de certuri cu Grasul. Iar cind e vorba de cearta intre astia 2, nu mai prinde nimeni peste linga ei. M-am dus 20 de metri mai departe, dar nu am putut pescui. Ma uitam la ei si radeam sa mor.
Fuck you preistoric
Pe vremea aia, in Romania, semnul de la sine inteles pentru felatie era cu degetul aratator scos din causul palmei. Nici naiba nu auzise de acel celebru deget ridicat din mijlocul pumnului. Grasu a fost probabil cel mai aproape sa inventeze gestul in gasca noastra.
-Ba butoi, da ba adancimea mai mica la pluta si ne distram la obleti, nu mai da pe fundul apei ca o sa prinzi fix coada crapului de foame, incepe Sperila show-ul.
-Scheletronul dracului, mai taci ba din gura, ca nu prindem nici un somn de 3 ore cu tine asa galagios. Ce dracu ai de nu poti sa taci? Am venit 60 de kilometri cu trenul, am mers 4 pe jos cu Bufnila ala mare alergand de parca seaca balta, nu mai pot. Gata, taci dracului, ca iti dau la bot. Si a urmat gestul clasic, neaosh, cu degetul din caus.
De acolo a plecat ditamai disputa. S-au calmat cu greu. Apoi a incercat Sperila sa se certe cu toata lumea. La mine nu a scos mai nimic, dar i-am promis sa ii sondez adancimea curului cu un sut bine plasat. Gogoshar i l-a aplicat, iar Frax era gata sa il arunce in apa. Grasul radea sa faca pe el.
-Vezi ba, daca esti bou. In loc sa pescuiesti, ca prindeai si tu ceva ca toata lumea, nu... faci scandal. Toti au prins, tu esti singurul care o freaca la rece. Uite asa o iei, la furci, spune Grasul si isi infige doua degete in nas. Arata ca naiba, ca o combinatie de porc cu maimutza, de a inceput si Sperila sa rada. Scheletronul a fost batut la cap pina am ajuns acasa, iar acolo s-a decis sa patenteze el gestul Grasului. I-a facut-o lui Polonic, caruia i s-a proptit in fata, a inceput sa sara in sus si in jos si si-a infipt degetele in nas. Eroare. Nu stiu de cand nu mai folosise Sperila batista, cert e ca si-a intins pe fata toti mucii. I-a trecut abia dupa un an cand era mandru tare sa ne arate degetul, asa vazuse el intr-un film, si rostea plin de el: "Fuc iu fraiere". Trecerea de la "u" la "a" a mai durat un an, pina a mai vazut un alt film la video.
joi, iulie 12, 2007
Ruuuunnnn Bufixxxxx!!!
Baietii babei Vrancioaia
Idila mea cu handbalul a avut momentele ei. De la foarte proaste la foarte bune. In clasa a cincea ma afirmasem ca tanara stea in devenire, visand sa ajung ca Romica Bontas sau Dumitru Berbece. Golaneala si performanta nu fac ele casa foarte buna, asa ca prin clasa a saptea eram ditamai rezerva de lux la echipa, dar pentru postul de inter. Reprofilat apoi ca pivot si nici naiba nu m-a mai scos din echipa. Titular, marcator de baza, imi umflam pieptul cat un pepene cand aparea ziarul local iar la rubrica de sport, pe coloana de handbal juniori imi gaseam numele printre cei mai buni de pe teren. Ce sa mai, era o fericire. La liceu, alte fite, alte fumuri, alte gagici si acelasi orgoliu. Toate bune pina la deplasarea de la Focsani, unde ne propusesem sa bem tot vinul de la festivalul de resort care avea loc in inima Vrancei. Nu am reusit, dar am reusit sa fiu dat afara din echipa, cu surle, trambite si palme peste ochi.
Mamaaaaa, ce gagici...
Asa sunau toate replicile pe care le scoteam 4 colegi de la Onesti si toata echipa de handbal de la Piatra Neamt. Ii batusem in prima zi, dar eram amici la catarama. Faceam schimb de tigari, jucam poker in camerele lor de hotel, doar stateam toti la Hotel Unirea din Focsani. Iesisem in ultima seara impreuna la discoteca, sa agatam ceva. Canci. Nu se uita nici naiba la noi. Doar un politist care patrula pe afara ne-a spus sa stam cuminti, sa nu facem scandaluri. 16 galigani in treningurile de echipa nu miros a nimic bun linga o discoteca de manelari. Asta era, am plecat la hotel, poate poate agatam si noi o gagica pe la receptie. Era 12 noaptea, asa ca ne-am instalat bine mersi la o bere in hol, cu tigarile aprinse, exact cum fac acum fotbalistii mari. Deh, eram sportivi de performanta.
-Dar de ce stati in hol, nu mergeti la restaurant, vedeti si voi o gagica faina, ca is basarabencele la strip-tease in seara asta..., ne vinde pontul un receptioner.
Brusc, toti ne ingramadeam sa intram prin usa mult prea mica pentru puhoiul de handbalisti. Un rusnac cu fata de intoxicat cu plumb ne trimite inapoi sub pretextul ca "stiu io ci voi nu suntiti majori, suntiti juniori di ceia mici, fara 18 ani". Ofticati, ne reluam pozitiile de la masa din hol, pina cind o Svetlana, cu cracii pina in gat ca iese de acolo.
Vrajeala moldoveneasca
-Domnisoara, sunteti amabila sa veniti putin, o ia pe Dragos pe partea politicoasa. Canci raspuns. Relu, baiatul profului de la Piatra Neamt, ii explica usurel ca vesnicia s-a nascut dub Pietricica.
-Sarut minusitele fata frumoasa. Hai cu noi la masa, spune malacul asezat acum in drumul ei, si nu o sa iti para rau. Decat sa te pipaie toti bosorogii, mai bine stai cu niste baieti tineri. Canci raspuns. Zuza nu putea trece, restul echipei nemtene facuse zid in jurul ei, ia de te descurca cu nebunii.
-Iob tvoiu mati **&%%$ se aude din mijlocul razasilor si ma bufneste rasul. Farfuza ori nu stia o iota de romana, ori facea pe rusoaica. Toata tarasenia s-a terminat cu rachetul de la usa spargand zidul de handbalisti si cu Relu zambind triumfator. Ii bagase mina sub fusta cind incepuse sa urce scarile trasa de mina de malacul chelbos.
Ne-am pus picioarele pe masuta din hol, am mai luat cate o bere, DAB, nu pot sa o uit si dupa vreo cateva ore ne gandeam sa plecam prin camere. Era 2 ceasul, meciul nostru era la 10, al nemtenilor la 11. Gata, haideti in camere, stingerea.
Palme pentru tot cartierul
Eu, Lorand, Dragos si Onel aveam camerele la etajul 6. Profii stateau la 3. Nemtenii la 2. Nu am bagat de seama ca liftul chemat de noi oprise intai la 3. Si se deschid usile si cum ma uitam in jos am vazut o pereche de adidasi cunoscuti. Pantalonii pareau si ei de acolo, bluza patata de sos era clar de la Onesti, era tricoul nostru de joc si avea numarul 23 pe el. Mai mult, capul profului Dobre la iesirea din guler. Fuck. Run Bufix. Canci, ca o ditamai lopata de mina a poposit in chica mea si ma gandeam cum sa faca fara sa raman chel instant. Dracu a mai auzit de scalpare manuala, la rece, fara toporisca apasa? Ne ia Gigi pe toti la receptie, isi cumpara tigari si face un mic interogatoriu. Ce cautam acolo? Muzica, ascultam muzica. De ce nu dormim? Aveam emotii pentru meci, ca e decisiv. De ce mama dracului mintim? ....tacere si capete in pamant.... Hai la profi in camera. Sandu si Marian Popescu numarau banii, sa achite hotelul si masa, iar Gigi Dobre fugea acum de la etajul 3 la 6 sa ii prinda pe nebunii astia care o tulisera in camere deja. As fi fugit si eu mai ceva ca Forrest Gump, doar ca as fi lasat in urma bunatate de freza si nu voiam. M-au palmuit profii atunci mai ceva ca in clasa a noua, cind ne-au prins ca spionam fetele la vestiare. M-au si dat afara de la echipa. Dragos era cel mai bun portar, Onel era cel mai inalt inter, iar Lorand era baiatul profei de handbal de la scoala generala nr 1, asa ca am fost singura victima. Baftos, nu?
The come back
Trecusera 5 luni de la incidentul cu pricina. De rusine ca nu mai sunt la echipa, nici macar nu le spusesem alor mei acasa. Plecam cu sacul plin de echipament pe afara seara, spunanad ca am antrenament. Tata, cred ca banuia ceva, dar nu a scos o vorba. Mama era mai pisaloaga, ca de ce nu mai am meciuri, ca de ce nu mergem in cantonament, ca nu a mai vazut echipamentul ala la spalat de cand hau si tot asa. La liceu, toti colegii de la handbal erau in clasa de sport, ne vedeam mereu la tigara in pauze. Pina cind mi-au spus, credeam ca e banc, ca vrea profu Sandu Popescu sa ma intorc la antrenamente. Nu am crezut si nu m-am dus. A doua zi ieseam din liceu cu sacul pe umar si in fata mea era un ditamai Opel argintiu... masina profului. Care prof statea pe capota, cu mainile la pipet si o tigara atarnata in coltul gurii.
-Bufnila, hai incoa.... Cate tigari ai fumat azi?
-5 dom` profesor!
-Macar esti cinstit. Diseara la 5 avem antrenament. Sa nu te prind ca intarzii.
La 5 eram acolo. 20 de minute de incalzire si deja suflam ca foalele fierarului. NU mai puteam, trebuia sa ma reobisnuiesc cu efortul, iar tigarile si coniacul numa lasau. La primul plonjon am auzit vocea lui Sandu Popescu.
-Stooooppppp. Careva sa se duca in vestiar, aduceti mopul si stergeti balta aia de votca, de sub Bufnila.
Idila mea cu handbalul a avut momentele ei. De la foarte proaste la foarte bune. In clasa a cincea ma afirmasem ca tanara stea in devenire, visand sa ajung ca Romica Bontas sau Dumitru Berbece. Golaneala si performanta nu fac ele casa foarte buna, asa ca prin clasa a saptea eram ditamai rezerva de lux la echipa, dar pentru postul de inter. Reprofilat apoi ca pivot si nici naiba nu m-a mai scos din echipa. Titular, marcator de baza, imi umflam pieptul cat un pepene cand aparea ziarul local iar la rubrica de sport, pe coloana de handbal juniori imi gaseam numele printre cei mai buni de pe teren. Ce sa mai, era o fericire. La liceu, alte fite, alte fumuri, alte gagici si acelasi orgoliu. Toate bune pina la deplasarea de la Focsani, unde ne propusesem sa bem tot vinul de la festivalul de resort care avea loc in inima Vrancei. Nu am reusit, dar am reusit sa fiu dat afara din echipa, cu surle, trambite si palme peste ochi.
Mamaaaaa, ce gagici...
Asa sunau toate replicile pe care le scoteam 4 colegi de la Onesti si toata echipa de handbal de la Piatra Neamt. Ii batusem in prima zi, dar eram amici la catarama. Faceam schimb de tigari, jucam poker in camerele lor de hotel, doar stateam toti la Hotel Unirea din Focsani. Iesisem in ultima seara impreuna la discoteca, sa agatam ceva. Canci. Nu se uita nici naiba la noi. Doar un politist care patrula pe afara ne-a spus sa stam cuminti, sa nu facem scandaluri. 16 galigani in treningurile de echipa nu miros a nimic bun linga o discoteca de manelari. Asta era, am plecat la hotel, poate poate agatam si noi o gagica pe la receptie. Era 12 noaptea, asa ca ne-am instalat bine mersi la o bere in hol, cu tigarile aprinse, exact cum fac acum fotbalistii mari. Deh, eram sportivi de performanta.
-Dar de ce stati in hol, nu mergeti la restaurant, vedeti si voi o gagica faina, ca is basarabencele la strip-tease in seara asta..., ne vinde pontul un receptioner.
Brusc, toti ne ingramadeam sa intram prin usa mult prea mica pentru puhoiul de handbalisti. Un rusnac cu fata de intoxicat cu plumb ne trimite inapoi sub pretextul ca "stiu io ci voi nu suntiti majori, suntiti juniori di ceia mici, fara 18 ani". Ofticati, ne reluam pozitiile de la masa din hol, pina cind o Svetlana, cu cracii pina in gat ca iese de acolo.
Vrajeala moldoveneasca
-Domnisoara, sunteti amabila sa veniti putin, o ia pe Dragos pe partea politicoasa. Canci raspuns. Relu, baiatul profului de la Piatra Neamt, ii explica usurel ca vesnicia s-a nascut dub Pietricica.
-Sarut minusitele fata frumoasa. Hai cu noi la masa, spune malacul asezat acum in drumul ei, si nu o sa iti para rau. Decat sa te pipaie toti bosorogii, mai bine stai cu niste baieti tineri. Canci raspuns. Zuza nu putea trece, restul echipei nemtene facuse zid in jurul ei, ia de te descurca cu nebunii.
-Iob tvoiu mati **&%%$ se aude din mijlocul razasilor si ma bufneste rasul. Farfuza ori nu stia o iota de romana, ori facea pe rusoaica. Toata tarasenia s-a terminat cu rachetul de la usa spargand zidul de handbalisti si cu Relu zambind triumfator. Ii bagase mina sub fusta cind incepuse sa urce scarile trasa de mina de malacul chelbos.
Ne-am pus picioarele pe masuta din hol, am mai luat cate o bere, DAB, nu pot sa o uit si dupa vreo cateva ore ne gandeam sa plecam prin camere. Era 2 ceasul, meciul nostru era la 10, al nemtenilor la 11. Gata, haideti in camere, stingerea.
Palme pentru tot cartierul
Eu, Lorand, Dragos si Onel aveam camerele la etajul 6. Profii stateau la 3. Nemtenii la 2. Nu am bagat de seama ca liftul chemat de noi oprise intai la 3. Si se deschid usile si cum ma uitam in jos am vazut o pereche de adidasi cunoscuti. Pantalonii pareau si ei de acolo, bluza patata de sos era clar de la Onesti, era tricoul nostru de joc si avea numarul 23 pe el. Mai mult, capul profului Dobre la iesirea din guler. Fuck. Run Bufix. Canci, ca o ditamai lopata de mina a poposit in chica mea si ma gandeam cum sa faca fara sa raman chel instant. Dracu a mai auzit de scalpare manuala, la rece, fara toporisca apasa? Ne ia Gigi pe toti la receptie, isi cumpara tigari si face un mic interogatoriu. Ce cautam acolo? Muzica, ascultam muzica. De ce nu dormim? Aveam emotii pentru meci, ca e decisiv. De ce mama dracului mintim? ....tacere si capete in pamant.... Hai la profi in camera. Sandu si Marian Popescu numarau banii, sa achite hotelul si masa, iar Gigi Dobre fugea acum de la etajul 3 la 6 sa ii prinda pe nebunii astia care o tulisera in camere deja. As fi fugit si eu mai ceva ca Forrest Gump, doar ca as fi lasat in urma bunatate de freza si nu voiam. M-au palmuit profii atunci mai ceva ca in clasa a noua, cind ne-au prins ca spionam fetele la vestiare. M-au si dat afara de la echipa. Dragos era cel mai bun portar, Onel era cel mai inalt inter, iar Lorand era baiatul profei de handbal de la scoala generala nr 1, asa ca am fost singura victima. Baftos, nu?
The come back
Trecusera 5 luni de la incidentul cu pricina. De rusine ca nu mai sunt la echipa, nici macar nu le spusesem alor mei acasa. Plecam cu sacul plin de echipament pe afara seara, spunanad ca am antrenament. Tata, cred ca banuia ceva, dar nu a scos o vorba. Mama era mai pisaloaga, ca de ce nu mai am meciuri, ca de ce nu mergem in cantonament, ca nu a mai vazut echipamentul ala la spalat de cand hau si tot asa. La liceu, toti colegii de la handbal erau in clasa de sport, ne vedeam mereu la tigara in pauze. Pina cind mi-au spus, credeam ca e banc, ca vrea profu Sandu Popescu sa ma intorc la antrenamente. Nu am crezut si nu m-am dus. A doua zi ieseam din liceu cu sacul pe umar si in fata mea era un ditamai Opel argintiu... masina profului. Care prof statea pe capota, cu mainile la pipet si o tigara atarnata in coltul gurii.
-Bufnila, hai incoa.... Cate tigari ai fumat azi?
-5 dom` profesor!
-Macar esti cinstit. Diseara la 5 avem antrenament. Sa nu te prind ca intarzii.
La 5 eram acolo. 20 de minute de incalzire si deja suflam ca foalele fierarului. NU mai puteam, trebuia sa ma reobisnuiesc cu efortul, iar tigarile si coniacul numa lasau. La primul plonjon am auzit vocea lui Sandu Popescu.
-Stooooppppp. Careva sa se duca in vestiar, aduceti mopul si stergeti balta aia de votca, de sub Bufnila.
miercuri, iulie 11, 2007
Aiurea
Orice as fi avut de spus, de o saptamana incoace, nu mai merita spus. Orice as fi avut de gand sa scriu, s-a dus naibii. Nu mai pot si gata. Nu ca am intrat in pana de amintiri sau de intamplari faine, doar ca nu mai pot. Imi revin amicii, unul dupa altul, din concedii si stau sa ascult povesti de concediu. Mi-a vandut Melcul reteta de somn de la Sulina, noul loc de pescuit, mi-a povestit Belo despre pesterile din insulele grecesti din Corfu, de whisky-ul ieftin si bun, de soarele tare si maslinele coapte, de hotelieri destepti si chelneri isteti si amabili. Cum dracu sa ma mai gandesc la blog, la alte nebunii, cind eu nu visez decat concediu, care va veni si el dar dupa 20 august. Atunci imi iau Micro-Oaka si ma duc la Sulina, sa scap de stres si sa ma linistesc. Ma duc apoi la nunta in Ardeal, la Sibiu, si in final... acasaaaaaaaaaaaaa. Daca imi revine cheful de a povesti intre timp... mai trec pe aici, clar asta. Pina una alta, daca ai o poveste misto din concediu, te astept la un sprit, tot in apartamentul Titan. Dar si cind ma intorc eu din concediu.........
miercuri, iulie 04, 2007
Tot la pescuit
Hai sa incepem cu explicatiile. Prima poza e de la inceperea concursului, cind sperantele erau mari si mi se parea ca e peste in balta. In cea de-a doua constatasem deja ca balta are peste, dar ca ala nu trage, iar in cea de-a treia poza imi prezint racul prins. Bine ca nu se vede, ca asa chef aveam sa il omorrrrr.
duminică, iulie 01, 2007
Vice Mister Pescar
Explicatii foto: In prima ma gasiti undeva in stanga, cu okelarii pe nas, asteptand ciorba de vacuta, in a doua am sapca pe cap si fac inscrierile la concurs, iar in poza 3 e Melcul. Astepta sa inceapa concursul, la intonarea imnului.
Sunt frumos, da-ma dreaq. Asta e prima concluzie dupa ce am fost la Cupa Presei la Pescuit. A doua e ca a dat roade prima mea cura de slabire, din moment ce am ajuns al doilea in concursul de Mister Pescar, la egalitate cu Melcul. Iar a treia... rog proprietarul baltii de la Branesti sa isi mai hraneasca si racii, ca de pesti stiu sigur ca au fost hraniti bine, din moment ce 100 si ceva de pescari au prins doar 4 kile. No, hai sa va zic ce a iesit.
Dormi ba?
Suna ceasul la 4. Sar din pat cu gandul sa il trezesc in forta pe Melcul. Ramasese la calculator seara, sa mai joace nush ce prostie de video game, asa ca voiam sa il fac sa sara in sus. Dau sa trantesc usa de perete si sa urlu la el, dar canci... Melcul era tot cu ochii in monitor, cu acelasi joc.
-E 4 ba? Gata? Mergem... ma ia asta.
-Da. Hai la cafea.
Era facuta. Si cafeaua, si mamaliga, si bagajul. Totul era gata. Ia somoiogul de bete, baga vinul negru in termos, sa nu stie organizatorii ce fel de cafea avem acolo si tuleo la taxi. Chemam unul, luam altul, oprim sa mai luam tigari si apa si parcam in fata Primariei sectorului 2. Urcam in autocar si Melcul incepe sa se planga de gura mare a subsemnatului, care saluta pe toata lumea, fie ca ii stie sau nu, care glumeste din orice si nu ia in seama privirile otravite ale unora. Mi se rupea. Voiam sa ajung pe balta, eram fericit, chit ca taximetristul trantise portbagajul dupa plecarea noastra spunand raspicat "Bafta baieti si fir intins".
Balta
-Va rog sa formati un careu, sa aveti o tinuta decenta pentru ca vom intona imnul de stat, ne anunta de la microfon un mosulet cu ceva functie prin Primaria lui Ontanu. Primarul e linga el, mosuletul face exces de zel, dar stam si ascultam imnul. Uscheala apoi la inscriere. Trag numerele 49 si 50 pentru mine si siamezul Melcone, ne luam palarie, tricou, momeala, galetusa si hai la locurile de concurs. Aici, surpriza... Locul 49 era ok. Locul 50.... era cu galci, chiar in dreptul unui corocodus. Nu puteai lansa in larg de el, nu puteai pescui sub el... asta era al Melcului.
-Auzi ba... ia de te suie in varf, si da de acolo, din cuibul berzei, il consolez cat pot eu de bine.
-Mai taci ba lampa ba, ca o sa pescuim amandoi unul linga altul. Adica m-a inghesuit omul ceva de jale. Foc de arma la 7,00. Undita in apa la 7,00,01 minisecunde. Se dadea un tv celui ce prinde primul peste. La standul 67 s-a dus. Dupa vreo 10 minute. Si a urmat o zi de pus la rana. Nu a mea, a altuia.
Concurs
-Ba, esti nebun... uite ca trage, zic eu si ma reped la lanseta pe care o lasasem la mal, sa fie o a doua undita. Ridic lanseta, intep, recuperez si apare lighioana. Ditamai racul imi facea cu clestii din carlig. Era deasupra malului, cind unul din clesti, cel in care se infipsese acul, s-a decis sa cedeze. Cade racul, ii trag una de se duce fix inapoi in apa si ma apuc sa scot carligul din el. Intre timp, Dan are si el prima captura. 4 cm avea bazdagania aia de pestisor. L-a pastrat, poate ia premiu ptr cel mai mic peste. NU a fost sa fie, mai prinsese cineva un peste de 3 cm. Mai prind si eu un pestisor. Cam de 5 cm. Imi vine sa il zdrobesc, dar il arunc in apa, sa mai creasca si el. Atat. Atat am prins noi in 5 ore de pescuit. Colegul de linga mine a mai scos vreo 5 raci. Plus o cutie de bere strivita, o punga, o rola de scotch, o scoica mare cat China, o bucata de musama, una de tricou si alte chestii de pe fundul apei. Iar ceva mai incolo, un alt concurent a luat salau la undita, cu rama. Ne uitam ca prostii, nu ne venea sa credem. Cel mai mare peste a avut 1,1 kg, era un crapustean, si a fost eliberat. Nu cred ca au fost 4 kile de peste prins. Asta e... ne-am halit sandvisurile, ne-am baut cafeaua si vinurile, ne-am facut noi prieteni, am facut glume, am ras sa murim si tot asa.
Final apoteotic
Cea mai sexy pescarita, cel mai sexy pescar, mister si miss pescar, tot soiul de premii si nebunii, astea au fost la final. Comentarii rautacioase din public, dureri la basca si o foame de lup haituit de tarani cu furci. Masa. 3 beri fast, 2 sticle de Jidvei cu apa minerala, o ciorba de vacuta, 2 fripturi la gratar si 2 mici. Gata, imi revenisem din tot. M-a mai ofticat Melcone cu pozele lui, dar le pun eu si pe alea aici, pe blog. Maine. Ca azi la prima ora am ajuns la munca si vad ca imi ura lumea bafta la postul precedent. Iar frate-miu dormea de rupea si nu am putut sa ma plang la el. Nu se mai poate asa. Iar celor care mi-au urat bafta, le spun ca s-a adeverit.
Dormi ba?
Suna ceasul la 4. Sar din pat cu gandul sa il trezesc in forta pe Melcul. Ramasese la calculator seara, sa mai joace nush ce prostie de video game, asa ca voiam sa il fac sa sara in sus. Dau sa trantesc usa de perete si sa urlu la el, dar canci... Melcul era tot cu ochii in monitor, cu acelasi joc.
-E 4 ba? Gata? Mergem... ma ia asta.
-Da. Hai la cafea.
Era facuta. Si cafeaua, si mamaliga, si bagajul. Totul era gata. Ia somoiogul de bete, baga vinul negru in termos, sa nu stie organizatorii ce fel de cafea avem acolo si tuleo la taxi. Chemam unul, luam altul, oprim sa mai luam tigari si apa si parcam in fata Primariei sectorului 2. Urcam in autocar si Melcul incepe sa se planga de gura mare a subsemnatului, care saluta pe toata lumea, fie ca ii stie sau nu, care glumeste din orice si nu ia in seama privirile otravite ale unora. Mi se rupea. Voiam sa ajung pe balta, eram fericit, chit ca taximetristul trantise portbagajul dupa plecarea noastra spunand raspicat "Bafta baieti si fir intins".
Balta
-Va rog sa formati un careu, sa aveti o tinuta decenta pentru ca vom intona imnul de stat, ne anunta de la microfon un mosulet cu ceva functie prin Primaria lui Ontanu. Primarul e linga el, mosuletul face exces de zel, dar stam si ascultam imnul. Uscheala apoi la inscriere. Trag numerele 49 si 50 pentru mine si siamezul Melcone, ne luam palarie, tricou, momeala, galetusa si hai la locurile de concurs. Aici, surpriza... Locul 49 era ok. Locul 50.... era cu galci, chiar in dreptul unui corocodus. Nu puteai lansa in larg de el, nu puteai pescui sub el... asta era al Melcului.
-Auzi ba... ia de te suie in varf, si da de acolo, din cuibul berzei, il consolez cat pot eu de bine.
-Mai taci ba lampa ba, ca o sa pescuim amandoi unul linga altul. Adica m-a inghesuit omul ceva de jale. Foc de arma la 7,00. Undita in apa la 7,00,01 minisecunde. Se dadea un tv celui ce prinde primul peste. La standul 67 s-a dus. Dupa vreo 10 minute. Si a urmat o zi de pus la rana. Nu a mea, a altuia.
Concurs
-Ba, esti nebun... uite ca trage, zic eu si ma reped la lanseta pe care o lasasem la mal, sa fie o a doua undita. Ridic lanseta, intep, recuperez si apare lighioana. Ditamai racul imi facea cu clestii din carlig. Era deasupra malului, cind unul din clesti, cel in care se infipsese acul, s-a decis sa cedeze. Cade racul, ii trag una de se duce fix inapoi in apa si ma apuc sa scot carligul din el. Intre timp, Dan are si el prima captura. 4 cm avea bazdagania aia de pestisor. L-a pastrat, poate ia premiu ptr cel mai mic peste. NU a fost sa fie, mai prinsese cineva un peste de 3 cm. Mai prind si eu un pestisor. Cam de 5 cm. Imi vine sa il zdrobesc, dar il arunc in apa, sa mai creasca si el. Atat. Atat am prins noi in 5 ore de pescuit. Colegul de linga mine a mai scos vreo 5 raci. Plus o cutie de bere strivita, o punga, o rola de scotch, o scoica mare cat China, o bucata de musama, una de tricou si alte chestii de pe fundul apei. Iar ceva mai incolo, un alt concurent a luat salau la undita, cu rama. Ne uitam ca prostii, nu ne venea sa credem. Cel mai mare peste a avut 1,1 kg, era un crapustean, si a fost eliberat. Nu cred ca au fost 4 kile de peste prins. Asta e... ne-am halit sandvisurile, ne-am baut cafeaua si vinurile, ne-am facut noi prieteni, am facut glume, am ras sa murim si tot asa.
Final apoteotic
Cea mai sexy pescarita, cel mai sexy pescar, mister si miss pescar, tot soiul de premii si nebunii, astea au fost la final. Comentarii rautacioase din public, dureri la basca si o foame de lup haituit de tarani cu furci. Masa. 3 beri fast, 2 sticle de Jidvei cu apa minerala, o ciorba de vacuta, 2 fripturi la gratar si 2 mici. Gata, imi revenisem din tot. M-a mai ofticat Melcone cu pozele lui, dar le pun eu si pe alea aici, pe blog. Maine. Ca azi la prima ora am ajuns la munca si vad ca imi ura lumea bafta la postul precedent. Iar frate-miu dormea de rupea si nu am putut sa ma plang la el. Nu se mai poate asa. Iar celor care mi-au urat bafta, le spun ca s-a adeverit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)