Cifre


Vrei sau nu, de cele mai multe ori te intalnesti in viata cu anumite cifre care se repeta obsesiv. La mine sunt 1 si 6. Adica 16, dar asta e deja un numar. Iar cind vine vorba despre data de 16 noiembrie, lucrurile se complica mai mult decat as vrea. Anul asta, ca si in precedentii, am 3 chestii de care sa imi aduc aminte.
Pe 16 noiembrie s-au casatorit ai mei. In 1999 au avut nunta de argint. Am plecat din armata, cu permisie, ca sa le spun "La multi ani dragilor, mersi pentru tot," desi nu cred ca vreodata ajungi sa spui MULTUMESC asa cum ar trebui. Prefer sa mai trag inca un timp si sa tac, dar sa va mai fac de cateva ori mandri de moldogotzul ratacitor.
Pe 16 noiembrie am aparut si eu in zona. Tata venise la geamul maternitatii din Onesti, nu avea voie sa intre in saloanele spitalului.
-Ce este, Nutzi?
-E baiat Nicule...
-Si, cum o sa il cheme, a intrebat mandru moldoveanul care mai avea un fecior de 2 ani jumate acasa, pe numele lui Dragos Laurentiu
-Pai ma gandeam sa il cheme Nicolae, ca pe tine, a raspuns mama.
-Hai sa ii mai dam un nume, nu doar Nicolae. Sa fie si Ovidiu
Si de atunci ala sunt, principala sursa de peri albi a celor doi tineri care se bucurau la geam, de parca scena balconului se demodase complet.

Tot pe 16 noiembrie a murit strabunica din partea mamei. Maria Dobos a fost femeia care m-a crescut si pe mine si pe fratele meu. Batranica severa, avea grija sa imi fac mereu patul si sa nu sar pe el, ca sa nu deranjez cuverturile, plus tot ce tine de o educatie buna. Ma ducea la gradinita, iar cind am mai crescut ii intorceam serviciul, si o conduceam seara, de la biserica spre casa. A murit de ziua mea si nu am putut merge la inmormantare... sa ma ierti mamaie. Nu am uitat nimic din ce m-ai invatat, dar am ales sa fac invers pentru o vreme. Nu mi-a fost bine, dar se schimba totul ...usor usor... Promit. Si tu stii ca nu e promisiune de care sa nu ma tin.

Staind "So Far Away"

this is my life
its not what it was before
all these feelings i've shared
and these are my dreams
that i'd never lived before
somebody shake me
'cause i
i must be sleeping

[chorus]
now that we're here,
it's so far away
all the struggle we thought was in vain
all the mistakes,
one life contained
they all finally start to go away
now that we're here its so far away
and i feel like i can face the day i can forgive
and i'm not ashamed to be the person that i am today

these are my words
that i've never said before
i think i'm doing okay
and this is the smile
that i've never shown before

somebody shake me 'cause i
i must be sleeping

[chorus]

i'm so afraid of waking
please don't shake me
afraid of waking
please don't shake me

[chorus]