Eram in Sulina de cateva zile. Batusem babaroasele la table cu Anca ceva de speriat, prinsesem mai mult peste decat in tot anul, cind m-am intalnit cu doi englezi veniti sa vada partea salbatica a Deltei, direct din canoea lui Andrei. Iar omul le-a aratat ce e mai fain si mai salbatic in Delta. Au avut si cateva incidente, dar gandirea simpla si eficienta a bautorilor de Guiness e demna de un ministru de turism in Romania.
Incidente din startHarry si Athena au venit tocmai de la Oxford sa se dea cu caiacul si canoea pe canale, sa vada pasari, pesti, Delta si sa faca poze. Bird-watching carevasazica. Dar au inceput prost. Au nimerit la Tulcea de 15 august, Sfanta Marie. Au dormit in cort, intr-un sat de langa Tulcea dar numai cateva ore din noapte. Urlau romanii nostri de au crezut englezoii ca e nunta. Le-am spus noi dupa cateva zile ca era o simpla onomastica. A doua zi, i-a urcat Andrei in canoe si i-a plimbat pe canale. Pina sa ajunga acolo, in salbaticie, era sa ajunga pe fundul Dunarii. A trecut un roman destept cu barca cu motor pe langa ei, asa de aproape ca era sa ii rastoarne. La cateva zile distanta, au facut poze cu pelicanii si s-au retras din buza zonei ocrotite de lege. Sa nu deranjeze pasarile. Nu e bai, ca a intrat un romanas cu barca motorizata in plin stol de pelicani. Zburau pasarile care incotro mai ceva ca gainile si curcile crescute in sate la sosea.
Ultimul incident......a fost la Sulina. M-am dus sa ii recuperez pe ei si pe Andrei, cu barci cu tot, de pe chei. Athena a coborat bine mersi din canoe, dar Harry se credea fiul mostenitor al amiralului Nelson. Drept pentru care a refuzat extrem de politicos mina intinsa de mine ca ajutor la iesirea de pe caiac. Cu nasul sus, demn si drept ca un lord din natia insulara, s-a ridicat pe caiac, gata sa paseasca pe pamantul Sulinei. Treptele sunt insa alunecoase cu draci, asa ca alunecarea a fost de zile mari. Englezul o luase la vale spre apa adanca de 2 sau 3 metri. Noroc cu vesta de salvare pe care o purta si de care l-am prins la timp. L-am tinut un pic suspendat, cat sa isi scoata picioarele din apa si sa vina pe uscat. A fost fair-play si a recunoscut ca nu trebuia sa refuze ajutorul. Apoi a ajuns acasa si a mancat cu pofta preparatele din peste de la Tanti Gafina. Cand s-a ajuns la bere, sotii englezi au baut cot la cot. (Se aude Oaki?). Si abia a doua seara au servit o lectie de turism pragmatic. Pina atunci mi-au dat un singur sfat. Sa ma duc la un pub de provincie in Anglia, sunt mai bune decat prostiile de carciumi din Londra.
Elena Udrea, scoate un creion si noteaza!-Aveti drumuri care nu corespund Uniunii Europene. (Ce finut a spus englezoaica faptul ca suntem in preistoria autostrazilor). Dar aveti ceva ce noi nu mai avem si nici nu mai gasim la noi in tara sau prin Europa. Si pentru care suntem dispusi sa dam banii. Aveti salbaticie. Animale, pasari, ape, dealuri...de toate. Nu e primitivism, ci e o stare de conservare, dupa cum vedem noi asta. Asta e de transmis afara si de promovat pentru Romania ca tara turistica si cu care sa atrageti turistii. Mare si ocean, cu statiuni si ape excelente gasim in Grecia si in Spania. Acolo ne bronzam noi, cei din vest. Mergem la schi in Alpi, nu in Carpati. Gasim partii excelente si personal foarte ok. Dar in Romania, oamenii sunt extrem de ospitalieri, vorbesc engleza si asta face mult pentru noi, plus ca e salbatic. Aveti zone in care nici voi nu ati fost si pe care le puteti folosi. Eu de aia am venit aici, iar Harry vrea sa vada neaparat manastirile din Bucovina, el e profesor de istoria artei. (Vorbea Athena, nu zeita intelepciunii, ci o profesoara care lucreaza in domeniul ecologiei si prezervarii putinelor zone nealterate din Marea Britanie).
Sincer va spun, femeia abia astepta sa ajunga la net sa vada rezultatele de la cricket. Dar cand i-am spus ca Nadia, Hagi si Ilie Nastase promoveaza Romania... a lasat-o rece. Banuiesc ca nu vine nici naiba aici sa vada ce mai face o fosta glorie a sportului si nimeni nu da bani multi sa respire acelasi aer cu Gica, Nadia si Ilie.
-Elena, pune creionul jos si mars la treaba, nu imi mai cheltui banii pe tampenii.
si e un caiac sit-on-top de la Bic. Duce lejer 2 adulti si un copil, undeva la 250 de kilograme. E stabil cu draci, mai rapid decat Kalao, 
desi e mai scurt, si merge de minune pe apa marii sau pe apa de rau si de lac. Mai putin in white-water, dar cine naiba se da cu el la munte, ca eu nu. Am pus ochii pe varianta galbena a lui, dar nici aia albastra nu e de lepadat. Albastrul arata chiar mai bine dar pe apa iti sare in ochi galbenul mai repede, asa ca prefer varianta domestica. E de cumparat la magazinele Hibiscus, unde ar ajunge la 22 de milioane, la reducere. 
L-as fi luat acum, numai ca nu am banii, asa ca din primavara tare ma gandesc sa ma sui in el. Si sa ma plimb pe Valea Oltului, pe lacurile din jurul Bucurestiului, ca sa nu mai spun ca ma bate gandul sa ma dau si pe lacul din parcul IOR sau din Herastrau. 
I-am facut proba pe o mare calma, la Sulina, cu Oaki matelot... si am ramas surprins. 3 incepatori pe un Kalao nu aveau viteza pe care o prindeam eu cu micutza mea. Asa ca da... asta ramane. Desi variantele de pescuit 
ale caiacelor imi faceau cu ochiul ceva de speriat. Bic Tobago ... dar ramane sa ii gasesc un nume ... si va trebui sa fie un nume de fata. Accept sugestii. (Adica fac si eu ca prostii, vand pielea ursului din padure. Nu am caiacul inca, dar ii fac botez. La lansarea pe apa nu o sa dau cu sticla de sampanie in el, desi nu e casant.)
