Din motive de gagica fandosita si razgaiata, anul trecut am avut doar cateva ore de liniste mirifica in Delta. La Sulina, pe un canal cu apa lina si colcaind de pesti. Scoteam peste dupa peste cu o unditica de ar fi ras pescarul de Frax si cu curul de mine. Pescuiam la paine, iar caraseii si bibaneii sareau in punga unul dupa altul. Vizavi, un lipovean cu 2 stufuri lungi si un borcan de rame ne facea concurenta. Impropriu zis, ca scotea undita din apa tot goala si se holba inciudat la noi. Melcul pusese ochii pe toate stiucile si salaii din canal si blinkerea mai ceva ca un pescar de stiuca pensionar. A prins una. Nu ma intrebati cum, ca nici el nu stie. Era o marlitza de vreo 15 centimetri si 150 de grame, agatata... prin ochi. Revenind la lipovean, saracul nu stia ce sa mai faca. Trece canalul, vine la noi, se uita bine pe cine sa acosteze. Eu cu fatza mea de mancator de plumb si cu ceafa chelioasa nu par tocmai interlocutorul ideal. Flavius sta linga mine si se uita scarbit la pluta care se incaptzana sa nu stea la suprafata. Se mai scarpina blondul in cap si da cu ochii de Melcul. Ardeleanul nasos si linistit pare omul ideal pentru schimburi de experienta.
-Mai baieti, la ce dati aici?
-Ovidiu baga paine, facuta cu apa. Eu dau la blinker.
-Bai fratilor... nu asa mai... sare lipoveanul in ajutorul neajutoratilor pescari din Bucuresti. Pai nu e bine la paine. Pestele e carnivor, va spune mandea. Uite niste rime aici si luati de prindeti ceva.
Culmea e ca am tacut. Nu stiu de ce. I-as fi dat cu rimele in cap, i le-as fi bagat pe gat. Dan Brumar e insa un ardelean cu suflet mare si bun ca pita scoasa din tzest. A tacut, a multumit frumos, ba ca sa doarma impacat lipoveanul, a scos blinkerul si a dat la rima. In timp ce eu cu painea mea framantata si bobicita faceam ravagii in fauna piscicola a Deltei, Dan reusise, ca si lipoveanul, sa stranga 2 carasei. Sacosa de plastic in care depozitam solzosii devenise deja babana, umflata in burta ca un crap romanesc plin de icre. Din cand in cand o lua spre apa, smucita de pestii care se cereau din nou in undele Dunarii. Pe la ceasurile 10 am plecat si am facut o baie in marea calma si muradara de la Sulina. La intoarcere i-am lasat pestii, vreo 3 kile, lipoveanului. Se mutase acum in locul unde pescuisem eu si tot nu prindea nimic.
Nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste. Sau daca vreti, au si barbatii ofticati de consoarte Dumnezeul lor. Asa si cu femeile. Cind te pregatesti de una, apare altul si ti-o ia. Cine, stie, poate tocmai ai scapat de belea si ti-a facut un favor. Va spun mai multe cind aflu :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere:) :) :) Pai abia astept sa ne spui, a propos de final :) :) Faza cu pestii si cu ”luxatia” pe care era s-o faci la mana e pe bune. Ce sa-i faci?, mie imi prieste pe apa curgatoare, tie pe balta. Peste sa fie si sa muste. Anu asta urmeaza partea a doua si...revansaaaaaaaaaaaaa
RăspundețiȘtergerePai se va face totul. Si revansa. Si gratarul aferent, dar nu cu ce prinzi tu, ca is lamurit Melcone. :)) Sa mai vina o stiuca de aia faina, scoasa din plasa... de nebunii aia de lipoveni la care am stat. cat despre restul...spun tot, spun tot... numai sa aflu dracului :))
RăspundețiȘtergere