Postarea asta e pentru amicul meu, Dan Brumar, fiu de pastor din zona descrisa mai jos. Din pacate, doar un minut incape in pastila de travel, ca multe si frumoase mai erau de spus.
miercuri, septembrie 30, 2009
vineri, septembrie 25, 2009
Fratii mai mici...rules
Fratii mai mici sunt adevarate pacoste pentru cei mai mari. Cred ca asa isi spunea si Dragos cand se trezea ca intru peste el in camera. Frax stingea lumina, dadea drumul la radio, pe Romania Tineret, si asculta emisiunile de rock. Normal ca nu mai incapea de mine. In video ala de mai jos, trimis de Dragos, e alta belea cu alt frate.
joi, septembrie 24, 2009
La Multi Ani Grasule
Azi, 24 septembrie e ziua Grasului - Ovidiu Serbanescu. Nu stiu pe unde naiba o mai arde, ce face, dar sper sa ii fie bine. Si de acum incolo. Ma rog, nu ca atunci cind ne-a chemat la ziua lui, prin clasa a 4-a sau a 5-a.
Gasca de puradei cititi
Cand era ziua unuia din gasca, se stia clar ce va primi de la restul baietilor: niste carti. De prin biblioteca celorlalti. Unele care aratau mai noi, si pe care le inscriptionam repede pe prima pagina cu urari...nu de alta, dar sa fim siguri ca nu le primim inapoi de ziua noastra. Singurul prost care si-a citit o carte cadou... am fost eu. "Drumul Uriesilor", o colectie de legende romanesti, primita de la Sperila si de la Gogosar. De fapt, era vorba de vreo 4 sau 5 legende culese din diverse zone de un nene. Asadar povestea era aceeasi, difereau insa cateva personaje. Timp de 200 de pagini. Sa nu uit... ce s-a intamplat cind ne-a chemat Grasul la el acasa, pe 24 septembrie, de ziua lui. Atunci a iesit chef de dus pustanii la balamuc sau la casa de copii. Depinde de parinte.
Cadoul secret
Ma vorbisem cu Polonic si cu Sperila si ii luasem astuia o sticla de "Vinisor". Bautura alcoolica, dulcica, un soi de vin amestecat cu must. O sticla avea 500 de grame, asa ca am mai luat vreo 3 sau 4, sa fie... Numai ca a fost aventura curata. Le ascunsesem pe bloc, sa nu ni le gaseasca babacii si fratii mai mari. Le luasem de acolo, coborasem direct pe scara la Gras, i-am inmanat festiv cartile si pe nv i-am dat sticlele. Le-a ascuns imediat sub pat, la el in camera. Numai ca venise si pramatia aia de verisor al sau, Ionut, care le-a baut de urgenta. Si s-a facut muci. Asa ca toata ziua ne-am chinuit sa il tinem pe fraierici ascuns de ma-sa si de matusa-sa, cautand sa ne chitrofanim si noi. Iar Grasul a reusit sa faca asta, cu 3 beri ciordite din naveta adultilor. La un moment dat se asezase in capul mesei pline de rude si cunoscuti, mici si mari si incepuse sa cante.
Nu e tenor fara burta
..."De la Dunare la Senna/Trece Boby cu Pamela/ Si pe urma lor venea/ JR cu politiaaaaa". Zambete politicoase de la aia mari, chicoteli de la cei mici, iar Grasul a simtit ca e de datoria lui sa instaureze un regim de buna voie si antren. Asa ca a dat-o in Don Brebenel, alaturi de tenorul care se descoperise in varul Ionut. Pentru cei care stiu cantecelul porcos cu variante de acoperire... uitati de el. Acum, libelula avea si cap si avea si pula, hotii il pocneau la coaie si pe coana Seniorita nu avea cine sa o mai futa... in versiunea lor. A fost momentul in care eu, Polonic si Sperila am fost trimisi de urgenta acasa. A doua zi, Grasul si verisorul sau Ionut nu au intrat in raza noastra vizuala. Ionut nu a mai dat o luna pe la var-su, asa de rau fusese batut. La Gras pedeapsa si mardeala au tinut vreo 3 zile. Nu era din cauza noastra, se oripilase o batranica din neam cind l-a auzit cantand. Iar baragladina a gasit de cuviinta sa se rusineze asa de tare de a cazut lesinata cu scaunul si cu zgaibaracele in sus. Iar in urmatoarele 2 zile a incasat-o Grasul pentru ca una din verisoarele lui mai mici repeta cantecul cu Don Brebenel prin casa, spre nebunia parintilor ei. Aia a fost ultima oara cind si-a facut Grasul ziua de nastere.
Gasca de puradei cititi
Cand era ziua unuia din gasca, se stia clar ce va primi de la restul baietilor: niste carti. De prin biblioteca celorlalti. Unele care aratau mai noi, si pe care le inscriptionam repede pe prima pagina cu urari...nu de alta, dar sa fim siguri ca nu le primim inapoi de ziua noastra. Singurul prost care si-a citit o carte cadou... am fost eu. "Drumul Uriesilor", o colectie de legende romanesti, primita de la Sperila si de la Gogosar. De fapt, era vorba de vreo 4 sau 5 legende culese din diverse zone de un nene. Asadar povestea era aceeasi, difereau insa cateva personaje. Timp de 200 de pagini. Sa nu uit... ce s-a intamplat cind ne-a chemat Grasul la el acasa, pe 24 septembrie, de ziua lui. Atunci a iesit chef de dus pustanii la balamuc sau la casa de copii. Depinde de parinte.
Cadoul secret
Ma vorbisem cu Polonic si cu Sperila si ii luasem astuia o sticla de "Vinisor". Bautura alcoolica, dulcica, un soi de vin amestecat cu must. O sticla avea 500 de grame, asa ca am mai luat vreo 3 sau 4, sa fie... Numai ca a fost aventura curata. Le ascunsesem pe bloc, sa nu ni le gaseasca babacii si fratii mai mari. Le luasem de acolo, coborasem direct pe scara la Gras, i-am inmanat festiv cartile si pe nv i-am dat sticlele. Le-a ascuns imediat sub pat, la el in camera. Numai ca venise si pramatia aia de verisor al sau, Ionut, care le-a baut de urgenta. Si s-a facut muci. Asa ca toata ziua ne-am chinuit sa il tinem pe fraierici ascuns de ma-sa si de matusa-sa, cautand sa ne chitrofanim si noi. Iar Grasul a reusit sa faca asta, cu 3 beri ciordite din naveta adultilor. La un moment dat se asezase in capul mesei pline de rude si cunoscuti, mici si mari si incepuse sa cante.
Nu e tenor fara burta
..."De la Dunare la Senna/Trece Boby cu Pamela/ Si pe urma lor venea/ JR cu politiaaaaa". Zambete politicoase de la aia mari, chicoteli de la cei mici, iar Grasul a simtit ca e de datoria lui sa instaureze un regim de buna voie si antren. Asa ca a dat-o in Don Brebenel, alaturi de tenorul care se descoperise in varul Ionut. Pentru cei care stiu cantecelul porcos cu variante de acoperire... uitati de el. Acum, libelula avea si cap si avea si pula, hotii il pocneau la coaie si pe coana Seniorita nu avea cine sa o mai futa... in versiunea lor. A fost momentul in care eu, Polonic si Sperila am fost trimisi de urgenta acasa. A doua zi, Grasul si verisorul sau Ionut nu au intrat in raza noastra vizuala. Ionut nu a mai dat o luna pe la var-su, asa de rau fusese batut. La Gras pedeapsa si mardeala au tinut vreo 3 zile. Nu era din cauza noastra, se oripilase o batranica din neam cind l-a auzit cantand. Iar baragladina a gasit de cuviinta sa se rusineze asa de tare de a cazut lesinata cu scaunul si cu zgaibaracele in sus. Iar in urmatoarele 2 zile a incasat-o Grasul pentru ca una din verisoarele lui mai mici repeta cantecul cu Don Brebenel prin casa, spre nebunia parintilor ei. Aia a fost ultima oara cind si-a facut Grasul ziua de nastere.
vineri, septembrie 18, 2009
Partea a doua de la botez
Am ajuns repede la Sibiu a doua zi. Eu si Olt ne-am parcat la fratele Nucu. Pina sa vina Buni de la biserica, deja intinsesem masa de calcat si trecusem la aparat.
Cum amicii mei habar nu au ce e fierul de calcat si risca sa se friga daca le suna telefonul cind calca rufe, am netezit eu camasile. Ei imi faceau pantofii. Ce vreti, ca la armata...
Fumoarul bisericii
Pina sa ajungem noi 3 la biserica, popa incepuse slujba. Si pusese popa totul pe fast-forward. Adica executa 2 botezuri in acelasi timp. Linga nepotica lui Dan, o gasca de OZN-uri cu puradelul. (OZN=Obiect Zburator Negru). Pe unul din scaunele din biserica, tatal lui Dan, bunicul Brumar, era negru de suparare. L-am convins extrem de repede sa vina afara la o tigara. Si acolo am ramas pina a terminat popa de citit toate ale lui. Am tras la tigari de ne ingalbenisem.
Apoi, alta belea. Sala nu era gata, am mai mers pe la Didi si pe la Claudiu pe acasa. Timp in care am mai pus kerosen in stomac si ne-am dat in leagan. Iar eu am dat in mintea copiilor si m-am plimbat si cu trotineta.Party
-Daniiii, pune-mi si mie o maniiiiaaaa, se ruga un prichindel de Melcone, la sala. Asta nik. Doar populara ardeleneasca. Si am dansat de nu am stiut ce e cu mine. In pauze, o ciorba buna de tot, bere la liber si kerosen cind simteai ca nu mai ai aripi. Plus sedinta foto obisnuita, cu gasca, toti cu trabucurile. Am plecat de acolo si am mai dat o tura prin baruri. Cine il stie pe Paul, stie ce a urmat. Dansul elicopterului si un lung lung drum spre casa. 
Cind am ajuns la Bucuresti, beleaua naibi, am pus sticla de kerosen in usa frigiderului. La prima deschidere - ce vreti, ca nu sunt finut - a zburat de acolo. Si s-a spart. Cind a venit Oaki, toata casa mirosea a tuica de ziceai ca abia am luat alambicul de pe foc. Nu e bai, mai ajung eu la Sibiu. :)
joi, septembrie 17, 2009
Botez pe Valea Hartibaciului
Partea Intai...
Adica ne-am miscat greu pina am iesit din Bucuresti. Ba ca a fost trafic, ca a fost ziua lui Dan (Melcone) si am pus pauza sa bem o bere, ba sa ne mai targuim de una si alta. Plus mici la Dealu Negru. Tot mai nasoli, de la an la an, nu stiu de ce. Dar am plecat. Cel mai greu i-a fost lui Paul. Il aflasem ca are gagica noua si nu l-am iertat.
Din banc in banc pina i s-au strepezit urechile. I-am facut capul calindar, iar ca razbunare - cred - m-a pozat de m-a luat mama-gaia. In ciuda faptului ca nu imi place sa fac pe modelul.
Prostia mea...
...cum ajungem la Retis, cum suntem pusi la masa. O ciorba de pui marca Tanti Rodica, cu niste sarmale mici (cat pumnul meu). Ma mananca in fund ca pe Zambilica si ii ganguresc dulce la ureche lui Nea Dan, gazda si tatal lui Dan...
-Nea Dane... o palinca nu gasim si noi sa ne punem stomacul in ordine si sa ne facem pofta de ciorba? Gazda se conformeaza si aduce o glaja de un litru, de sticla... si pune lichidul in pahare.
Fratii mei... am mai baut palinca, dar ceea ce se afla in stampanele alea mici nu era palinca.
Nici tuica, nici horinca, nici alcool. Era cherosen. Daca ii pui avionului asa ceva in rezervor... devine instant racheta. Serios ca nu va mint, nici ardelenii nu se incurcau cu palinca aia. Ardea tot pe unde trecea, de ziceai ca e ruda cu moldovenii de isi parjoleau holdele in fata turcilor.
Revenire
Eu am ramas un minut fara aer, dupa prima dusca. La Olteanu cred ca am si vazut o lacrima in coltul ochilor. Melcul respira greu, tragea aer la greu, ca in foalele de la gratar. Nu... nu se putea continua asa. Noroc ca am mai gasit o crasma deschisa in sat si ne-am aprovizionat cu vin. Tata Brumar ne-a lasat moale, pe vin si apa minerala, a facut carnea fripta pe jar si am mancat inca o data. Cat despre somn...ce sa va spun... Am dormit cu Paul.
In camera de linga cea a lui Dan si Pui. Saraca fata a avut concert de sforaituri pe 3 voci. Dimineata, unchiul si mosul lui Dan ne-au ajutat sa ne spalam pe dinti cu o palinca baubila. A mers bine si ne-am pus la drum: mergeam la Sibiu, sa ii botezam nepotica Natalia Maria lui Melcone.
Adica ne-am miscat greu pina am iesit din Bucuresti. Ba ca a fost trafic, ca a fost ziua lui Dan (Melcone) si am pus pauza sa bem o bere, ba sa ne mai targuim de una si alta. Plus mici la Dealu Negru. Tot mai nasoli, de la an la an, nu stiu de ce. Dar am plecat. Cel mai greu i-a fost lui Paul. Il aflasem ca are gagica noua si nu l-am iertat.
Din banc in banc pina i s-au strepezit urechile. I-am facut capul calindar, iar ca razbunare - cred - m-a pozat de m-a luat mama-gaia. In ciuda faptului ca nu imi place sa fac pe modelul.
Prostia mea...
...cum ajungem la Retis, cum suntem pusi la masa. O ciorba de pui marca Tanti Rodica, cu niste sarmale mici (cat pumnul meu). Ma mananca in fund ca pe Zambilica si ii ganguresc dulce la ureche lui Nea Dan, gazda si tatal lui Dan...
-Nea Dane... o palinca nu gasim si noi sa ne punem stomacul in ordine si sa ne facem pofta de ciorba? Gazda se conformeaza si aduce o glaja de un litru, de sticla... si pune lichidul in pahare.
Fratii mei... am mai baut palinca, dar ceea ce se afla in stampanele alea mici nu era palinca.
Nici tuica, nici horinca, nici alcool. Era cherosen. Daca ii pui avionului asa ceva in rezervor... devine instant racheta. Serios ca nu va mint, nici ardelenii nu se incurcau cu palinca aia. Ardea tot pe unde trecea, de ziceai ca e ruda cu moldovenii de isi parjoleau holdele in fata turcilor.
RevenireEu am ramas un minut fara aer, dupa prima dusca. La Olteanu cred ca am si vazut o lacrima in coltul ochilor. Melcul respira greu, tragea aer la greu, ca in foalele de la gratar. Nu... nu se putea continua asa. Noroc ca am mai gasit o crasma deschisa in sat si ne-am aprovizionat cu vin. Tata Brumar ne-a lasat moale, pe vin si apa minerala, a facut carnea fripta pe jar si am mancat inca o data. Cat despre somn...ce sa va spun... Am dormit cu Paul.
In camera de linga cea a lui Dan si Pui. Saraca fata a avut concert de sforaituri pe 3 voci. Dimineata, unchiul si mosul lui Dan ne-au ajutat sa ne spalam pe dinti cu o palinca baubila. A mers bine si ne-am pus la drum: mergeam la Sibiu, sa ii botezam nepotica Natalia Maria lui Melcone.
miercuri, septembrie 16, 2009
Oh shit! Asa incepe totul
15 septembrie 1984. Prima zi de scoala. Tanarul Bufnila, tarat de mama, agatat de mina ei ca un breloc, in curtea scolii nr 8 din Onesti. 
Adica la 2 pasi de scara blocului si de nucul in care ma catarasem si de unde saream jucandu-ma de-a indienii.
Balamuc
Lume...puhoi, mai ceva ca la coada pentru cadourile electorale de la Vanghelie. Eu...ametit...tinut de o mina de mama, care imi taraia si ghiozdanul, mostenire de la frate-miu Dragos, in timp ce eu tineam in mina un buchet de flori. E impropriu zis ca il tineam... ma agatasem de flori de parca erau o bata de cioban, stiti cum e postura, ca o vedeti la masculi in fiecare zi de 8 martie. Si se striga clasele. Ii vad pe unii pici cum se incoloneaza frumos, supravegheati de ochiul ager al mamelor. O tanti mai in varsta ii preia pe fiecare. Alea erau... "tovarasele". Si ii striga pe toti. Il vad si pe Polonic cum se aliniaza linga o fetita cu pampoane mari si albe in par, pe Grasul cum isi taraie geanta si intra in rand...ce sa mai, toti ai mei aveau clasa. Numele Bufnila nu era insa pronuntat de nimeni.
Nebunie
Femeie apriga, mama nu a stat mult pe ganduri. M-a smucit din multimea de scolari si parinti, m-a dus taras-grapis la cancelarie si a intrebat unde e directoarea. Ajungem in cabinet si gospodina Bufnila o trage la raspundere pe intelectuala ochelarista... cum ca de ce Bufnila nu e repartizat la nicio clasa, desi a fost inscris din timp la scoala. Asaltul verbal al unei moldovence nervoase nu poate fi comparat decat cu un tir de artilerie rusa in Al Doilea Razboi Mondial. Nu apuca directoarea sa spuna un cuvant ca ii mai zburau inca vreo 20 in fata. Nu a fost nevoie decat de cateva rafale verbale ca eram deja repartizat. Clasa intai C. Etajul 1. Prima usa, de la scara elevilor. Mama ma baga in clasa, dam ziua buna la invatatoare, o tipa lunga si subtire, blonda, tunsa scurt.
-Da florile, ma indeamna mama sa scap de buchetul-bata pe care il tineam gata sa il reped in scafarlia cuiva. Canci... tineam de garoafele alea de parca erau unica mea legatura cu exteriorul. Le dau, primesc doua pupaturi pe obraji, raman cu doua dare de ruj si sunt trimis in ultima banca de la perete.
Haos
In banca intai de la geam, un lungan si un slabanog (Ciobanu si Stoian) se jucau cu ascutitorile in forma de rachete. Le puneau combustibil, le lansau in spatiu, se intoreceau de acolo. Fetele stateau cuminti sau susoteau intre ele, soapte care mi se parea urlete. Polonic sporavaia de parca nici nu ma cunostea. Grasul se uita absent pe geam, cu o alura de sportiv care tocmai a ratat podiumul la Olimpiada. In fata mea, doua tipe gemene se trag de funditele din par. O paluga de fata cu un ciuf blond mananca seminte si scuipa cojile in banca. Si odata am vazut ca iese mama din clasa. Am vrut sa ma ridic, sa fug, dar nu ma ajutau deloc pirioarele. Ramasesem inlemnit si prostit acolo. M-am simtit singur, al nimanui si parasit. Odata au inceput sa ma friga ochii si sa imi curga lacrimile. Stoian si Ciobanu au fost primii care m-au vazut si au inceput sa rada. La fel si restul clasei. Polonic si Grasul se uitau si nu le venea sa creada ca dadeam apa la soareci.
Si s-a facut lumina
Nu mai stiu cum a trecut prima zi si cum de m-am trezit cu orarul in ghiozdan. Nu stiu cum de am ajuns acasa, ca nu vedeam decat crampeie din viata mea. Nu am iesit deloc afara, desi Grasul ma fluierase de vreo 10 ori la geamul din spatele blocului. Stiu doar ca m-am trezit a doua zi in mijlocul terenului de sport, asteptand sa intru la ore. Stoian si Ciobanu se uitau la mine si ma aratau cu degetul. Am ajuns in clasa, m-am pus la locul meu si ma uitam in gol. Pina am auzit o voce din spate, de la cuier.
-Asta e plangaciosul clasei. Eu zic sa ii dam vreo doua sa isi revina.
Si a sarit clasa in aer. Nu cred ca a fost banca sa nu o daram cu Stoian. Fir de praf de pe parchet sa nu il sterg cu Ciobanu. Caiet si penar sa nu ii zbor in cap lui Pietroiu. Pantofii aveau un lustru ideal de la cate suturi ii bagasem lui Marius Cornea in cur. Pumnii ma dureau de la cati ii carasem in spate lui Busi. Tancau si Grigoras intrasera sub banci de frica. Grasu si Polonic imi zambeau. Da, se facuse lumina. De acum stiam ce replica trebuie sa dau. Iar timp de cateva saptamani nu a mai suflat nimeni un cuvant de rau la mine. Batusem toata clasa. iar apoi am trecut la aia din clasele vecine, de se stia pe tot palierul de la etajul unu cine e Bufnila si cum da cu pumnul. In curand aveau sa auda si aia de clasa a cincea de mine. Colegii lui Dragos ma poreclisera Rambo. Dracu stia cine e ala? Eu dadeam cu pumnul ca sa nu ma ia careva de sus. Si mergea.
Adica la 2 pasi de scara blocului si de nucul in care ma catarasem si de unde saream jucandu-ma de-a indienii.Balamuc
Lume...puhoi, mai ceva ca la coada pentru cadourile electorale de la Vanghelie. Eu...ametit...tinut de o mina de mama, care imi taraia si ghiozdanul, mostenire de la frate-miu Dragos, in timp ce eu tineam in mina un buchet de flori. E impropriu zis ca il tineam... ma agatasem de flori de parca erau o bata de cioban, stiti cum e postura, ca o vedeti la masculi in fiecare zi de 8 martie. Si se striga clasele. Ii vad pe unii pici cum se incoloneaza frumos, supravegheati de ochiul ager al mamelor. O tanti mai in varsta ii preia pe fiecare. Alea erau... "tovarasele". Si ii striga pe toti. Il vad si pe Polonic cum se aliniaza linga o fetita cu pampoane mari si albe in par, pe Grasul cum isi taraie geanta si intra in rand...ce sa mai, toti ai mei aveau clasa. Numele Bufnila nu era insa pronuntat de nimeni.
Nebunie
Femeie apriga, mama nu a stat mult pe ganduri. M-a smucit din multimea de scolari si parinti, m-a dus taras-grapis la cancelarie si a intrebat unde e directoarea. Ajungem in cabinet si gospodina Bufnila o trage la raspundere pe intelectuala ochelarista... cum ca de ce Bufnila nu e repartizat la nicio clasa, desi a fost inscris din timp la scoala. Asaltul verbal al unei moldovence nervoase nu poate fi comparat decat cu un tir de artilerie rusa in Al Doilea Razboi Mondial. Nu apuca directoarea sa spuna un cuvant ca ii mai zburau inca vreo 20 in fata. Nu a fost nevoie decat de cateva rafale verbale ca eram deja repartizat. Clasa intai C. Etajul 1. Prima usa, de la scara elevilor. Mama ma baga in clasa, dam ziua buna la invatatoare, o tipa lunga si subtire, blonda, tunsa scurt.
-Da florile, ma indeamna mama sa scap de buchetul-bata pe care il tineam gata sa il reped in scafarlia cuiva. Canci... tineam de garoafele alea de parca erau unica mea legatura cu exteriorul. Le dau, primesc doua pupaturi pe obraji, raman cu doua dare de ruj si sunt trimis in ultima banca de la perete.
HaosIn banca intai de la geam, un lungan si un slabanog (Ciobanu si Stoian) se jucau cu ascutitorile in forma de rachete. Le puneau combustibil, le lansau in spatiu, se intoreceau de acolo. Fetele stateau cuminti sau susoteau intre ele, soapte care mi se parea urlete. Polonic sporavaia de parca nici nu ma cunostea. Grasul se uita absent pe geam, cu o alura de sportiv care tocmai a ratat podiumul la Olimpiada. In fata mea, doua tipe gemene se trag de funditele din par. O paluga de fata cu un ciuf blond mananca seminte si scuipa cojile in banca. Si odata am vazut ca iese mama din clasa. Am vrut sa ma ridic, sa fug, dar nu ma ajutau deloc pirioarele. Ramasesem inlemnit si prostit acolo. M-am simtit singur, al nimanui si parasit. Odata au inceput sa ma friga ochii si sa imi curga lacrimile. Stoian si Ciobanu au fost primii care m-au vazut si au inceput sa rada. La fel si restul clasei. Polonic si Grasul se uitau si nu le venea sa creada ca dadeam apa la soareci.
Si s-a facut lumina
Nu mai stiu cum a trecut prima zi si cum de m-am trezit cu orarul in ghiozdan. Nu stiu cum de am ajuns acasa, ca nu vedeam decat crampeie din viata mea. Nu am iesit deloc afara, desi Grasul ma fluierase de vreo 10 ori la geamul din spatele blocului. Stiu doar ca m-am trezit a doua zi in mijlocul terenului de sport, asteptand sa intru la ore. Stoian si Ciobanu se uitau la mine si ma aratau cu degetul. Am ajuns in clasa, m-am pus la locul meu si ma uitam in gol. Pina am auzit o voce din spate, de la cuier.
-Asta e plangaciosul clasei. Eu zic sa ii dam vreo doua sa isi revina.
Si a sarit clasa in aer. Nu cred ca a fost banca sa nu o daram cu Stoian. Fir de praf de pe parchet sa nu il sterg cu Ciobanu. Caiet si penar sa nu ii zbor in cap lui Pietroiu. Pantofii aveau un lustru ideal de la cate suturi ii bagasem lui Marius Cornea in cur. Pumnii ma dureau de la cati ii carasem in spate lui Busi. Tancau si Grigoras intrasera sub banci de frica. Grasu si Polonic imi zambeau. Da, se facuse lumina. De acum stiam ce replica trebuie sa dau. Iar timp de cateva saptamani nu a mai suflat nimeni un cuvant de rau la mine. Batusem toata clasa. iar apoi am trecut la aia din clasele vecine, de se stia pe tot palierul de la etajul unu cine e Bufnila si cum da cu pumnul. In curand aveau sa auda si aia de clasa a cincea de mine. Colegii lui Dragos ma poreclisera Rambo. Dracu stia cine e ala? Eu dadeam cu pumnul ca sa nu ma ia careva de sus. Si mergea.
joi, septembrie 10, 2009
Pregatiri de scoala
In septembrie, era simplu sa iti dai seama ca incepe scoala. Se intamplau lucruri ciudate.
- toate fetele din clasa mea incepeau sa apara pe la blocul meu. Dadeau ture, adica se plimbau cate 4-5, cu pas vioi, pe la gardurile scolii. Mergeau repede sa se poata face niz-nai. Adica sa nu se vada ca au auzit toate injuraturile si replicile stupide de agatat pe care le varsam.
-Polonic pleca iar primul in casa. Doar ca era chemat mai devreme acum, ca se scurta ziua.
-mamele ne asteptau la usa cu piatra ponce si inalbitorul. Astea erau ustensilele cu care se scoteau petele lasate de coaja de nuca pe palmele golanilor care calareau orice pom fructifer.
-bunicii se infiintau mai des pe acasa. Fie veneau sa mai cotizeze cu ceva la fondul de rechizite, fie sa mai aiba griji de prichindei. Parintii incepeau cursele prin oras.
-babacii se intorceau din oras incarcati cu plase de parca erau Bator al Fefeleagai. De la caiete la pixuri, radiere, carnetele si manuale, gaseai de toate in genti. Numai niste dulciuri nu.
-tocilarii incepeau sa se reinfiinteze la scarile din fata blocului. Mai voiosi ca niciodata si mai incantati decat anul trecut cind iti aratasera penarul nou, cu imagine schimbatoare pe capacul cutiei. Acum, de vina era raportorul cel nou cu care promitea sa masoare unghiurile mai dihai ca la NASA. Cu un pumn sub barba ii dadeai stingerea de la ora 4 seara si iti mai permiteai sa visezi la vara si la zile fara profi si invatatori.
-nu mai aveau parintii sa iti dea "bani de o guma" pe care sa ii transformi in tigari la chioscul din statia de autobuz, unde vanzatoarea ar fi vandut si marijuana, oricui ii cerea. Maruntii tai erau de acuma pusi la saltea, sa fie pentru...fondul clasei, ca trebuie varuita si aia.
-Sperila scotea din nou pipa. Adica isi facea una noua, din coceanul de porumb la care atasa aceeasi coada veche de pix. Tutunul de pipa se gasea din belsug in chistoace, pina nu incepeau ploile de septembrie.
-se rareau partidele de pescuit la mina si sedintele prelungite de inot la strand. Iar mizerabilii aia de paznici abia asteptau sa goleasca bazinele si sa scape de droaia de pici care inotau de parca se inecau. Cand se goleau bazinele umblam cu capul in pamant toata ziua.
-nu mai fugea Sperila de acasa. Desi obisnuia sa isi ia picioarele la spinare cel putin de 4 ori pe saptamana, ca apoi sa fie recuperat de Gogosar din cine stie ce canal. Sperila era acum trist si resemnat ca un miel gata de taiere.
Motive de bucurie...
...erau putine. Iar pe alea cate erau, numai optimismul Grasului le putea gasi.
-Auzi ba Ochi... nu fi prost, ca tara geme. Iar scoala...si mai si. De acuma iar facem bani in fiecare zi, ii jecmanim pe astia mici, sare loveaua ca la balamuc si avem de un film, de o tigara, de un lichior. (Suncosul se dedulcise la lichior de menta, din vina lui Polonic. Manglise asta micul niste bani de acasa si a cumparat vreo 3 sticloante de lichior. Dulce-dulce, mult-mult, Grasul era cel mai bun amic al lui. Cand a fost de impartit vergi la curul vinovatului, Grasul fluiera a paguba pe afara, asteptand ca Polonic sa incaseze papara si sa... "vina la joaca".)
-Mai bine vindem sticle... ii spun amarat. Dar si pe alea ia-le de unde nu-s, ca face maica-mea bulion si ii trebuie. daca ciordesc una, ma spanzura.
-Taci ma din gura... abia astept sa reluam "afacerile". Vine Cornea si il facem de bani la poker, Ciobanu la barbut, Pietroiu la copcica, mai batem unul-doi, mai agatam cate o gagicutza, mergem sa vedem boboacele de a cincea... (Speram din tot sufletul sa nu mai patim ca anul trecut, cind gasisem o clasa intreaga de fete din satele de prim-prejur. Doua zile se jurase Grasul la Sperila, care nu ne credea. "Fratele meu, sa imi crape mingea de piele, aia ciordita de pe terenul de la Constructii, daca te mint. Erau aliniate in clasa de parca acum le luase de pe camp. Le puneai sapa pe umar ca la militari si praseau tot cucuruzul din judet... aia era infanteria rurala").
Raspundem intrebarilor de pici
Rasarisera cativa pustani de clasa intai si pe la blocul nostru. Are-n-are ce face, se apuca Polonic intr-o buna zi sa le faca pregatirea de scoala. Aghiotant, Suncimea-Sa. Marian, Cioremeii, Moruzoaicele, Iepuroaicele mici, toti facusera semicerc la masa de sah, pe care trona curul imens al Grasului si nemernicia lui Polonic.
-Dar ce iti face la scoala de este asa de nasol?, intreaba o mogaldeata blonda.
-Pai prima oara, daca esti fetita, iti rupe rochita si iti arunca funditele din par. Te manjeste invatatoarea cu ruj pe fata...incepe sa explice Luca.
-Dar rujul e fain, sare fetita cu gura..
-Taci fa, se baga Grasul... ca te prinde invatatoarea si iti baga 2 suturi in cur si daca plangi te bate si mai tare.
-Grasuleeee, dar daca sunt baiat cuminte, ce patesc?, sare un pici.
-Iti da cu rigla la palme pina ti se inrosesc, iti ia cartile si ti le da de cap...
-Asa ati patit si voi? se minuneaza un mucalit...
-Nu, ca uite ce pumni mari am. I-am batut pe toti cu Ovidiu si cu Luci si cu Sperila. Daca nu stii sa te bati, tre sa le dai bani la aia mai mari sa te apere.
-Dar daca esti pe acolo, ma aperi si pe mine...
-Baniiii........., nu auzi, tre sa ai bani, transeaza Grasul prima lui incercare fara violenta de a face rost de marafeti.
Incercarea s-a dus dracului cind au venit fetele mai mari si au inceput sa se joace cu pustanii. Normal... se jucau de-a scoala. Iar ele erau invatatoarele blande si cuminti care le fac codite si le piaptana si le spun povesti. Aveau si cescute de ceai intinse pe patura.
-Sa ma cac in scoala voastra, le-a trantit-o Gras si a expediat un sut direct in ceainicul de plastic.
miercuri, septembrie 09, 2009
vineri, septembrie 04, 2009
Patimi de septembrie
Nu suport luna septembrie. E luna cea mai nasoala din an. E de cacat. Pute. O urasc. Numai belele se intampla in septembrie.
Pe 15 incepe scoala. Iar scoala e de toata jena. "Sa o ungi cu slanina si sa o dai la caini", spunea bunica-mea. O las pe mina tocilarilor, sa si-o bage unde vor ei. Eu ii mitraliam ferestrele imediat ce luam vacanta. Iar pe 15 septembrie ma piteam prin orice cotlon al casei sa nu ma gaseasca mama si sa ma trimita la scoala.
In comunism, cum incepea scoala, incepea si practica. Iar tanarul elev, pionier sau utecist al patriei isi sufleca mainile si muncea cot la cot cu oamenii de pe ogoare. Adica veneai acasa mirosind a balega si a transpiratie statuta. Depanusam la porumb de imi sareau ochii, scoteam cartofii de pe tarlalele adiacente Onestiului si incercam sa ma fofilez cat puteam de la munca.
Mai tarziu, inainte sa inceapa liceul, incepeau muncile agricole la tara. Iar bunicul Vasile Bufnila abia astepta sa isi suceasca o tigara, asezat in cur pe un polog de porumb proaspat taiat de aprig manuitorul de secera Ovidiu. Imediat ce se aseza si ii dadea foc mahoarcei, se si lua de mine: "Tu-ti cotarca ma-tii de nepot, taie mai de jos cucuruzul ala cu secera, nu vreau sa ma impiedic de el". Cafeaua de dimineata era o idee utopica, de la 5 munceam prin roua rece, pina hat seara la 7 cind praful de pe gat nu se ducea nici cu un litru de vin invechit si otetit. Ma ustura gatul numai cand ma gandesc.
In septembrie se incheie concediile, revii la munca. Si dupa ce ai stat macar o saptamana cu mintea libera, fara stres, servit de altii si cu burta lafaita, ti se revarsa tot rahatul in cap si ramai cu un zambet timp pe figura: nu ai avut timp sa te dezmeticesti din starea de concediu.
In septembrie se coc strugurii, dar nu e gata vinul. Nici macar mustul, sa stii ca te asiguri de o pantecaraie cu produse naturale. Ce sa mai zici de un tulburel turnat in oale de lut sau de un sprit. Nu e nici vara, nici toamna, nici cal, nici magar.
In septembrie esti satul de toate fructele posibile, de la fragi la pepeni, care nici macar nu mai au gust. Iar daca au, sunt mici si trebuie inghesuiti in butoaiele mari de muraturi. In septembrie te ia mama gospodina de minutza si te taraste frumos dupa ea cat targuie cele trebuincioase pentru muraturi la iarna. Adica o sa cari ca magarul in panta: sare grunjoasa, ardei capia, pepeni mici, gogonele, gogosari, marar, telina, morcovi mari, varza in cantitati pe care doar un elefant le poate manca, rosii si vinete pentru zacusca. Si o sa puta casa mai ceva ca o cuhnie medievala din Moldova.
Nu poti sa vezi un meci, un film sau un desen animat ca esti smuls de pe canapea sa vanturi muraturile sau varza. Sa speli borcanele, sa le aranjezi, sa le legi la gura, sa le pui in raft, sa le aranjezi din nou, pe caprarii si cu etichete. Sa pui pietre peste lemnele care tin gogonelele blocate in butoi, sa cureti diverse legume pentru zarzavaturi si sa stai macar degeaba la bucatarie, sa ii tii de urat prezentei feminine care a trebaluit atata.
In septembrie trebuia sa faci cursele alea tampite cu parintii prin magazinele de la Onesti, "sa te pregatesti de scoala". Uniforme cautai la `Princhindel` sau la `Universal`, cele mai mari magazine din Onesti. Rechizite mai ieftine ti se puneau in brate de la G-uri sau de la Orizont. Dar cel mai nasol moment era cand te spalai de vara, de vacanta si de civilie. Erai introdus in cada si sapunit cu simtul raspunderii sa iti iasa din cap dealurile verzi, fanetzele pe care ai alergat cu amicii, sariturile de pe trambulina de la strand, ocheadele cu fetele din tabara, prastia cu pietre
si teava cu cornete, apa bauta de la cismelele orasului, pantalonii scurti si sandalele, orice idee de libertate.
Cum dracu sa nu bocesti de ciuda, oftica si obida in luna septembrie?
Pe 5 septembrie e insa un lucru bun: Ziua Melcului. La Multi Ani Dane si sa ne pice bine gratarul de miel, branza de burduf sibiana si ceapa rosie zdrobita pe genunchi, cu un pumn de masline, un colt de paine de casa si cateva stampane de tuica tare. Cat despre saracii elevi...Hai liberare! Septembrie sucks.
Pe 15 incepe scoala. Iar scoala e de toata jena. "Sa o ungi cu slanina si sa o dai la caini", spunea bunica-mea. O las pe mina tocilarilor, sa si-o bage unde vor ei. Eu ii mitraliam ferestrele imediat ce luam vacanta. Iar pe 15 septembrie ma piteam prin orice cotlon al casei sa nu ma gaseasca mama si sa ma trimita la scoala.In comunism, cum incepea scoala, incepea si practica. Iar tanarul elev, pionier sau utecist al patriei isi sufleca mainile si muncea cot la cot cu oamenii de pe ogoare. Adica veneai acasa mirosind a balega si a transpiratie statuta. Depanusam la porumb de imi sareau ochii, scoteam cartofii de pe tarlalele adiacente Onestiului si incercam sa ma fofilez cat puteam de la munca.
Mai tarziu, inainte sa inceapa liceul, incepeau muncile agricole la tara. Iar bunicul Vasile Bufnila abia astepta sa isi suceasca o tigara, asezat in cur pe un polog de porumb proaspat taiat de aprig manuitorul de secera Ovidiu. Imediat ce se aseza si ii dadea foc mahoarcei, se si lua de mine: "Tu-ti cotarca ma-tii de nepot, taie mai de jos cucuruzul ala cu secera, nu vreau sa ma impiedic de el". Cafeaua de dimineata era o idee utopica, de la 5 munceam prin roua rece, pina hat seara la 7 cind praful de pe gat nu se ducea nici cu un litru de vin invechit si otetit. Ma ustura gatul numai cand ma gandesc.In septembrie se incheie concediile, revii la munca. Si dupa ce ai stat macar o saptamana cu mintea libera, fara stres, servit de altii si cu burta lafaita, ti se revarsa tot rahatul in cap si ramai cu un zambet timp pe figura: nu ai avut timp sa te dezmeticesti din starea de concediu.
In septembrie se coc strugurii, dar nu e gata vinul. Nici macar mustul, sa stii ca te asiguri de o pantecaraie cu produse naturale. Ce sa mai zici de un tulburel turnat in oale de lut sau de un sprit. Nu e nici vara, nici toamna, nici cal, nici magar.
In septembrie esti satul de toate fructele posibile, de la fragi la pepeni, care nici macar nu mai au gust. Iar daca au, sunt mici si trebuie inghesuiti in butoaiele mari de muraturi. In septembrie te ia mama gospodina de minutza si te taraste frumos dupa ea cat targuie cele trebuincioase pentru muraturi la iarna. Adica o sa cari ca magarul in panta: sare grunjoasa, ardei capia, pepeni mici, gogonele, gogosari, marar, telina, morcovi mari, varza in cantitati pe care doar un elefant le poate manca, rosii si vinete pentru zacusca. Si o sa puta casa mai ceva ca o cuhnie medievala din Moldova.
Nu poti sa vezi un meci, un film sau un desen animat ca esti smuls de pe canapea sa vanturi muraturile sau varza. Sa speli borcanele, sa le aranjezi, sa le legi la gura, sa le pui in raft, sa le aranjezi din nou, pe caprarii si cu etichete. Sa pui pietre peste lemnele care tin gogonelele blocate in butoi, sa cureti diverse legume pentru zarzavaturi si sa stai macar degeaba la bucatarie, sa ii tii de urat prezentei feminine care a trebaluit atata.
In septembrie trebuia sa faci cursele alea tampite cu parintii prin magazinele de la Onesti, "sa te pregatesti de scoala". Uniforme cautai la `Princhindel` sau la `Universal`, cele mai mari magazine din Onesti. Rechizite mai ieftine ti se puneau in brate de la G-uri sau de la Orizont. Dar cel mai nasol moment era cand te spalai de vara, de vacanta si de civilie. Erai introdus in cada si sapunit cu simtul raspunderii sa iti iasa din cap dealurile verzi, fanetzele pe care ai alergat cu amicii, sariturile de pe trambulina de la strand, ocheadele cu fetele din tabara, prastia cu pietre
si teava cu cornete, apa bauta de la cismelele orasului, pantalonii scurti si sandalele, orice idee de libertate.Cum dracu sa nu bocesti de ciuda, oftica si obida in luna septembrie?
Pe 5 septembrie e insa un lucru bun: Ziua Melcului. La Multi Ani Dane si sa ne pice bine gratarul de miel, branza de burduf sibiana si ceapa rosie zdrobita pe genunchi, cu un pumn de masline, un colt de paine de casa si cateva stampane de tuica tare. Cat despre saracii elevi...Hai liberare! Septembrie sucks.
joi, septembrie 03, 2009
Foame de Delta
Ca sa nu ma mai obosesc sa scriu cum a fost in Delta la capitolul culinar, va las sa ascultati ce a fost. Citeste Busu, pastila de turism de la radio InfoPro.
miercuri, septembrie 02, 2009
3 bucati, scurt pe 2
Sa vezi si sa nu crezi. RRA si-a tras site nou. Si nu e rau deloc. Vezi aici
Mai am cateva pagini si termin o carte fabuloasa, din al meu pdv. "In Delta cu Jacques Yves Cousteau", de Radu Anton Roman. Daca ai crescut cu imaginile din filmele caruntului explorator si daca ai salivat la emisiunile lui Radu Anton Roman, atunci e musai sa citesti cartea asta. Iar daca iubesti Delta, ai pus-o... nu mai lasi volumul din mina, oricate vase ar fi de spalat in chiuveta si oricate filme ar fi la tv. Poate sa te cicaleasca femeia un an de zile, nu dai cartea pe nimic. Apropo de filme, chiar vreau sa vad documentarul facut de Cousteau in Delta. Daca il are careva, sa aprinda un foc in varf de deal, sa ma anunte.
Sambata, duminica, luni...vor fi 3 zile de uscheala. Adica ajung la Retis si la Sibiu. La o pulpa de miel pe gratar, cu un ardei gras umplut cu branza framantata sibiana, cu o ceapa rosie sparta cu pumnul pe genunchi, sare grunjoasa presarata pe ea si cu paine de casa facuta in cuptor de bunicuta lui Dan. Iar apoi o sa facem o invartita la botez, ca a nascut sora lui Dan, Adina. Pingelele sa tina, ca muzica sigur va fi. Si ma duc sa le fac dedicatii la sibienii mei dragi :)
Mai am cateva pagini si termin o carte fabuloasa, din al meu pdv. "In Delta cu Jacques Yves Cousteau", de Radu Anton Roman. Daca ai crescut cu imaginile din filmele caruntului explorator si daca ai salivat la emisiunile lui Radu Anton Roman, atunci e musai sa citesti cartea asta. Iar daca iubesti Delta, ai pus-o... nu mai lasi volumul din mina, oricate vase ar fi de spalat in chiuveta si oricate filme ar fi la tv. Poate sa te cicaleasca femeia un an de zile, nu dai cartea pe nimic. Apropo de filme, chiar vreau sa vad documentarul facut de Cousteau in Delta. Daca il are careva, sa aprinda un foc in varf de deal, sa ma anunte.
Sambata, duminica, luni...vor fi 3 zile de uscheala. Adica ajung la Retis si la Sibiu. La o pulpa de miel pe gratar, cu un ardei gras umplut cu branza framantata sibiana, cu o ceapa rosie sparta cu pumnul pe genunchi, sare grunjoasa presarata pe ea si cu paine de casa facuta in cuptor de bunicuta lui Dan. Iar apoi o sa facem o invartita la botez, ca a nascut sora lui Dan, Adina. Pingelele sa tina, ca muzica sigur va fi. Si ma duc sa le fac dedicatii la sibienii mei dragi :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)