In poza e strandul de la Onesti, iar fotografia e preluata de la www.onestionline.ro
Suport foarte bine canicula. Magaoaia de aer conditionat imi asigura 20 de grade Celsius. Nu a fost mereu asa. Cind eram pusti fugeam de caldura ... care si cum puteam. In principal la raul Casin, unde ne balaceam, chit ca nu ne lasau ai nostri. Parintii se temeau ca suntem doar in clasa a 5-a, dar sanchi... inotam de la 8 ani. Si ei nu stiau cat de bine, asa ca aveau griji. Beleaua e ca ma turna Frax mai mereu cind ma duceam la scaldat, mai ales ca aveam grija sa mai facem cate o boroboata in afara de asta. Eu si Grasu eram un fel de lideri ai gastii cind era vorba de strand, rau sau inot, sarituri in apa de la inaltime si alte asemenea. Ca sa vedem care din noi e mai tare am facut baie in luna martie. Amandoi. El s-a ales cu un pui de reumatism, iar eu m-am calit de nu am mai racit 10 ani.
Subterfugii
Niciodata nu aveam timp de ajuns pentru baie in Casin. Asa ni se parea. Asa ca o tuleam de la scoala direct pe Casin. De acolo, dupa baie, direct acasa. Aparea insa si o problema. Cum naiba sa iti minti parintii ca nu ai fost la baie, cind apa din chilotii uzi trece si prin pantaloni. Urma lasata era vizibila, iar noi spuneam ca avem pantaloni cu okelari. Asa s-a inventat stoarcerea chilotilor si a slipilor. Cum ne era rusine sa stam in curul gol, deh... mai treceau femei pe acolo... ne scoteam chilotii de pe noi intr-un stil ciudat rau. Cate un crac, pe sub pantaloni. La fel ii si puneam inapoi.
-Poti sa ii storci cat vrei, tot nu merge, ma anunta Grasu care avea in continuare pantalonii uzi. Bate-i de pietre. Ii tii de o margine si ii dai in gura la piatra aia sa o ia naiba.
A mers, numai ca o pereche de chiloti nu rezista decat la 3, maxim 4 batai de gen, si apoi erau zdrente. Si Frax oricum ma turna. Pentru ca boul de Grasu turna si el tot la Frax, inclusiv cat de tare ne distram noi fara fratii mai mari. Cred ca tot timpul Grasu a vrut sa umble in gasca cu ei, dar era respins la un moment dat. Si oricum nu ii putea bate, asa ca se intorcea la noi si ne impacam cu o batalie crunta.
Concursuri fel de fel
Ne manca oareunde, ca pe capre, asa ca faceam tot felul de pariuri nebune intre noi. La 9 ani saream de pe trambulinele de 5 metri ale strandului, pentru ca pusesem pariu cu Grasu pe 25 de lei. Nu i-am vazut niciodata. Dar de sarit am sarit, iar apoi a prins si el curaj si nu mai mergeam la inot, ci la sarit. La strand insa ne depistau fratii mai mari, asa ca am luat la rand toate podurile de peste Casin, Trotus si Oituz. Cind mergeam la pescuit saream de pe barajul de la Belci, dar acolo ne era teama ca e prea adanca apa. Ajunsesem sa pariem pe inaltimile de la care sarea balenoidul. Si pe figura pe care o facea in aer: randunica, echer, simpla, din fuga, cracanata, daca ia burta sa nu. Faza cu burta l-a si bagat in lipituri. A sarit cam de la 10 metri, voia sa sara in picioare, dar s-a aplecat in fata si i-a tras un muian de apa de a urlat zece minute. Sperila era cel mai cracanat la intrarea in apa, eu dadeam cu teasta de apa de ma durea, iar Polonic se tinea cu o mina de nas cand sarea, sa nu ii intre apa in nari. Semana cu o gagica, asa ca era de jale, evita sa mai sara numai ca sa nu radem de el.
Asa se face ca eram pe lac, la Belci, lasasem unditele in apa si ne-am apucat de baie. Saream unul dupa altul in apa maloasa de la mal, unde nu avea decat 50 de centimetri. Saream in lung, sa nu lovim fundul. Frax a sarit inalt si cind a iesit din apa avea pe crestet o movilita de mal. Radeam toti si el se uita nedumerit la noi. Nu stia de ce... nici macar nu simtise ca a intrat cu capul in mal. Cind a inceput sa ii curga un fir maroniu pe fata, s-a prins si el.
Serile
Seara de vara era ceva special mereu. Ne ascundeam de ai nostri si fumam. Grasu mai scornea cate o intamplare de la tara de ne stropseam de ras. Stateam in fund pe iarba, mestecam cate un fir, ne uitam la stele si povesteam. Jucam apoi lapte-gros cu golanasii, mergeam la baie pe Casin si ne luam de fetele care mai stateau seara pe afara. Urma apoi proba de foc. In fiecare vacanta aveam program special dupa 11 noaptea. Prima oara spargeam becul de la singurul stalp din incinta, la lumina caruia ne-ar fi vazut oricine. Luam apoi cate 3 sau 4 pietre babane si mergeam in curtea scolii. Ne asezam la distanta de zece metri de geamuri. O piatra nu ramanea netrimisa prin geamuri. Faceam totul tandari si o tuleam apoi, sa nu ne vada careva. Ne ascundeam pe unde puteam, suiam pe bloc, dar fiecare de pe alta scara si mergeam apoi acasa la culcare. Ne cautau parintii si fratii mai mari, dar degeaba. Asta e, dadeam vina pe caldura si ne traiam viata cat de tembel stiam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu