Cartofi, exorcizari si ochi vineti

-Stai sa imi iau ceva tare sub cur, zice Grasu incercand sa se aseze pe un bolovan, moment in care isi ia ceva tare peste ochi. Diriga auzise exprimarea si tinuse sa ii aplice o scurta corectura. O fi fost el mai incet de minte, Grasul, dar s-a prins imediat ca e rost de tacut din gura si de lasat capul jos pana trece cadrul didactic de langa noi. Eram cu totii in practica de toamna, cand elevii de scoala generala si de liceu faceau munca tractoarelor pe toate ogoarele patriei comuniste. Eram la Radeana, un satuc de langa Onesti, plin de elevi care tipau, alergau, se bateau si povesteau alaturi de profele care aveau doar grija cafelelor si a tigarilor. Pentru noi trei, era impropriu zis ca ne aflam la munca. Era a doua zi in care eram trimisi sa scoatem cartofii din pamant si ne lamurisem repede ca nu era treaba de baieti de oras. prea mult pamant sub unghii, prea multa munca la cooperativa Munca in Zadar. Furasem destui cartofi pentru noi de la ferma din Slobozia, saptamana trecuta, asa ca acum incercam sa invartim cateva traiste "la export". Doar Sperila o luase razna, se credea pionier fruntas, asa ca tineam un sfat al batranilor cu Grasu si cu Polonic.
-Ba, intelegerea a fost ca el se duce pe randuri inainte, vede care sunt cartofii mai mari, ii pune deoparte si apoi venim noi sa ii culegem doar pe aia sa ii luam acasa, fac eu sumarul zilei de ieri. Doar ca asta alerga ieri pe tarla in toate partile cu o cosarca de aia mare, plina de cartofi si se mandrea la aia din clasa de la el cat e de tare si de smecher. Nu am gasit decat cartofei de aia mici si stricati, de care strange toata lumea. Tembelul asta a luat tot ce era mare si a dus la recolta.
-N-a vrut sa vina nici la pauza de masa cand l-am chemat, se lamenteaza Grasul. Vorbisem deja cu baba Tania de la Ochi de pe scara si a zis ca imi cumpara oricate chile de cartofi reusesc sa fur. Grasul reusea niste mermeleli demne doar de eroii lui Sven Hassel. Ar fi vandut orice, de la inele de cravata de pionier (care se furau si niciodata nu se gaseau de cumparat) la rufele vecinului care le uita prea mult pe sarma. El era cel care mergea sa vanda pestele prins dupa cate o iesire pe balta, iar pentru un procent din vanzare, nu te mai faceai de ras la colt de piata cu pungutele de carasei si de obleti. Oricum, banii se duceau apoi pe sucuri, prajituri si filme.

Golanii, Sperila si ... atletismul
In timp ce eu si Suncimea Sa ne dadeam cu parerea ce fel de draci or fi intrat in Sperila, Polonic ne zice confidential...
-Ba, eu stiu ce are, dar nu ma dati in gat ca l-am sifonat eu... stii ca ala e nebun si sare la bataie.
-Stai ma linistit, te apar eu, isi umfla Grasul pieptul de doua ori mai mare decat al unui copil de 12 ani, cat avea el pe atunci. Grasul era cam singurul care ii putea face fata lui Sperila cand asta era pocnit de amoc. Speriatul avea un stil de bataie demn de un internat la balamuc. Dadea din maini si din picioare ca o morisca si nu stiai cand si de unde te trezeai cu un pumn, o palma, un sut, iar in anumite cazuri, cu un bolovan la turloaie sau in cap.
-Stii ca s-a dus cu Dragos si cu Marius si s-a inscris la atletism. (Pe vremea aia, profii de la sporturi veneau prin scoli sa faca preselectii, iar mai toti elevii practicau un sport sau mergeau la Casa Pionierilor sa faca traforaj, karting, acvaristica, pictura etc) M-am dus si eu sa vad ce fac astia pe terenul ala de la punte si am vazut ca se tot dadea pe langa o tipa. E una de la el din clasa, si acuma i-a pus diriga lor sa lucreze impreuna pe tarla. Asta e indragostit, l-a innebunit vrajitoarea aia.
-Ha ha ha, ce bou e asta, ridiculizeaza Grasul puterea vrajii sub care cazuse Sperila in preajma Halloween-ului. Lasa ca il rezolvam repede de tot. Bine ca mi-ai zis. Ochi, ia hai cu mine pana la clasa lui, unde mananca ei. Polonic, zi, cum o cheama pe aia?
-Nu stiu ba, dar nu face prostia sa te iei de el de fatza cu colegii, ca ne ia dracu!
-Taci baaaa, isi sumeseste Grasul manecile si ne ia pe sus dupa el ca o tornada gata sa distruga cele mai frumoase sentimente din amorezul gastii.

Epilog nefast
Exorcizarea lui Sperila din ghearele demonului Amor a avut loc cum nu se poate mai dur si mai eficient. Grasul, insotit de noi, a aterizat in mijlocul clasei lui Sperila. Nu conta ca erau mai mari cu doi ani decat noi, mai smardisem cativa dintre ei si ne cam luasera frica. Unde mai pui ca Frax era si el in zona si se stia ca e mai mare si ca da bine de tot cu vasla.
-Ba Sperila, ai spus ca vii cu noi sa fumezi... sopteste Grasul pe un ton asa de slab ca se auzise pana in centrul Onestiului. Toti profesorii au intors capul spre prichindeii care aveau curaj sa discute despre fumat de fata cu ei. Grasul stapanea foarte bine arta discursului, avea mereu grija sa capteze atentia publicului de la primele cuvinte.
Singura reactie la Sperila a fost ca aschimodia blonda ne face semn cu mana sa o stergem. Statea de vorba cu colega de la aletism, avea pachetelul intins pe un prosop curat si ochii picati in pupilele colegei.
-Ce ma, te-ai indragostit de colega aia si nu iti mai cunosti prietenii adevarati?... insista Grasul, iar de aici reactiile chimice s-au tinut lant. Obrajii lui Sperila s-au inrosit instant, fata a ramas cu dumicatul in gura de era sa i se blocheze caile respiratorii si abia a apucat sa ia o gura de aer cu ochii in jos, ca si izbucnisera hohotele de ras ale colegilor badarani.
Sperila a sarit de pe iarba ca arcul, dar mai repede decat el, eu si Polonic eram la adapost in spatele Grasului. In urmatoarele trei secunde fugeam alaturi de Polonic, iar dupa noi venea gafaind, bombanind si cu un ochi vanat Grasul.
-Dracu sa va ia cu gagicile voastre, naiba stia ca nebuna asta bate mai rau decat Sperila?