Azi e vineri.. o vinere de aia de nu se mai termina, de nu se vede soarele si nu se mai incheie programul de munca. Si am dat si peste Ederlezi Avela, piesa din Vremea Tiganilor. Vine Perhan de la furat din Italia, la femeie... si aia bortoasa. Auzi piesa de ascutit briciul...
Nu ca Ederlezi, varianta simpla, ar fi mai rea
P.S. Dupa ce am scris postarea asta am mai aflat cate ceva. Cantecul Ederlezi avela e cantec de plecat in armata, de aia e si asa de trist, cred. Cat despre Perhan, eroul din primul videoclip, fara sa stiu am bagat o faza. Muzica de uns funia cu sapunul... pai actorul din Vremea Tiganilor chiar s-a spanzurat la 30 si ceva de ani. Si nici nu avea studii de actorie, a fost ales din ochi de Kusturica.
P.S.1 Si la cererea lui Mumu am reactivat comentariile.
vineri, mai 29, 2009
joi, mai 28, 2009
Ma mut. Cu gagica
Pentru ca in viata exista un ciclu absolut normal: te nasti, te simti bine si te nenoroceste o femeie, apoi mori... am decis sa las natura sa isi urmeze cursul. Asadar din data de 1 iunie 2009 inceteaza studentia mea prelungita.
Ii las pe Olteanul si pe Melcul sa mai benchetuiasca si fara mine. Ma las de berile tarzii in fata televizorului cu baietii, de filmele pe dvd la care se ingramadeste Olt sa le vada cu mine, de impartitul baii cu inca 2 amici si... ma mut (APLAUZE) cu femeia (OFTAT TRIST SI DEZAMAGIT).
Adica ma fac si eu "baiet cuminte", ma uit la tv, dar cu femeia, beau o bere, dar cu musafirii care o sa imi calce pragul... si cu femeia, dorm linistit in fiecare seara... cu femeia, intru si eu in randul lumii, cum ar zice conservatorul Vasile Bufnila, care inca imi e bunic si acum, la adanci batraneti.
De acum, o sa ma invat sa nu mai impart la 3 totul, ci la doi. Nu o sa mai plec de nebun prin oras sau la baute cu baietii, pentru ca... merg cu femeia. Iar cand nu o sa am chef de curatenie, (ster praf, aspirat, ordine in dvduri si cd-uri) o sa ma boscorodeasca tot... femeia.
Cat despre bunicul Vasile, sa spunem ca Oaki e tot ce nu voia el de la femeia mea. "Ovidiule, ti-am gasit eu o fata buna ma, da bunaaaa. A lu Scanteie. E mare asa, cind mergi la padure sa aduci un copac pentru foc, ea tine de la radacina si tu de la varf".
A, iar ca femeia sa nu isi faca iluzii ca voi fi barbatul perfect, ma mut undeva aproape de fosta locuinta pe care o imparteam cu baietii. In caz de nostalgie, sar parleazul.
Si pentru ca tot m-am apucat sa ma mut, sper ca in curand sa ma mut si la casa mea. Indiferent unde va fi: Sibiu, Cluj, Braila, Onesti, Londra, Cannes, Melbourne.
Ii las pe Olteanul si pe Melcul sa mai benchetuiasca si fara mine. Ma las de berile tarzii in fata televizorului cu baietii, de filmele pe dvd la care se ingramadeste Olt sa le vada cu mine, de impartitul baii cu inca 2 amici si... ma mut (APLAUZE) cu femeia (OFTAT TRIST SI DEZAMAGIT).
Adica ma fac si eu "baiet cuminte", ma uit la tv, dar cu femeia, beau o bere, dar cu musafirii care o sa imi calce pragul... si cu femeia, dorm linistit in fiecare seara... cu femeia, intru si eu in randul lumii, cum ar zice conservatorul Vasile Bufnila, care inca imi e bunic si acum, la adanci batraneti.
De acum, o sa ma invat sa nu mai impart la 3 totul, ci la doi. Nu o sa mai plec de nebun prin oras sau la baute cu baietii, pentru ca... merg cu femeia. Iar cand nu o sa am chef de curatenie, (ster praf, aspirat, ordine in dvduri si cd-uri) o sa ma boscorodeasca tot... femeia.
Cat despre bunicul Vasile, sa spunem ca Oaki e tot ce nu voia el de la femeia mea. "Ovidiule, ti-am gasit eu o fata buna ma, da bunaaaa. A lu Scanteie. E mare asa, cind mergi la padure sa aduci un copac pentru foc, ea tine de la radacina si tu de la varf".
A, iar ca femeia sa nu isi faca iluzii ca voi fi barbatul perfect, ma mut undeva aproape de fosta locuinta pe care o imparteam cu baietii. In caz de nostalgie, sar parleazul.
Si pentru ca tot m-am apucat sa ma mut, sper ca in curand sa ma mut si la casa mea. Indiferent unde va fi: Sibiu, Cluj, Braila, Onesti, Londra, Cannes, Melbourne.
sâmbătă, mai 23, 2009
Oftica, ofticati, razbunari, tampenii
De cele mai multe ori nu puteai ramane calm in gasca noastra. Te scoteau din minti baietii. In diverse situatii iti venea sa iti iei campii si sa te duci de nebun pe coclauri. Nu numai eu eram aici victima, ci faceam cu randul.
Turbare
Cel mai nasol era pentru mine cand avea Frax chef de aventuri. Asta nu ma lua nici in ruptul capului. Ne santajam reciproc. "Te spun lu` mama ca fumezi. Dar si eu te spun ca fumezi". Asa ca nu avea niciun pic de chef sa se impiedice de mine cind facea cate o golaneala. Prostia cea mai mare era ca alde Grasul si Sperila erau ca niste catelusi, abia asteptau sa fie bagati in seama de cei mai mari. Frax radea de murea cu Stan si Bran ai gastii, asa ca ii cara dupa el. La film, pe Perchiu, la baie, la strand,
pe Red, dupa rame la ferma la Slobozia, la fotbal... iar eu ar fi trebuit sa raman de papagal in urma lor. Pe naiba. Ma tineam dupa ei ca scaiul de coada maidanezului.
-Mars ma acasa, ca te bat acuma... incepea Frax dialogul civilizat cu mine.
-Nu ma duc nicaieri, ce?
-Ba ... nu auzi ca te bat de nu stii ce e cu tine... si in loc de punct la fraza, imi trimitea o scatoalca. Faceam pasul inapoi, astia o zbugheau si eu dupa ei.
-Du-te ba Ovidiu acasa, ce ai? Lasa ca mergem noi dup-aia la baie, se baga si Grasul in seama. Asta se temea ca era mereu ultimul la fuga si il ajungeam imediat. Asa ca nu puteau fugi de mine. Frax si Sperila erau deja departe iar el trebuia sa mearga cu mine. Pina la urma apelam la parinti si tot trebuia sa ma ia Frax la peste a doua zi.
-Daca nu il iei si pe Ovidiu la pescuit, nu te duci nici tu, punea mama capat certurilor dintre mine si Frax.
-Vezi tu pe dracu... ai rame? N-ai? Ai undita? N-ai...ti-o arunc eu in apa. Ai carlige si nailoane? N-ai. Ce dracu sa cauti tu la peste?
-Lasa ca iau de la Grasul sau de la Gogosar (cei mai milosi din gasca) si tot dau la peste...
-Daca te prind la un pas distanta de mine, te arunc in Belci (lacul unde mergeam) si te tin acolo.
Vax-albina. I se facea mila si imi lega el carligele cind ma vedea cu janghinele alea de undite de la Gras.
Criza pe balta
Ne treceau repede supararile fratesti. De la primul scaldat in apa si primii carasei care trageau, uitam si de ce ne certasem. Dar incepeau alte belele. Grasul si Sperila puteau fi declarati oficial prostii satuluii. Sa te fereasca Dumnezeu sa te fi pus linga ei cand pescuiau. Urlau la tine ca le strici norocul, ca nu le mai trage pestele daca vii si tu, dar stiau sa vina sa iti ceara rame, tigari, un foc, un capat de nailon sau un carlig. Grasul era primul care turba. Avea niste undite demne de comuna primitiva, pe care le tuna cum stia el. In loc sa faca undita din cotor si sfichi, cu varful mai lung, el lua un ditamai parul, la varful caruia lega un varf de salcie de 20 de centimetri. Primul pestisor, nici macar cat palma, ii distrugea capodopera inginereasca. La a doua lansare, agata sigur o buturuga si incepea sa smuceasca. Lasa in cioata si carlig si plumbi si pluta si nailon. Dadea de pamant cu tot arsenalul, facea undita bucati, insotind operatiunea cu niste racnete de se ascundeau pestii taman pe malul celalalt. Dupa ce fuma un chistoc pescuit de pe drum si tinut in borcanelul de mustar, pleca cu miloaga la Sperila. Rugamintile fierbinti erau acompaniate de un pumn bine tintit sub coaste si fuga cu undita amicului schilod. Apoi, sa te fereasca soarta sa ai bafta la peste. Prindeai un chitic...se uitau la tine cu interes. Il prindeai pe al doilea, aveai inca 2 undite linga tine. Pluta linga pluta. Carlig linga carlig. La capatul unditelor... zambind tamp si clipind des... blonzii Gras si Sperila. Te intrebau orice, numai daca le dai voie sa stea cu tine... NU.
-Auzi ma... dar voi ce mama dracu vreti aici. Uite ca Dragos prinde de rupe... ce cautati linga mine?
-Taci ma... vorbea soptit Grasul. Cum dracu sa ma duc linga Hazdrubal...ma arunca ala in apa si imi rupe si undita pe spate. L-a auzit Frax ca ii zice Hazdrubal (ura porecla asta) si i-a futut un sut in cur Grasului de a pescuit toata ziua la 100 de metri distanta de Bufnila cel Mare. Cand prindea cate un carasel amarat sau o reginuta, rasuna balta.
-Uite-l baaaaaaa! L-am luat cu rama rosie de Onesti, ca ea alta nu gasesti.
-Il sparg. gata. A urlat toata ziua si nu mai trage pestele. Atat auzeai de la Frax, apoi un suierat estompat si un ditamai bolovanul ateriza linga Gras, in apa.
-Mai prinzi tu peste acolo, cind o zbura porcul.
Razbunarea lui Sperila
Gogosar punea botul la faze de astea, cind unul sau altul anunta o captura. Si chiar mergea linga Gras sa dea la peste. Daca era Mihalcea cel mare, musai sa apara si cel mic. Sperila se prezenta la raport cu intentii clare de a fi aruncat in apa. Incurca unditele, il agata pe Gogu, radea de el ca nu stie sa ii desfaca mai repede nailonul, isi lua apoi cateva bucati in freza si aparea linga Frax. Incepea cu promisiuni ca ii aresteaza doar chistoace cu filtru daca ii da si lui un pestisor. Apoi se plasa strategic, la 20 de pasi de Gogosar si Gras, scotea de 23-30 de ori acelasi peste din apa, aia credeau ca tot timpul e alt peste, si statea cu mina pe bolovan.
-Ati vazut ca trage aici. Daca veniti linga mine dau cu bolovanul dupa voi, fraierilor. Va sparg capul, sa moara Bibi. Treceau cam 10 minute si Grasul era primul care venea, in ciuda amenintarilor. Sperila se facea spre el cu piatra, ameninta, injura, il scuipa, dadea cu piatra in apa si pina la urma il accepta. Cand venea si Gogosar, se convingea de teapa luata si isi alerga fratele pe toata balta. Cu undita confiscata, fara rame sau momeala, Sperila venea prin furis din boscheti si sarea in apa, fix in locul unde pescuia Gogosar. Sa te tii atunci urlete. Se termina totul cu o baie facuta de toti, apoi pranz comun. Vorba vine comun, ca parca era concurs: cine a adus mai multa mancare pentru Grasul care infuleca tot ce vedea in fata ochilor.
Polonic, eternul si fascinantul vinovat
Nu conta ce se intampla, orice mic lucru facut in comun ne dezbina. Se stia clar ca primul care o fura e ala care e mai slab. Asa ca Luca era candidat la batalii. Jucam capra noua, ii dadeam o comanda pe care nu o stia, iar Grasul se trezea in bot, pe iarba. Polonic o fura, pentru ca nu putea sa mai fuga, asa tare radea de Gras. Jucam Prinsea, il prindea mereu pe Grasul, ca se misca cel mai greu. Pachidermul suporta faza asta de 2 sau 3 ori, apoi ala era... cara dubace cu nemiluita pe spinarea vinovatului. Mai accepta el sa fie umilit de mine sau de Sperila, dar la Polonic era deja alta treaba. Jucam fotbal si timp de 30 de minute se chinuia Grasul sa dea un sut ca lumea pe poarta. Cind il sfarsit nimerea poarta, il nimerea si pe Luca. Deh, omul era portar. Sa te tii atunci altare, inaltari, biserici si acatiste la gura ghinionistului.
-Daca nu o lasi pe urmatoarea te prind la baie fraiere si te inec. (Amenintarea era cat se poate de reala. Grasul inota foarte bine, doar eu il intreceam. Sperila, cat era el de fusiform si-o lua de nu se vedea in apa). Cum Polonic nu era dispus sa lase vreun gol. L-ar fi omorat cu bataia coechipierii mai mari. Asa ca se transa totul la strand.
Incepeam prin a juca prinsea (leapsa), dar nu puteai sa o dai mai departe decat daca il atingeai pe cap. Dupa o juma de ora de chinuri, Luca mai ca voia sa iasa din apa. Ne lasam prinsi, sa nu ramanem numai 3 oameni. Cand sa iesim, la scara strandului, Grasul ne ceda prioritatea, ca niciodata. Isi lasa capul pe spate in bazin, sa isi dea parul lipit de teasta, pe spate. Am trecut, eu, Sperila, dar la Polonic nu a mai rabdat Grasul. I-a tras chilotii jos de pe el. Noroc ca asta a sarit repede inapoi in apa, altfel vedeau toate fetele ce mandrete de cocosel se afla in posesia lui Luca. Asa am descoperit si noi de ce e bine sa faci baie in slipi si de ce e cel mai bine sa ai snur la slip. Iar snurul sa fie legat bine. Oricum, Grasul era extrem de fericit acum. Inota pe linga marginea bazinului, in bras si tipa la Luca.
-Baaa, Polonic, ia vezi daca am mamaliga intre dinti, si se arcuia, intra cu capul in apa, sa i se vada curul alb, de pe care in prealabil trasese husa de tanc numita chilot. In timp ce noi ne stricam de ras pe Gras l-au dat afara oamenii de paza. Nu era o priveliste tocmai placuta curul lui.
SA NU UIT, POZELE SUNT DE AICI, DE PE SITE DE LA AMICUL CLAUDIU STEFANESCU - WWW.ONESTIONLINE.RO
Turbare
Cel mai nasol era pentru mine cand avea Frax chef de aventuri. Asta nu ma lua nici in ruptul capului. Ne santajam reciproc. "Te spun lu` mama ca fumezi. Dar si eu te spun ca fumezi". Asa ca nu avea niciun pic de chef sa se impiedice de mine cind facea cate o golaneala. Prostia cea mai mare era ca alde Grasul si Sperila erau ca niste catelusi, abia asteptau sa fie bagati in seama de cei mai mari. Frax radea de murea cu Stan si Bran ai gastii, asa ca ii cara dupa el. La film, pe Perchiu, la baie, la strand,
pe Red, dupa rame la ferma la Slobozia, la fotbal... iar eu ar fi trebuit sa raman de papagal in urma lor. Pe naiba. Ma tineam dupa ei ca scaiul de coada maidanezului.-Mars ma acasa, ca te bat acuma... incepea Frax dialogul civilizat cu mine.
-Nu ma duc nicaieri, ce?
-Ba ... nu auzi ca te bat de nu stii ce e cu tine... si in loc de punct la fraza, imi trimitea o scatoalca. Faceam pasul inapoi, astia o zbugheau si eu dupa ei.
-Du-te ba Ovidiu acasa, ce ai? Lasa ca mergem noi dup-aia la baie, se baga si Grasul in seama. Asta se temea ca era mereu ultimul la fuga si il ajungeam imediat. Asa ca nu puteau fugi de mine. Frax si Sperila erau deja departe iar el trebuia sa mearga cu mine. Pina la urma apelam la parinti si tot trebuia sa ma ia Frax la peste a doua zi.
-Daca nu il iei si pe Ovidiu la pescuit, nu te duci nici tu, punea mama capat certurilor dintre mine si Frax.
-Vezi tu pe dracu... ai rame? N-ai? Ai undita? N-ai...ti-o arunc eu in apa. Ai carlige si nailoane? N-ai. Ce dracu sa cauti tu la peste?
-Lasa ca iau de la Grasul sau de la Gogosar (cei mai milosi din gasca) si tot dau la peste...
-Daca te prind la un pas distanta de mine, te arunc in Belci (lacul unde mergeam) si te tin acolo.
Vax-albina. I se facea mila si imi lega el carligele cind ma vedea cu janghinele alea de undite de la Gras.
Criza pe balta
Ne treceau repede supararile fratesti. De la primul scaldat in apa si primii carasei care trageau, uitam si de ce ne certasem. Dar incepeau alte belele. Grasul si Sperila puteau fi declarati oficial prostii satuluii. Sa te fereasca Dumnezeu sa te fi pus linga ei cand pescuiau. Urlau la tine ca le strici norocul, ca nu le mai trage pestele daca vii si tu, dar stiau sa vina sa iti ceara rame, tigari, un foc, un capat de nailon sau un carlig. Grasul era primul care turba. Avea niste undite demne de comuna primitiva, pe care le tuna cum stia el. In loc sa faca undita din cotor si sfichi, cu varful mai lung, el lua un ditamai parul, la varful caruia lega un varf de salcie de 20 de centimetri. Primul pestisor, nici macar cat palma, ii distrugea capodopera inginereasca. La a doua lansare, agata sigur o buturuga si incepea sa smuceasca. Lasa in cioata si carlig si plumbi si pluta si nailon. Dadea de pamant cu tot arsenalul, facea undita bucati, insotind operatiunea cu niste racnete de se ascundeau pestii taman pe malul celalalt. Dupa ce fuma un chistoc pescuit de pe drum si tinut in borcanelul de mustar, pleca cu miloaga la Sperila. Rugamintile fierbinti erau acompaniate de un pumn bine tintit sub coaste si fuga cu undita amicului schilod. Apoi, sa te fereasca soarta sa ai bafta la peste. Prindeai un chitic...se uitau la tine cu interes. Il prindeai pe al doilea, aveai inca 2 undite linga tine. Pluta linga pluta. Carlig linga carlig. La capatul unditelor... zambind tamp si clipind des... blonzii Gras si Sperila. Te intrebau orice, numai daca le dai voie sa stea cu tine... NU.
-Auzi ma... dar voi ce mama dracu vreti aici. Uite ca Dragos prinde de rupe... ce cautati linga mine?
-Taci ma... vorbea soptit Grasul. Cum dracu sa ma duc linga Hazdrubal...ma arunca ala in apa si imi rupe si undita pe spate. L-a auzit Frax ca ii zice Hazdrubal (ura porecla asta) si i-a futut un sut in cur Grasului de a pescuit toata ziua la 100 de metri distanta de Bufnila cel Mare. Cand prindea cate un carasel amarat sau o reginuta, rasuna balta.
-Uite-l baaaaaaa! L-am luat cu rama rosie de Onesti, ca ea alta nu gasesti.
-Il sparg. gata. A urlat toata ziua si nu mai trage pestele. Atat auzeai de la Frax, apoi un suierat estompat si un ditamai bolovanul ateriza linga Gras, in apa.
-Mai prinzi tu peste acolo, cind o zbura porcul.
Razbunarea lui Sperila
Gogosar punea botul la faze de astea, cind unul sau altul anunta o captura. Si chiar mergea linga Gras sa dea la peste. Daca era Mihalcea cel mare, musai sa apara si cel mic. Sperila se prezenta la raport cu intentii clare de a fi aruncat in apa. Incurca unditele, il agata pe Gogu, radea de el ca nu stie sa ii desfaca mai repede nailonul, isi lua apoi cateva bucati in freza si aparea linga Frax. Incepea cu promisiuni ca ii aresteaza doar chistoace cu filtru daca ii da si lui un pestisor. Apoi se plasa strategic, la 20 de pasi de Gogosar si Gras, scotea de 23-30 de ori acelasi peste din apa, aia credeau ca tot timpul e alt peste, si statea cu mina pe bolovan.
-Ati vazut ca trage aici. Daca veniti linga mine dau cu bolovanul dupa voi, fraierilor. Va sparg capul, sa moara Bibi. Treceau cam 10 minute si Grasul era primul care venea, in ciuda amenintarilor. Sperila se facea spre el cu piatra, ameninta, injura, il scuipa, dadea cu piatra in apa si pina la urma il accepta. Cand venea si Gogosar, se convingea de teapa luata si isi alerga fratele pe toata balta. Cu undita confiscata, fara rame sau momeala, Sperila venea prin furis din boscheti si sarea in apa, fix in locul unde pescuia Gogosar. Sa te tii atunci urlete. Se termina totul cu o baie facuta de toti, apoi pranz comun. Vorba vine comun, ca parca era concurs: cine a adus mai multa mancare pentru Grasul care infuleca tot ce vedea in fata ochilor.
Polonic, eternul si fascinantul vinovat
Nu conta ce se intampla, orice mic lucru facut in comun ne dezbina. Se stia clar ca primul care o fura e ala care e mai slab. Asa ca Luca era candidat la batalii. Jucam capra noua, ii dadeam o comanda pe care nu o stia, iar Grasul se trezea in bot, pe iarba. Polonic o fura, pentru ca nu putea sa mai fuga, asa tare radea de Gras. Jucam Prinsea, il prindea mereu pe Grasul, ca se misca cel mai greu. Pachidermul suporta faza asta de 2 sau 3 ori, apoi ala era... cara dubace cu nemiluita pe spinarea vinovatului. Mai accepta el sa fie umilit de mine sau de Sperila, dar la Polonic era deja alta treaba. Jucam fotbal si timp de 30 de minute se chinuia Grasul sa dea un sut ca lumea pe poarta. Cind il sfarsit nimerea poarta, il nimerea si pe Luca. Deh, omul era portar. Sa te tii atunci altare, inaltari, biserici si acatiste la gura ghinionistului.
-Daca nu o lasi pe urmatoarea te prind la baie fraiere si te inec. (Amenintarea era cat se poate de reala. Grasul inota foarte bine, doar eu il intreceam. Sperila, cat era el de fusiform si-o lua de nu se vedea in apa). Cum Polonic nu era dispus sa lase vreun gol. L-ar fi omorat cu bataia coechipierii mai mari. Asa ca se transa totul la strand.
Incepeam prin a juca prinsea (leapsa), dar nu puteai sa o dai mai departe decat daca il atingeai pe cap. Dupa o juma de ora de chinuri, Luca mai ca voia sa iasa din apa. Ne lasam prinsi, sa nu ramanem numai 3 oameni. Cand sa iesim, la scara strandului, Grasul ne ceda prioritatea, ca niciodata. Isi lasa capul pe spate in bazin, sa isi dea parul lipit de teasta, pe spate. Am trecut, eu, Sperila, dar la Polonic nu a mai rabdat Grasul. I-a tras chilotii jos de pe el. Noroc ca asta a sarit repede inapoi in apa, altfel vedeau toate fetele ce mandrete de cocosel se afla in posesia lui Luca. Asa am descoperit si noi de ce e bine sa faci baie in slipi si de ce e cel mai bine sa ai snur la slip. Iar snurul sa fie legat bine. Oricum, Grasul era extrem de fericit acum. Inota pe linga marginea bazinului, in bras si tipa la Luca.-Baaa, Polonic, ia vezi daca am mamaliga intre dinti, si se arcuia, intra cu capul in apa, sa i se vada curul alb, de pe care in prealabil trasese husa de tanc numita chilot. In timp ce noi ne stricam de ras pe Gras l-au dat afara oamenii de paza. Nu era o priveliste tocmai placuta curul lui.
SA NU UIT, POZELE SUNT DE AICI, DE PE SITE DE LA AMICUL CLAUDIU STEFANESCU - WWW.ONESTIONLINE.RO
luni, mai 18, 2009
SF-ul a murit
Sa ma trazneasca Sfantul Ilie, seriful fulgerelor crestine si Zeus, tata vechiului si mai ales anticului fulger daca nu sunt deja parte a unui film SF. Nu ma cac pe mine aiurea, dar am senzatia ciudata ca sunt actor intr-un Matrix combinat cu Terminator. Sa vezi de ce.
The Machine is taking over
De dimineata, ca lunea, ma duc sa ii platesc o rata la faculta gagicii. Oaki la munca, eu la banca. Pina ajung in Victoriei, pina dau de banca...povesti si vrajeli. O gasesc totusi.
-Vezi ca sigur e un nene acolo. Te invata el exact cum sa bagi bani in automat, ma asigura gagica. Buna treaba, gandesc, avem masini de uploadat bani, nu doar de downloadat. Eu cand ii vad pe amicii mei linga un ATM le spun ca fac vraji ca Harry Potter, scot bani din pereti. Iar de cand romanasii cloneaza carduri...scot tot salariul de pe card si il dau din mina. Nu am incredere in masinariile alea deloc. Ce sa ii faci...generatia veche, old school.
Gasesc masinaria. Dau sa ma apuc de niscaiva operatiuni...canci masinaria. Avea un ecran colorat frumos unde scria cu ros-albastru (lua-v-ar naiba de stelisti) ca nu merge. Intru in banca.
-Buna ziua... catre unul din cei 3 functionari decupati din filme cu multinationale.
Isi acopera tipul casca mica de telefon care dadea sa ii intre in cavitatea bucala si scuipa un salut politicos, de firma cu staif.
-Cum e domnule cu automatul asta... ca nu merge...fac pe taranul cu caciula in mina la boier. Ca si taranul...canci salvare.
-Mai e unul dupa colt, mergeti acolo daca asta nu functioneaza.
Dupa colt... alt automat, vechea problema. Nu merge. Revin la cei 3.
-Vreau sa platesc o rata de facultate...
-Doar la automat, ma ia o colega a colegului de ma lamurise bustean.
-Nu merge niciunul.
-Mai sunt in Bucuresti, incercati acolo...la Mihai Bravu, vizavi de Victor Babes.
-Dar nu e niciun om, la un ghiseu, sa incaseze niste bani?
-Nu. Sa aveti banii in hartii de 100 de lei, aparatul nu da rest, sa stiti cnp-ul si a cata rata este...
-Chiar nu puteti sa imi luati banii?
-Nu
-Am inteles...
-Cu placere, da demoazela replica...
-Nu v-am multumit! Am spus doar ca am inteles.
Filosofii cu burta goala
Ranjesc satisfacut si ies. Ma simteam ca pampulica ala din Terminator, de tre sa se bata cu masina. El cu numele de John Connor si cu bata amarata impotriva unor masinarii de trag fulgere pe cur si arunca bile de foc din ochi. Neo din Matrix ar fi fost bun acuma. Sau pustiulica ala din Heroes, de vb cu masinile si alea fac doar ce vrea el. Iar bancile si sefii lor...Cum ba frate...vrei sa imi iei banii, sa ii dai la curve, pe tigari, pe alcool, pe vacante, pe droguri, pe casa amantei, pe papuci de casa ptr cind iti vine soacra, pe jaluzele, pe always la nevasta, pe bijou-uri la amanta... dar nu pui mina pe bani, ii lasi masinii. Pai daca vrei sa imi ei banii, ia de ma priveste in ochi cind o faci. Iar aia 3...pareau sclavii masinii, nu se luptau cu ea...o serveau. Stransesem un milion de draci in mine, era ora 11...pierdeam clar filmul, ca voiam sa ajung si la Ingeri si Demoni. Sa mai astepte Tom Hanks, imi zic... si cobor la Victoriei. Bag niste mermeleli de alea de patiserie in mine si ma duc la Muncii, sa bag banul in masina dracului. Mai un sudoku...ajung repede cu metroul si ..alte aventuri.
Ultima picatura
In pas voios de pionier premiant ma indrept spre banca. Citi bank, de astia e vb. Facam calcule, hai ca poate ajung la Cinema Pro, ca la 12,15 e filmul. Vad de la distanta sigla. Tu-ti sigla ma-tii de banca. Stati-ar curentul la toate masinariile, sa nu mai poata nimeni sa incaseze banul de la noi...sa va vad fara salarii platite! Funtionari tampiti. Dau sa bag banul in fanta aia.... surprizaaaaa.
Acest aparat este momentan indisponibil. Va rugam reveniti!
Sa moara ma-ta de masina cu surubul din capatana aluia de v-a instalat. Lua-ti-as circuitele in surubelnita de aparat prost. Manca-te-ar rugina de cutie de tinichea, ma-ta era tractor si tac-tu masina de tuns iarba... dar intru in banca, sa il vad pe un lacheu al masinii cum zambea tamp de dupa masa...
-Nu merge, nu?
-Nu..nu merge, ii raspund. Ma gandesc ca e si asta un pui de mecanic, ca baga 2 deshte in aparat si o sa fie totul ok. Cacat, are alte solutii.
-Mai stati vreo juma de ora, ca isi revine sigur...
-Poftim?
-Mai stati o juma de ora, ca isi revine...
-Stati sa pricep... nu vreti sa imi luati banii personal, cu mina. Dar ma puneti sa astept de bou, afara, in caldura...cam cat o sa aiba chef aparatul sa stea asa... pina isi revine...?
-Da, stati ca isi revine in jumatate de ora...
-Unde mai aveti o sucursala?
-Aaaa...
-In zona Titan..aveti?
-Nu, daca vreti in Tei.
La faza asta deja eram turbat. Am vrut sa o bag pe aia, ca Puiu Calinescu in BD (Nici nu va salut! Buna ziua), dar am preferat sa dau cu termopanul de perete in drum spre statia de autobuz.
Filosofii cu burta plina
Aici...canci casierie...adica nexam bilet ptr 311. Mi-am adus aminte ca la Danutza mea la Braila au deja automate de bilete. Dar daca ramane si masina aia fara bilete... Si daca ma prinde controlorul fara bilet si imi fute o amenda de juma de milion... Pai sa nu iau cheia franceza si sa vin sa va fac masinile praf? Cum dracu masina face tot si la banca, in timp ce lache ala de om sta si ma anunta doar ca in juma de ora o sa isi revina masina. Pai nu trebuia sa fie invers faza asta? Ce vrajeala de film e Matrix, ce abureala e Terminator... traiesc deja intr-un sf. Asa ca mi-am anuntat gagica ca ii platesc taxa maine, m-am dus acasa, mi-am luat Olteanul casei in primire si ne-am dus la Auchan. Halit o mancare fada, fara gust la ceva restaurant romanesc din food court si apoi m-am calmat de tot la cinema. Doar noi doi, singuri la Star Trek. Nu mai era nici naiba...deci SF-ul e mort. Filmul...ft tare daca iti place actiunea, daca vrei efecte si alte alea... in rest... nexam sf. Au bagat si un final de ramai masca si se pisa pe creatorul serialului original. Mi se pare normal...Roddenberry e dus in spatiu sub forma de cenusa a cadavrului... iar bagabontii tre sa scoata bani. Si au dreptate...s-a dus SF-ul...nu mai exista. Realitatea a ajuns din urma scenariile. Cred ca ma injura var-miu Ovidiu Bufnila scriitorul, la faza asta...dar asa simt eu. Ca moare SF-ul. Ca s-a dus dracu. Partea faina pe care o astept eu...sa apara odata teleportarea aia, sa pot avea casa la Onesti sau Sibiu si sa lucrez la Bucuresti sau la New York.
The Machine is taking over
De dimineata, ca lunea, ma duc sa ii platesc o rata la faculta gagicii. Oaki la munca, eu la banca. Pina ajung in Victoriei, pina dau de banca...povesti si vrajeli. O gasesc totusi.
-Vezi ca sigur e un nene acolo. Te invata el exact cum sa bagi bani in automat, ma asigura gagica. Buna treaba, gandesc, avem masini de uploadat bani, nu doar de downloadat. Eu cand ii vad pe amicii mei linga un ATM le spun ca fac vraji ca Harry Potter, scot bani din pereti. Iar de cand romanasii cloneaza carduri...scot tot salariul de pe card si il dau din mina. Nu am incredere in masinariile alea deloc. Ce sa ii faci...generatia veche, old school.
Gasesc masinaria. Dau sa ma apuc de niscaiva operatiuni...canci masinaria. Avea un ecran colorat frumos unde scria cu ros-albastru (lua-v-ar naiba de stelisti) ca nu merge. Intru in banca.
-Buna ziua... catre unul din cei 3 functionari decupati din filme cu multinationale.
Isi acopera tipul casca mica de telefon care dadea sa ii intre in cavitatea bucala si scuipa un salut politicos, de firma cu staif.
-Cum e domnule cu automatul asta... ca nu merge...fac pe taranul cu caciula in mina la boier. Ca si taranul...canci salvare.
-Mai e unul dupa colt, mergeti acolo daca asta nu functioneaza.
Dupa colt... alt automat, vechea problema. Nu merge. Revin la cei 3.
-Vreau sa platesc o rata de facultate...
-Doar la automat, ma ia o colega a colegului de ma lamurise bustean.
-Nu merge niciunul.
-Mai sunt in Bucuresti, incercati acolo...la Mihai Bravu, vizavi de Victor Babes.
-Dar nu e niciun om, la un ghiseu, sa incaseze niste bani?
-Nu. Sa aveti banii in hartii de 100 de lei, aparatul nu da rest, sa stiti cnp-ul si a cata rata este...
-Chiar nu puteti sa imi luati banii?
-Nu
-Am inteles...
-Cu placere, da demoazela replica...
-Nu v-am multumit! Am spus doar ca am inteles.
Filosofii cu burta goala
Ranjesc satisfacut si ies. Ma simteam ca pampulica ala din Terminator, de tre sa se bata cu masina. El cu numele de John Connor si cu bata amarata impotriva unor masinarii de trag fulgere pe cur si arunca bile de foc din ochi. Neo din Matrix ar fi fost bun acuma. Sau pustiulica ala din Heroes, de vb cu masinile si alea fac doar ce vrea el. Iar bancile si sefii lor...Cum ba frate...vrei sa imi iei banii, sa ii dai la curve, pe tigari, pe alcool, pe vacante, pe droguri, pe casa amantei, pe papuci de casa ptr cind iti vine soacra, pe jaluzele, pe always la nevasta, pe bijou-uri la amanta... dar nu pui mina pe bani, ii lasi masinii. Pai daca vrei sa imi ei banii, ia de ma priveste in ochi cind o faci. Iar aia 3...pareau sclavii masinii, nu se luptau cu ea...o serveau. Stransesem un milion de draci in mine, era ora 11...pierdeam clar filmul, ca voiam sa ajung si la Ingeri si Demoni. Sa mai astepte Tom Hanks, imi zic... si cobor la Victoriei. Bag niste mermeleli de alea de patiserie in mine si ma duc la Muncii, sa bag banul in masina dracului. Mai un sudoku...ajung repede cu metroul si ..alte aventuri.
Ultima picatura
In pas voios de pionier premiant ma indrept spre banca. Citi bank, de astia e vb. Facam calcule, hai ca poate ajung la Cinema Pro, ca la 12,15 e filmul. Vad de la distanta sigla. Tu-ti sigla ma-tii de banca. Stati-ar curentul la toate masinariile, sa nu mai poata nimeni sa incaseze banul de la noi...sa va vad fara salarii platite! Funtionari tampiti. Dau sa bag banul in fanta aia.... surprizaaaaa.Acest aparat este momentan indisponibil. Va rugam reveniti!
Sa moara ma-ta de masina cu surubul din capatana aluia de v-a instalat. Lua-ti-as circuitele in surubelnita de aparat prost. Manca-te-ar rugina de cutie de tinichea, ma-ta era tractor si tac-tu masina de tuns iarba... dar intru in banca, sa il vad pe un lacheu al masinii cum zambea tamp de dupa masa...
-Nu merge, nu?
-Nu..nu merge, ii raspund. Ma gandesc ca e si asta un pui de mecanic, ca baga 2 deshte in aparat si o sa fie totul ok. Cacat, are alte solutii.
-Mai stati vreo juma de ora, ca isi revine sigur...
-Poftim?
-Mai stati o juma de ora, ca isi revine...
-Stati sa pricep... nu vreti sa imi luati banii personal, cu mina. Dar ma puneti sa astept de bou, afara, in caldura...cam cat o sa aiba chef aparatul sa stea asa... pina isi revine...?
-Da, stati ca isi revine in jumatate de ora...
-Unde mai aveti o sucursala?
-Aaaa...
-In zona Titan..aveti?
-Nu, daca vreti in Tei.
La faza asta deja eram turbat. Am vrut sa o bag pe aia, ca Puiu Calinescu in BD (Nici nu va salut! Buna ziua), dar am preferat sa dau cu termopanul de perete in drum spre statia de autobuz.
Filosofii cu burta plina
Aici...canci casierie...adica nexam bilet ptr 311. Mi-am adus aminte ca la Danutza mea la Braila au deja automate de bilete. Dar daca ramane si masina aia fara bilete... Si daca ma prinde controlorul fara bilet si imi fute o amenda de juma de milion... Pai sa nu iau cheia franceza si sa vin sa va fac masinile praf? Cum dracu masina face tot si la banca, in timp ce lache ala de om sta si ma anunta doar ca in juma de ora o sa isi revina masina. Pai nu trebuia sa fie invers faza asta? Ce vrajeala de film e Matrix, ce abureala e Terminator... traiesc deja intr-un sf. Asa ca mi-am anuntat gagica ca ii platesc taxa maine, m-am dus acasa, mi-am luat Olteanul casei in primire si ne-am dus la Auchan. Halit o mancare fada, fara gust la ceva restaurant romanesc din food court si apoi m-am calmat de tot la cinema. Doar noi doi, singuri la Star Trek. Nu mai era nici naiba...deci SF-ul e mort. Filmul...ft tare daca iti place actiunea, daca vrei efecte si alte alea... in rest... nexam sf. Au bagat si un final de ramai masca si se pisa pe creatorul serialului original. Mi se pare normal...Roddenberry e dus in spatiu sub forma de cenusa a cadavrului... iar bagabontii tre sa scoata bani. Si au dreptate...s-a dus SF-ul...nu mai exista. Realitatea a ajuns din urma scenariile. Cred ca ma injura var-miu Ovidiu Bufnila scriitorul, la faza asta...dar asa simt eu. Ca moare SF-ul. Ca s-a dus dracu. Partea faina pe care o astept eu...sa apara odata teleportarea aia, sa pot avea casa la Onesti sau Sibiu si sa lucrez la Bucuresti sau la New York.
miercuri, mai 13, 2009
Deochiuri si descantece si vraji
Cand eram noi mici, tot soiul de tampenii ne erau transmise de cei mai mari, iar daca nu aveai curea riscai sa ramai fara pantaloni pe tine. Asa de tare tremurai de frica. Dar bineinteles ca inventasem imediat remedii.
Daca treceam pe langa un caine mort, era culmea sa nu ne uitam. Grasul, cel putin, era avertizat de toti...
-Nu te uita Gras, ca e un caine mort in sant. (Imediat se ducea sa il vada)
-Boule... te-ai uitat...
-Si ce daca? Ptiu, parul tau sa putrezeasca si al meu sa creasca, baga repede Grasul descantecul pe care il stiam cu toti. Nici nu se putea altfel.
Chiar si eu am fost dus la o baba sa ma descante. Imi ieseau tot soiul de urcioare pe ochi. Da-i cu ceai de musetel, da-i cu kanamicina, de ma usturau si mai rau ochii, de toate.
-Fraiere, is numa 2 leacuri, ma anunta Grasul. Te duci acasa, iei o lingura de lemn, o incalzesti la foc, bine, bine... si o pui acolo. Se trage boala. Daca nu, cind te duci la wc, dai cu mina pe la cur si apoi pe la ochi, ca se spurca boala.
Am ajuns pe mina unei babete, vecina cu mamaia in Satu Catolic. Mi-a dat cu o secera prin fata ochilor in timp ce bolborosea una si alta. Ceva cu sa se duca boala si mai stiu eu ce. Aveam vreo 12 ani atunci, cred. Nu am mai avut niciodata urcioare.
Luca era cel mai bisericos dintre noi, asa ca ... normal, el se temea cel mai mult de pedeapsa divina. Nu aveai voie sa injuri de Dumnezeu, desi Grasul avea propriul Abecedar de injuraturi... Adica Altar, Biserica, Cruce... etc. Daca auzeam sau vedeam o cucuvea in jurul blocului, aia eram. Dispaream in casa ca banii romanilor la FNI. Nimic nu ramanea in urma noastra.
Sectantii. Astia erau una din marile spaime ale gastii. Nu stiam ce e unul, cum arata un sectant, dar stiam la povesti de groaza cu ei, de te durea capul. Ca trec prin fata casei de unde salta copiii, ii duc undeva si ii chinuie. Grasul chiar spunea ca il batuse pe unul.
-Stii ca mama lucreaza uneori pina tarziu la bar (o berarie din Piata Onesti) si ma duceam eu sa o iau, ca al batran era cam praf de matolit, lungit in casa. Seara, ora 10 sa fi fost... mergeam cu mama de mina si a venit un sectant...
-Da` de unde stiai ca e sectant...ma bag si eu in vorba...
-Taci ma, lasa-l sa zica, te bagi ca chilotii in cur, ma repede Sperila care asculta si cu ochii si cu urechile. Iar oratorul l-a rasplatit cu ditamai show-ul.
-Asa, cum ziceam, si vine ala frate si pune mina pe mine, din spate. Imediat, am inlemnit. Apoi mi-am adus aminte de Morote, schema de la judo. L-am prins de mina si l-am dat peste cap. A cazut, s-a auzit un trosc asa...cred ca i-am rupt mina sau i-am spart capul, ca m-a stropit parca niste sange. Mama plangea, am luat-o de mina si am fugit cu ea pina acasa.
-Dar de unde stiai ca e sectant?
-Nu auzi ba ca mi-a spus mama mai apoi...ce dracu. Numai aia merg asa si se iau de oameni pe strada... parca nu stii.
Serpii erau iarasi alta sursa de superstitii si nebunii. Prinsesera Grasul si Sperila 2 serpisori de apa. Le scosesera dintii cu batista si veneau cu ei pe mina in incinta. Grasul si-a vandut sarpele lui Tica, asta l-a omorat.
-Fraiere... nu tre sa omori sarpele. Acuma, vine perechea lui si te ucide, asa e la astia... se razbuna.
-Si de unde pina unde stie sarpoaica cine l-a ucis? De unde stie ca is eu...poate ca pe tine te cauta...
-Baaaa martafoi coclit, ramane imaginea ucigasului pe ochiul sarpelui, vine sarpoaica, o vede si apoi te cauta si te omoara.
-Adica nu te-a vazut pe tine cind l-ai luat de acolo, de la balta si ma vede pe mine la 4 kilometri distanta... bravo ma.
La pescuit existau de asemenea superstitii. Sperila o avea pe cea mai tampita. Se ducea in boscheti de cum ajungea pe balta. Sa se cufureasca. Sau sa sfinteasca locul, cum zicea el. Grasul credea ca e vorba de altceva. "Ala se sterge cu degetul la cur, sa ramana maglavais pe el si apoi pune mina pe scule, ca sa aiba noroc", zicea amicul meu. Rahat cu apa rece, Sperila era mereu pescarul cu cele mai putine capturi. Si daca prindea, tot lasa gura juvelnicului deschisa si fugeau pestii. Cat despre noroc...mai mereu il batea Gogosar la pescuit.
Daca te durea capul cind era copil si daca te simteai rau... era clar ca esti deocheat. Remediul sigur si simplu era sa ti se citeasca "Tatal Nostru". Rugaciunea asta te scotea din orice belea. Grasul era doftor de soi la asta...
-Tatal nostru... aaaaa.... ba Luca, m-a luat cascatul. Sa stii ca asta e descantec greu, daca nu reusesc sa iti spun Tatal nostru... serios iti spun, ca nu stiu cum si daca mai scapi. Normal ca scapa, doar mai era faza aia cu stinsul de carbuni. Se ardeau 4 paie de chibrit, se stingeau intr-o cana cu apa si se bea din 4 parti, ca la semnul crucii. Noroc de strabunica-mea ca ne-a invatat asta, murea Polonic deocheat.
Din lista lunga de superstitii erau cateva care se cereau indeplinite zilnic. "Nu te sterge de cacat, daca ai calcat in el, ca iti aduce noroc si bogatie", sau.. "Nu calca pe liniile din pavaj ca alea iti aduc ghinion" sau... "Mi se zbate un ochi si o sa mananc bataie acasa (Normal, daca le furai banii parintilor)" si "Ma mananca palma, o sa primesc bani". Se stia de la sine ca ...de departe...cel mai grav blestem era ala de mama, asa ca atunci cand le pocneam tancii tigancilor si le auzeam blestemand te trezeai cu noi invartindu-ne pe la biserici. Si bateam la puradei ceva de jale.
Cand ne loveam sau ne zgariam, aveam propriile leacuri. Polonic era cobai de obicei...
-Pune o frunza de patlagina, ca trece imediat, am citit eu intr-o carte... saream cu gura.
-Ete canci... patlagina. Ba Ochi, daca era asa de buna... cum naiba de o mai gasesti peste tot, nu o strangea careva pe toata sa o faca medicament? Da ba Polonic cu scuipat, ca asa fac si cainii si le trece.
-Vrajeala... o speli si o lasi asa. Sau dai cu cacat pe taietura, face crusta, se usuca si cade. Sa crape Bibi de te minte baiatul... se alatura si Sperila conversatiei.
Polonic facea tot ca el. Ii punea pe niste pustani de pe scara lui sa il pupe in genunchi si le spunea ca asa o sa treaca. Ce vreti, ne lipsea noua tigla de pe casa, darminte noii generatii. Ne stricam de ras cu aia mici... ce eram noi de prosti, dar ei.. Pina a aparut Google si s-au mai desteptat.
vineri, mai 08, 2009
Bulgarian fishing
Eram in plimbarea pe faleza cind am ochit locurile de pescuit. Diguri sanatoase, nu foarte inalte, doar 40 de centimetri iesite din apa. Sa tot dai dupa stavrid si guvide acolo. Asa ca am decis sa iau unditele, Oaka si sa dau la peste. Cred ca si ea abia astepta, ca a pus mina pe un mic harlet si a sapat dupa rame in gradina de la vila.
Gasit 2 rame amarate si am plecat spre diguri cu gandul sa saracesc populatia de scoici a Balcicului. Sau sa gasesc macar niste garzi. Ca la paine nu aveam chef sa dau. De cum am aparut noi pe dig i-a luat rasul pe bulgaroi.
Primitvii dracu`
Patru insi si o insa se inghesuiau in capatul digului. Unul din ei, cred ca era vedeta grupului, poseda o lanseta si ceilalti se uitau la ceafa lui cu veneratie. Ala se amuza cel mai tare cand vedea vergile mele. Restul gastii aveau niste pripoane rudimentare. Si erau mandrii de ele. Adica firul era trecut pe niste role, fara lanseta, mulineta sau alte chestii. Exact cum aveam eu in clasa a doua cind o lanseta costa prea mult pentru un pustan care facea rost de bani doar cand dadea atacul la buzunarele tatalui. Ma fac ca nu vad, nu aud si desfac liniile. Pun totul in ordine si pentru oaki si dau cu rama. De 5 ori a tras, de 5 ori am scos peste. Hamsii. Micute. Ma gandeam sa le arunc inapoi, dar mi-am amintit ca Jorjel adora hamsiile. Si zic sa le tin. oaki...pescuit in stilul ei. Nu stie sa intepe, asa ca primul peste a iesit din apa, a dat cu capul de dig si a cazut inapoi. Beleaua dracului... se lovise la encefal de nu mai putea inota si statea acolo.
-Ovi... eu incep sa am mustrari de constiinta. Ca nu vreau sa ii omor, vreau doar sa ii pescuiesc.
Eu... ce dracu sa zic, ca in secunda aia eram cu briceagul in mina si taiam o hamsie in bucatele sa dau la pestisor. Las ca ea si imi vad de treaba.
Tzatza
La un moment dat apare un bulgar cu o bere in mina pe linga noi. Se uita la undite ca la a tzashpea minune a Balcicului si se baga in seama.
-@@#$%^&)_)_%
-Ne bulgarski... romanski, ii strepezesc doua parole. Du iu spic inglish?
Si incepe bulgarul sa dea din el cuvinte din limba batranului Will ceva de speriat. Il interesa tot. S-a holbat special la montura de guvid, la cum sunt legate carligele, iar cand a dat de rama a cascat okii cat ceapa din gradina bunica-sii. Ii spun ca sunt worms. Ca de unde. Din gradina. Noroc ca m-am ferit un pic, asa ii iesisera ochii din cap. Nu putea sa ma creada. Isi da cu parerea ca sigur nu prind nimic. Ii arat hamsiile de pe dig.
-Tzatzaa.... urla el fericit. (Clar, halea si asta hamsii la fel ca Jorjel) Mi-a spus apoi ca la ei guvidul se cheama popciko, s-a mai foit pe acolo si intre timp apare si o cladire istorica blonda linga noi. Era o blonda cat castelul reginei Maria, care pescuia si ea. Se uita la tzatze ca sfecla in gura vacii, fara sa priceapa de ce nu prinde asa ceva cu priponul care ii spanzura in mina cat piciorul meu. Oaki, profita de poliglotul cu chelie si bere in mina sii ii cere femeii niste midii, ca ei la asa ceva pescuiau. Ne da.Dupa guvid
Am prins undeva la 40 de hamsii si un guvide gras de tot. O capatana monstruoasa, o gura cat China pe harta si o asteptare de 5 minute pentru el. Ma innebunisera hamsiile si eu voiam guvid. Nu am mai dus hamsiile acasa, le-am lasat la apa. Am vrut sa le dau bulgarilor guvidul, ei faceau pe fitosii acum. Aveau o galeata intreaga de guvizi, dar cind le-am dat eu pestele...cica nu, sa il elierez. Am zambit frumos si am spus dand politicos din cap...
-Ba pe-a matii de ceafa balcicheza. Si i-am dat drumul guvidelui care implinea o ora de stat pe dig cu mine. Cum a atins apa, cum s-a invigorat si...dus a fost. Nu avea nici pe dracu. Branhia ma-tii azi si maine de guvide bulgar. M-am dus acasa si nu puteti sti cu ce placere am infundat cutitul in calcanul cumparat din cherhana. A iesit brici gratarul.
miercuri, mai 06, 2009
Balcic
Ori aveam eu asteptari prea mari, ori auzisem numai lucruri bune despre Balcic... naiba sa ma ia. Cert e ca nu am fost dat pe spate. Dimpotriva. Credeam ca ne va astepta careva cu bratele deschise. Pe naiba. Balcic e un soi de orasel comunist peste care s-a suprapus un sat de vile grecesti. E terasat, e plin de vegetatie si de o tristete proverbiala pe care nu am gasit-o nici in Bacaul lui Bacovia. Dar vilele sunt cu gust si oamenii...lipsa. Prin toate satele prin care am trecut...pustiu. Nu tu un mos la poarta, o baba cu o surata la barfa, un copil cu bicicleta. Lipsa, pauza, gaura, ioc. Senzatie de pustietate, de chestie aiurea, de ... nu ma simteam in largul meu cu localnicii ascunsi. Traiesti cu senzatia ca is toti ascunsi pe undeva, asteapta sa te simti bine si vin sa te haleasca, ca in filmele horror. Acum, trecem la povesti.
Gratar master
Adica eu. Serif de gratar. Facut foc, baut o gura de zama de plosnita, care m-a convins definitiv ca e mai bun spritul. Nu am reusit sa il conving si pe Jorjel, care e ramas pe vinul lui, Sauvignon Blanc Premiat de Jidvei. Iar daca ala nu e, nici omul nu bea. Nu a fost sa fie. Asa ca am combatut la vinul ala (2 sticle de Jidvei) pina s-a terminat. Adica in jur de 4,30. Trecusem la a 3-a sticla, dar din motiv de picioare extrem de reci la gagica... am disparut in camera. Mi-am jucat rolul de calorifer pina pe la 10, cind tot Jorjel ne-a dat desteptarea. 
Schimba lei in leva, plateste cazarea (ft ieftin) si hai la masa. la mult laudatul Arici. Unde servea un nene de stia romana. Numai cind ne lua comanda, la final ne-a injurat pe bulgareste. Cam asa as fi facut si eu daca eram acasa, dar cel putin nu ma mai faceam ca imi plac clientii. Asa ca m-am jurat sa nu mai halesc acolo. 
Desi fac aia o dorada la gratar de te lingi pe degete. Si da, m-am indragostit iremediabil de pestele asta. Mortal de bun. Ca si berile. Daca ajungi la bulgari, sa bei oricand Zagorka si Kamenitza. Foarte bune.
Schimba lei in leva, plateste cazarea (ft ieftin) si hai la masa. la mult laudatul Arici. Unde servea un nene de stia romana. Numai cind ne lua comanda, la final ne-a injurat pe bulgareste. Cam asa as fi facut si eu daca eram acasa, dar cel putin nu ma mai faceam ca imi plac clientii. Asa ca m-am jurat sa nu mai halesc acolo. Desi fac aia o dorada la gratar de te lingi pe degete. Si da, m-am indragostit iremediabil de pestele asta. Mortal de bun. Ca si berile. Daca ajungi la bulgari, sa bei oricand Zagorka si Kamenitza. Foarte bune. Faleza
Merita, asta e o chestie care merita vazuta la Balcic. Multe diguri ok, port super fain cu vapoare si vaporase. terase exact deasupra marii, dar plaja e ca in Caragiale. 
Sublima si...lipsa. Adica... o gasca de copii romani cu lopeti si galetuse ii lasa pe bulgari fara nisip in doi timpi si 3 miscari. Asa de mareeee e plaja. Dar terasele sunt ft ok. 2 leva o bere, adica 5 lei romanesti. Gagicile bulgarilor... fugi cat poti, nu vrei sa dea camionul peste tine. Si dupa o sesiune de plimbare, bere, vizionat lebedele de pe mare si vasele din port, 
am ajuns la cherhana, sa luam peste. Numai ca era in jur de ora 3-4, asa ca mai aveau vreo cativa guvizi amarati. Am cerut in romana un calcan... si imediat i-au luminat unuia okisorii. 
M-a bagat intr-o ghereta a lui si cind a deschis o lada frigorifica mare cat mine, mi-au scanteiat mie okii. Stateau calcanii unul peste altul. Am luat un calcat de 2,4 kile, asa ceva... a fost bestial pe gratar. partea cea mai rea a fost sa ii rup oasele si mai ales pielea aia nenorocita. Nici cutitul nu voia sa taie. Dar a iesit bestial pe gratar. 
Iar ca sa alunece l-am spalat bine de tot cu lapte de magar. Esemilch, de la firma de vinuri Targoviste. Bulgareasca. Vinul alb si demisec...se ducea pestele la vale cu viteza incredibila. Si iar seara de povesti si sprit, planuri si vise. Si cantau mierlele alea noaptea de ne venea sa ne legam de stalpii casei, sa nu mai plecam. Avea o curte si o gradina superbe. Cine a fost la o vila greceasca stie despre ce vb. Cine nu, sa se uite aici.
Sublima si...lipsa. Adica... o gasca de copii romani cu lopeti si galetuse ii lasa pe bulgari fara nisip in doi timpi si 3 miscari. Asa de mareeee e plaja. Dar terasele sunt ft ok. 2 leva o bere, adica 5 lei romanesti. Gagicile bulgarilor... fugi cat poti, nu vrei sa dea camionul peste tine. Si dupa o sesiune de plimbare, bere, vizionat lebedele de pe mare si vasele din port, am ajuns la cherhana, sa luam peste. Numai ca era in jur de ora 3-4, asa ca mai aveau vreo cativa guvizi amarati. Am cerut in romana un calcan... si imediat i-au luminat unuia okisorii. M-a bagat intr-o ghereta a lui si cind a deschis o lada frigorifica mare cat mine, mi-au scanteiat mie okii. Stateau calcanii unul peste altul. Am luat un calcat de 2,4 kile, asa ceva... a fost bestial pe gratar. partea cea mai rea a fost sa ii rup oasele si mai ales pielea aia nenorocita. Nici cutitul nu voia sa taie. Dar a iesit bestial pe gratar. Iar ca sa alunece l-am spalat bine de tot cu lapte de magar. Esemilch, de la firma de vinuri Targoviste. Bulgareasca. Vinul alb si demisec...se ducea pestele la vale cu viteza incredibila. Si iar seara de povesti si sprit, planuri si vise. Si cantau mierlele alea noaptea de ne venea sa ne legam de stalpii casei, sa nu mai plecam. Avea o curte si o gradina superbe. Cine a fost la o vila greceasca stie despre ce vb. Cine nu, sa se uite aici. Duminica, mai ca nu ne venea sa plecam. Am lasat insa Balcicul deoparte si dusi am fost la Laraklia, sau cum s-o fi chemand capul ala. Sa vedem cetatea. Plin de rapita, de moristi eoliene si de cormorani. Nu erau Gerard si Torres acolo, dar erau pasarile. 
M-am benoclat bine dupa delfini, dar pufosii nu se vedeau pe nicaieri. Si am ajuns apoi acasa, franti, rupti de oboseala si cu nervii in piuneze. ca sa intri in Adunatii Copaceni, unde E70 trece de la 2 benzi la una...coada de cativa kilometri si o ora jumatate. Prea ne obisnuisem cu drumul bun. Maine va spun cum a fost la pescuit la Balcic.
M-am benoclat bine dupa delfini, dar pufosii nu se vedeau pe nicaieri. Si am ajuns apoi acasa, franti, rupti de oboseala si cu nervii in piuneze. ca sa intri in Adunatii Copaceni, unde E70 trece de la 2 benzi la una...coada de cativa kilometri si o ora jumatate. Prea ne obisnuisem cu drumul bun. Maine va spun cum a fost la pescuit la Balcic. marți, mai 05, 2009
Balcic - non amour
Balcic, 1 mai, etc. Noroc de gasca cu care am fost, altfel nu cred ca ma simteam bine. E un amestec de comunism si insula greceasca la Balcic... iar rezultatul nu e tocmai satisfacator. Plaja? Daca te plimbi pe faleza si ai clipit, nu o vezi... atata e de mica. Portul de iahturi? Superb. Trage pestele insa, hamsia si guvidul, terasele sunt ok, preturile... cam ca la noi, iar chelnerii la fel de smecheri si hoti ca aici. Pe larg... maine. Azi doar cateva poze. A, si am fost si pe la Kaliakria... ft ok si acolo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)