Cum sa nu o furi dupa ce fugi de acasa
De mic ma uitam invidios la Sperila si la Grasu, care erau recunoscuti drept cei mai nebuni dintre noi. Fugeau de acasa, fie ca aveau motiv, fie ca nu. Eu si Polonic eram aia mici si linistiti, cica. Grasu pleca de acasa, dar era sigur ca nu si-o fura, tanti Alexandrina nu il batea, iar balenoidul se inchidea cu cheia in camera lui, la intoarcere. Iesea de acolo doar cind mirosul cartofilor prajiti intra pe gaura cheii. Navalea atunci ca nebunul la masa, incasa morala si gata. Sperila avea alt stil. Venea acasa in doua situatii: fie spasit si flamand ca o catea a satului, fie adus de Gogoshar in dinti. Frac`su nu stia multe, ii aplica niste batai mai ceva ca parintii. Ca sa nu o mai fure inca odata, Sperila tipa, facea scandal cit incape, urla ca din gura de sarpe, veneau vecinii la usa crezand ca are loc cine stie ce masacru urban la etajul al patrulea de pe scara mea.
Unde sa fugi de acasa
Daca e sa o tulesti de acasa, ai grija sa nu fie foarte aproape de locuinta. Destinatia noastra preferata erau cinematografele, strandul, apoi dealul Perchiu, sau malurile raurilor Casin, Trotus si Oituz. Pina la Tazlau nu mergeam ca mai eram si lenesi. Valurile alea line, micile cascade, bolovanii care se vad prin apa limpede, clenii si mrenele care luneca pe sub apa, de la piatra la piatra, ceva-ceva ne atragea acolo ca un magnet. Iar daca tot ai fugit de acasa, barem sa faci ceva. Si naiba a auzit sa fi fugit noi cu mina goala din casa? O paine, 3 rosii, doua oua fierte, o bucata de sunca, cateva sute de grame de salam, ceapa verde, ceva tot luam. Ce nu luam de acasa, completam din gradinile gospodarilor de la Onesti sau din boxele aflate in subsolul blocului. Asa a venit Grasul pe Perchiu cu ditamai borcanul de gogonele si morcovi murati de am ras o ora de el. Ideea fugitului de acasa era sa nu fii in raza de actiune a privirilor vulturesti de mama, tata, frate sau sora paracioasa, sa iti aprinzi linistit pipa si sa fumezi, sa injuri, sa faci orice iti interzice traiul la comun din incinta blocului. Totodata, daca fugi de acasa, poti conta pe o foame crancena, pe cateva lipsuri, asa ca trebuie sa fii cat de cat aproape. Orgoliul de om care fuge de acasa spune ca nu trebuie sa te intorci tu, dar pragmatismul dicteaza sa fii cat mai in raza parintilor, sa te poata gasi, aduce acasa, mustra, imbaia, hrani si baga la somnul ala dulce al aventurierului impacat. Hoinar cu cap adica.
Aventuri catolice
Gata, voiam sa intru in rand cu golanasii mei fugari si trebuia sa fac ceva. Cu o saptamana inainte de fuga mea de acasa, Frax si Gogosar ciordisera din podul casei strabunicii mele o franghie pentru a o avea la sedintele de alpinism de pe Perchiu. Casa era darapanata, vai capul ei, de prin Primul Razboi Mondial. Din marginea de la deal, puteai intra direct in pod, daca iti facea vreunul scara hotului. Am strans gasca si hai sa fugim de acasa. Ca prostii, nu am luat nik de mancat, nici un leu, nimic la noi. Prima halta la Ciprian, varul lui Sperila. Asta abia fusese operat de apendicita, asa ca s-a bagat repede in plan, nu de alta dar era satul de pat. Mancare, gandea babalaul din mine, aveam sa gasim in podul casei. Impresionat de filmul Pistruiatul, visam la funii de ceapa rosie si carnati, slanine atarnate la fum si o gasca de alte bunatati. Polonic a dezertat, zicand ca el nu se baga, dar noi am plecat (Eu, Sperila, Grasul si Ciprian). Pe drum ni s-a facut sete.
-Hai la bunica-mea, in Satul Catolic, ca daca a luat pensia imi da niste bani si luam niste bere. Fumam in pod, bem, mincam, apoi tuleo pe Perchiu. Altamamaie, cum ii spuneam eu, m-a cadorisit cu 25 de lei si am luat bere la kil de toti banii. Margineni. Apoi, vira la casa strabunicii. In fata casei, ditamai gradina, in care lucra bunicul vitreg, Nea Culitza. Fofilat sa nu ne vada, si hai sus in pod, pe spartura facuta de Frax.
Final fugarit
Naiba a luat in calcul venirea unchiului Bebi. Mustaciosul nu avea treaba acasa la el, adica la doar 300 de metri si venea sa ajute la sapat gradina. Eu, Grasu si Sperila eram deja in pod, dar papagalul de Ciprian nu voia sa se forteze, ca i se desface operatia. Asa ne-a gasit Bebi. Cum nu il stia pe Ciprian, l-a chestionat amabil in legatura cu prezenta sa inoportuna in gradina altuia.
-Ce Cristosii ma-tii faci aici ma nenorocitule, ai venit la furat, tu-ti...
-Nu nene, sunt cu Ovidiu, nu da in mine ca am fost operat, ... Valeu nene, se apara viteazul var al lui Sperila.
-Ovidiu, iesi afara ca rup parii pe tine... si aracii de la vie si tot, ma invita Bebi la negocieri.
Eu si ceilalti doi papagali prinsi in casa incuiata cu lacat nu mai stiam ce sa facem. Coboram din podul golit demult de ceapa, slana, carnati si alte mirodenii si ne bagam toti 3 sub acelasi pat din camera mica a casei. Celelalte 2 camere erau goale golutze, nu aveau nimic in ele.
-Iesi Ovidiule afara ca te omor cu bataia, copchil cretin ce esti, ... ma alinta unchiul, poate poate pun botul la promisiunile de pace, armonie si bine.
Stiu ca am auzit usa trosnind, iar eu m-am ghemuit si mai tare intre Grasu si Sperila, sub pat. Grasul a fost extras primul. A luat un sut si o nuia pe cur si ala a fost, alergand ca naluca. Am luat si eu vreo doua, dar am scapat ieftin pentru ca Bebi il vazuse pe Sperila incercand sa fuga pe geam.
-Stai asa ma nenorocitule si hotule, striga unchiul la el si il apuca de mina. Odata m-am smucit si ala am fost. Libeeeeerrrrr. Fugeam prin spatele gradinii care dadea in Oituz. Am cazut in apa, am trecut malul, am inotat pina dincolo, si m-am trezit cu Sperila linga mine.
-Fugi Ochi, ca ne omoara dobitocul, zice Sperila, si bagam gaz mai ceva ca Lamborghiniul.
Epilog plangacios
La 3 ore dupa fuga din casa strabunicii, stateam cu Sperila si fumam ce chistoace mai arestasem pe drum. Chibriturile se udasera si asteptasem o ora sa se usuce, cu ele insirate in soare, pierdusem pipele si aveam lacrimi innodate ochi. Lacrimi de ciuda. Am ajuns in incinta, sa vedem ce e cu Grasu. Balena daduse de stire ce se petrecuse, asa ca ne-au pescuit fratii din spatele blocului si papara a fost cu tipurituri grave rau de tot. La 3 zile dupa eveniment, ne numaram toti vanataile de pe cur pe malul Casinului, la inotul de dimineata.
-Ba Ochi, dar ti-ai luat-o grav de tot, se minuneaza Grasul, singurul aventurier scapat nebatut.
-Pai frate-miu ala e bou. A spart acoperisul sa intre in pod si sa ia funia, dar nu a recunoscut, asa ca am mincat bataie si pentru ca am spart casa, mi-as banii in ea de viata, ma incurajez eu.
-Lasa ba, sa stii ca si eu am mancat bataie din acelasi motiv, ca nici imputitul ala de Gogoshar nu a vrut sa recunoasca asta, ma consoleaza Sperila. Ba Grasule, dar tu cum dracu ai facut ba de ai dat de veste asa repede in bloc????
-Ba, sa mor eu daca va mint. Am luat-o la fuga de nu mai stiam ce e cu mine. Mi-am pierdut o sanda si nu m-am mai intors sa o iau. Nu am retinut bine figura lu` unchi`tu si ma intorceam sa vad daca vine dupa mine, vedeam un mustacios si fugeam si mai tare, eram cacat de frica. Cind am ajuns in incinta, dupa 2 kilometri de fuga, eram descult, murdar pe fata si cu urme de lacrimi pe care se lasase praful. M-a vazut Gogoshar, m-a intrebat ce am si i-am spus. Ala a vorbit cu Dragos, cu babacii vostrii si apoi va cautau fratii sa va dea omorul. Ziceti mersi ca ati scapat cu atata.
Doua zile nu am mai vorbit cu el, dar ne-am impacat la un pachet de Carpati supelung si o sticla de bere la kil. Eram in clasa a patra si nu ne pierise cheful de a fugi de acasa.
De mic ma uitam invidios la Sperila si la Grasu, care erau recunoscuti drept cei mai nebuni dintre noi. Fugeau de acasa, fie ca aveau motiv, fie ca nu. Eu si Polonic eram aia mici si linistiti, cica. Grasu pleca de acasa, dar era sigur ca nu si-o fura, tanti Alexandrina nu il batea, iar balenoidul se inchidea cu cheia in camera lui, la intoarcere. Iesea de acolo doar cind mirosul cartofilor prajiti intra pe gaura cheii. Navalea atunci ca nebunul la masa, incasa morala si gata. Sperila avea alt stil. Venea acasa in doua situatii: fie spasit si flamand ca o catea a satului, fie adus de Gogoshar in dinti. Frac`su nu stia multe, ii aplica niste batai mai ceva ca parintii. Ca sa nu o mai fure inca odata, Sperila tipa, facea scandal cit incape, urla ca din gura de sarpe, veneau vecinii la usa crezand ca are loc cine stie ce masacru urban la etajul al patrulea de pe scara mea.
Unde sa fugi de acasa
Daca e sa o tulesti de acasa, ai grija sa nu fie foarte aproape de locuinta. Destinatia noastra preferata erau cinematografele, strandul, apoi dealul Perchiu, sau malurile raurilor Casin, Trotus si Oituz. Pina la Tazlau nu mergeam ca mai eram si lenesi. Valurile alea line, micile cascade, bolovanii care se vad prin apa limpede, clenii si mrenele care luneca pe sub apa, de la piatra la piatra, ceva-ceva ne atragea acolo ca un magnet. Iar daca tot ai fugit de acasa, barem sa faci ceva. Si naiba a auzit sa fi fugit noi cu mina goala din casa? O paine, 3 rosii, doua oua fierte, o bucata de sunca, cateva sute de grame de salam, ceapa verde, ceva tot luam. Ce nu luam de acasa, completam din gradinile gospodarilor de la Onesti sau din boxele aflate in subsolul blocului. Asa a venit Grasul pe Perchiu cu ditamai borcanul de gogonele si morcovi murati de am ras o ora de el. Ideea fugitului de acasa era sa nu fii in raza de actiune a privirilor vulturesti de mama, tata, frate sau sora paracioasa, sa iti aprinzi linistit pipa si sa fumezi, sa injuri, sa faci orice iti interzice traiul la comun din incinta blocului. Totodata, daca fugi de acasa, poti conta pe o foame crancena, pe cateva lipsuri, asa ca trebuie sa fii cat de cat aproape. Orgoliul de om care fuge de acasa spune ca nu trebuie sa te intorci tu, dar pragmatismul dicteaza sa fii cat mai in raza parintilor, sa te poata gasi, aduce acasa, mustra, imbaia, hrani si baga la somnul ala dulce al aventurierului impacat. Hoinar cu cap adica.
Aventuri catolice
Gata, voiam sa intru in rand cu golanasii mei fugari si trebuia sa fac ceva. Cu o saptamana inainte de fuga mea de acasa, Frax si Gogosar ciordisera din podul casei strabunicii mele o franghie pentru a o avea la sedintele de alpinism de pe Perchiu. Casa era darapanata, vai capul ei, de prin Primul Razboi Mondial. Din marginea de la deal, puteai intra direct in pod, daca iti facea vreunul scara hotului. Am strans gasca si hai sa fugim de acasa. Ca prostii, nu am luat nik de mancat, nici un leu, nimic la noi. Prima halta la Ciprian, varul lui Sperila. Asta abia fusese operat de apendicita, asa ca s-a bagat repede in plan, nu de alta dar era satul de pat. Mancare, gandea babalaul din mine, aveam sa gasim in podul casei. Impresionat de filmul Pistruiatul, visam la funii de ceapa rosie si carnati, slanine atarnate la fum si o gasca de alte bunatati. Polonic a dezertat, zicand ca el nu se baga, dar noi am plecat (Eu, Sperila, Grasul si Ciprian). Pe drum ni s-a facut sete.
-Hai la bunica-mea, in Satul Catolic, ca daca a luat pensia imi da niste bani si luam niste bere. Fumam in pod, bem, mincam, apoi tuleo pe Perchiu. Altamamaie, cum ii spuneam eu, m-a cadorisit cu 25 de lei si am luat bere la kil de toti banii. Margineni. Apoi, vira la casa strabunicii. In fata casei, ditamai gradina, in care lucra bunicul vitreg, Nea Culitza. Fofilat sa nu ne vada, si hai sus in pod, pe spartura facuta de Frax.
Final fugarit
Naiba a luat in calcul venirea unchiului Bebi. Mustaciosul nu avea treaba acasa la el, adica la doar 300 de metri si venea sa ajute la sapat gradina. Eu, Grasu si Sperila eram deja in pod, dar papagalul de Ciprian nu voia sa se forteze, ca i se desface operatia. Asa ne-a gasit Bebi. Cum nu il stia pe Ciprian, l-a chestionat amabil in legatura cu prezenta sa inoportuna in gradina altuia.
-Ce Cristosii ma-tii faci aici ma nenorocitule, ai venit la furat, tu-ti...
-Nu nene, sunt cu Ovidiu, nu da in mine ca am fost operat, ... Valeu nene, se apara viteazul var al lui Sperila.
-Ovidiu, iesi afara ca rup parii pe tine... si aracii de la vie si tot, ma invita Bebi la negocieri.
Eu si ceilalti doi papagali prinsi in casa incuiata cu lacat nu mai stiam ce sa facem. Coboram din podul golit demult de ceapa, slana, carnati si alte mirodenii si ne bagam toti 3 sub acelasi pat din camera mica a casei. Celelalte 2 camere erau goale golutze, nu aveau nimic in ele.
-Iesi Ovidiule afara ca te omor cu bataia, copchil cretin ce esti, ... ma alinta unchiul, poate poate pun botul la promisiunile de pace, armonie si bine.
Stiu ca am auzit usa trosnind, iar eu m-am ghemuit si mai tare intre Grasu si Sperila, sub pat. Grasul a fost extras primul. A luat un sut si o nuia pe cur si ala a fost, alergand ca naluca. Am luat si eu vreo doua, dar am scapat ieftin pentru ca Bebi il vazuse pe Sperila incercand sa fuga pe geam.
-Stai asa ma nenorocitule si hotule, striga unchiul la el si il apuca de mina. Odata m-am smucit si ala am fost. Libeeeeerrrrr. Fugeam prin spatele gradinii care dadea in Oituz. Am cazut in apa, am trecut malul, am inotat pina dincolo, si m-am trezit cu Sperila linga mine.
-Fugi Ochi, ca ne omoara dobitocul, zice Sperila, si bagam gaz mai ceva ca Lamborghiniul.
Epilog plangacios
La 3 ore dupa fuga din casa strabunicii, stateam cu Sperila si fumam ce chistoace mai arestasem pe drum. Chibriturile se udasera si asteptasem o ora sa se usuce, cu ele insirate in soare, pierdusem pipele si aveam lacrimi innodate ochi. Lacrimi de ciuda. Am ajuns in incinta, sa vedem ce e cu Grasu. Balena daduse de stire ce se petrecuse, asa ca ne-au pescuit fratii din spatele blocului si papara a fost cu tipurituri grave rau de tot. La 3 zile dupa eveniment, ne numaram toti vanataile de pe cur pe malul Casinului, la inotul de dimineata.
-Ba Ochi, dar ti-ai luat-o grav de tot, se minuneaza Grasul, singurul aventurier scapat nebatut.
-Pai frate-miu ala e bou. A spart acoperisul sa intre in pod si sa ia funia, dar nu a recunoscut, asa ca am mincat bataie si pentru ca am spart casa, mi-as banii in ea de viata, ma incurajez eu.
-Lasa ba, sa stii ca si eu am mancat bataie din acelasi motiv, ca nici imputitul ala de Gogoshar nu a vrut sa recunoasca asta, ma consoleaza Sperila. Ba Grasule, dar tu cum dracu ai facut ba de ai dat de veste asa repede in bloc????
-Ba, sa mor eu daca va mint. Am luat-o la fuga de nu mai stiam ce e cu mine. Mi-am pierdut o sanda si nu m-am mai intors sa o iau. Nu am retinut bine figura lu` unchi`tu si ma intorceam sa vad daca vine dupa mine, vedeam un mustacios si fugeam si mai tare, eram cacat de frica. Cind am ajuns in incinta, dupa 2 kilometri de fuga, eram descult, murdar pe fata si cu urme de lacrimi pe care se lasase praful. M-a vazut Gogoshar, m-a intrebat ce am si i-am spus. Ala a vorbit cu Dragos, cu babacii vostrii si apoi va cautau fratii sa va dea omorul. Ziceti mersi ca ati scapat cu atata.
Doua zile nu am mai vorbit cu el, dar ne-am impacat la un pachet de Carpati supelung si o sticla de bere la kil. Eram in clasa a patra si nu ne pierise cheful de a fugi de acasa.
In poza e Perchiul, sau cel putin o parte din el, acolo unde ne faceam noi de obicei sedintele de alpinism. Fotografia e luata de pe acelasi site, www.onestionline.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu