Ultima zi de concediu, prima noapte de calvar

Concediul s-a terminat frumos pentru mine, cam din a 4-a zi. Cand am iesit la pescuit, vaslit pe Dunare si volei pe plaja. A inceput totul cu impinsul caruciorului cu barci catre Dunare. Ca de obicei, aia e partea cea mai nasoala. Eu aveam caiacul de 3 persoane la dispozitie, cu Nucu matelot. Era ofticat rau ca Olteanul se va da in canoe, linga Anca si Andrei. Nucu vazuse un documentar despre cum se face o canoe si voia el sa demonstreze ca stie ceva. Plus ca Paul il ingrozise cu povesti despre cum carmaciul Bufnila exploateaza matelotii pe caiac. Pina la urma nu a avut incotro si a padelat la greu, cu mine in spate. Batea un vant pe Dunare de ne temeam ca ne rasturnam, curentul era foarte puternic, asa ca am tinut mai mult pe linga mal, cu eterna frica a lui Nucu, ca o sa il bag in stuf. La locul de pescuit, adica la Farul Vechi...canci locuri bune de pescuit. Erau toate ocupate. Si scoteau oamenii somotei dupa somotei. Andrei a lansat in Dunarea umflata de ploi si a ramas in cicni minute fara montura. Noi...la undita... unde ne-a innebunit guvidele. Mic si foarte mic, negru sau maroniu, pestele de mare se incapatanase sa ia locul carasului, platicii, bibanului si rosioarei. La paine nu tragea nimic, iar la rama de mal, doar guvidele. Pina cind a luat Paul o platica, Andrei o rosioara si un biban, iar eu... un micro-oblete. Iar dupa ce am tot eliberat vreo 30 de pesti cu totii...s-a gandit Andrei ca ar fi bine sa ii si pastram. Normal ca de atunci nu a mai tras.
Partea proasta... la mine, nu m-am dat cu crema de protectie solara si pe laba piciorului. Ustura acum ca la balamuc. Seara... la plaja, am trasat terenul in nisip cu piciorul stang. Apoi da-i cu bere, nu mai simteam nimic. Dimineata urmatoare, dadea sa imi creasca inca un picior. Adica se umflase o ditamai basica pe picior, de ajunsese cat pumnul. Plina cu lichid, ameninta sa explodeze si sa ii improaste pe toti. Musai...am fost la spital a doua zi. M-au bibilit asistentele aleasi mi-au dat o lista de medicamente mai lunga decat lista cu bauturi pe care o savurasem pina atunci. Asa ca mi-am luat antibioticele si am deschis o noua rubrica la magazine: apa minerala. Sec. Fara vin. Si de atunci am tinut scorul la rent, am schiopatat prin curte si am curatat cartofi si usturoi pentru gratare. Gata concediul... ala a fost. Si am revenit la Bucuresti mai turbat decat am plecat.