Bufix=Spock

Daca ai chef sa vezi cum iti sta vulcanian sau... alt personaj din Star Trek, joaca-te un pic cu aplicatia de mai jos sau mergi pe www.trekyourself.com. Am vazut si eu cum as arata ca Spock.

Cutremur!!!

Am trait pina acum cateva cutremure. In ipostaze din cele mai ciudate. Cel de sambata seara, m-a prins la un sprit cu prietenii. Canapeaua din sufrageria apartamentului de la etajul 12, unde ma aflam, a inceput sa tremure. Lustra a luat-o si ea un pic razna, dar cam atata. Zic amicii ca a fost destul de tare, mie nu mi s-a parut. Am prins altele doua, mult mai tari si... mult mai misto. O luam in sensul invers al acelor de ceasornic.

2004 - cutremur tv
Era producator pentru rubrica sport de dimineata de la o televiziune de stiri. Adica munceam de imi sareau ochii, noaptea. De la 9 seara la 10 dimineata. Eram mereu inarmat cu cateva plicuri de ness sau nescafe 3 in 1. Prima grija, sa ma apuc sa traduc stirile care veneau pe fluxurile APTN, Reuters, etc. Si sa imi pregatesc un vraf de casete. Unele brut, altele rec, adica alea pe care imi inregistram stirile. Urmau alte proceduri de trista amintire, asa ca o scurtez. Stateam la calculatorul meu si scriam de tembel. La un moment dat se aude un soi de uruit si vad ca vraful de casete din fata mea, de pe birou, incepe sa danseze. Intorc capul in dreapta. Femeia de serviciu dadea cu mopul. Simte cutremurul, ridica si ea capul din podeau mopaita si dispare, exact ca in desene animate. Coada mopului mai sta cateva clipe dreapta, apoi cade. Ca in desene animate.
Intorc capul la stanga. Victor de la externe, un tip cam la 45 de ani, cu cateva foi in mina. Foile raman in aer, el dispare din cadru si apare brusc sub usa. Nu stiu daca el a impins-o pe femeia de serviciu de sub grinda usii sau daca a fost dezechilibrata, cert e ca femeia a disparut iar din vizor. Ma buseste rasul, se calmeaza placile tectonice, nu mai danseaza Casa Presei cu mine. Ma las pe spate, linistit si ma uit deasupra capului. In dreapta tv, in stanga tv. Daca ar fi picat... scriam blogul pe adresa bufix.raispot.com. Ma uit si sub birou. Aveam loc sa ma ascund acolo. Cam tarziu insa. Cert e ca nebunia a aparut dupa.

Andrei Gheorghe in the house
La 5 minute dupa toata faza, colega reporter de noapte, Irina, a si disparut pe teren, sa ia reactii de la babele speriate din Bucuresti. Normal ca a venit o caseta de imagini beton: babute pijamaliste care si-au tras paltonul peste hainele de somn, mosnegi in capotul de baie, cu servieta cu actele casei in mina si cu palarie de fetru pe cap. Toti cu gandul la cutremurul din 77. Eu stateam linistit la tigara si ness si ma gandeam la tot soiul de stirute sportive. Patruleasa isi facea linistita in cabina machiajul, ea trebuia sa dea ultimele jurnale, de 23 si 24, cei de la emisiunea economica povesteau tutror cum e sa te prinda un cutremur in direct, cind a aparut Andrei Gheorghe. Urca saracul cate 4 trepte odata si gafaia ca motorul mocanitei.
-Cum a fost, e bine tot? ma intreaba. Eram singurul om iesit la tigara, asa ca l-am linistit. Nici macar nu cazusera casetele de pe masa. A intrat in tv si a inceput sa urle. Sa vina toata lumea in platou.
-Psstt... in redactie, ca platoul e ocupat, se dau acum stiri, ii dau o sugestie.
-Asaa, toata lumea in redactieeeee, ca platoul e ocupat. Si s-a apucat el de impartit oamenii in parte jurnalistica si parte de imagine. Normal ca toata trupa de la matinal am lucrat pentru liveuri. Pe Patruleasa a ginit-o repede.
-Esti de la sport, nu?
-Da, spune Simona. (Era mai greu de remarcat pe vremea aia, nu avea airbagurile deschise ca acum).
-Bun, vreau reactie de la mama lui Mutu, ce a simtit ea la Pitesti. Patruleasa s-a fofilat cat a putut si mi-a pasat mie subiectul. Am facut insa ceva cu Dorinel Munteanu care se uscase la fund de frica. Cand a vazut ca merge totul, a plecat Gheorghe la un radio din trust. Am aflat mai tarziu ca nu mai gasise pe nimenea si s-a lasat cu demiteri.

La atelier
Primul cutremur serios pe care l-am simtit prin clasa a cincea sau a sasea. Eram cu clasa, doar baietii, la ora de atelier. Ma inghionteam cu Grasu si cu Polonic la o menghina. Pileam o piesa sau nu stiu ce faceam noi exact acolo. S-a auzit un uruit din acela ciudat, lumea spune ca e zgomot de cutremur. Papagali mici, care nu traisem niciun seism, cascam ochii pe geam sa vedem ce camion trece. Proful de atelier iese din cabinetul lui si urla sa lasam galagia. Vede bancurile de lucru ca se clatina si tipa cat poate...
-Cutremuuuurrrrr, fugitiiiii.
Nu a terminat profu urletul de lupta ca se aude si Grasu tipand din spatele meu.
-Fugiti baaaaa, e cutremuuurrrr. Dupa care isi ia un avant de sprinter si ne lasa pe toti in urma. Atentie, niciunul nu statea pe loc, toti alergam, dar Grasul descoperise ca are vreo gena de a lui Carl Lewis, asa se misca de rapid. Proful era asezat chiar sub tocul usii de iesire si nu dadea semne ca ar vrea sa se miste de acolo, desi turma de elevi se misca spre el. Liderul detasat al gastii, Grasu, avea atitudine de berbec care izbeste in portile castelului la asediu, dar profu a crezut ca daca se pune pe o parte ii poate face loc. Gresit. Pachidermul i-a aplicat un umar in zona ficatului si brusc a disparut proful din usa. Noroc ca a fost aruncat in lateral, altfel sigur il calcam toti ceilalti in picioare. S-a calmat totul, adica nu mai misca nicio cladire, niciun gard, nicio poarta de fotbal, dar Grasul nu voia sa se apropie nici la 10 metri de scoala. Statea chiar la centrul terenul de fotbal, sa fie sigur ca, daca se prabuseste scoala, nu cade pe el. La numai cateva secunde se aude un strigat de ala, disperat rau de tot, cum mai vezi doar in filme. Intoarcem capul si vedem o femeie despletita, intr-un capot de casa care falfaia in urma ei, urland din toti rarunchii.
-Ovidiuliiiiiii! Undi ii baietu mieuuuuuuu????
Ne holbam mai atenti in timp ce silueta tapanoasa se apropia cu o viteza si mai mare. Era Tanti Alexandrina, mama Grasului. Desculta, ravasita, speriata, terorizata, cu ochii care dadeau sa iasa din gavane, in cautarea odorului. Care odor ii raspunde pe acelasi ton delicat, de il auzeai de dincolo de mormant.
-Mamiiicoooo, is bine mamicooo, si o ia la fuga spre ea. Imbratisarea nu a semanat a happy-end de film american, ci a ciocnire de hipopotami. Nu stiu ce naiba i-a spus Grasu la ureche protectivei si singurei mame care coborase sa vada ce face odrasla, dar cert e ca proful si-a luat o porcaiala severa ca ne tinea inca in curtea scolii si nu ne trimitea acasa. Ne-a dat proful drumul de la ore, dar eram inapoi in cinci minute. Ne schimbasem in tricouri si pantaloni scurti si da-i fotbal. Doar nu era sa lasam o zi fara scoala sa se iroseasca la fustele mamei. Seara, a aparut si Sperila. A venit pe banca, prin spatele Grasului, sa nu il vada, i-a infipt doua maini in coaste si un tipat in urechi: Cutremurrr.
-Te dai smecher, sa ma sperii, dar lasa vrajeala, ne-a spus deja Marius ca erai pe sub banca la cutremur.
-Mananca bors, ma uitam sub fusta unei colege de clasa. Are aia...
-Daca tot ai fost asa smecher, de ce ai ramas in scoala pina la ultima ora si nu ai avut curaj sa vii acasa, sau sa iesi macar dion scoala?
-Pai esti prost, nu stii ca scarile se darama primele daca vine o replica? Facea el mereu pe viteazaul, Sperila, dar drept e ca se cacarisise in pantaloni. Iar morcovul din posterior nu se vedea din cauza florilor. Florile de pe campul pe care se afla cainele vinatorului care urmarea iepuroii care se ingramadisera dupa morcov.

Gra-su-le...sa-bo-to-ru-le!

Preambul

Cu Grasu, comunismul nu a avut foarte mare succes. Matahalosul meu amic a fost pionier, a fost tobosar in detasament si... sabotor al comunismului. Desi el voia sa fie comunist ilegalist. Vazuse filmul Pistruiatul - in care Costel Baloiu trage cu prastia, arunca manifeste, lupta cu nemtii - si voia sa fie si el noul Pistruiat, comunist de frunte, pionier, etc. Nu a iesit decat faza cu pustan ilegalist. Dar a fost considerat sabotor al regimului si torturat pina la limita suportabilitatii in beciurile inchisorii din cancelarie si din biroul directoarei adjunct.

Fereastra
Se mai intampla in scoala generala sa avem... fereastra. Adica nu faceam o ora. Prima oara aparea o claie de par cret, si dupa claie...diriga.
-Sa nu aud o vorba, stiu ca nu faceti ora asta. Dar nu iese nimeni din clasa, fara batai, certuri si scandaluri, ca sunt la 2 clase distanta pe culoar, la 8 D si aud tot ce se intampla.
Auzea pe dracu. Cum isi extragea fizicul din clasa, cum ne cautam de tigari. Cum isi introducea fizicul in clasa unde avea ora, noi o zbugheam pe usa, direct la baie. Cum incepea ea sa predea, cum incepeam noi sa fumam. Dupa 10 minute de libertate, reveneam la clasa si ne faceam de lucru. De obicei chinuiam fetele. Ori pe alea de ne placeau, si nu aveam curaj sa le spunem o vorbulita de bine, ori pe surorile Cantea. Maria si Valentina erau zgatiile clasei si cum puteau cum iti faceau zilele negre. De data asta o incurcasera. Polonic le-o facuse. Avea guma Turbo in gura, si cind nu a mai suportat chiraielile gemenelor din fata lui, a rupt guma in 2 si le-a lipit-o in cap. Nici nu au simtit. Grasu, care molfaia tacticos un Cin-Cin cu surprize cu fotbalisti, vine cu alta idee. Rupe bucatele mici si incepe sa le traga in coame fetelor prin teava unui pix. Le facuse parul alb cind a simtit una. Se intoarce spre Grasul, chiar cind pleca bucatica de guma. Direct pe lentila ochelarilor s-a oprit. Da-i hahaiala maxima. Si noi, si sor-sa.
-Ce te razi fa proasto...ca esti alba in cap si tu...ii zice Valentina Mariei. Se cauta fata, gaseste, dar replica a ramas de pomina...
-Da` ce, fa Chioaro, tu crezi ca ai matreata?

Gloante de calibru
S-a terminat si guma. Bani de buzunar, sa cumparam alta, nu aveam. Crescusem de acum, nu mai rupeam guma mestecata in 2 sa o impartim intre noi, cum faceam inainte. Am trecut la foile de caiet. De obicei, primul sacrificat era caietul de teme la Matematica. Diriga nu ne controla temele, noi nu le faceam, deci era cel mai gros caiet. Molfaiam o bucatica de hartie, o bagam in teava pixului si ... sufla cat poti, sa le nimeresti pe gemene. Satule sa fie tinte vii, au tulit-o din clasa. Asa ca batalia s-a extins la Polonic si Stoian, care erau colegi de banca. Eu si Grasu mitraliam din ultima banca, Ion Ciobanu si Cipri Pietroiu trageau din baca a patra de la perete, iar Polonic si Stoian din banca a doua de la geam. Adica in hatisul de trasee pe care suflam noi, era imposibil sa nu iei macar un cocolos inmuiat de saliva direct in freza. Se golise clasa. La un moment dat, spinarea lata a lui Ion Ciobanu era alba. Grasul era manjit pe fata de saliva altuia, iar eu stateam mai mult pe sub banca, sa ma feresc de proiectile. Am declarat pace cu doar 5 minute inainte de pauza si ne-am curatat. Pentru ca tot nu ne trecuse cheful, ne-am apucat sa facem concurs... care e mai bun tintas. Se tragea din banca a treia de la mijloc, in orice ne pica la indemana. Nu a trecut mult si ni s-a ivit in fata PORTRETUL. Pe vrea impuscatului, fiecare clasa avea o fotografie inramata cu Luminosul conducator. Clasele cu elevi cuminti mai aveau si citate din el, dar la noi abia scapase poza lui Ceasca. Asa ca l-am luat la tinta.

Tortionarii
L-am facut praf. Una in ochi, una in gura, uite ca i-am facut si mustata, trageam toti ca la nebuni. S-a dus pauza, dar cine avea timp sa se cuminteasca? Nu noi. Incepea ora de mate, cu diriga. Dar pe cine sa intereseze? Nu pe noi. Tinerii puscasi bombardau marele dictator. Il ciuruisem. Varza era. Tot fataul lui Ceasca era plin de cocoloase de hartie. Se deschide usa in timp ce Grasul tocmai sarbatorea cea mai tare lovitura. Pachidermul sarea in sus de nebun, urland cat putea...
-In gura l-am luat, i-am umplut muianul... aaa...aaa... sarut`mina tovarasa diriginta.
Diriga? Mica si uscata, negricioasa si turbata. In usa, cu ochii bulbucati a mirare, draci, nervi, stupoare. NU putea sa spuna nimic. Ii aparuse un mic fir de saliva in coltul gurii (dupa 2 zile Grasul se jura ca era spuma alba, ca la cainii turbati). Nu putea vorbi. Se holba femeia la PORTRET, se uita la Grasul de parca amicul meu era cel mai infect gandac de bucatarie. I se umpleau ochii de lacrimi, de ziceai ca o strang papucii tot mai rau.
-SAAAAAABOOOOTTTTAJJJJJJJJJJJJJJJJJ, s-a auzit din gura piticaniei negre la fata de turbare. Nu credeam ca mai are aer, dar a fost ajutata repede. Directoarea Necula era pe hol si auzise urletul de lupta, asa ca a deschis repede usa sa vada ce tren nemtesc a fost aruncat in aer. (asta stiam noi ca inseamna sabotaj, vazusem in filmele sovietice de razboi). Madam Necula era o tipa care arata de parca inghitise 6 sau 7 Grasu odata. Si nu ii digerase. A trimis o directa de dreapta spre falca Grasului, de l-a intors pe dos. I-o daduse... taraneste, asa...ca din fundul gradinii, de linga dudul solitar.

Anchetati cu lampa in ochi
Eu, Grasu, Polonic... tripleta de aur a sabotorilor, aliniati in fata catedrei.
-Cine a mai murdarit portretul tovarasului Nicolae Ceausescu? Zi Bufnila, nenorocitule, ca numai tu puteai sa fii capul rautatilor. (Nu ma palise cavalerismul la vremea aia, asa ca l-am lasat pe Grasul fara colegi care sa ii impartaseasca soarta. Am negat totul).
-Zi Voiasciuc, care ati fost aia? ne improasca diriga cu saliva care ii sarea din gura... (Luca mai avea putin si mima plansul, doar doar sa o convinga pe diriga ca e inocent)
-Serbanesculeeee, ce ai facut nenorocitule, urla diriga.
-Nimic, uitati, jur pe rosu, zice mucalit Grasu in timp ce pune mina pe cravata de pionier care ii spanzura la gat.
Trei secunde nu i-am mai vazut fata, care disparuse sub un potop de palme. Nu stiu care, diriga sau directoarea, dadea mai repede, cert e ca nu ii mai vedeam fatzaul curajosului care voia sa jure pe ce avea scolarul comunist mai sfat: cravata de pionier. L-au luat apoi la cancelarie, i-au mai tras o sapuneala, l-au dus in cabinetul madamei Necula si i-au inrosit bucile obrajilor mai ceva ca pe ouale pascale. L-au scos in careu ora urmatoare si ne-au pus si pe noi sa defilam dupa el. S-a incheiat trist o zi de toata jena. Stateam apoi pe banca din spatele blocului, posteam o tigara si mai ca ne busea rasul. Grasul avea o fata de inmormantare, iar Polonic si-a atras repede nori negri deasupra capului.
-Auzi ba Gras... dar asa de rau te-au batut?
-Da ma, lasa-ma naibii in pace.
-Juri pe rosu? ii zice Luca si ii indica obrajii grasuti care nici acum nu isi revenisera de pe urma palmelor...
L-a fugarit Grasul doua zile sa i-o plateasca. S-a incheiat totul cu o spaga de la Luca: prastie cu capse data la schimb pe protectia sabotorului sef.

Scotianul zburator

Azi voiam sa continuu fazele cu Grasul, sabotorul comunistilor, dar m-am luat cu netul si am ramas un pic masca. Vedeti mai jos ce face un scotian de 23 de ani cu o bicicleta. Mortal.

Si cind ma gandesc ca eu abia am invatat sa merg pe bitza la 13-14 ani...

Dupa Paste

Grasul si poantele pascale
Inainte de Paste, ne-o trasese Grasu la toti.
-Salut ba Ochi. Hai cu mine la Manastirea Casin, de Paste...
-Ce dracu sa fac acolo?
-Sa imi belesti mielu si sa imi ciocnesti ouale.
Dupa Paste, a venit razbunarea.
-Salut Grasule. Hai repede la gara, ne asteapta Sperila.
-Ce naiba facem ma la gara, bagam la pacanele, are ala bani?
-Nu, dar iti aratam curul din tren.
I s-a repetat faza la cateva zile, cind l-am invitat pe stadionul de la CSM Borzesti. Nu de alta, dar voiam sa ii aratam curul de la 11 metri. Ne fugarea cativa metri, apoi o lasa moale. Ne impacam la o partida de pur-pac pe Perchiu, cu tevile cu cornete. Aia era nebunia noastra, dat fiind ca prastiile le aveam demult la gunoi, confiscate, facute bucati si aruncate de parintii satui sa deschida usile vecinilor cu copii batuti si vineti de la proiectilele lansate din prastii.

Pregatirile
Ca sa iti faci o mitraliera cu tevi de cornete, sau "gornete", cum le spunea Grasul, era musai sa dai o fuga pe santierul din apropiere. De acolo furam tevile de plastic, prin care suflam cornetele micute, facute din fostele caiete de dictando sau de mate. Dadeai foaia in doua, rulai la maxim pina devenea un cornet micut, il potriveai in gaura tevii, rupeai restul inutil si trageai proiectilul sufland cu putere. Sperila facea cele mai misto cornete si tot el era principalul furnizor de teava. Fugea din santier cu paznicii la cur, in timp ce noi faceam de 6, sau tineam de nash. A sarit nebunul de la etajul 2 al cladirii, intr-un maldar de nisip, s-a ridicat si a luat-o la fuga urland. De ce... naiba stie, ca nu il durea nimic. Probabil de sperietura, nu degeaba i se spunea Sperila. Treceam apoi la facut mitraliere. Lipeam tevile intre ele cu izoler-band, iar Grasul isi facea mereu ditamai tunul, sa se asigure ca are... guri de foc. Punea cate 6 sau 8 tevi una linga alta, iar daca isi incorda foalele si isi deschidea gura larg, putea trage cate 2 cornete odata. Oricum avea o tinta... de vai curul lui.

In 4
Partidele de pur-pac se desfasurau de obicei in paduricea de la poalele Perchiului. Liane multe si uscate, sa avem ce fuma in caz ca terminam chistoacele, pini multi dupa care ne puteam ascunde, tufisuri si boscheti din plin, teren accidentat. Eu picasem in echipa cu Grasu, iar Sperila cu Polonic.
-Ochi, nu fi prost, ne facem o cazemata mica, aici, linga pini si ii lasam sa vina. Cand apar, tzac una la scafarlie si gata. Ii batem asa pina se face seara.
Am batut pe dracu. Sperila s-a tarat pe burta sub un tufis din apropiere si mi-a tras un cornet plin de saliva in frunte de era sa il bat cu tevile de pe "pusca cu 2 tevi" din dotare. Cu toate cele 6 guri de foc de la mitraliera, Grasul nu a reusit sa trimita niciun cornet in marea de liane si ramuri in care se camuflase scheletul. A luat un cornet in cur de la Polonic, care i se furisase in spate. La al doilea meci, tactica opusa. Sa ii inconjuram, sa ii prindem la mijloc si sa tragem in ei la greu. A tras Grasanul toate cele 6 cornete doar pe linga. Le luau ei de jos, gata facute si ne mitraliau. Ne-au batut iar. La a treia partida, ceva mai mult succes. L-am luat din zbor pe Sperila, care fugea si sarea de nebun, poate poate nu il nimeresc. Cind l-am atins, tot el cu gura mare.
-Mananci rahat ca nu m-ai nimerit, nu am simtit nimic. Unde m-ai luat?
-Fraiere, a ramas cornetul infipt in pulover, la piept, ia de te uita. Asa era, numai ca Polonic a tras in timp ce ma certam eu cu Sperila. Dus eram. Si l-a facut si pe Grasu. Sistem clasic, marca Bufnila.
-Ba Grasule, ce te caci pe tine, ca esti mort. Ia iesi si te uita ca e cornetul infipt in bluza.
-Unde ba Polonicul naibii, zice matahala si se extrage de dupa copac. Normal ca atunci i-a bagat Luca una in burta.
-Fute-m-as cu sorta, te omor, urla Grasul si da sa o ia la fuga. Dar mai ia una intre ochi. Luca nu prea suporta faze de astea, cu sora, familia, etc. Eu, sa il apar pe Grasul, asa ca a iesit o partida de impuscaturi in care nu se mai tinea cont de rani mortale sau nu. Zburau cornetele, unul dupa altul, dar tot Grasul a oprit jocul.
-Gata, traiti voi, nu mai am munitie si va scuip prin teava daca mai faceti ceva.
Ne-au tras cate 3 suturi in cur, ca aia fusese miza partidei si ne-am dus acasa. Venea o zi de scoala si ne pregatisem alt soi de tevi. De alea mici, de pix, prin care trageam cu hartie mestecata, plina de saliva, in forma de guguloi. Si asa a ajuns Grasu sabotor al regimului comunist, batut si torturat de diriga, directoare si alte alea. Dar asta e alta poveste.