Vom muri, dar vom zambi

Urasc spitalele, dar asta o stie toata lumea. Urasc ambulantele, dar saptamana asta a fost parca prea mult. Oaki da de belele. Voma, greturi, deshidratare, nebunii. Stare de rau grava de tot. 23,59...telefon la 112, legatura la ambulanta, povestesc ce se intampla. Mi se spune ca pleaca o salvare spre noi, dupa ce dau adresa. 00,30...Oaka e tot mai rau, mai sun o data. Mi se spune ca se va urgenta totul si ca va veni ambulanta. 00,45....un mic moment in care se simte Oaki in stare sa se miste...chemam taxi si suntem dusi la primul spital de langa noi, Sf Pantelimon. Sun la 112 si le spun sa anuleze ambulanta, ca ma cac in promptitudinea lor. Ajunge taxiul in 3 minute, la spital in alte 3. 01,10.... ma suna un nr necunoscut.... soferul de pe salvare nu gase blocul meu. Ii spun ca am anulat apelul, m-am descurcat cumva. 01,14... dispeceratul de la salvare ma suna... nu mai stau sa fiu amabil, o iau la 11 metri si ma anunta ca soferul nu gasise blocul si de aia a facut 70 de minute de la ora apelului. Noi sa fim sanatosi si sa nu avem nevoie de voi.
La spital, alt film prost. Un nene in verde sta si dormiteaza la primiri urgente. Introduc Oaka, ii explic simptomele, el se ridica si iese. Ma uit la Oaki, care se topea pe picioare si o asez pe un scaun. Vine o tanti, alte explicatii. Ii face o fisa, o ia cu ea in alta camera, sunt invitat pe hol. Mizerie, vb Parazitilor - la noi si in spital e mai murdar ca la altii pe strazi. O creola locala isi face de lucru cu un mop cu care mai tare manjeste decat sa curete. Oaka mea, gura bogata, le spune medicilor ca suspecteaza o gastrita, cu deshidratare grava, ca a mai avut. Nu o crede nimeni. Dupa 20 de minute si o injectie cu o solutie ciudata, mi se pune Oaka in brate.
-Tot inainte, treceti de usa aia, pe trepte, la radiologie, la etajul intai, ma anunta cu un zambet larg o tinerica asistenta.
Fac 20 de metri cu Oaki la brat. E mai alba decat peretii spitalului. Si se scurge langa mine. Iau Oaka in brate si o repatriez in cabinetul de urgente. Se da alarma, vine o tanti cu burta cat a mea si o ia in primire. 5 minute mai tarziu, iese femeia, trece pe langa mine si intra la alta camera, chiar langa peretele pe care il impingeam eu cu spatele. Aud o voce care o recomanda pe Oaki ptr un consult la o noua tanti. Se muta Oaka acolo. Sunt chemat. Noua tanti e naltuta, slaba, cu ochelari si pare ca stie ce face.
-Sunteti prietenul, da? Treceti strada, la farmacia din stanga si luati un test de sarcina Sure Check.
Ajung acolo, dau banul, testul se cheama Pure Check. Revin. Dupa juma de ora sau mai putin aflu ca Oaki nu e gravida, (le spusese deja, dar cine sa creada o broasca?). Doctorita de la ginecologie ma cheama si ma anunta ca nu voi avea mormoloci in urmatoarele 9 luni. Si ca Oaki e deshidratata grav, are gastrita si mai are ceva. Nevoie de o perfuzie, deci sa o duc iar la prima camera. Fac si asta. I se pune si perfuzia.
Mai trece o ora, mi se returneaza Oaka. E mai bine, are culoarea alb galbui, ca peretele cel curat al spitalului. O reteta agatata de ea, medicamente ptr gastrita si sfatul sa tina regim. Taxi, casa, instalare in pat, ceaiuri. E ora 4 si jumate, aproape cinci. Inainte sa doarma, ii spun ca nu mai mergem la Sf Pantelimon niciodata, e prea mare competenta medicilor. A durat cateva ore sa o creada lumea ca are gastrita si e deshidratata. Ea ma asigura ca a fost cat de cat ok, fetele de la Urgenta au zambit, au fost ok. Asta e, vom muri, dar vom zambi.