luni, mai 07, 2007

Hoinarii se maturizeaza primii

Nu stiu de ce, dar cind stau sa ma gandesc la pasii facuti spre maturizare, in minte nu imi vin decat momentele cind am plecat de nebun de linga ai mei. De linga familie, prieteni, echipa. Se intampla sa simti ca usor usor poti conta pe tine. fara sa depinzi de careva. Pe vremea lui Ceasca, la cinematograf mergeam doar insotit de ai mei. Eram mai mic pe atunci si abia in clasa a doua am fost singur la cinema. Tom Sawyer, asta a fost primul film vazut singur. Ma uitam la biletul de 6 lei de la cinema 23 August si incercam sa descifrez ce insemna O8. Adica randul O, locul 8. M-am descurcat solo si m-am simtit bine. Am simtit ca usor-usor cresc. Am plecat apoi de acasa in turnee, in cantonamante, cu ocazia la facultate si inapoi, cu trenul, cu autocarul in Italia.

E bine sa fii hoinar. Asta am constatat si ieri. Veneam de la Brezoi, cu o gasca. Ei au ramas sa stea la ocazie, ca si mine. Am ajuns cu cateva ore inaintea lor, pentru ca nu au urcat decat in autocare. De ce naiba simt ca pamantul ma arde sub picior si tre sa o iau de nebun? De ce nu gresesc cind fac asta, de ce imi e bine si ajung cind trebuie si unde trebuie? Dumnezeul hoinarilor e unul puternic. Exact ca ala al betivilor, care mereu gasesc casa, desi sunt intinsi in caruta si calul merge de nebun, ca Dumnezeul copiilor care sar de la inaltimi ametitoare si nu patesc nimic, iar eu mi-as rupe 3 coaste, femurul, tibia, peroneul si alte cateva falange. Iar daca mai trebuia sa mi se confirme, acum stiu. Sunt porte-bonheur la calatorii. Aduc noroc. Melcul e cel mai ghinionist cind e fara mine. Daca mergem impreuna, ajuunge la timp. Daca merge singur....trenul are intarziere de 45 de minute, iar autocarele i se strica sub el. In 600 de kilometri a schimbat patru. Ce a iesit la Brezoi, va spun maine, in alt post. Cert e ca am avut nisip in cap si urechi, mai fin ca ala din vama. Ca am fumat trabuc la foc de tabara si am cantat cu Melcul, ca am vazut cum danseaza haiducii si cum iti poti pierde un laptop in propria casa. A, sa nu uit...La Multi Ani Paul... azi e ziua ta, desi ne-am imbatat de vineri seara.

2 comentarii:

  1. Welcome back!Mi-era dor sa mai citesc ceva de la tine.Mi-ai amintit ca totul se termina cu bine...intr-un moment cand aveam mare nevoie :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai totul se termina bine, intotdeauna. Serios. Vorba inteleptilor din batrani... si tot raul e spre bine :D

    RăspundețiȘtergere