miercuri, mai 13, 2009

Deochiuri si descantece si vraji


Cand eram noi mici, tot soiul de tampenii ne erau transmise de cei mai mari, iar daca nu aveai curea riscai sa ramai fara pantaloni pe tine. Asa de tare tremurai de frica. Dar bineinteles ca inventasem imediat remedii.

Daca treceam pe langa un caine mort, era culmea sa nu ne uitam. Grasul, cel putin, era avertizat de toti...
-Nu te uita Gras, ca e un caine mort in sant. (Imediat se ducea sa il vada)
-Boule... te-ai uitat...
-Si ce daca? Ptiu, parul tau sa putrezeasca si al meu sa creasca, baga repede Grasul descantecul pe care il stiam cu toti. Nici nu se putea altfel.

Chiar si eu am fost dus la o baba sa ma descante. Imi ieseau tot soiul de urcioare pe ochi. Da-i cu ceai de musetel, da-i cu kanamicina, de ma usturau si mai rau ochii, de toate.
-Fraiere, is numa 2 leacuri, ma anunta Grasul. Te duci acasa, iei o lingura de lemn, o incalzesti la foc, bine, bine... si o pui acolo. Se trage boala. Daca nu, cind te duci la wc, dai cu mina pe la cur si apoi pe la ochi, ca se spurca boala.
Am ajuns pe mina unei babete, vecina cu mamaia in Satu Catolic. Mi-a dat cu o secera prin fata ochilor in timp ce bolborosea una si alta. Ceva cu sa se duca boala si mai stiu eu ce. Aveam vreo 12 ani atunci, cred. Nu am mai avut niciodata urcioare.

Luca era cel mai bisericos dintre noi, asa ca ... normal, el se temea cel mai mult de pedeapsa divina. Nu aveai voie sa injuri de Dumnezeu, desi Grasul avea propriul Abecedar de injuraturi... Adica Altar, Biserica, Cruce... etc. Daca auzeam sau vedeam o cucuvea in jurul blocului, aia eram. Dispaream in casa ca banii romanilor la FNI. Nimic nu ramanea in urma noastra.

Sectantii. Astia erau una din marile spaime ale gastii. Nu stiam ce e unul, cum arata un sectant, dar stiam la povesti de groaza cu ei, de te durea capul. Ca trec prin fata casei de unde salta copiii, ii duc undeva si ii chinuie. Grasul chiar spunea ca il batuse pe unul.
-Stii ca mama lucreaza uneori pina tarziu la bar (o berarie din Piata Onesti) si ma duceam eu sa o iau, ca al batran era cam praf de matolit, lungit in casa. Seara, ora 10 sa fi fost... mergeam cu mama de mina si a venit un sectant...
-Da` de unde stiai ca e sectant...ma bag si eu in vorba...
-Taci ma, lasa-l sa zica, te bagi ca chilotii in cur, ma repede Sperila care asculta si cu ochii si cu urechile. Iar oratorul l-a rasplatit cu ditamai show-ul.
-Asa, cum ziceam, si vine ala frate si pune mina pe mine, din spate. Imediat, am inlemnit. Apoi mi-am adus aminte de Morote, schema de la judo. L-am prins de mina si l-am dat peste cap. A cazut, s-a auzit un trosc asa...cred ca i-am rupt mina sau i-am spart capul, ca m-a stropit parca niste sange. Mama plangea, am luat-o de mina si am fugit cu ea pina acasa.
-Dar de unde stiai ca e sectant?
-Nu auzi ba ca mi-a spus mama mai apoi...ce dracu. Numai aia merg asa si se iau de oameni pe strada... parca nu stii.

Serpii erau iarasi alta sursa de superstitii si nebunii. Prinsesera Grasul si Sperila 2 serpisori de apa. Le scosesera dintii cu batista si veneau cu ei pe mina in incinta. Grasul si-a vandut sarpele lui Tica, asta l-a omorat.
-Fraiere... nu tre sa omori sarpele. Acuma, vine perechea lui si te ucide, asa e la astia... se razbuna.
-Si de unde pina unde stie sarpoaica cine l-a ucis? De unde stie ca is eu...poate ca pe tine te cauta...
-Baaaa martafoi coclit, ramane imaginea ucigasului pe ochiul sarpelui, vine sarpoaica, o vede si apoi te cauta si te omoara.
-Adica nu te-a vazut pe tine cind l-ai luat de acolo, de la balta si ma vede pe mine la 4 kilometri distanta... bravo ma.

La pescuit existau de asemenea superstitii. Sperila o avea pe cea mai tampita. Se ducea in boscheti de cum ajungea pe balta. Sa se cufureasca. Sau sa sfinteasca locul, cum zicea el. Grasul credea ca e vorba de altceva. "Ala se sterge cu degetul la cur, sa ramana maglavais pe el si apoi pune mina pe scule, ca sa aiba noroc", zicea amicul meu. Rahat cu apa rece, Sperila era mereu pescarul cu cele mai putine capturi. Si daca prindea, tot lasa gura juvelnicului deschisa si fugeau pestii. Cat despre noroc...mai mereu il batea Gogosar la pescuit.

Daca te durea capul cind era copil si daca te simteai rau... era clar ca esti deocheat. Remediul sigur si simplu era sa ti se citeasca "Tatal Nostru". Rugaciunea asta te scotea din orice belea. Grasul era doftor de soi la asta...
-Tatal nostru... aaaaa.... ba Luca, m-a luat cascatul. Sa stii ca asta e descantec greu, daca nu reusesc sa iti spun Tatal nostru... serios iti spun, ca nu stiu cum si daca mai scapi. Normal ca scapa, doar mai era faza aia cu stinsul de carbuni. Se ardeau 4 paie de chibrit, se stingeau intr-o cana cu apa si se bea din 4 parti, ca la semnul crucii. Noroc de strabunica-mea ca ne-a invatat asta, murea Polonic deocheat.

Din lista lunga de superstitii erau cateva care se cereau indeplinite zilnic. "Nu te sterge de cacat, daca ai calcat in el, ca iti aduce noroc si bogatie", sau.. "Nu calca pe liniile din pavaj ca alea iti aduc ghinion" sau... "Mi se zbate un ochi si o sa mananc bataie acasa (Normal, daca le furai banii parintilor)" si "Ma mananca palma, o sa primesc bani". Se stia de la sine ca ...de departe...cel mai grav blestem era ala de mama, asa ca atunci cand le pocneam tancii tigancilor si le auzeam blestemand te trezeai cu noi invartindu-ne pe la biserici. Si bateam la puradei ceva de jale.

Cand ne loveam sau ne zgariam, aveam propriile leacuri. Polonic era cobai de obicei...
-Pune o frunza de patlagina, ca trece imediat, am citit eu intr-o carte... saream cu gura.
-Ete canci... patlagina. Ba Ochi, daca era asa de buna... cum naiba de o mai gasesti peste tot, nu o strangea careva pe toata sa o faca medicament? Da ba Polonic cu scuipat, ca asa fac si cainii si le trece.
-Vrajeala... o speli si o lasi asa. Sau dai cu cacat pe taietura, face crusta, se usuca si cade. Sa crape Bibi de te minte baiatul... se alatura si Sperila conversatiei.
Polonic facea tot ca el. Ii punea pe niste pustani de pe scara lui sa il pupe in genunchi si le spunea ca asa o sa treaca. Ce vreti, ne lipsea noua tigla de pe casa, darminte noii generatii. Ne stricam de ras cu aia mici... ce eram noi de prosti, dar ei.. Pina a aparut Google si s-au mai desteptat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu