Oh shit! Asa incepe totul

15 septembrie 1984. Prima zi de scoala. Tanarul Bufnila, tarat de mama, agatat de mina ei ca un breloc, in curtea scolii nr 8 din Onesti. Adica la 2 pasi de scara blocului si de nucul in care ma catarasem si de unde saream jucandu-ma de-a indienii.

Balamuc
Lume...puhoi, mai ceva ca la coada pentru cadourile electorale de la Vanghelie. Eu...ametit...tinut de o mina de mama, care imi taraia si ghiozdanul, mostenire de la frate-miu Dragos, in timp ce eu tineam in mina un buchet de flori. E impropriu zis ca il tineam... ma agatasem de flori de parca erau o bata de cioban, stiti cum e postura, ca o vedeti la masculi in fiecare zi de 8 martie. Si se striga clasele. Ii vad pe unii pici cum se incoloneaza frumos, supravegheati de ochiul ager al mamelor. O tanti mai in varsta ii preia pe fiecare. Alea erau... "tovarasele". Si ii striga pe toti. Il vad si pe Polonic cum se aliniaza linga o fetita cu pampoane mari si albe in par, pe Grasul cum isi taraie geanta si intra in rand...ce sa mai, toti ai mei aveau clasa. Numele Bufnila nu era insa pronuntat de nimeni.

Nebunie
Femeie apriga, mama nu a stat mult pe ganduri. M-a smucit din multimea de scolari si parinti, m-a dus taras-grapis la cancelarie si a intrebat unde e directoarea. Ajungem in cabinet si gospodina Bufnila o trage la raspundere pe intelectuala ochelarista... cum ca de ce Bufnila nu e repartizat la nicio clasa, desi a fost inscris din timp la scoala. Asaltul verbal al unei moldovence nervoase nu poate fi comparat decat cu un tir de artilerie rusa in Al Doilea Razboi Mondial. Nu apuca directoarea sa spuna un cuvant ca ii mai zburau inca vreo 20 in fata. Nu a fost nevoie decat de cateva rafale verbale ca eram deja repartizat. Clasa intai C. Etajul 1. Prima usa, de la scara elevilor. Mama ma baga in clasa, dam ziua buna la invatatoare, o tipa lunga si subtire, blonda, tunsa scurt.
-Da florile, ma indeamna mama sa scap de buchetul-bata pe care il tineam gata sa il reped in scafarlia cuiva. Canci... tineam de garoafele alea de parca erau unica mea legatura cu exteriorul. Le dau, primesc doua pupaturi pe obraji, raman cu doua dare de ruj si sunt trimis in ultima banca de la perete.
Haos
In banca intai de la geam, un lungan si un slabanog (Ciobanu si Stoian) se jucau cu ascutitorile in forma de rachete. Le puneau combustibil, le lansau in spatiu, se intoreceau de acolo. Fetele stateau cuminti sau susoteau intre ele, soapte care mi se parea urlete. Polonic sporavaia de parca nici nu ma cunostea. Grasul se uita absent pe geam, cu o alura de sportiv care tocmai a ratat podiumul la Olimpiada. In fata mea, doua tipe gemene se trag de funditele din par. O paluga de fata cu un ciuf blond mananca seminte si scuipa cojile in banca. Si odata am vazut ca iese mama din clasa. Am vrut sa ma ridic, sa fug, dar nu ma ajutau deloc pirioarele. Ramasesem inlemnit si prostit acolo. M-am simtit singur, al nimanui si parasit. Odata au inceput sa ma friga ochii si sa imi curga lacrimile. Stoian si Ciobanu au fost primii care m-au vazut si au inceput sa rada. La fel si restul clasei. Polonic si Grasul se uitau si nu le venea sa creada ca dadeam apa la soareci.

Si s-a facut lumina
Nu mai stiu cum a trecut prima zi si cum de m-am trezit cu orarul in ghiozdan. Nu stiu cum de am ajuns acasa, ca nu vedeam decat crampeie din viata mea. Nu am iesit deloc afara, desi Grasul ma fluierase de vreo 10 ori la geamul din spatele blocului. Stiu doar ca m-am trezit a doua zi in mijlocul terenului de sport, asteptand sa intru la ore. Stoian si Ciobanu se uitau la mine si ma aratau cu degetul. Am ajuns in clasa, m-am pus la locul meu si ma uitam in gol. Pina am auzit o voce din spate, de la cuier.
-Asta e plangaciosul clasei. Eu zic sa ii dam vreo doua sa isi revina.
Si a sarit clasa in aer. Nu cred ca a fost banca sa nu o daram cu Stoian. Fir de praf de pe parchet sa nu il sterg cu Ciobanu. Caiet si penar sa nu ii zbor in cap lui Pietroiu. Pantofii aveau un lustru ideal de la cate suturi ii bagasem lui Marius Cornea in cur. Pumnii ma dureau de la cati ii carasem in spate lui Busi. Tancau si Grigoras intrasera sub banci de frica. Grasu si Polonic imi zambeau. Da, se facuse lumina. De acum stiam ce replica trebuie sa dau. Iar timp de cateva saptamani nu a mai suflat nimeni un cuvant de rau la mine. Batusem toata clasa. iar apoi am trecut la aia din clasele vecine, de se stia pe tot palierul de la etajul unu cine e Bufnila si cum da cu pumnul. In curand aveau sa auda si aia de clasa a cincea de mine. Colegii lui Dragos ma poreclisera Rambo. Dracu stia cine e ala? Eu dadeam cu pumnul ca sa nu ma ia careva de sus. Si mergea.