Stiai ca e primavara cand pe Grasul il apucau ambitiile de arhitect.
-Mergem pe Perchiu, ne facem o cazemata de aia faina si ducem fetele acolo... sa vezi ce misto va fi! Cazematele Grasului se definitivau mereu cu ranirea unuia din noi. Sperila a reusit sa cada dintr-un brad in varful caruia amplasase Suncimea Sa citadela. A coborat din craca in craca, a cazut in picioare si urla cu ochii holbati la noi. Nu e de mirare, fiecare creanga il lovise intre picioare. I-a trecut duopa doua minute, timp in care il fugarise pe Grasul cu securea.
Stiai ca e primavara dupa certurile cu fetele. Tropaiau hormonii in noi ceva de speriat, dar naiba stia ce avea sa iasa de aici. Polonic incerca sa se dea bine pe langa Rodica, sora lui Sperila, dar termina prin a fi fugarit de Rodica si de prietenele ei. Palmele ocazionale pe care si le castiga erau un soi de medalii pe care si le purta mandru pe obraz. Noi eram ciudosi, nici macar atata nu aveam.Stiai ca e primavara pentru ca ne bateam ca niste chiori. Cheile legate la gat de mame cu sfoara deveneau arme albe. Le scoatem si le invarteam deasupra capului spre oricine era atat de tupeist incat sa vina mai aproape de noi. Inutil de zis ca ne dadeam si la fratii mai mari, saream la bataie si faceam gat din orice, dar numai cand se uitau si fetele. Dupa cele 50-100 de secunde de glorie eram prinsi de frati si caftiti corespunzator. Ce vreti, si in ei tropaia hormonul.
Stiai ca e primavara dupa ideile pe care mi le inspiram din lista de lecturi suplimentare. Fie voiam sa fiu Huck Finn si sa imi construiesc o pluta cu care sa pornesc de pe Casin pana pe Dunare si chiar la mare, fie eram Winnetou si Grasul devenea Laba de Urs, Polonic era Soimul Ager, iar Sperila se transforma in Picioare de Foc. Nu ma intrebati de unde scoteam poreclele de indian, dar fiecare dintre ele ar fi trebuit sa arate o calitate a noastra. Obligatoriu ne mutam tribul pe terenul de antrenament al pompierilor onesteni. Dupa ce oboseam bine pe funii, barne, parapeti ... saream gardul la fabrica de paine sa le cerem "la tanti alea" cate o franzela calda. Sperila avea cel mai mare succes la sefele din panificatie.
Stiai ca e primavara deoarece iar se apuca Sperila de karate. Ne strangea pe toti in fata blocului, la nucul de sub geamurile lui Polonic, unde inventa el tot soiul de probe si gesturi inspirate din "Biciul Fermecat", "Lovitura Fulgeratoare" sau ce alt film mai vazuse la cinema. Ne credeam chinezi zburatori, saream din creanga in creanga, alergam o suta de metri cu gardurile de la scari drept obstacole si ne perfectionam lovitura "Unghiul Mortii". Transpirati bine ne rostogoleam pe iarba sa invatam caderile, apoi faceam cate un meci intre noi, sa ne obisnuim sa dam cu piciorul cat mai sus. "Va dau palme cu piciorul" era expresia pe care Sperila o scotea oricand simtea ca trebuie sa se gonfleze in fata cuiva.
Stiai ca e primavara cand ne vedeai pe toti suiti prin copaci ca omizile. Rontaiam orice fruct, cat ar fi fost el de mic si de acru. Gorgoazele, adica micile corcoduse, erau preferatele noastre. Cu dintii strepeziti de fructele acre ajungeam sa ne batem cu ele pe post de proiectile. Iar Onestiul avea provizii destule, orasul e napadit de corcodusi. Caisele si zarzarele se mancau fara samburele abia format, care era amar. Pe aia ii strangeam in buzunare si ii spargeam intre degete cu jetul albicios spre ochii fetelor. Ne impacam cu ele seara, pe bancile de la scara unde jucam Gaze, fete, flori baieti. Era asa o mare taina intre tine si ea cand va retrageati sa alegeti ce intrebari veti pune incat ti se parea ca e cel putin o nunta pe furis, cu voi fugiti de acasa si urmariti de potere formate din rude suparate.
Stiai ca e primavara cand ne apuca filosofia. Nimeni din noi patru, Ochi, Gras, Sperila, Polonic nu intelegea de ce nu avem succes la fete. Eram batausi, le trageam de codite, le puneam piedici, voiam sa tropaim in jurul lor ca niste manji iesiti prima oara la iarba verde, dar ele nimic. Si nu pricepeam de ce. Alegeau sa stea cu Jean, cu Marius, cu Gogosar si Dragos. Cei patru aveau cateva chestii in comun: erau mai mari decat noi si nu le trageau de par. A durat ceva timp pana sa aflam ca asta le deranja.
Stiai ca e primavara cand ne chinuiau mamele ca pe niste caini. Adica ne trimiteau sa batem covoarele. Niciun aspirator nu era demn sa fie situat deasupra unei batai bune aplicate covorului cu batator, paleta, lemn, coada de matura, scandura sau ranga. Rand pe rand, odraslele coborau cu covoarele facute sul pe umeri si se chinuiau sa le puna pe barele inalte la care abia ajungeau. Ceilalti prieteni stateau pe banca si radeau de tine, desi cu o zi inainte facusera la fel. Dupa operatiunea asta de batut covoae, care iti julea pielea de pe degete in mochetele tari, musai sa coboare mama gospodina cu un lighean cu apa si otet in care se afla o perie de paie. Si luai peria si frecai covorul ala de sus pana jos de arata mai bine ca in ziua cand a fost cumparat. Ne holbam ca prostii la cei care aveau doar covoare persane, era mega semn de prosperitate.
Stiai ca e primavara cand se uitau fetele altfel la tine. Era ceva in ochii lor de nu puteai spune ce, dar interpretai cum credeai tu ca e mai bine. Cand iti placea o fata, si era cazul tuturor, ti se parea ca ochii ei sunt o invitatie la ceva... dar o trageai de par. Cand o placea si un amic, era o declaratie de razboi si colegul era trantit in praf, batut, jumulit, orice ... numai sa mai simti ca ti se reda privirea invitatie.
Stiai ca e primavara cand dispaream o zi intreaga de acasa, sambata. Ne gaseai pe toate coclaurile din jurul orasului. Suiti in copaci, construind cazemate, cautand comori, facand expeditii, culegand urzici sau orice ne mai venea pe chelii.
Stiai ca e primavara cand ne gaseai lustruind si reparand vechile prastii cu pietre sau capse, cand asaltam santierele in cautare de tevi din plexiglas pe care sa le taiem si sa ne facem mitraliere de suflat cornete. Caietele de matematica erau primele victime cand era vorba de facut proiectile.
Stiai ca e primavara cand ne vedeai venind de la scoala. Tranteam cartile de pamant si fugeam la joaca. Nicio mama nu trebuia sa afle ca aveam teme de facut. Si daca se intampla ca un frate mai mare sa le spuna parintilor adevarul, stiai ca e primavara cand apaream afara cu ochii vineti sau plini de zgarieturi si de vanatai din expeditia de pedepsire a vinovatilor.
A, si poza corcodusilor infloriti e furata de aici.
