Asta e, nu ma pot gandi la altceva acum decat la pescuit. Iar unele din cele mai tari partide de pescuit facute vreodata au fost pe lacul de acumulare de la Racaciuni, inainte sau dupa Revolutie. Cum baltile se dusesera dracului dupa inundatiile din Moldova din 1991, am apelat la tot felul de solutii, una mai tampita decat alta. Asa am ajuns sa pescuim in lacul cu nuferi din parcul Municipal Onesti, aici in poza preluata de la www.onestionline.ro.
Pregatiri minime
Ce imi placea mie cel mai mult la partidele astea de pescuit erau doua lucruri. Frax, Gogoshar si Marius nu vedeau cu ochi buni pescuitul in parcul public din Onesti. Scapam de "aia mari" si eram numai eu cu Sperila, Gras, Polonic si Tica. Iar a doua mare chestie era aia ca puteam merge oricand, ca era foarte aproape si ca nu ne duceam cu un ditamai rucsacul de haleu in carca, ci numai cu o undita si cateva carlige si o pluta acolo, fara setul de momeli, fara geanta aia mare rosie, de umar, plina de monturi, forfacuri, plumbi, carlige, role de nylon si alte dracarii. Ne urcam in cur pe o insulita de parc, sa nu ajunga repede paznicii la noi si aia eram.
-Ochi, daca apare paznicul iarasi, ii spui tu ca taica-tu a fost ala care a facut fantanile arteziene din parc si sa ne lase dracului in pace, asigura Grasu securitatea tinerilor pescari. Asa era. La tata la fabrica se facusera cascadele alea miniaturale, artezienele din parc si alte parti, lucru de care eram tare mandru. Ne asezam in cur pe taluzul de beton si incepeam sa pescuim. Daca unuia ii tragea intr-un anumit loc, imediat veneau si ceilalti linga el. Pina sa scoti tu pestele din carlig, nu mai aveai unde arunca undita in balta, ca toti erau acolo, pluta linga pluta. Daca aveai tupeul sa mai prinzi un chitic, chiar si in conditiile astea, te arunca Sperila in apa.
Panica pescareasca
-Ba Grasule, vezi poate prinzi vreun clean de ala mare, du-te si tu sa dai de pe partea cealalta a insulitei, incearca Sperila sa mai scape din concurenta de la pluta. Habar nu avea ca in curand avea sa scape de toti.
-Bai Scheletron, tu vezi de undita aia a ta parlita, ca poate afla frac-tu ca i-ai luat-o si iti mai da vreuna la nada curului. Ai uitat cum boceai pe tren cind ti-a dat-o cu genunchiul? Mai taci dracu acolo si zi mersi ca nu se uita pestii din apa sa vada cat esti de urat, moarte ambulanta.
-Daca se uita se sperie de tine, cind isi dau seama ca ii halesti pe toti, putinei fara fund, isi alinta Sperila cel mai bun prieten.
-Ba, luati-l pe scheletul asta de aici ca sperie pestii. Ba... ia taci ca trage la mine, si trage serios, zice Grasu.
Ii tragea cu simtul raspunderii. Pluta intrase sub apa si facea un balet de nu se putea, mai sa ia si undita dupa ea. Grasu se incordeaza, trage tare de tot de sarmanul betisor si se lupta cu pestele. Deja ni se schimbase culoarea fetelor. Toti eram invidiosi ca are asta dirtamai captura si noi numarasem doar chitici. In maxim 30 de secunde de pseudo-drill scoate Grasu prada din apa. Capul era mic, negru si alungit, cu o limbuta subtire, rosie, despicata.
-Sarpe baaaaaa, urla pachidermul, arunca undita pe mal si se da 5 metri mai departe de ea.
Nu era sarpe. Era sholomendritza, cum ii spuneam noi soparlei de apa. Si ii halise rimele, ca Grasu dadea la floare de rima, poate ia ceva mai mare decat noi. Dupa cateva secunde de contemplare, ia Grasu undita si incepe sa dea cu soparla de mal. Grav de tot, pina moare bestia din carligul lui, improscand cu mate peste tot. Apoi, rupe si montura ca nu voia sa puna mina pe soparla. La care se mai aude un tipat si alta ploaie de injuraturi. Nu de la balena, ci de la Polonic, cinci metri mai departe.
Racul, broasca si golanii
-Sa ma ia dracu, ce naiba e aia baaaaa, tipa Polonicul cu undita in mina, pe care cind o lasa in apa, cind o scotea. Nu am mai vazut animal de asta, ce dracu de lac e aici?
-Ba, mai scoate putin sa vedem si noi ce e, se roaga Sperila de el.
Undita se mai ridica si apar 2 clesti. Apoi 2 antenute. Si apoi restul corpului. Era un rac si Polonic se speriase ca nu mai vazuse vreunul in viata lui.
-E rac ba agariciule. Da-l incoace, sa il luam , ca e bun de halit, se baga Sperila.
Numai ca de scos din carlig nu l-a scos nimeni, ca ne era frica de clestii lui. Maricel racul, putea sa te stantzeze putin, asa ca am repetat figurile cu soparla. Dat cu el de beton pina a zburat cu tot cu carlig, plumb si pluta.
-Ba, ma cac pe balta si pe pescuitul vostru, zice Grasu. Hai la pescuit de broaste pe Casin si le vindem la aia care tre sa le duca la scoala, in loc de ierbar sau insectar. Asta era ideea mea de afacere, pornita in urma cu cativa ani. Colegii de clasa ai lui Frax aveau nevoie de brotaci pentru disectii, iar noi le prindeam pe Casin si le vindeam. Abia faceam bani de tigari.
-Eu vin, bag picioarele, zice Polonic.
-Stati ba nebunilor, ca e peste mare aici, doar l-ati vazut, insista Sperila.
-Plec si eu... zic, cu jumate de gura.
-Sa va ia dracul de fricosi, va speriati de o soparla si un rac, cacaciosilor. V-ati cacat pe voi si acuma nu stiti cum sa fugiti. Du-va dracu, ne ureaza Sperila drum bun.
La broaste
Frax brevetase metoda de pescuit broaste, cind nu mai trageau pestii. Luai undita, scoteai momeala din carlig si bagai petala de floare. O plimbai pe la nasul broastelor, care sareau sa inhate orice. In cinci minute faceai o geanta de brotaci. Numai ca alea mari, mari, pe care le vindeam cel mai bine, trebuia sa fie prinse cu mina. Aici eu eram eroul, ca nu ma temeam nici de alea de jumate de kil, verzi, care stau pe sub bolovanii mari. Si le scoteam una dupa alta, iar Gras si Polonic tineau plasa, sa le punem acolo. La ultima din ele, am schimbat traseul si i-am pus-o pe spate Grasului, care se aplecase sa caute si pesti sub pietre. Asta sare de cur in sus si urla. Il arat pe Polonic, spun ca el a fost si rad apoi sa dau pe spate. Balena sarea prin rau dupa el, micutul meu amic se chinuia sa fuga cu plasa de broaste dupa el si ameninta ca i-o arunca in cap daca nu il lasa in pace.
-Te omor Polonicule cind te prind, te omor. Daca iau raie ba boule...., se vaita Grasu
-Stai acolo, nu mai veni ca iti arunc toate broastele pe tine, sa moara Bibi...
Nu a stat Grasu pe loc. A zburat plasa, l-a umplut de broaste, au zburat bolovanii dupa Polonic, dar asta deja era dus, fugea mai ceva ca iepurii.
O saptamana am ras de pe urma acelei zile. Sperila se alesese cu cateva ciupituri de rac si o gasca de soparle de apa de pe urma pescuitului in parc. Tica luase o geanta de raci acasa, dar i-a aruncat maica-sa pe toti. Cica erau toxici. Grasu si cu mine nu am vandut niciun brotac din cei salvati in plasa, dar ne-am distrat umflandu-i in cur cu paiul si lasandu-i sa pluteasca pe Casin, ca sa se sperie fetele care faceau baie mai la vale. Polonic a sfarsit prin a fi prins de Grasu si obligat sa faca baie in curul gol aproape de podul principal. Numai ca ne-a placut ideea, asa ca am facut si noi toti nudism alaturi de el. S-a spart gasca doar cind am vazut ca ne veneau surorile la baie. Ceea ce demonstreaza inca o data, ca atunci cind e un barbat fericit, trebuie musai sa apara o femeie si sa strice starea aia.
Pregatiri minime
Ce imi placea mie cel mai mult la partidele astea de pescuit erau doua lucruri. Frax, Gogoshar si Marius nu vedeau cu ochi buni pescuitul in parcul public din Onesti. Scapam de "aia mari" si eram numai eu cu Sperila, Gras, Polonic si Tica. Iar a doua mare chestie era aia ca puteam merge oricand, ca era foarte aproape si ca nu ne duceam cu un ditamai rucsacul de haleu in carca, ci numai cu o undita si cateva carlige si o pluta acolo, fara setul de momeli, fara geanta aia mare rosie, de umar, plina de monturi, forfacuri, plumbi, carlige, role de nylon si alte dracarii. Ne urcam in cur pe o insulita de parc, sa nu ajunga repede paznicii la noi si aia eram.
-Ochi, daca apare paznicul iarasi, ii spui tu ca taica-tu a fost ala care a facut fantanile arteziene din parc si sa ne lase dracului in pace, asigura Grasu securitatea tinerilor pescari. Asa era. La tata la fabrica se facusera cascadele alea miniaturale, artezienele din parc si alte parti, lucru de care eram tare mandru. Ne asezam in cur pe taluzul de beton si incepeam sa pescuim. Daca unuia ii tragea intr-un anumit loc, imediat veneau si ceilalti linga el. Pina sa scoti tu pestele din carlig, nu mai aveai unde arunca undita in balta, ca toti erau acolo, pluta linga pluta. Daca aveai tupeul sa mai prinzi un chitic, chiar si in conditiile astea, te arunca Sperila in apa.
Panica pescareasca
-Ba Grasule, vezi poate prinzi vreun clean de ala mare, du-te si tu sa dai de pe partea cealalta a insulitei, incearca Sperila sa mai scape din concurenta de la pluta. Habar nu avea ca in curand avea sa scape de toti.
-Bai Scheletron, tu vezi de undita aia a ta parlita, ca poate afla frac-tu ca i-ai luat-o si iti mai da vreuna la nada curului. Ai uitat cum boceai pe tren cind ti-a dat-o cu genunchiul? Mai taci dracu acolo si zi mersi ca nu se uita pestii din apa sa vada cat esti de urat, moarte ambulanta.
-Daca se uita se sperie de tine, cind isi dau seama ca ii halesti pe toti, putinei fara fund, isi alinta Sperila cel mai bun prieten.
-Ba, luati-l pe scheletul asta de aici ca sperie pestii. Ba... ia taci ca trage la mine, si trage serios, zice Grasu.
Ii tragea cu simtul raspunderii. Pluta intrase sub apa si facea un balet de nu se putea, mai sa ia si undita dupa ea. Grasu se incordeaza, trage tare de tot de sarmanul betisor si se lupta cu pestele. Deja ni se schimbase culoarea fetelor. Toti eram invidiosi ca are asta dirtamai captura si noi numarasem doar chitici. In maxim 30 de secunde de pseudo-drill scoate Grasu prada din apa. Capul era mic, negru si alungit, cu o limbuta subtire, rosie, despicata.
-Sarpe baaaaaa, urla pachidermul, arunca undita pe mal si se da 5 metri mai departe de ea.
Nu era sarpe. Era sholomendritza, cum ii spuneam noi soparlei de apa. Si ii halise rimele, ca Grasu dadea la floare de rima, poate ia ceva mai mare decat noi. Dupa cateva secunde de contemplare, ia Grasu undita si incepe sa dea cu soparla de mal. Grav de tot, pina moare bestia din carligul lui, improscand cu mate peste tot. Apoi, rupe si montura ca nu voia sa puna mina pe soparla. La care se mai aude un tipat si alta ploaie de injuraturi. Nu de la balena, ci de la Polonic, cinci metri mai departe.
Racul, broasca si golanii
-Sa ma ia dracu, ce naiba e aia baaaaa, tipa Polonicul cu undita in mina, pe care cind o lasa in apa, cind o scotea. Nu am mai vazut animal de asta, ce dracu de lac e aici?
-Ba, mai scoate putin sa vedem si noi ce e, se roaga Sperila de el.
Undita se mai ridica si apar 2 clesti. Apoi 2 antenute. Si apoi restul corpului. Era un rac si Polonic se speriase ca nu mai vazuse vreunul in viata lui.
-E rac ba agariciule. Da-l incoace, sa il luam , ca e bun de halit, se baga Sperila.
Numai ca de scos din carlig nu l-a scos nimeni, ca ne era frica de clestii lui. Maricel racul, putea sa te stantzeze putin, asa ca am repetat figurile cu soparla. Dat cu el de beton pina a zburat cu tot cu carlig, plumb si pluta.
-Ba, ma cac pe balta si pe pescuitul vostru, zice Grasu. Hai la pescuit de broaste pe Casin si le vindem la aia care tre sa le duca la scoala, in loc de ierbar sau insectar. Asta era ideea mea de afacere, pornita in urma cu cativa ani. Colegii de clasa ai lui Frax aveau nevoie de brotaci pentru disectii, iar noi le prindeam pe Casin si le vindeam. Abia faceam bani de tigari.
-Eu vin, bag picioarele, zice Polonic.
-Stati ba nebunilor, ca e peste mare aici, doar l-ati vazut, insista Sperila.
-Plec si eu... zic, cu jumate de gura.
-Sa va ia dracul de fricosi, va speriati de o soparla si un rac, cacaciosilor. V-ati cacat pe voi si acuma nu stiti cum sa fugiti. Du-va dracu, ne ureaza Sperila drum bun.
La broaste
Frax brevetase metoda de pescuit broaste, cind nu mai trageau pestii. Luai undita, scoteai momeala din carlig si bagai petala de floare. O plimbai pe la nasul broastelor, care sareau sa inhate orice. In cinci minute faceai o geanta de brotaci. Numai ca alea mari, mari, pe care le vindeam cel mai bine, trebuia sa fie prinse cu mina. Aici eu eram eroul, ca nu ma temeam nici de alea de jumate de kil, verzi, care stau pe sub bolovanii mari. Si le scoteam una dupa alta, iar Gras si Polonic tineau plasa, sa le punem acolo. La ultima din ele, am schimbat traseul si i-am pus-o pe spate Grasului, care se aplecase sa caute si pesti sub pietre. Asta sare de cur in sus si urla. Il arat pe Polonic, spun ca el a fost si rad apoi sa dau pe spate. Balena sarea prin rau dupa el, micutul meu amic se chinuia sa fuga cu plasa de broaste dupa el si ameninta ca i-o arunca in cap daca nu il lasa in pace.
-Te omor Polonicule cind te prind, te omor. Daca iau raie ba boule...., se vaita Grasu
-Stai acolo, nu mai veni ca iti arunc toate broastele pe tine, sa moara Bibi...
Nu a stat Grasu pe loc. A zburat plasa, l-a umplut de broaste, au zburat bolovanii dupa Polonic, dar asta deja era dus, fugea mai ceva ca iepurii.
O saptamana am ras de pe urma acelei zile. Sperila se alesese cu cateva ciupituri de rac si o gasca de soparle de apa de pe urma pescuitului in parc. Tica luase o geanta de raci acasa, dar i-a aruncat maica-sa pe toti. Cica erau toxici. Grasu si cu mine nu am vandut niciun brotac din cei salvati in plasa, dar ne-am distrat umflandu-i in cur cu paiul si lasandu-i sa pluteasca pe Casin, ca sa se sperie fetele care faceau baie mai la vale. Polonic a sfarsit prin a fi prins de Grasu si obligat sa faca baie in curul gol aproape de podul principal. Numai ca ne-a placut ideea, asa ca am facut si noi toti nudism alaturi de el. S-a spart gasca doar cind am vazut ca ne veneau surorile la baie. Ceea ce demonstreaza inca o data, ca atunci cind e un barbat fericit, trebuie musai sa apara o femeie si sa strice starea aia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu