Aventuri la subsol

Pe ploaie

Nu exista moment mai urat decat ploaia in gasca noastra. Nu aveam chef de nimic. Adica am fi avut, dar nu puteam face nimic. Stateam ascunsi de apa ca sobolanii prin scarile blocului. Preferam sa stam pe scara la Polonic, acolo nu apareau ai nostri. Faceam un poker, un barbut pe amintiri sau seminte, scuipam cojile pe jos si fumam ca niste turci. Dupa 2 ore de ploaie aveam degetele galbene de la nicotina din Carpati. Si asa ne veneau ideile de a face cate o cazemata la subsolul blocului. Incapeam prin gurile de aerisire, chiar si Grasul intra. Luam la rand boxele, cautam tot felul de prostii prin gunoaiele aruncate, fugaream matele si sobolanii de pe tevile de caldura, jucam pur-pac cu tevile de cornete si organizam bunkerele noastre unde depozitam prada. Cum nu eram singurii care se duceau prin subsol ieseau adevarate batalii. Ni se dusese vestea in toata incinta ca suntem un soi de haiduci ai subteranelor.

Hotii de muraturi

Primele victime din subsolurile blocului erau gospodarii care isi tineau muraturile, cartofii, zacusca si gemurile prin boxe.

-Are Prisecaru de la scara 4 niste muraturi de mori, am mancat ieri 3 kile, se lauda Grasul, care cotrobaise toate boxele cu Sperila. Slabanogul incapea prin orice cotlon de unde ii scotea burtosului tot ce gasea de mancare, iar Suncimea Sa stergea orice urma a infractiunii devorand ce ise punea in fata. Avea insa concurenta la pustanii din celelalte gasti, care atacau si ei mancarea. Nu a durat mult pina s-a prins Grasul cum merge treaba.

-Ba, voi stati la gurile din fata, dati semnal daca intra aia in subsol. Eu stau in spate, cind ii vad, va anunt si mergem sa ii prindem. Lasam sa ia fraierii tot ce vor, apoi ii caftim, le luam haleul si il ducem la noi in boxa, ii punem sa faca si curat.

Hassan, Mariusica blondul, Bolea si Tzali ne cadeau mereu in capcana. Bateam la ei de nu stiau vecinii de unde se aud tipetele, apoi ii duceam sa ne amenajeze cazemata. Sperila supralicita mereu si tinea 2 ostatici in timp ce alti doi papagali erau trimisi sa stranga chistoace din sala statiei de autobuz unde nu ploua.

Vanatorii adancului

Nu stiu cum dracu se facea mereu ca Polonicul nu putea sta fara sa spuna ceva celor mai mari sau oricui statea sa il asculte. Au aflat si micutele bagaboante din incinta ce facem noi si pe unde si s-au oferit sa apara si ele. Imi fumam pipa cu Grasul cind s-a deschis usa boxei noastre si a aparut un morman de toale, de presuri furate de la usile oamenilor de pe scari si de sub ele se auzeau chicote de ras. Polonic si Sperila chemasera o Iepuroaica si cateva din amicele ei... sa ne "amenajeze casa". Erau 4 zuzitze fericite, ca vor avea grija de noi, "Vanatorii Adancului", cum ne pusese Polonic numele de scocioratori prin boxele de subsol. Voiau si ele sa invete sa fumeze, sa le bagam mina pe sub fuste si camasi, sa le tragem de mugurii de tzatze, asta dupa ce ele ne vor fi trimis sa vanam niscaiva alimente din boxele vecinilor. Nu stium cum naiba se face, dar Grasul trebuia sa ramana cu Anca Paduraru singur in boxa, in timp ce noi stateam afara si ne asteaptam randul sa intram cu farfuzele noastre, pe rand, in camera obscura. In timp ce eu eram cu mainile pe sub tricoul unei babardiutoare minore, Grasul facea ordine in viata gastii, dupa o discutie edificatoare cu lidera de gasca de fufe..

-Auziti ba, eu imi bag ceva in toata afacerea asta cu fetele, zice Monstrul iesind din boxa. Sa iti iei proastele astea si sa te duci dracului ba Sperila. Si tu Polonicule, daca te mai prind ca dai cu ciocul la careva de cazemata si ascunzatoare, te bat de caci imprastiat tot anul. De cand le dam noi astora si tigari si mancare si tot si nici nu vor sa se babardeasca de-a binelea, ca doar prin haine. Auzi ba, am furat si papusa de la mama pentru aia si tot nimic. Ma cac in vrajeala asta. Hai ca a stat ploaia, iesim.

O zi mai tarziu boxa noastra era devastata. Romica, Gogoshar si Frax aveau bunul obicei sa dea cate o raita pe acolo si sa strice tot sau sa ia tigarile sutite de noi si ascunse in boxa. Nasol. Dar nu ne-am lasat, am continuat cu cazemate la subsol, pe terenul de la pompieri si pe Perchiu. Unde iar am avut parte de scandal cu fetele. Povestim altadata

Pe bloc

Legende si antene
Pe vremea lui Ceausescu nu stiam ce sunt alea programe de tv. Stiam ca exista TVR 1, ca ar fi si un TVR 2, dar pe ala il prind doar bucurestenii, nu si noi. Umblau tot felul de legende, ca pe 2 se dadeau desene animate mai multe, filme cu cafteala si tot asa. Toate ca toate, pina cind a aparut Polonic sa ne spuna ca el a prins TVR 2 intr-o zi, cu o antena de camera, la bunica-su acasa. Si ne-a facut capul mare ca sunt o gasca de desene Disney si mai ca nu l-am batut de ciuda.
-Hai sa mergem toti 3 cu tine odata, face Sperila prima incercare de a vedea vreo coada de Chip si Dale in afara celor de la Gala Desenului Animat. Cind era micro-emisiunea asta la tv, era de ajuns sa apara un parinte pe geam si sa strige dupa odrasla "Deseeeneeeeee", ca se goleau toate locurile de joaca si ne imbranceam suind treptele cate 3 odata. Daca stateai la etajul 4, ca Sperila, si pierdeai startul, riscai sa pierzi si emisiunea, asa de scurta era.
Revenind la Polonic, s-a fofilat asta cat a putut de mult sa nu ne duca acolo, de ne crapau creierii de ciuda. Pina ne-am lamurit cum sta treaba cu antena care de fapt nu exista si cu dorinta lui de a ne face ciudosi. Normal ca si-a furat-o. In rate, de la mine si de la Grasul, mai putin de la Sperila. Asta chiar credea ca se prinde TVR 2 si ca Polonic il va duce cindva sa vada desene animate.

La rusi
Toata lumea a inceput apoi sa inalte ditamai antenele pe blocuri. Avantajul era ca reuseai sa prinzi un post tv al Moscovei unde se mai ratacea cateodata un film mai bun decat vechiturile noastre de la telecinemateca. Dezavantajul era ca nu pricepeai absolut o iota din ce spuneau aia. Ne uitam de jos la antenele care ajungeau sa aiba si 10 metri inaltime si 50 de elementi si nu ne venea sa credem. O duceam bine atunci. Ajutam orice vecin sa isi inalte antena, i-o ancoram bine de tot pe bloc, ne faceam si cu bani pe treaba asta. Normal ca la 2 saptamani i se intampla omului sa ii cada antena, doar mai venea cate o rafala de vant, iar Sperila era primul la facut bani. A durat cam un an sa aflam ca asta umbla cu patentul in mina pe bloc la fiecare furtuna, taia ancorajele si apoi ajuta vecinul, sa mai scoata niste techini. Dar si varianta asta a cazut, cind au aparut sutinele. Mai mici, cu forme ciudate, ca de titofixuri, stateau bine de tot infipte pe bloc. Nu te credea nimeni ca ti-a luat vantul antena sutien. Plus ca la asta prindeam prost Moscova, dar foarte bine Chisinaul. Stiam pe de rost acum povestile de la Noapte Buna Copii si ne bucuram de nebuni cind prindeam un desen animat cu "Niet Zaitz, pagadi!"

Cablu tv
Sperila a fost primul pirat al televiziunii prin cablu, Grasul al doilea, iar Polonic si cu mine si acum ne certam pentru locul 3. L-am vazut pe nenorocitul slabanog si blond cum isi taia de zor tevile care sustineau antena. Vazusem de jos misare pe bloc si credeam ca sigur babardeste vreo iepuroaica, asa ca m-am infiintat cu Grasul pe bloc. Pe naiba, asta dadea la bonfaier grav de tot si ne-a pus si pe noi sa il ajutam. A facut antena inalta de 30 de centimetri doar, a fixat-o linga cablaraia firmei de tv si apoi a facut probele in casa. TVR brici si restul cu purici. Normal ca si noi am dus-o asa un an de zile, pina au ajuns aia pe bloc si brusc ni s-a dus dracului semnalul. Am urcat toti 4 sa vedem ce naiba e acolo. Un tiganoi mustacios ne ia la 11 metri...
-Ba copchii naibii, de ce furati ma semnal?
-Ce e ba nene, esti smecher? E semnalul tau, il ia Grasul tare de tot pe infractorul legal.
-Auzi bai nea... al cui e blocul asta ma, al doamnei ma-ta? intervine impaciuitor Sperila.
Tuciuriul salta ochii mari cind vede ca de mina mi se agata o bucata de teava de pe bloc. In spate apar si golanii mai batrani, urcand pe bloc unul dupa altul. Romica, Cristi, Marius, Gogoshar, toti se infiinteaza acolo. Am mai piratat asa cateva luni, dar nu mai avea farmec, ca se ieftinisera abonamentele si cablarea era gratuita.

La video

Cosmin
La noi in cartier, doar Bontas si Bobi aveau video, pe vremea impuscatului. Mostenisem pasiunea asta a filmelor straine pe video de la Frax, care ma luase prima oara la un tip, Barsan, in oras. Era 5 lei filmul, stateai cu 10 lei la 2 intr-o singura seara. Vazusem Casa Strigoilor si nush ce film cu James Bond. Normal ca o saptamana dupa toata faza asta ma uitam dupa usa sa vad daca nu e vreo papusa cu cutit, schelet cu drujba si alte tampenii. Si a venit ziua lui Cosmin Bontas, la care am avut parte de desene animate cu Bugs Bunny timp de doua ore, plus un Conan Barbarul de plangeam de fericire cu Polonic si Sperila. Cind venea Grasul cu noi, nu puteai vedea nimic in liniste, comenta balenoidul la orice. Tacea doar la filme cu cow-boy pe care ii venera. Sa nu vada filmele cu ninja si alti chinezi zburatori. Plangea insa la "Lantul amintirilor", "O floare si doi gradinari" si alte filme indiene. Se imbrancea cu toti tiganii din Onesti la casa de bilete si ne taraia dupa el sa vedem toate prostiile de filme de la Bollywood care faceau furori in Romania pe atunci. Cosmin Bontas ne recomanda tatalui sau sa ne lase la filme, dar plateam de fiecare data cind mergeam. Ne uitam la el cu o ciuda imensa, ca toti banii de tigari, dulciuri, mancare, absolut toti se duceau in buzunarele incapatoare. Ne alegeam insa cu doua sau trei ore de distractie maxima, iar Grasul si cu vanatai de la cei care nu ii suportau comentariile.

Bobi
Bobi devenise idolul nostru in viata. Avea video, nu era carpanos ca Bontas, ne chema mereu sa vedem cate un film, nu ne lua banii, ne dadea si cate ceva dulce, era prietenul nostru cel mai bun. Sperila il acaparase de-a dreptul si nu ne mai lasa sa ne bagam in seama cu el. Il cara peste tot dupa noi. Pe Perchiu, sa facem cazemate, la baie, desi Bobi nu stia sa inoate foarte bine, la gagici, desi asta era sfios ca o domnisoara. Nu stia sa faca Bobi ceva, facea Sperila in locul lui. Se lua Bobi de Polonic, il scapa Sperila de la bataie. Nici eu nu mai aveam vreun cuvant de spus, mai ales ca si Grasul se vanduse ieftin, pe cateva filme. Doua saptamani au trecut aproape fara sa mai iesim cu totii, erau catelusii lui Bobi. Pina cind coboram scarile si la etajul 1 ma opreste Bobita.
-Ovidiu, nu stii unde sunt Grasul si Sperila?, ma intreaba asta cu lacrimi in ochi...
-Nu stiu, ca nu am mai vorbit demult.
-Dar nici nu stii unde se duc ei dupa ce au bani multi?
-A, cauta-i la cinematografe si la cofetarie la Monument, ca se baga la profiteroale si la specialitati. Dupa aia sigur se mai pot duce la rotiseria aia de jos de la Gatul Taiat.

Concluzii
Abia a doua zi am aflat ce iesise si de ce nu ne-a mai chemat vreodata Bobi la video. Parintii lui tineau in casa o sticla de sampanie plina cu sute de lei. De alea vechi, albastre. Numai ca tembelii astia doi nu s-au multumit sa ia doar sticla, au mai bagat mina si prin cateva teancuri de bani din casa. In total, se furasera 2500 de lei, un salariu mediu pe vremea aia. Pe nebuni i-au agatat politistii din braserie de la Gatul Taiat, unde mancau peste prajit si beau bere Margineni la litru. Paguba a fost recuperata si au scapat de scoala de corectie, pentru ca se stiau parintii, ca buni vecini. Dar alte doua saptamani tot nu i-am vazut, ca erau pedepsiti. Si nici Bobi nu a mai ajuns sa iasa cu noi. De atunci am vazut filmele la video numai la popicarie, unde aduceau unii un ditamai televizorul, bagau casete de dimineata pina seara si unde nu puteai intra gratis. Ne-a salvat televiziunea prin cablu si primele metode de a pirata reteaua asta. Cu antena de pe bloc pusa la radacina manunchiului de cabluri.

Little big League

Meciuri
Nu ma refer aici la cafturile nostre, la disputele tembele pentru tigari si alte tampenii, ci la meciurile de fotbal. Ca de obicei, la pustani, prima oara faceam alegerile. Eu si Grasul ne imparteam amicii in doua echipe. Stiti procedura, luai o pietricica si o ascundeai la spate in pumn. Grasul se chinuia sa ghiceasca in care pumn, daca ghicea isi alegea el un coechipier, apoi eu, reluam ascunderea pietricelei si tot asa. Iti alegeai jucatorii de care credeai tu ca sunt cei mai buni si te chinuiai sa ramai vreun copilas papagal care trebuia ales sa fie echipele cu numar egal de oameni. Mereu ii luam fata Grasului la asa ceva, ca sa nu mai vorbim de sprinturi. Numai ca a juca impotriva Balenei si a lui Sperila era chinul dracului pentru mine si Polonic. Incepea meciul, Grasul se credea cel mai bun portar si acoperea tot, nu mai vedeai un colt liber. Cum prindea mingea, o lansa ca din tun cu mina direct la Sperila. La vremea aia se juca toata lumea in atac, toti in aparare, doar Sperila era pomanagiul gastii si dormea la poarta adversa sau tinea portarul de vorba.
-Da-o Grasuleeee, auzeam semnalul de alarma de la Skeletron si o luam la fuga inapoi. Polonicul se chircea tot in poarta si nu stia pe unde sa o apuce. Bafta noastra era ca suturile teribile ale lui Sperila nimereau mai degraba geamurile vecinilor decat cadrul portii.

Razbunarile
Sa te fereasca Dumnezeu sa incerci vreo smecherie cind joci cu astia 2 tembeli. A iesit odata Polonic din poarta si a ramas singur cu Grasul. I-a dat craci, la fenta, gol... si a iesit World War 3. L-a fugarit balena pe tot terenul. Radeam toti de ne tavaleam, mai putin Grasul, care transpira serios sa il ajunga din urma. Normal ca printre hohote, Polonic a uitat ca Ghionoaia venea dupa el. Am apucat sa vad cum ii agata Grasul un spitz in cur din voleu si instant i-au dat lacrimile in coltul okilor lui Polonic. Normal ca am ras si mai tare. Se dusese dracului tot meciul, de acum incepea ciomageala. Sperila era luat cu fulgi cu tot la orice minge, iar Grasul trebuia sa se ascunda de suturile care veneau tot mai tari.
-Ba, va sparg pe toti daca mai trageti, jucati frumos, cu mingi pe sus, visa Grasul, care era innebunit sa ne arate ca el stia sa plonjeze ca Duckadam. Gata, ajunge, batem 7 metri, ca e egal, decreteaza Godzilla portarilor.
Partea buna a fost ca nu s-a prins prea repede Grasul ca noi nu voiam sa dam gol, ci sa il pocnim cu mingea. Era prea tarziu cind s-a prins. Polonic ii infipsese o ghiulea in oute si suncile se rasfrangeau pe jos, tavalindu-se de durere. Doua zile nu a mai iesit Polonic la meciuri, stia ca l-ar fi omorat in bataie Grasul.

Geamurile
Sperila era specialistul nostru in transformari si lovituri de pedeapsa. La rugby, desi noi jucam fotbal. Avea la activ cele mai multe baloane trimise direct pe scoala de 3 etaje, pe terenul careia jucam mereu. Cind mergeam in curtea liceului energetic mingile lui se duceau direct prin ciresii amari, de unde tot el le dadea jos. Beleaua e ca pe terenul scolii gardul nu avea decat doi metri inaltime. De la gard la bloc mai erau vreo 5 metri, dar suturile poposeau deseori in geamuri. Cu mingile de 35 de lei, cum le spuneam, nu erau mari belele, ca nu spargeau geamul asa usor. Sa te tii belele cu mingea de piele, ca aia se ducea direct in sufragerie, dormitor, bucatarie si debara. Atunci se vedea cine are forma fizica si cine fuge in asa fel incat sa nu fie prins de privirea gospodarului disperat ca tre sa inlocuiasca geamuri. Cele mai mari belele veneau la concursul de minciuni, unde se prezenta doar Sperila, la usa omului cu geamul spart. Nimeni nu il intrecea.
-Buna ziua nenea, am venit ca sa ...urma un sughit scurt urmat de oftat si o prima lacrima.... am venit ca sa va cer mingea ca ma omoara tata acasa cu bataia.
Mingea nu era a lui, nu au avut ai nostri niciodata bani de minge de piele, dar daca nu i-o ducea copilului pagubit, ala ajungea la usa lui Sperila si o minge de piele era mai scumpa ca un geam pe vremea aia.
-Nene, ma omoara tata cu bataia, sa stiti. Nu eu am tras in geam la dumneavoastra, a fost un tigan din alta incinta care juca impotriva noastra...urmau alte 2 lacrimi si Sperila vedea ca se mai inmoaie pagubitul. In cam cinci minute aparea golanul cu mingea, radios ca un soare si o luam de la capat, avand grija ca echipa lui sa nu mai atace spre poarta care dadea la geamurile blocului.

Comitetul

Din lipsa de ocupatie, sau din placerea de a scrie tot felul ne nebunii, mai scriu la un blog. Asadar, daca aveti chef de povesti si de altele, mai aruncati cate un ochi si pe http://www.comitetul.blogspot.com/ unde ma produc cu o gasca de prieteni. Baieti... de comitet.

Cichi Cian

Cind eram mai mici, asa ii spuneam, Cichi Cian, dracu stia sa spuna Jackie Chan. Dar lasa ca nici el nu stie sport. :) Vedeti reclama si va lamuriti de ce spun asta.