Sibiu mon amour... final

Buni
Nu stiu cine scria in manualele comuniste descrierea poporului roman, dar cred ca o cunoscuse pe Buni, bunicutza lui Nucu. Senina, primitoare, ospitaliera, cu un zambet mereu la purtator, cu o vorba inteleapta gata sa fie oferita, cu un bun simt din acela vechi, cu reguli care pot fi incalcate doar pentru cei dragi, un OM cum rar de tot am mai vazut. Ea ne-a intampinat de dimineata, cind ne-am trezit, luni, in Sibiu. Bausem destul de cu seara, iar cafeaua calda si-a spus cuvantul imediat. Lapte proaspat si oua de casa de la Alamor, un mic-dejun cum doar la Sibiu am mai avut si o senzatie de bine cum doar Buni stie sa ne imprime. Mai apoi...planuri. Noi in oras, Nucu la treburile sale, jonctiune la 3 sa mergem la o baie in Ocna. Si dusi am fost.

Ratele din centru
In Brasov, Timisoara, Venetia, mai stateau porumbeii cuminti, dar cei din Sibiu, desi sunt rezidenti ai centrului, sunt ceva mai salbatici. Si mai nebuni. In mijlocul pietei mari e o fantana arteziana care arunca jeturile undeva la 2-3 m inaltime. Iar intre jeturi... bagabontii aia de porumbei. Stateau bagati unul in altul, cam 10 bucati de inaripate, asezati ciuciulete si salau stropii sa cada pe ei. Superbi.
-Ovi...vezi...daca aveam aparat foto... ce poze ieseau. Tu nu...ca sa am tinere de minte, ma ia Oaka la misto. Drept e, si eu o luasem atunci cind o sfatuiam sa isiantreneze memoria, ca eu nu cumpar aparat foto.
Am tinut-o asa langa pe centru pina undeva in jur de 3. A venit si Nucu si am decis sa plecam la Ocna cu trenul de 3,50. Numai ca era deja 3,35. Asa ca da-i viteza pina la gara, ia de te urca in tren...si staiiiii, ca personalul de Medias pleaca doar cu intarziere de cateva zeci de minute. Alergasem ca prostii. Degeaba. Bine ca ne-a dus pina la Bai Ocna.

Lacurile
Lacurile de la Ocna sunt ceva inedit. Unul arata ca o groapa de srapnel, altul ca o balta, altul ca o balta ceva mai spalatica, iar ultimul din ele e cocina porcilor de la bunicii mei din Antohesti, asa negru si malos e. Frumos, sa tot fie. Baie in primul, dar nu ft tare. Oaka, in schimb nu mai iesea din apa. Pina cand a vazut ea ca sarea ataca argintul din medalionul broasca primit de la mine, asa ca s-a ejectat de urgenta. In 3 minute eram uscati de soare si cu sarea albita pe piele. Beruri si ape, terasa si tigari, soare cu dinti...vreme de baie. Si am intrat in lacul Brancoveanu, cel despre care se spune ca nu are fund, ca e cel mai sarat...si era. Pluteai fara sa dai din mina, orice miscare te ajuta doar sa te deplasezi. Nu aveai cum sa atingi fundul, desi am incercat sa ma scufund cu Nucu. Te impingea sarea afara ca pe un dop. Ne-am suit pe busteni, am cazut de pe ei, ne-au usturat okii, am iesit si am mai bagat 2 beri. Am pierdut trenul si am iesit la ocazie. De unde ne-a pescuit un taxi. Tipul din masina se uita la Nucu si ii spune....
-Cosbuc 18, nu? Acolo stai...
-Aha...dar ...
-Pai te stiu. Te-am mai dus acasa in cateva seri cind te cam imprastiasei de bautura. Erai un client generos.
Ne-a luat doar 11 lei pe cursa.

Final
Flavius nu putea sa mai iasa la terasa, dar au venit Luci si Margot, basca Andi, amicul lui Nucu. Iar povesti, iar bere la halba...de fapt beam bere Balea la metru. Dupa vreo 4 metri de bere ne-am dus si noi la Carul cu Flori, desi Margot insista sa ne oprim pe terasa unei pizzerii. Am reusit sa stam totusi in nebunia aia de terasa inflorata si sa mancam si pizza de la vecini. Iar acolo a iesit cea mai filosofica discutie ever intre noi. Nucu si Eta se laudau ca stiu nush ce dedesubturi despre nush ce ciuri-buri sibian, mare smecher.
-Cine e ma nenea asta...ce face el?
-E unul smecher care o arde dubios, spune Nucu in speranta ca ma scoate din ceata.
-E un nene cu anumite libertati... ma lamureste bustean si Eta.
-Bai jurnalistii lui peste, ati facut 4 ani de faculta si inca pe atata de munca si nu reusiti sa imi spuneti si mie cine e asta si ce hram poarta. Sunteti praf.
Dupa ce s-au enervat au reusit sa puna cap la cap informatia conform caruia omul era sef la un ong. Bine ca am plecat apoi la somn.

Epilog
Am plecat cu acceleratul de 2,41. Vazusem Ocean`s 13 cind afara ploua, totul era ok, eu citeam pe bancheta linga Oaki care a sforait pina la Brasov. De acolo...am patit ca in Bundy. Avea batranul Al o vorba: Cand e barbatul fericit, vine femeia si strica totul. Asa si eu. Citeam Shogunul, dar Oaki a decis ca pasiunea mea pentru lectura impiedica ... comunicarea.
-Nu mai am chef sa citesti, hai sa stam de vorba. (Atunci am simtit ca ma intorc la Bucuresti, nu doar cand m-au ajuns caldura si duhoarea Capitalei)

Ovidiu Bufnila - varianta turist

Ca niciodata, am fost la Sibiu, dar am fost turist. Adica am facut orice altceva decat faceam inainte, cind ieseam cu baietii. Mi-am gasit timp pentru orice, numai pentru obisnuitele tampenii nu. Cum a fost? Uite asa.... Ziua 1

Plecare

Luat Oaka de o labutza, incarcat in tren dupa o cearta cu o casierita mizera de la CFR. I-am cerut un pix sa isi completeze fata foile de student, iar ea in loc sa spun ca nu are m-a luat la misto.

-Daca fiecare client ar veni la casa sa imi ceara pix, pina diseara nu as mai avea mina, iar daca....

-Imi dati sau nu un pix?

-Pai nu am

-Dar ala din mina si ala de pe calculator ce sunt? La revedere

Si dus am fost la alta casa unde vanzatoarea mai avea ceva bun simt. In timp ce Oaki isi completa foile, fosta noastra casierita mai luase un pensionar peste picior. M-am multumit sa ii arunc tare un "Ce-ti mai place scandalul", iar apoi am plecat. Tren rapid, cu mers de accelerat, cu aer conditionat taiat de la Brasov la Sibiu, numai bun sa te coci. I love Romanistan.

Sosire

Nucu ne astepta la Crashma cu Tricolor. M-a strans ursul in brate de mi-ar fi pocnit matele, numai ca eram nehalit asa ca am fost ok. Pus la masa, comandat o ciorba de burta, cate un Heineken, iar chelnerul se misca de parca era ruda cu mine si ma stia ca sunt nemancat. Ma uitam pe lista de preturi si imi faceam cruce. Un ciolan cu fasole (portie de 800 grame ciolanul si 200 grame fasoalea) costa vreo 12 lei. Mancai de te dureau falcile. M-am multumit insa doar cu o ciorba dreasa cu de toate. Oaki s-a speriat saraca. Ii pusesera o portie de nu putea sa o manance. Zama era pina in buza farfuriei si carnea avea un varf care iesea din ea. Inca o bere, 2 Lucky si dusi am fost. Luat flori pentru bunicutza, lasat bagajul acasa si l-am echipat pe Nucu cu o ie alba, lunga pina aproape la genunchi. Normal ca a iesit show. Unii de prin oras il salutau "Salaam aleecum", altii se holbau la el si apoi isi ziceau ca e camasa de noapte, ca ii mai lipseste scufia. Facut jonctiunea cu Flavius si cu Andreea, mers la o terasa in Piata Mare si da-i Heineken la halba.

La povesti

Moldovenii stau la taifasuri, muntenii si oltenii la o vorba pe podetzul din fatza curtii, iar ardelenii sibieni stau la povesti. Asa spun ei: "Hai sa povestim". Si asta am facut, la o bere, un trabuc si o portie de orez cu pui - varianta chinezeasco-sibiana. Asa mult i-a placut lui Nucu mancarea incat a gustat din ea si i-a facut-o cadou chelnerului. Adica a lasat-o acolo, desi era luata de un amic al sau de la alt restaurant. Dupa ce ne-am desertat tolbele de povesti, a inceput Flavius sa ne zica despre nunta, nu de alta dar la anul, pe 6 iunie, mergem sa ii punem pirostriile si lui. Nu garantez ca voi fi la fel de cuminte ca in vizita asta. Adica te lasam fara nevasta, furam mireasa tinere. Am lasat terasa in cauza si am plecat la alta, tot pentru bere. Acolo ne-a luat chelnerita comanda si ne-a adus o petitie. Conform careia suntem de acord ca programul teraselor din Sibiu sa fie prelungit pina la ora 01, in loc de 23, cum vrea primarul. Normal ca am profitat de moment, sa imi las datele si semnatura pelista. Pai cum, sa nu mai gasesti o crashma deschisa noaptea, se poate asa Her Klausi?

Panda

Ultima oprire in seara aia... La Zighi. Bere, fratele Oliviei, taclale, povete, si o masa cu vecini pe care...sincer...i-as fi pocnit. Unul din ei se intorcea de la masa, se uita la mine, mi-l arata pe Nucu si imi arata ca e nebun, cu clasicul semn al palmei fluturate linga teasta. Pai sa nu ii proptesti un sut in mufarina? Nucu si Oaka cu gura pe mine, sa il las in pace, eu mai sa ma ridic la el. Se intoarce Nucu, de la inaltimea celor 1,90 metri si il intreaba ce ii trebuie. Au vazut amicii aluia ca viitorul nu suna bine, l-au pus pe alt scaun si treaba s-a mai linistit.

-Va rog eu sa il scuzati, a vazut acuma recent Kung Fu Panda si a ramas cu sechele la betie.

Ce dracu voia sa insemne asta nu stiu. Cert e ca am mai tras un shot de votca si 2 halbe, dupa care somn. A doua zi era programata plimbarea la Ocna, plasa, baia, etc.

Taiere de porc inter-regionala

Am mai taiat porci la viata mea, dar ca la Mihailestii de Giurgiu, rar mi-a fost sa vad. Il auzisem eu pe Grasu ca neamurile lui fugareau porcul cu IMS-ul (un ARO preistoric) sa il calce, pentru ca erau prea beti sa taie. Auzisem si faza aia cu porcul aruncat in aer de niste dobitoci intr-un sat pe linga Bacau. Razasii se chitrofanisera corespunzator unui eveniment de o asemnea amploare si aveau probleme in a taia dobitocul ingrasat bine de tot. Asa ca i-au bagat furtunul de la butelie in nas, au dat drumul la gaz, l-au ametit, apoi i-au taiat beregata. Pare-se ca gazul ramasese in plamani, din moment ce la operatiunea de parlire, cu flacara deschisa, porcul a cam explodat un pic. Moldovenesti povestile, dar le stiam pe toate. Aveam sa ma confrunt cu o alta realitate, in care taiatul porcului dura 3 zile.

Regrete, etc
Matusa-mea Cici era in spital la Bucuresti de cateva luni. Ii scosesera doctorii jumate de stomac, fiere, splina si alte anexe mai putin necesare, iar dupa operatie se refacea la casa unor neamuri ale ei din Mihailestii de Giurgiu. Ca sa fie recuperata, era musai sa fie trimis mezinul neamului catre Capitala. Cum aveam de ales intre cheful de final de trimestru la liceu (si nu o suportam pe diriga) si mersul catre Bucale, ... caral poteca. (Am aflat dupa ca diriga a inceput sa planga la cheful clasei, ca fetele sunt dezbinate, ca ar fi fost bine sa fiu eu acolo ca organizam totul ok... si m-am simtit razbunat.) Drum ok, cu 2 carti citite, coborat in Gara de Nord si am fost luat in primire de niste tigani care urlau sa li se sparga plamanii:
-Autocar, Istnabul...Murat... autocar Istanbul baiatul? Macar niste rulmenti ai?
Am trecut profund scarbit pe linga intreprinzatorii tiganusi, ce dracu, doar eram provincial din aceia care se indignau imediat. Matusa-mea ma astepta infofolita toata, ca era 22 decembrie doar si un ger de crapau plombele. Am schimbat vreo 2 masini si am ajuns cu o RATA la Mihailesti. Dupa care a venit socul.

Tu-tzi....
La noi, la moldoveni, parintii sunt sfinti. La ei, la munteni.... parintii sunt un numai bun motiv sa iti iei injuraturi. Rudele astea ale noastre stateau intr-o casa cu etaj, tip vila, unde aveau doar parterul. Buuun. Numai ca la intrarea pe poarta a aparut si vecina de la etaj.
-Ciciiiii, futu-ti chizda ma-tiiii de bagaboanta, ai si fost la Bucuresti, ca voiam sa iti dau sa imi iei ceva ulei si sare, ca tre sa tai si eu porcul....
Ma holbam la matusalema vecina, sa tot fi implinit 78 de ani si 120 de kile, nu imi venea sa cred ca injuraturi curgeau mai apoi din ea, dar toate cu zambetul pe buze. Dupa ce imi face matusa albie de porci, o pupa pe obraz de revedere si se duce in treaba ei. Socul 1.
-Asa e aici Ovidiule, se injura ... din dragoste, ma lamureste tanti Cici.
Las bagajul, ma schimb in "haine de scandal" si ma pregatesc sa tai porcul cu gasca de neamuri pe care tocmai o cunoscusem. Mai intai, tuica.
-Asta nu se bea dupa taiere?, ma trezesc eu intreband mucalit.
-Taci ma baiete, ca acu o sa deprinzi taierea munteneasca de porc, nu vrajeli moldovenesti. Aici totul tine 3 zile, nu doar nunta, ma linisteste patriarhul casei, pe care din motive independente de vointa mea l-am si uitat. Si ca nume si ca fatza.

Sunt greu muntenii de pornit, dar mai usor sunt de oprit
Sau cel putin asa mi se parea mie. Ne-am apucat de membrele porcului, unul mai in fata, unul mai in spate si hai cu el jos. Am nimerit la coada lui, cu picioarele in maini. Le-am pus unul peste altul, am strans cu forta si striga-le ca e gata, sa il taie. Cu ceva opozitie se executa si operatiunea asta. Da-i inca un gat de tuica. Timp de aproape o ora a durat tuica asta, perioada in care porcul zambea sinistru de pe aleea de ciment unde ramasese in balta de sange. In fdata vilelor, alti godaci isi dadeau duhul, aliniati pe alei, intr-un peisaj cel putin sinistru.
Mai apoi ... parleala si da-i capul jos, da-i porcul pe din doua, scoate matzele la spalat si carne de ...bucati. Ce dracu erau alea nu stiam. Pina nu am vazut ca e de fapt clasica tochitura. Pai de ce nu ii spuneau asa? Scos cateva table de slana, lasat apoi totul la sare in balcon, atarnat de carlige uriase de fier. Ca la abator. Ma uitam ca prostul.... astia nu faceau carnatii instant, nu scoteau muschiul pentru afumat decat la o zi distanta. Ei de colo, ca asa e la Munteania. Trei zile frate. Ma indoiam serios ca e o chestie voita. Mai degraba cred ca pofta de vin negru le pusese capac. Ca aveau frate bun vin, de mergea direct la genunchi. Il beau cu Fanta sau Mirinda, obicei prost pe care l-am deprins si eu. M-am chitrofanit, m-am culcat si am fost trezit abia a doua zi, sa dau carnea la masina de tocat inainte sa plec spre casa.

Retur
Or fi fost ei ceva mai ciudati, dar pe Cici se pare ca o adoptasera. Am carat ca un Hercules american din pricina asta. Un bidon de 20 de litri de vin negru, un sac de carne de porc, usturoi, ceapa, malai, de ziceai ca la Moldova suntem sinistrati calici sau de alea. Am vrut sa refuz, dar tot matusa-mea mi-a spus sa stau cuminte, ca asa e obiceiul locului. Daca ne vedeau vecinii neamurilor ca plecam cu mina in buzunare ii blagosloveau de calici. Asa ca a fost nevoie sa vina doi din ei cu mine la RATA, altfel nu mai duceam nimic acasa. La Gara de Nord am trantit toate bagajele jos, am stat apoi 2 ore la coada la bilete, deh...plecau studentii acasa, iar cand am ajuns la Onesti am sunat din gara sa vina tata cu o sanie sa ma ia, ca eu nu mai pueam sa car. Ce vreti, generozitatea rudelor cu cheltuiala de sale rupte se tine. De atunci nu am mai calcat la Mihailesti.

Uscheala de weekend

Gata, cand ma strange Bucurestiul, pai e musai ca e de plecat. Asa ca duminica la 3 imi pun bagajul si gagica in tren si caral poteca.

O fuga la Sibiu, apoi la Ocna Sibiului. Sa fie apa sarata, soare, gratar, gasca de nebuni si o gasca de sprit sau de beruri. Sa facem focul, sa sfaraie gratarul, sa se doarma sau nu sub luna, la cort, sa se bea berea rece, sa se povesteasca toate nefacutele si tot asa.

O sa ajung duminica si o sa mananc la Craciuma cu Tricolor, prietenii stiu care e aia, o sa imi plimb fata prin centrul vechi si cel nou, o sa beau o limonada mare in Piata Mica, o sa mananac si o felie de pita cu icre de fasole la Crama lui Don Titi si sa beau un sprit in Piata Mare.

Oau, cate am de facut. Daca mai ajung si la carul cu Flori, atunci e de bine. Asa ca ii avertizez pe Nucu si pe Flavius, ca avem de lucru puternic, luati-va si slipii ca mergem la Ocna la baie si gratar.

A, da...Oltene... promit sa te sun noaptea, de la Ocna, sa vad cum iti mai merge pe tura de matinal...:D

Olteeeneeee, plecam baaaaaaa

Gata, s-a batut in cuie. 8-15 august...suntem la Sulina. Abia astept...

Sa ma tolanesc in sezlong pe plaja, sub umbrela de soare, in timp ce Oaki face baie.

Sa ascult Metallica si Rammstein la maxim pe terasa cind imi beau cafeau pe plaja la ora 8 sau 9.

Sa mananc iar nebuniile alea de mancaruri lipovenesti: ciorba de perisoare de peste proaspat, chiftele de peste cu susan, si mai ales celebrul mujdei de usturoi.

Sa imi savurez salaul-pane in timp ce ma uit cum trec barcile si vaporasele pe fluviu, inspre si dinspre mare.

Sa imi sorb spritul seara, in gradina casei lui Andrei, sub umbrar, cu mult sifon sau apa minerala. Sa simt ca fiecare bula care mi se sparge pe limba imi mai alunga un fir de nerv lasat de la munca.

Sa ma uit absent la pluta unditei prin lentilele Polaroizilor, asteptand intr-o doara sa traga un amarat de biban.

Sa imi bag mainile in ghemul de pamant si rame, cautand-o pe cea mai grasa si mai frumoasa pentru crapustenii si carasii, platicile si rosioarele din Dunare si din canale.

Sa vaslesc in caiac sau in canoe alaturi de Andrei, de gagici si de Olteanul, sa mergem cu gagicile sa vedem pelicanii cum vin la somn pe golful Musura, sa mancam alune de balta (aka draci de mare).

Sa il invat pe Olt sa pescuiasca si pe Oaki sa isi desfaca monturile pe care si le va incurca singura.

Sa fac cumparaturile de la supermarket in slapi si tricou, fara sa ma intereseze cine ma vede si ce parere are.

Sa ascult povestile de pescuit ale lipovenilor batrani si sa imi las okii sa se odihneasca pe peisajele de la Sulina.

Sa vina Tanase cu chitara si sa imi cante seara, cind bem sprit.

A, si sa nu mai aud vreo fitza de la vreo gagica, sa nu mi se mai spuna ca mancarea e caca, pentru ca in cazul ala, oricine ar fi ea, o arunc in apa si il bat pe oricare incearca sa o salveze de la inec.

BAC-ul meu

Hai ca e de sezon, se cearta toata lumea pe bac, copiat si alte nebunii. Pe vremea mea, 1996, treaba statea cu totul si cu totul ...altfel. Adica nu venea nici dracul sa te intrebe de ce copiezi, sa te filmeze, sa te dea pe post si sa iasa ditamai tambalaul. In rest, cam la fel era.

Preambul

Prima proba de bac mi-a ramas intiparita in creier. Invatasem la romana comentariu dupa comentariu si aveam capul cat un pepene. Imi venea sa il bag in cuptor, sa se mai coaca, vorba profei de chimie. Pina la urma, in ziua probei de romana oral a decurs ok. Adica m-am imbracat la pantalon de stofa negru si camasa alba, mi-am infipt pachetul de LM si bricheta intr-un buzunar, am batut o cruce mare la trecerea peste pragul casei si dus am fost. La liceu...full de lume. Se intra in ordine alfabetica, asa ca ma dusesem devreme sa fiu sigur ca fiul mai mic al lui Nicolae Bufnila prinde loc in sala exact cind e strigat. Nebunie insa afara. Mame ingrijorate, fete toropite de caldura si scaldate de sudorile emotiilor, stari de lesin, iar eu...profitam de toate astea. Am strans-o in brate pe o colega de clasa care se cam albise la fata. Sanii pe piept, senzatii ok. Am dus-o la baie pe alta sa o stropesc cu apa rece, ma uitam in decolteu cind se apleca sa ii ud ceafa. Am tinut de mana alte cateva, ce sa mai... uitasem total de examen si de ce eram acolo.

Am cacat paiul

-Ce ti-a dat, ce ti-a dat, asta intreba toata lumea cind iesea un ciuriburi de elev din scoala. Subiecte...cu duiumul, de la Scoala Ardeleana la Eminescu. Daca ma intreba careva ce mi-as fi dorit, cred ca spuneam instant ca vreau doar Harap-Alb. Nu a fost sa fie.

-Bufnila... striga secretara de comisie si intru in liceu in timp ce in jurul meu toate gagicile imi urau bafta. Tantzosh, capul sus, pieptul inainte, privirea la 50 de metri in fata si gandul la... gagicile pe care speram sa le impresionez si mai tare.

Cum m-am asezat pe scaun ul de la usa clasei de examinare cum au inceput sa se bata genunchii intre ei. Pe romaneste, aveam emotii, pe limba mea... ma cacam de frica si uitasem la ce proba am ajuns. S-a spulberat totul cind a iesit o zuza din clasa... trasa la fatza ca tzapul la coaie. "Hait, ca am cacat paiul azi, e macel acolo", a fost primul gand. Dar daca e bal, pai bal sa fie! M-am ridicat si am intrat cu tupeu.

De unde dracu veneam eu

-Sarutmina doamnelor, buna ziua domnilor, a bubuit vocea mea de cum am inchis usa in spate. Cateva zuzete din banci, care lucrau la ciorne, au izbucnit in ras, dar comisia a fost ok. Un mosulet cam la 50 sau 55 de ani, cu okelarii lasati pe varful nasului ma privea de sub cateva fire lungi si carunte de par, asezate strategic, sa ii acopere minunata chelie.

-Uite ma, ca se poate, in sfarsit unul cum trebuie. Cum te numesti domnule...

-Ovidiu Neculai si mai ales Bufnila, spun eu, incurajat ca a tinut vrajeala.

-Buletinul, imi spune cheliosul...

-Ce-i cu el? raspund mucalit.

-Da-l incoace, sa te trecem aici ... si bate cu un pix in cateva foi din fata lui. De linga el imi zambeau directoarea, un alt mosnegel si o profa de la liceul de chimie. Am zambit ca proasta in targ, cind isi da deama ca ii vine ciclul si nu are tampoane...

-Nu-l am. Recapitulasem continutul buznarelor si pe linga tigari si bricheta rasarise doar un pachetel de servetele.

-Pai bine ma baiatule, dar de unde vii tu...

-De acasa...

-Bun raspuns. Trage biletul cu subiectele si apoi mai vorbim. Sper ca stii pe de rost datele din buletin.

Emineul meu...hulit

Dau din mine datele din vechiul buletin, cu seria GA si numarul 210629, apoi ma apropii de teancul de bucatele mici de hartie. Trag la ghici si intorc: Rebreanu, creator al romanului romanesc modern si Floarea Albastra a lui Mihai Eminescu. Iubisem romanul Ion, era clar ca la primul subiect iesea bine. Dar ce mama dracului sa scriu de floarea albastra a romanticilor, ca mai bine ma puneau sa plivesc straturile mamei din gradina. Recapitularea instanta a temelor romantice a fost intrerupta brusc de presedintele de comisie.

-Spune tinere... de acord sau mai tragi unul.

-De acord, si inca cum... ma ia gura pe dinainte, stiind ca daca refuzam primul subiect nu eram pasibil de a mai primi nota mare. Ma duc in banca si ma asez. Stateam cu biletelul in mina si ma uitam la el ca prostul, incercand sa imi adun gandurile. Mai aveau oamenii de ascultat vreo 5 zuzete, deci era ok, imi puteam face o strategie.

-Mai Bufnila mai... de ce nu vrei sa scrii. A, nu ai ciorna. Hai incoace, imi zice proful si imi da o coala alba A4 si un pix.

Numai de scris nu imi ardea. Aasa ca a inceput show-ul.

La panda

Stateam si analizam comisia. Profii nu isi bateau capul cu elevul care recita de pe foaia de ciorna. Vorbeau intre ei. Daca te opreai din recitat nu insemna ca ei se opreau din ascultat. Chiar si cand recitai, iar ei vorbeau intre ei, tot cu urechile pe tine erau. Dar era o comisie binevoitoare, respecta dictonul latin Verba volant, scripta manent. Adica iti auzeau greseala si incercau sa te intoarca pe calea cea buna cu usurelul. Brici. Ajunge o colega la ascultare, o intreaba de una si de alta, dar fata nu prea reusea sa le bage. Ma mananca oareunde si ridic doua degete. Nu erau chiar satelit american, dar de vazut se vedeau. Raman profii gura casca, ma intreaba acelasi lucru si dau raspunsul corect.

-Bun, ia arata cat ai scris la tine in ciorna, ma ia presedintele. Ii arat foaia goala si ma intorc la ea. Am umplut-o imediat cu nebuniile despre Rebreanu si cu o singura fraza despre Eminescu. Atata stiam.

Final...apoteotic

-Da domnule Bufnila, spuse presedintele de comisie, iar toate perechile de ochi se ridicara in cautarea tupeistului din clasa. Mai aveam putin si imi sarea inima din piept, era clar ca iesea nebunie. Si i-am dat drumul. Data nasterii, trecutul lui Rebreanu, precursorii, Ion, Padurea Spanzuratilor, comentarii legate de stil, toate nebuniile pe care mi le reaminteam pe masura ce vorbeam. Nu degeaba ma chinuise diriga ca pe un caine la orele de romana. Nici nu ma mai uitam in ciorna, deja vorbeam liber.

-Bine, bine, domnule Bufnila... treci la subiectul 2. Ce ai acolo?

-Aaaaa, Floare Albastra de Mihai Eminescu. Poetul reia in acest poem celebrul motiv romantic al cautarii florii albastre, inspirat dintr-un mit german...ciurburi, bla-bla-bla si alea alea.

-Domnul Bufnila...ma ia profa de romana de la liceul vecin cu casa alor mei... ai citit poezia?
-Da, dar la vremea ei, in pregatirea BAC-ului.... absolut deloc.

-Cel putin esti cinstit, zice proful care era presedinte. Hai sa nu o mai intindem ca gaia matul... ia zi... ultima strofa, care e si concluzia poemului... o stii?
-Aaaa... NU.

-Bine, zice cu un zambet si mi-o recita. In timp ce el imi spunea ca totusi este trist in lume... mie imi venea sa rup usa iesind din clasa. Concluzia a venit abia seara, cind pe lista de catindati, in dreptul subsemnatului se odihnea un 9. Cam cat iq-ul meu la Flore Albastra.

Hot de cai

Da da da... sa furam niste murgi :)

DUMITRU RIDESCU - Spune, Spune, mos batran
Asculta mai multe audio Muzica »

Anti-tero: Scara lui Cumatrul si Gagica lui Bufnila

Daca vreodata iti face cineva probleme, pai ori e seful, ori gagica. Sa te tii insa atunci cind treaba se incurca si pica amandoi la mijloc.

Nea Suciu

Seful era super-baiat atunci cind ieseau treburile bune. Mai dadea cateva sute de mii ca prima la salariu de ziua ta, te aseza sfatos la o sedinta de nu iti mai trebuia sa gafezi, faze de astea. Nu tipa, nu urla, nu nimic. Radioul sa mearga. Beleaua era cind il apucau pandaliile. Pai naiba mai oprea sedinta, sau pe el din sporovait. Dura si ore, timp in care transpirai de moarte. Sau cand gusta putin din medicamentul pastrat strategic in frigiderul din birou... Naiba te lua pe scaun ca nu se mai termina sedinta. Asa a si fost la Operatiunea Antitero denumita generic... Scara lui Cumatrul. Care s-a lasat cu sange pe pereti si vorbe de alean, de chin si jale.

Scara si urmarile ei

Un bec din radio trebuia schimbat, era nevoie de o scara. Apeleaza seful la cumatrul, vine omul cu scara, se schimba becurile, se bea o cinzeaca, se lasa scara in baie. Cateva zile si apoi... fuse fuse si se duse. Canci scara. O treapta de samantza nu mai lasasera hotii. Care hoti, frate.... ??? ca in radio se intra doar pe baza de cod, nu exista cheie. Iar cod aveau doar angajatii. Si da-i si cauta si da-i si injura si da-i si fumeaza si pina la urma s-a facut ditamai sedinta. Deoarece si pentru ca se apropia ziua radioului, exista ceva macheala pe linga studio. Care macheala se ia si se pune in fata oamenilor, toti 14, ca sa se dezlege limbile si mintile imbraligate de hoti autohtoni, poate-poate sare scara de undeva. Dupa un monolog al sefului de circa 40 de minute si un pahar de bautura de 40 de grade (Mansion House pentru degustatorii de zama de plosnita americana) se lasa cu intrebari... care ai luat scara, aduceti scara inapoi, ala nu, ala nu...etc.

-Copii... va spun sincer, in viata mea... niciodata in 45 de ani nu m-am simtit asa de prost...

-Multi Inainte seful.... se baga Mansionul din mine in seama....

-... Ca atunci cind a trebuit sa ii spun cumatrului ca nu mai e scara, da semne Nea Suciu ca nu a auzit. Sau s-a facut ca nu aude.

De parca nu era de ajuns ... au mai aparut cateva belele. Eu si gura mea cea mare....

Belele cu gagica

Cand ai gagica, te mananca oareunde si mai spui una si alta. Ca seful tau te plafoneaza, alea alea... chestii de angajat frustrat. Ca seful cantase inainte in niscaiva formatii de baruri, nunti, botezuri si restaurante. Dracu stia ca blonda are memorie cu bataie lunga... ca nu ii mai spuneam nimic daca stiam ce va sa iasa.

A mea gagica, de atunci, se dadea pe net de la Sibiu, ca era studenta in anul intai. Dar se dadea prost. Adica ii placea sa se creada mare de tot, desi era un ciuri-buri rascopt...dar cu pretentii de jurnalist. Buuuun. Si se baga fata pe la forumul lui Tuca Marius si lasa pe acolo un comentariu despre starea presei. Ce i-a putut ei trece prin minte la ora aia tarzie din noapte (nu imi pot imagina un om care sa intre ziua pe forumul lui Tuca... om de avea emisiune doar noaptea). Se apuca sa comenteze ea despre starea natiunii si starea presei natiunii.

"Presa romana o duce rau ca nu are in structurile de conducere oameni de presa autentici. De exemplu, seful de la Radio Onesti... care nu e jurnalist, e lautar. De aia merge tara asta prost." Si a semnat cu toate cele 3 prenume si cu numele de familie. Uhhaaaaa

Concluzii

Ca a scris tampenia, asta e una. Ca mie nu mi-a spus nimic, asta e a doua. Dar ca periodic se facea o monitorizare pe net a tot ce inseamna radio...asta e a treia. Adica ce aparea pe net, la un google search, se printa si se ducea la sef. Un coleg, amic bun, care facea trebusoara asta... imi spune saracul, mai ferit, mai codit....

-Ba Bufix, vezi ca proasta aia a ta, dupa ce ca e proasta, mai si semnalizeaza... uite ce a scris. Nu i-am dat lu` Nea Suciu... na, ca suntem amici.

-Sarutmina mult de tot man....

Si ma pun cu gura pe proasta, dar cum sa mai indrepti ce s-a strambat. Asta e. Numai ca amicul meu Marius nu era singurul din radio cu acces la net. Mai intra si o babaciune ce facea emisiunea de folclor. Iar baba era in conflict cu mine (Inftifada babelor, dar asta e deja alt capitol, alta poveste). Cert e ca m-a sifonat la Nea Suciu.

Sa ii dea Dumnezeu sanatate ursitoarei aleia de m-a blagoslovit cu o gura mai mare si mai rea decat o gura de femeie, fie ea si baba. Daca nu aveam papagal si nu reuseam sa ii fac din vorbe ... cred ca dracul era al meu. Sau asa credeam atunci. Cert e ca i-am sarit in cap babetei cind a desfacut ciocul, iar seful nu a priceput nimic. Ce Tuca, ce lautar, ce gagica, ce... ce.. ce.. era o invalmaseala de nu se poate. Eu si gura mea cea mare care a fost si ea odata buna la ceva.