Turbare
Cel mai nasol era pentru mine cand avea Frax chef de aventuri. Asta nu ma lua nici in ruptul capului. Ne santajam reciproc. "Te spun lu` mama ca fumezi. Dar si eu te spun ca fumezi". Asa ca nu avea niciun pic de chef sa se impiedice de mine cind facea cate o golaneala. Prostia cea mai mare era ca alde Grasul si Sperila erau ca niste catelusi, abia asteptau sa fie bagati in seama de cei mai mari. Frax radea de murea cu Stan si Bran ai gastii, asa ca ii cara dupa el. La film, pe Perchiu, la baie, la strand,
pe Red, dupa rame la ferma la Slobozia, la fotbal... iar eu ar fi trebuit sa raman de papagal in urma lor. Pe naiba. Ma tineam dupa ei ca scaiul de coada maidanezului.-Mars ma acasa, ca te bat acuma... incepea Frax dialogul civilizat cu mine.
-Nu ma duc nicaieri, ce?
-Ba ... nu auzi ca te bat de nu stii ce e cu tine... si in loc de punct la fraza, imi trimitea o scatoalca. Faceam pasul inapoi, astia o zbugheau si eu dupa ei.
-Du-te ba Ovidiu acasa, ce ai? Lasa ca mergem noi dup-aia la baie, se baga si Grasul in seama. Asta se temea ca era mereu ultimul la fuga si il ajungeam imediat. Asa ca nu puteau fugi de mine. Frax si Sperila erau deja departe iar el trebuia sa mearga cu mine. Pina la urma apelam la parinti si tot trebuia sa ma ia Frax la peste a doua zi.
-Daca nu il iei si pe Ovidiu la pescuit, nu te duci nici tu, punea mama capat certurilor dintre mine si Frax.
-Vezi tu pe dracu... ai rame? N-ai? Ai undita? N-ai...ti-o arunc eu in apa. Ai carlige si nailoane? N-ai. Ce dracu sa cauti tu la peste?
-Lasa ca iau de la Grasul sau de la Gogosar (cei mai milosi din gasca) si tot dau la peste...
-Daca te prind la un pas distanta de mine, te arunc in Belci (lacul unde mergeam) si te tin acolo.
Vax-albina. I se facea mila si imi lega el carligele cind ma vedea cu janghinele alea de undite de la Gras.
Criza pe balta
Ne treceau repede supararile fratesti. De la primul scaldat in apa si primii carasei care trageau, uitam si de ce ne certasem. Dar incepeau alte belele. Grasul si Sperila puteau fi declarati oficial prostii satuluii. Sa te fereasca Dumnezeu sa te fi pus linga ei cand pescuiau. Urlau la tine ca le strici norocul, ca nu le mai trage pestele daca vii si tu, dar stiau sa vina sa iti ceara rame, tigari, un foc, un capat de nailon sau un carlig. Grasul era primul care turba. Avea niste undite demne de comuna primitiva, pe care le tuna cum stia el. In loc sa faca undita din cotor si sfichi, cu varful mai lung, el lua un ditamai parul, la varful caruia lega un varf de salcie de 20 de centimetri. Primul pestisor, nici macar cat palma, ii distrugea capodopera inginereasca. La a doua lansare, agata sigur o buturuga si incepea sa smuceasca. Lasa in cioata si carlig si plumbi si pluta si nailon. Dadea de pamant cu tot arsenalul, facea undita bucati, insotind operatiunea cu niste racnete de se ascundeau pestii taman pe malul celalalt. Dupa ce fuma un chistoc pescuit de pe drum si tinut in borcanelul de mustar, pleca cu miloaga la Sperila. Rugamintile fierbinti erau acompaniate de un pumn bine tintit sub coaste si fuga cu undita amicului schilod. Apoi, sa te fereasca soarta sa ai bafta la peste. Prindeai un chitic...se uitau la tine cu interes. Il prindeai pe al doilea, aveai inca 2 undite linga tine. Pluta linga pluta. Carlig linga carlig. La capatul unditelor... zambind tamp si clipind des... blonzii Gras si Sperila. Te intrebau orice, numai daca le dai voie sa stea cu tine... NU.
-Auzi ma... dar voi ce mama dracu vreti aici. Uite ca Dragos prinde de rupe... ce cautati linga mine?
-Taci ma... vorbea soptit Grasul. Cum dracu sa ma duc linga Hazdrubal...ma arunca ala in apa si imi rupe si undita pe spate. L-a auzit Frax ca ii zice Hazdrubal (ura porecla asta) si i-a futut un sut in cur Grasului de a pescuit toata ziua la 100 de metri distanta de Bufnila cel Mare. Cand prindea cate un carasel amarat sau o reginuta, rasuna balta.
-Uite-l baaaaaaa! L-am luat cu rama rosie de Onesti, ca ea alta nu gasesti.
-Il sparg. gata. A urlat toata ziua si nu mai trage pestele. Atat auzeai de la Frax, apoi un suierat estompat si un ditamai bolovanul ateriza linga Gras, in apa.
-Mai prinzi tu peste acolo, cind o zbura porcul.
Razbunarea lui Sperila
Gogosar punea botul la faze de astea, cind unul sau altul anunta o captura. Si chiar mergea linga Gras sa dea la peste. Daca era Mihalcea cel mare, musai sa apara si cel mic. Sperila se prezenta la raport cu intentii clare de a fi aruncat in apa. Incurca unditele, il agata pe Gogu, radea de el ca nu stie sa ii desfaca mai repede nailonul, isi lua apoi cateva bucati in freza si aparea linga Frax. Incepea cu promisiuni ca ii aresteaza doar chistoace cu filtru daca ii da si lui un pestisor. Apoi se plasa strategic, la 20 de pasi de Gogosar si Gras, scotea de 23-30 de ori acelasi peste din apa, aia credeau ca tot timpul e alt peste, si statea cu mina pe bolovan.
-Ati vazut ca trage aici. Daca veniti linga mine dau cu bolovanul dupa voi, fraierilor. Va sparg capul, sa moara Bibi. Treceau cam 10 minute si Grasul era primul care venea, in ciuda amenintarilor. Sperila se facea spre el cu piatra, ameninta, injura, il scuipa, dadea cu piatra in apa si pina la urma il accepta. Cand venea si Gogosar, se convingea de teapa luata si isi alerga fratele pe toata balta. Cu undita confiscata, fara rame sau momeala, Sperila venea prin furis din boscheti si sarea in apa, fix in locul unde pescuia Gogosar. Sa te tii atunci urlete. Se termina totul cu o baie facuta de toti, apoi pranz comun. Vorba vine comun, ca parca era concurs: cine a adus mai multa mancare pentru Grasul care infuleca tot ce vedea in fata ochilor.
Polonic, eternul si fascinantul vinovat
Nu conta ce se intampla, orice mic lucru facut in comun ne dezbina. Se stia clar ca primul care o fura e ala care e mai slab. Asa ca Luca era candidat la batalii. Jucam capra noua, ii dadeam o comanda pe care nu o stia, iar Grasul se trezea in bot, pe iarba. Polonic o fura, pentru ca nu putea sa mai fuga, asa tare radea de Gras. Jucam Prinsea, il prindea mereu pe Grasul, ca se misca cel mai greu. Pachidermul suporta faza asta de 2 sau 3 ori, apoi ala era... cara dubace cu nemiluita pe spinarea vinovatului. Mai accepta el sa fie umilit de mine sau de Sperila, dar la Polonic era deja alta treaba. Jucam fotbal si timp de 30 de minute se chinuia Grasul sa dea un sut ca lumea pe poarta. Cind il sfarsit nimerea poarta, il nimerea si pe Luca. Deh, omul era portar. Sa te tii atunci altare, inaltari, biserici si acatiste la gura ghinionistului.
-Daca nu o lasi pe urmatoarea te prind la baie fraiere si te inec. (Amenintarea era cat se poate de reala. Grasul inota foarte bine, doar eu il intreceam. Sperila, cat era el de fusiform si-o lua de nu se vedea in apa). Cum Polonic nu era dispus sa lase vreun gol. L-ar fi omorat cu bataia coechipierii mai mari. Asa ca se transa totul la strand.
Incepeam prin a juca prinsea (leapsa), dar nu puteai sa o dai mai departe decat daca il atingeai pe cap. Dupa o juma de ora de chinuri, Luca mai ca voia sa iasa din apa. Ne lasam prinsi, sa nu ramanem numai 3 oameni. Cand sa iesim, la scara strandului, Grasul ne ceda prioritatea, ca niciodata. Isi lasa capul pe spate in bazin, sa isi dea parul lipit de teasta, pe spate. Am trecut, eu, Sperila, dar la Polonic nu a mai rabdat Grasul. I-a tras chilotii jos de pe el. Noroc ca asta a sarit repede inapoi in apa, altfel vedeau toate fetele ce mandrete de cocosel se afla in posesia lui Luca. Asa am descoperit si noi de ce e bine sa faci baie in slipi si de ce e cel mai bine sa ai snur la slip. Iar snurul sa fie legat bine. Oricum, Grasul era extrem de fericit acum. Inota pe linga marginea bazinului, in bras si tipa la Luca.-Baaa, Polonic, ia vezi daca am mamaliga intre dinti, si se arcuia, intra cu capul in apa, sa i se vada curul alb, de pe care in prealabil trasese husa de tanc numita chilot. In timp ce noi ne stricam de ras pe Gras l-au dat afara oamenii de paza. Nu era o priveliste tocmai placuta curul lui.
SA NU UIT, POZELE SUNT DE AICI, DE PE SITE DE LA AMICUL CLAUDIU STEFANESCU - WWW.ONESTIONLINE.RO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu