Leapsa pe citite

Nu are Cristiana stare si ma introduce in lumea asta a blogului, mai adanc decat as vrea eu. Adica m-a tagguit. Asta e un soi de leapsha, dar aici, in cazul de fata, e vorba despre leapsa pe citite. Si spune Cristiana sa trec pe blog la mine 5 carti pe care le-as lua musai pe o insula pustie. Pai hai sa ii dam drumul la toata nebunia si sa vedem ce ar incapea in bocceaua mea.

Aventurile lui Tom Sawyer si Huckelberry Finn, de celebrul Mark Twain. Cartea asta e si acum in biblioteca de la Onesti, in editie in limba engleza, ca sa aiba buchet, precum vinurile bune. Nu cred ca pe insula aia o sa incetez vreodata sa fiu copil, asa ca o sa rad din rasputeri la fiecare faza recitita, retraita, de la povestile de dragoste din clasa elevilor americani, la aparitia mortilor la biserica, chiar la slujba lor de inmormantare.

Tai-Pan e a doua optiune. Dirk Struan pune acolo bazele marelui Hong Kong, tot pe o insula pustie. Poate ma paleste inspiratia si ma apuc si eu de comert cu nuci de cocos, cu oua de termita, cu romul gasit acolo, sa vand fire de nisip sau sa colectionez scoici ciudate. Bufix Kong ii va spune cu siguranta insulei mele, iar principalele marfuri de contrabanda ar fi vinul de Cotnari, Lucky Strike rosu fara filtru si blondele cu ochi albastri. Interzis cultivarea prazului.

Razboi si pace este cartea cu numarul 3 care merge cu mine in voiaj de pustietate. O am acasa, are 1000 de pagini, e in varianta din engleza, aprobata chiar de batranul Tolstoi, si e belea. Nu am citit decat 200 de pagini din toata cartea asta. Am carat-o cu mine peste tot, incercand sa termin romanul. Un an de zile a stat pe fundul valizei de lemn, in armata, de unde iesea doar sambata si duminica, pentru cateva randuri. Oricat e de greu de citit, acum sigur o termin. Si apoi, inca imi aduce aminte de armata, asa cum in anul acela imi aducea aminte ca oricat m-ar indobitoci gradatii si ofiterii, tot jurnalist raman, tot om normal, cu pete pe creierul pe care ei se chinuiau sa mi-l spele.

Fratii Jderi sunt pe pozitia a patra, cu toate cele 3 volume pe care le am. Am tras din greu sa trec de primul capitol, cind Stefan cel Mare ajunge la manastire, femeile nasc la vederea lui, iar cuvintele lui Sadoveanu sunt exact ce ai nevoie ca sa dormi bine. Odata trecut de beleaua aia de descriere, am dat de cel mai tare roman de capa si spada scris vreodata de cineva. Ce Alexandre Dumas, ce peripetii prin Curtea Misterelor de la Paris, ce abureli cu domnite rapite de corsari... moldovenii tata. Batausi, cheflii, iubareti, devotati amicilor si stapanirii lui Fane Babanul. Asa nu o sa uit niciodata de unde vin si incotro ma duc. Plus ca Sadoveanu reinvie farmecul lui Creanga, care sigur intra pe pozitia intai, daca nu as fi stiut aproape pe de rost "Amintirile din copilarie"

Ciclul istoric contine cinci carti la Rodica Ojog Brasoveanu. Logofatul de taina, Ochii jupanitei, Vulturul in cornul Lunii, Agentul secret al lui Altan Bey si Letopisetul de Argint pun la grea incercare neuronii oricui crede ca stie istorie, ca poate dezlega mistere mai ceva ca un detectiv, ca isi cunoaste trecutul, ca a gasit undeva esenta unui popor care de ceva mii de ani cam sta multora in coaste. Cum sa scapi de turci fara sa ii bati, cum sa ii bati fara sa te lupti cu ei, ce au in comun spionajul de azi cu cel de pe vremea lui Brancoveanu si cum suna limba romaneasca pe vremea aia.... totul e acolo. Si nu o sa ma plictisesc niciodata daca e tot ciclul asta de carti. Serios acuma, imi plac romanele scrise ca sequels. Il citesc si rerererecitesc oricand cu aceeasi placere pe Sven Hassel, cu toate cele 14 carti ale lui, pe Pavel Corut cu lantul de aventuri ale Octogonarilor, pe Tom Clancy cu toate tehnothriller-urile lui, pe Rebreanu cu Ion si Rascoala sa, ma plimb oricand pe Arrakis alaturi de Muad `dib din Dune, dar ajung sa ma plictisesc de ele. Si daca stai sa lupti alaturi de Cavalerii lui Ioan Dan, dupa 3 carti nu poti sa nu te gandesti la Karl May si Winnetou. Hai ca deja vreau Biblioteca Publica pe insula. Oricum, daca e sa renunti la carti pe insula, pentru a nu te plictisi, cel mai bine e sa iti o femeie cu tine. Iti va face indeajuns de multe belele ca sa nu ai stare un minut.

Ajuns la final, ce sa mai spun? Il tagg-uiesc pe Paul, www.e-viata.blogspot.com si sunt curios ce ar citi Olteanul pe o insula Pustie. Sa nu fie care cumva 2 olteni acolo, ca unul seva dori sef, deci clar ca Abel si Cain nu erau evrei, ci oltenashi de pe la Slatina.