Sulina 3. Mindra corabia, mester carmaciul

Dupa faza cu chilotii se petrece toata actiunea.
Ora 6
- suna ceasul. Sar din pat, ma duc sa fac o cafea, trec la Oltean, dar asta dormea cu simtul raspunderii. Oaka imi spune sa o scol cind sunt gata si restul, ma duc dupa Andrei. Bat in tocul usii la 6,30, il ridic din pat.
-Man, stateam acolo si ma rugam sa nu va treziti niciunul de la ora asta, mi-a spus Andrei dupa ce am revenit din balta. Nu a avut noroc.
I-am trezit pe toti, numai ca Olteanul, ca fata mare, o dadea la intors, ca vrea sa vina, ca vrea sa doarma, ca ar veni sau nu. L-a convins Andrei si am facut echipele. Eu si Olt in caiac, Oaka si Andrei in canoe. Ma mai dadusem eu cu caiacul acum un an, dar atunci eram pe post de motor, in fata, nu in spate, de unde trebuie sa carmesti. M-a instruit repede Andrei si ne-am pus pe apa.
-Au...a... au...a... atata zicea Paul in timp ce se chinuia sa se aseze pe locul din fata al caiacului. A mers pina la urma, m-am asezat si eu si dusi am fost. Dunarea destul de puternica la malul falezei, asa ca am trecut-o repede pina pe partea cealalta.

Viziuni si vedenii. Sumbre toate
Cand eu si Olt incercam sa facem o chestie, la comun, tre sa fie ceva nasol si sa ne tachinam. De data asta, ori lucram bine, ori ne rasturnam. Pina sa pricep eu toate tainele carmitului de caiac pe valurile Dunarii, incepuse sa il muste pe Oltean marinaria de cur. Adica incerca omul sa carmeasca el din fata caiacul. Si normal ca iesea rau. Eu, mai tolomac decat prevedea legea la acel moment, puneam padela tot contra. Ne-am dus in stuf, am iesit din stuf, ne-am dus pe lat, le lung, ca pisatul boului, numai drept nu reuseam sa plutim. Andrei superviza totul indeaproape si ma indruma cu un calm demn de un lord englez caruia ii arde casa in timp ce el isi citeste ziarul. Noroc de el, altfel iesea nasulie mare. Pentru ca in mintea mea deja se derulau niste imagini. Si nu erau deloc frumoase. Iar declicul a venit... de la cine oare, decat de la Paul?
-Auzi ma ... nea Bufnila? Ne miscam si noi mai cu talent?....

In mometul ala padela s-a ridicat din apa. Am apucat-o doar de un singur capat si cu celalalt i-am croit una Olteanului in ceafa de a zburat din caiac. In timp ce el plutea cu curul in sus, m-am intins pe spate si m-am lasat dus de caiac pe Dunare cativa kilometri la vale. Pina in mare.

Cam asta vedeam eu in acele momente. De fapt, i-am spus sa isi soata padela si sa ma lase sa vaslesc singur, ca ma descurc mai bine. Si a mers. Am invatat caiacul de la A la B. Ca pina la Z era cale prea lunga. Dupa pauza de la Farul Vechi, care apare si in Toate Panzele Sus, ne-am lasat dusi de curent pe golful Musura, sa vedem pelicanii si lebedele, eretii de balta si celelalte pasari de pe acolo.

Ca la Discovery
Daca ati vazut reportajele alea de prin jungla cind jurnalistul Discovery sta in canoe si bastinosul munceste la barca, inseamna ca ne-ati vazut pe mine si pe Olt in caiac. Eu vasleam usor din spate, el filma in fata... inaintam de parca scoteam mine din Delta Mekongului. Mai intorcea din cand in cand Olteanul camera si pe mine si ma intreba cum e, cum ma simt, etc. Oricum, din spatele camerei nu ii vedeai decat foile de varza si un zambet larg cat felia de pepene de Dabuleni. Pauza am facut-o in golf, sa vedem pelicanii la hrana. Nu stiu de ce, dar tare cred ca Andrei vazuse ca nu prea aveam eu chef de glume, asa ca se lua de Paul. Apa era mica, pina la genunchi, iar oltenashul meu profan intr-ale Deltei.
-Paul... vezi ca in malul ala stau niste viermi de balta, care se baga pe sub unghia de la picior....
Nu a terminat Andrei fraza ca Paul deja cascase ochii la el nevenindu-i sa creada, dar gata sa o stearga in caiac. Dupa pauza i-a mai venit inima la loc si ma lua pe mine la 11 metri.
-Hai ba Bufnila... uite aia cat sunt de in fata. Si aia mica a ta vasleste mai bine. (Se referea la Oaka si la Andrei care aluneacu cu canoea de ziceai ca sunt bastinasi lipoveni). Pauza din nou la Farul vechi, in care am urcat si de unde am avut o priveliste de innebunesti. Bine, daca treci cu vederea inscriptiile turistice si rahatii acoperiti cu ziare de unii batuti in cap.

Pa si Tzaichin
Astia am fost la intoarcere, eu si Paul. Trebuia sa iesim inapoi pe Dunare impotriva unui curent tare de tot. Mi-a explicat Andrei de vreo doua ori pe unde trebuie sa merg, cum sa carmesc si de astea. Toba de marinarie de caiac, l-am lasat pe el sa iasa, apoi noi.
-Ba, nu mai bine dam caiacul pe sus, peste dig, sa iesim asa, mai simplu... ma ia diplomat Olteanul care avea incredere in orice zeu aztec numai in mine nu, ca pot scoate caiacul inapoi in Dunare.
-Ce ma? Iesim de aici, pe apa, chit ca incercam de zece ori. Aasa ca ... baga bine padela in apa.
Intram pe apa, asez caiacul pe directia buna, dau din padela dupa Olt, ne apropiem de gura de iesire, dau tot mai tare din padela, incerc sa si tin caiacul pe directie cind ne ia suvoiul. Curentul puternic ne ducea inapoi si atunci am apasat pe acceleratie.
-Haaaaaii Olteneeee, baga mare, nu sta sa te uiti la mine, da-i Patzaichine sa iesim. Da-i, da-i da-i....
A dracului pedala de acceleratie, a mers ca unsa. Am iesit in Dunare si ne uitam ca prostii in spate, ca nu ne venea sa credem. Numai ca Dunarea ne tragea usor inapoi, asa ca am accelerat din nou, sa scapam de zona periculoasa. Cert era doar ca eram uzi leoarca si nu stiam daca e apa sau transpiratie. Hainele erau ude complet.

Finish
Am mers contra curentului pina in locul in care ne lasasem pe apa. Am pus caiacul sus, dar si acolo a trebuit sa alunece Paul si sa dea cu curul pamant. Calcase pe o treapta uda leoarca si s-a dus in jos cu zgomot. Bine ca nu patise nimic si a putut sa traga de caruciorul pe care pusesem barcil. Si ca a putut sa ma ajute sa le spalam, in curte la Andrei. Oricum, spritzul de dupa a intrat ca uns. A doua zi...toti 3 ne plangeam de dureri de brate. Umar, biceps, triceps, omoplat...durea ca dxracul. Office-people, vorba lui Andrei. E, lasa ca data viitoare vorbim despre cel mai nesuferit stalker pe care l-am avut la Sulina: Basescu.

Sulina 2. Care mi-ai luat chilotii?

De 3 ani de zile de cind merg la Sulina fac linistit baie in mare. Lasi bagajul la terasa, se uita barmanul la el, revii, mai bei o bere, zici mersi si pleci acasa. Anul asta...ceva mai diferit totul. (Pozele sunt din plimbarea cu caiacul pe Dunare si pe Musura, plimbare de care o sa va spun maine mai multe)

Unde mi-e terasa?
Asta a fost prima mea intrebare cind am ajuns pe plaja din Sulina. Acum un an, prima terasa din dreapta era terasa mea. Ma stiau chelnerii, imi puneau berea la rece si AC/DC in difuzor, beam cafeaua cu Rammstein si prima bere cu Metallica, savuram o carte si un Phoenix, o nebunie. Acum, maneaua tipa la mine de imi venea sa ma dau cu capul de pamant. Asta e, am inghitit in sec si m-am mutat la alta terasa. Sunt 4 acum, nu 3 cum le lasasem eu. Si da-i si lupta, si lupta si da-i cu berile, seara de seara. Pina cind au venit doi amici ai lui Andrei si am decis sa facem un volei pe plaja. O baie inainte, o bere dupa si un meci de volei extrem. Cel putin asa a fost pentru Paul.

Voleiul - sport extrem la olteni
De Paul stiam ca a facut karate niscaiva ani, dar l-am vazut la fotbal in Sibiu si am jurat sa joc mereu la adversarii lui, asa de bun era. Habar nu aveam eu ce stie el despre beach-volley, dar a decis omul sa ne demonstreze. Incalziti bine de cateva beri, ne ducem la fileu. Cat pe ce sa nimeresc cu el in echipa, dar il pasez lejer la Andrei in teren si raman sa rad. M-am felicitat tot concediul pentru alegerea facuta. Dadeai mingea peste fileu, Olt era in nisip. Dadeai mingea la el, plonja in nisip. Dadeai mingea la Andrei, Paul tot in nisip. Mingea in terenul nostru, amicul meu....da, tot in nisip. Iar nisipul ii intra in ochi, in gura, in urechi, in slipi, era o nebunie, arata ca un snitel tavalit prin malai inainte de prajire. Pina la urma ne-am lasat de sportul asta, rasul ne ingrasa prea tare. Pe drumul spre casa, Andrei tot mai chicotea.
-Lasa ma Paul, te poate acuza oricine de orice, numai de lipsa pasiunii in sport nu. Raison mon cher.

La gratar
Era a patra zi la Sulina si o rugasem pe Tanti Gafina sa nu ne mai gateasca. Eram ghiftuiti de peste, gatit in forme de care nu stiam pina nu ajunsesem acolo. Ciorba de peste, supa de salau, ciorba de perisoare de peste, peste pane, peste prajit pe plita, chiftelute, cate si mai cate. Asa ca programasem gratarul. Cumparasem de dimineata carnaciori si mici, ceafa si ciuperci, asa ca eram gata. Dar gratarul atrage, asa ca au venit si amicii lui Andrei plus Anto, Lumi si Marian, vecnii din camera de la mijloc. Mai ia vin, mai ia bere, mai ia carne, mai carnati, se facuse mancare cat pentru un batalion de ostasi ceceni fugiti din fata rusilor. Oaki a fost bucatareasa principala, Andrei gratargiu, Paul ajutor de gratargiu, iar eu... catarul de tot se ducea la cumparaturi: vin, paine, apa, tigari, cascaval, etc. A facut apoi Oaka mea un mujdei de usturoi cu rosii coapte pe gratar, de imi venea sa urlu. Imi plangeau papilele de fericire si nu mai aveam cuvinte. Mincam mujdei pe paine. Si da-i bancuri, da-i falci si da-i un vinisor de Niculitel adus de Antoaneta, sprit. Mama mama cum a fost... si a doua zi am mancat din acelasi gratar facut noaptea. Nu de alta, dar tuturor li s-au scurs ochii la ciupercile umplute cu cascaval si facute pe gratar, asa ca ramasese carne ca la balamuc.

Care mi-ai sutit chilotii
Nu am avut probleme cu mahmureala, nu am avut belele cu vinul, carnea multa sau grea, ci cu... chilotii. Facusem dus la Manly Shower(vorba Oakai), adica dusul de afara, imprejmuit cu stuf si cu un bazin imens de apa care se incalzea la soare. Mi-am spalat si slipii si i-am lasat pe sarma. De dimineata....canci slipi. Vad alta pereche, neagra cu dungi albe, ca ai mei, dar nu ii iau, ca era clar ca nu imi apartin. Sa te duci si sa faci show urland: "Care mi-ai sutit chilotii", nu se facea. Credea lumea ca inca sunt beat si ma umpleam de rusine. Tac pina seara. Tac pina a doua zi, cind suna unul din amicii lui Andrei. Ce voia? Sa ii pastreze Andrei chilotii. Ajunsese omul pe plaja de la Sfantul Gheorghe si a tras budigaii meipe el. Cam largi... asa ca s-a uitat inca odata si a vazut ca nu erau ai lui.
-Auzi, hai sa ii spunem ca ai o boala ceva... si sa ia niste medicamente.... incepe Andrei caterinca.
-Nuu... hai sa ii spunem ca ai o dermatita sau ceva si ca tre sa se dea cu vreo alifie, care sa usture, vine Oaka, cu ideea.
-Revulsin, sare si Paul. Sa dea cu Revulsin, ca ala ustura de te ia mama naibii si mai si miroase ca dracul. Daca isi da pe bijuteriile de familie, ala e... sta numai in apa toata ziua sa se racoreasca.
L-am lasat asa, nu i-am mai spus alte nebunii, mai ales ca singura problema omului era ca...slipii mei nu erau de firma, iar ai lui erau. Beleaua lui e ca de atunci si pina acum, nu ne-am vazut. Trebuia sa se intalneasca cu Paul sa faca schimb de chiloti, dar se pare ca se amana totul. Iar prima intrebare pe care i-o adresez cind il voi vedea va fi ceva de genul... Ia zi, iti place sa umbli in chilotii altuia?

Sulina 1. In spume

Prima zi, de la plecare si pina la culcare, a fost in spume. Era vineri, 8 august, nici macar 13, iar totul mergea pe dos.

Primele spume...
...au fost la cafeaua de dimineata, servita in jur de 4,30. Mi-am facut cafeaua, mi-am trezit Oaka si Olteanul, luat bagajele pe umeri si dusi la metrou. Directia Crangasi, de unde ne pleca la ora 7 masina. Cum mareata firma de transport nu facea rezervari telefonice, mersesem cu cateva zile inainte sa iau biletele, iar acum trebuia sa stau la coada, sa mi se dea si locuri.
-Ovi... du-te ma acolo si stai la coada, baga Oaki material pe foc. Chior de somn cum eram, ma prefac ca stau la coada, dar de fapt mustaceam o tigara. Deschide dupa vreo 20 de minute casa de bilete si iau locuri. 1,2 si 4. Perfect, imi spun si bag bagajele in masina. Urc Oaka in masina si ma duc sa imi iau cafea. Coada cat China. Treci in spume la benzinaria de vizavi, ia cafea. Ma cheama Oaki sa ii mai las ceva in masina, urc 2 trepte si ma ia un pachiderm peste picior.
-Alo, sefu`, daca toti ar urca cu cafeaua in masina...
-Asa....
-Pai daca se pateaza ceva?
-Fac curat.
Se uita chioras la mine, cu o fata de bulgar sictirit ca nu i-au crescut castravetii, se intoarce si ma bodogane cu alt sofer. Era pachidermul care conducea masina noastra. Numai ca inainte sa o conduca a mai stat vreo 20 de minute sa astepte un grup de 8 persoane care aveau rezervare, numai ca aia nu au mai venit. Am plecat cu intarziere, eram sigur ca ratez nava rapida de 12. Pe drum, a claxonat la tot ce a vazut: caine, mitza, baba, copil, cos de struguri, coleg de trafic, masina din fata, lateral, spate, masina din visul meu, care se tot intrerupea de claxonul autocarului. Care claxon era montat pe dos, ca se auzea mai tare inauntru decat afara si nu puteai lipi ochi pe ochi.

Some more spume
Ajuns intr-un final chinuit la Tulcea. Blestemat firma Augustina pentru ca angajeaza cei mai toparlani soferi din lume, injurat ca la usa cortului drumarii care ne-au tinut inca jumate de ora pe la Vadul Oii, apoi trimis Oaka la coada de bilete. Rapida era dusa, Catamaranul dus, musai sa mergem pe pasager. Luam bilete, urcam, plin mai peste tot, ciordit 2 scaune din bar si instalat pe punte, in fata.
-Ba Ovidiule baaaa....asta e viata baaaaa, ma ia Olteanul, fericit ca vede Dunarea in Tulcea de pe puntea vaporului. De fapt, cred ca era mai fericit ca pe vapor era bar aprovizionat din plin cu bere. Plin de transpiratie, praf, draci si spume, ma uitam la apa Dunarii si mai ca imi venea sa ma arunc. Oaka incetase cu comentariile, puteam sa ma relaxez. Cand colo, trage un catamaran linga pasager. Diferenta dintre ele e cam aia dintre o drezina si un tren. Intreb si marinareii de pe catamaran spun ca si ei pleaca acum, nu la 12,30 cum ma informase tipa de la Navrom (alta societate serioasa de iti vine sa le pui o bomba). Ofticat pe viata, trag o palarie de pamant si injur ca un lipovean intors cu lotca goala de la pescuit. Chiar nimic nu merge azi bine? Ma bucur ca nu sunt la munca si imi pun palaria in cap, okelarii de soare pe nas si berea rece in mina. Sa vina Sulina, imi zic si ma inarmez cu rabdare, vine un drum de 5 ore in care nu vezi decat canalul navigabil, fara alte frumuseti.

Spume mai dulci
Linga noi, doi tineri cam la varsta noastra. El si ea. Aparat foto la ea, spume la el. Avea 50 ron si s-a dus sa ia bere. Nu i-au dat ca nu aveau rest la bar.
-Ia man 10 ron de aici, fugi si iti ia o bere, ma ofer sa ajut omuletul ramas in pana de alcooale.
-Mersi. Dar cum de ai incredere in mine? ma intreaba turistul insetat.
-Pai tu unde crezi ca poti fugi de pe vaporul asta?.... tace, pleaca, vine cu berea si din vb in vb ne imprietenim. Oaki sta cu Loredana, sotia lui, de vb, eu si Olt cu Adi si cu berile. Pina in Sulina am depanat amintiri pescaresti si de bere, am aflat ca si el e din Bucuresti, ea din Tulcea si am turnat in noi bere non-stop. Era singura distractie de pe pasager. Am coborat in sfarsit in Sulina, ajuns repede la Andrei acasa, pupat mina mamitichii, strans bratul tatalui si dusi am fost la plaja. Nici nu ajunsesem bine ca ma suna Adi. Pusesera cortul pe plaja si erau gata de baie. Da-i balaceala si apoi beruri la terasa. Cu 2,5 roni pe halba...s-a facut chiolhan. Si da-i cu hamsie si ia de ridica Olteanul ca mai aluneca printre mese si scaune si da-i cu beruri si incearca sa inchizi urechile daca poti de raul broastei.
-Ovi... mai incet cu berea, mai incet cu alcoolul, mai incet, mai incet. Nu am o problema cu berea in general sau cu femeia mea in particular, dar in primele 3 zile nu am fost turist, ci officeman care incearca sa isi spele creierul. Si se stie ca alcoolul scoate petele, nu?
Seara, a se citi ora 23, eram inapoi la Andrei, sub umbrar, iar mamitica ne astepta cu o palinca. Normal ca am mai tras un paharel si dusi am fost la somn. Mi-am dat seama ca nu bausem destul cind m-am trezit. Era ora 7. Exact ca la Bucuresti, ora mea de trezire. Insemna clar ca mai am de lucrat la spalat pe creier.

Spumele...
...detergentului cu care m-am spalat pe creier se vad in poze. Dunarea, marea, farul vechi, orasul Sulina, oamenii de acolo. A inceput razboiul din Georgia, eu nu stiam. A venit Basescu la Sulina, eu nu am stiut pina nu m-a sunat Jorjel din redactie sa imi spuna. Am mancat peste pina mi s-a facut pofta de mici, am baut vinisor indoit cu apa minerala pina mi s-a facut iar pofta de bere si... va mai spun maine ce a mai fost.

Back. And loving it

Gata, am revenit din concediu. Nu azi, dar in zilele care urmeaza ne amuzam cu aventurile din delta si bagam si poze. Ceva pe caiak, lipsa de stres, bere, vin, palinca, oaki, olt, volei extrem si ... despre cum m-a urmarit Basescu in concediu. Pina atunci... ultima mea obsesie, capatata in concediu, promoul de la Discovery.

Vacantaaaaa

Da, de vineri, adica de pe 08.08.2008 sunt in concediu, la Sulina. Asa cum zicea sor-mea, nu e cazul sa ma mai obosesc sa scriu ce aventuri o sa am, pentru ca le stie lumea deja.

-Daaa Frax, se stie...Oaka se mai plange ca e prea cald, frig, alea alea, Olteanul mai incurca vreo undita si alte chestii pe acolo, stai calm, ca stiu la ce sa ma astept.

Eeeee, niciodata nu e bine insa sa subestimezi capacitatea omului de a fi... om. Adica la ora 12 azi ma ia Olteanul la intrebari pe mess. In conditiile in care la ora 4 dimineata ne trezim, el mai avea cateva amanunte de pus la punct.
-Auzi ba... eu de unde iau un costum de baie?

-De la magazin?

-Pai unde e magazin de slipi...?

Si voi chiar credeti ca nu vor fi patzanii in concediu? Am un feeling ca iese grav de tot anul asta in delta.

In caz de ceva, cred ca o nsa fac asa cum am promis aseara, intr-o discutie cu Oaki.

-Daca chiar ma apuca pandaliile, iau un caiak de la Andrei si dma duc direct in mijlocul Bazinului Mare de la Sulina. Vaslesc pina acolo, bag 2 undite in apa, si stau intins in caiak cu palaria de paie in cap si cu ochelarii pe nas. O sa vrei sa ma aduci la mal si nu o sa poti. Vei flutura marama ca tarancile cind isi chemau barbatii cosasi sa manance. Numai ca va trebui sa ma ademenesti cu o bere, iar cind ajung la 2 pasi de mal o sa iti cer sa mi-o arunci.

-Asa... auzi ... dar nu vrei tu sa vin inot cu berea pina la caiak?

Partea aiurea e ca ajungem la 12...12,30 in Tulcea, ora la care rapida deja a plecat, asadar va trebui sa luam catamaranul pina la Sulina, deci in jur de 5,30 suntem acolo. Cazare si o baie in mare, direct, plus cateva beri pe terasa de rock. Pazea... de acum e ...Bufnila in vacanta.

Adio Victor Domsa

Mi-a fost profesor 4 ani. Nu l-am tinut minte pentru cursuri ci pentru toata aura de mister pe care o avea. Despre Victor Domsa, Dumnezeu sa il ierte, existau mai multe legende decat adevaruri. Dar nici nu voia sa le spulbere, desi unele nu ii erau tocmai pe plac. Tin minte ca Dan a vrut chiar sa ii ia un interviu. "Trebuie sa ma platesti ca sa raspund la anumite intrebari", a spus proful si totul a fost lasat balta.

Prima legenda...
...pe care o auzeai despre Victor Domsa era cea a poetului de curte pentru Nicusor Ceausescu. Se spunea in Sibiu ca de fiecare data cand avea beizadeaua ceausista chef de distractie, la Domsa apela. Ca rana de la piciorul profului provenea dintr-un accident de masina. Ca ar fi mers cu masina spre locul unde se afla Nicusor, dar a ajuns sa fie scos din masina..."cu lingura", vorba unui amic. Nu stiu daca era ceva adevarat.

A doua legenda...
...legata de Victor Domsa era cea din viata politica. Era unul din fondatorii sibieni ai PSD, membru cu o influenta imensa. Profesor exigent, cu un mers apasat si aparent nepasator la durerile studentului, nu lasa de banuit ca ar fi unul din cei care trage sforile la nivel judetean. A lamurit asta o singura data, la un curs, dar atunci in loc sa ne dea lamuriri totale, mai rau ne-a bagat in ceata. Cred ca ii si placea sa faca asta.

Povestile...
...lui Victor Domsa nu se legau de subteranele politice sibiene. Nu spunea nimic despre Nicusor, nimic despre PSD, despre certuri cu cadre didactice universitare, despre ... despre... Proful ne vorbea mereu despre primele lui momente de muncitor angajat. Impiegat de miscare la o gara obscura din judetul Sibiu, unde avea grija ca marfarul sa fie la linia 2 si personalul la linia intai. Cum a evitat o catastrofa feroviara, cum plasa trenurile, astea erau povestile lui.

Alcoolul si damele
Volens-nolens, te gandesti si la astea cind spui Victor Domsa. Fetele se plangeau intre ele de ocheadele lui, ca le-ar fi cerut sa ia micul dejun impreuna la el acasa (era insurat). Erau legende ca proful putea baga sub masa cativa studenti. Legende. Ca am vazut contrariul cu ochii mei. La final de semestru, la Victor Domsa te prezentai cu referatele facute, la calculator de preferat. Unii mai scriau si de mina. Nu il deranja. Dar daca era examen oral si verificare de referat si nu aduceai foile din timp, atunci intrai printre ultimii. Cum am intrat si noi... muschetarii de serviciu ai promotiei 2005. Ne-a intrebat de cate in luna si in stele, ne-a dat doar 9 si 10...ca eram baieti isteti si nu dormeam la cursuri. Iar Nucu a fost ales... sa dea un coniac de final de an la Crashma cu Tricolor. Nu am mai ajuns acolo, ci la micul bar studentesc de aproape. Si nu a mai fost coniac, ci o singura doza de bere. Cu care ne-a facut cinste tot proful.