Nu ma simt inca eliberat si despovarat, dar ma simt bine. Am chef sa cant. Am intins rufele de dimineata mormaind "Kalashnikovu-ul lui Bregovici", am intrat in redactie fredonand Abba, am tot soiul de piese vesele in cap.
Sunt ca scolarul-cintezoi dupa prima zi de scoala in care a luat un 10 la Citire, dupa ce a furat o privire galesa de la frumoasa clasei, o mangaiere pe cap de la "tovarasa" si o placinta in plus la desert de la mama.E o stare de bine pe care nimic nu o mai strica. Poate sa se prabuseasca Bucurestiul in spatele meu, eu plec in Delta.
Ce o sa imi lipseasca? Oaka, fratii si cativa amici care raman la Bucuresti, dar ma intorc, asa ca... o sa imi treaca repede dorul de ei.
Si e bine ca o sa imi lipseasca stresul, nervii, programul, betoanele, asfaltul, vecinii, munca, orele din fata monitorului si a tastaturii, siteurile de stiri, programul de editat poze si muzica,... de mi-ar lipsi toata viata de acum incolo.
O sa rasucesc alge pe deget, mingea pe picior, firul pe undita si berea pe peretii reci ai paharului. De rasucitul micilor, carnaciorilor si pestilor pe gratar se va ocupa Olt, de rasucit idei, amintiri si planuri se ocupa Nucu.
Cum e? Ma intrebau unii si altii? Pai cum sa fie, cind stii ca mai ai atat de putin? Nici macar o zi? Ti se strange un ghem dureros de emotii in cosul pieptului si ceva mai jos, in punctul in care isi baga samuraii cutitul de hara-kiri. Si se tot adauga dureri de astea pina la ora cind pui piciorul pe faleza Dunarii din Tulcea. Atunci, e ca la orgasm, ba chiar mai tare. Ti se umple vederea de apa, de Dunare, de copaci, de verde, de frumos, de ideea de libertate, uiti de orice alta faza aiurea de la munca, de incertitudinea adusa de criza, de salariu, rate, obligatii, intarzieri la munca si... te lasi dus de viata. Si beleaua e ca niciodata nu te duci aiurea, o dai la fix.
Asta a fost, ma intorc cu o tona de povesti si poze de pe 20 iulie. Sa va distrati intre timp: eu sigur o sa o fac.
Adica sa cam dus de cct toata asteptarea ta
RăspundețiȘtergereasta da bafta