Azi, 24 septembrie e ziua Grasului - Ovidiu Serbanescu. Nu stiu pe unde naiba o mai arde, ce face, dar sper sa ii fie bine. Si de acum incolo. Ma rog, nu ca atunci cind ne-a chemat la ziua lui, prin clasa a 4-a sau a 5-a.
Gasca de puradei cititi
Cand era ziua unuia din gasca, se stia clar ce va primi de la restul baietilor: niste carti. De prin biblioteca celorlalti. Unele care aratau mai noi, si pe care le inscriptionam repede pe prima pagina cu urari...nu de alta, dar sa fim siguri ca nu le primim inapoi de ziua noastra. Singurul prost care si-a citit o carte cadou... am fost eu. "Drumul Uriesilor", o colectie de legende romanesti, primita de la Sperila si de la Gogosar. De fapt, era vorba de vreo 4 sau 5 legende culese din diverse zone de un nene. Asadar povestea era aceeasi, difereau insa cateva personaje. Timp de 200 de pagini. Sa nu uit... ce s-a intamplat cind ne-a chemat Grasul la el acasa, pe 24 septembrie, de ziua lui. Atunci a iesit chef de dus pustanii la balamuc sau la casa de copii. Depinde de parinte.
Cadoul secret
Ma vorbisem cu Polonic si cu Sperila si ii luasem astuia o sticla de "Vinisor". Bautura alcoolica, dulcica, un soi de vin amestecat cu must. O sticla avea 500 de grame, asa ca am mai luat vreo 3 sau 4, sa fie... Numai ca a fost aventura curata. Le ascunsesem pe bloc, sa nu ni le gaseasca babacii si fratii mai mari. Le luasem de acolo, coborasem direct pe scara la Gras, i-am inmanat festiv cartile si pe nv i-am dat sticlele. Le-a ascuns imediat sub pat, la el in camera. Numai ca venise si pramatia aia de verisor al sau, Ionut, care le-a baut de urgenta. Si s-a facut muci. Asa ca toata ziua ne-am chinuit sa il tinem pe fraierici ascuns de ma-sa si de matusa-sa, cautand sa ne chitrofanim si noi. Iar Grasul a reusit sa faca asta, cu 3 beri ciordite din naveta adultilor. La un moment dat se asezase in capul mesei pline de rude si cunoscuti, mici si mari si incepuse sa cante.
Nu e tenor fara burta
..."De la Dunare la Senna/Trece Boby cu Pamela/ Si pe urma lor venea/ JR cu politiaaaaa". Zambete politicoase de la aia mari, chicoteli de la cei mici, iar Grasul a simtit ca e de datoria lui sa instaureze un regim de buna voie si antren. Asa ca a dat-o in Don Brebenel, alaturi de tenorul care se descoperise in varul Ionut. Pentru cei care stiu cantecelul porcos cu variante de acoperire... uitati de el. Acum, libelula avea si cap si avea si pula, hotii il pocneau la coaie si pe coana Seniorita nu avea cine sa o mai futa... in versiunea lor. A fost momentul in care eu, Polonic si Sperila am fost trimisi de urgenta acasa. A doua zi, Grasul si verisorul sau Ionut nu au intrat in raza noastra vizuala. Ionut nu a mai dat o luna pe la var-su, asa de rau fusese batut. La Gras pedeapsa si mardeala au tinut vreo 3 zile. Nu era din cauza noastra, se oripilase o batranica din neam cind l-a auzit cantand. Iar baragladina a gasit de cuviinta sa se rusineze asa de tare de a cazut lesinata cu scaunul si cu zgaibaracele in sus. Iar in urmatoarele 2 zile a incasat-o Grasul pentru ca una din verisoarele lui mai mici repeta cantecul cu Don Brebenel prin casa, spre nebunia parintilor ei. Aia a fost ultima oara cind si-a facut Grasul ziua de nastere.
Damn..nice memories!
RăspundețiȘtergere