Bar fight

Ma batusem de mai multe ori, dar niciodata nu o sa pot sa uit prima bataie dintr-un bar. Alea sunt cele mai tari, indiferent ce s-ar spune. Atunci cind ai gasca linga tine, cind esti provocat si cind se incinge ca in "7 pacate". Cand nu mai conteaza cu cine te bati, ci pentru cine te bati. Asa ca prima bataie din bar a fost de pomina. Sper sa nu citeasca tata cine i-a devastat barul unde de obicei se oprea la bere cu colegii, atunci cind termina orele de serviciu. Barul era chiar peste drum de blocul meu, iar dupa ora 21 se gaseau tot felul de exemplare din fauna onesteana in zona. De la navetisti intarziati, vagabonzi fara capatai care mai gaseau 5000 de lei pentru o votca si pina la noi, smardeiasii de cartier care ne povesteam aventurile cu farfuze. Nimeni nu banuia ca in seara aia linistita de septembrie o sa zboare scaunele peste tot, ca o sa se aleaga praful si cioburile de mare parte a barului.

Tica
El a fost scanteia care a dat foc la tot scandalul. Amicul nostru era ceva mai chitrofanit ca de obicei si deja se luase de un sofer care avusese ghinionul sa parcheze aiurea. Ce ii trebuia lui Tica, naiba stie. Finalul a fost simplu: un sofer palmuit bine si o portiera indoita cu 2 suturi bine plasate. Eram pustani de 17 si 18 ani, aveam ceva forta si ne placea sa abuzam de ea. Intrarea lui in bar nu a adus nimic special, dar cind a plecat sa mai ia un rand de halbe, am stiut ca se apropie furtuna. Cativa muncitori, circa 45-50 de ani fiecare, isi aveau sediul de macheala la masa de linga bar. Fie la smecherie, fie din prostie, unul i-a pus piedica lui Tica. De vizavi ma ridicam eu, plus Sperila, Grasu, Gyuri, Polonic si Alifie. Nu stiu daca Tica ii furase vreunuia ceva de prin casa, cert e ca a mai luat una, inainte sa se ridice. Grasu a dat primul. Cu halba, de la distanta. Nu a nimerit decat barul, dar cioburile s-au dus pe masa din crashma cu pricina. Incepea caftul de cartier.

Primul pumn...
...a fost cel mai greu de dat. Ne puteau fi tati sau bunici cei cu care ne bateam si ma simteam ca un cur. Mi-a trecut dupa ce am avut buza sparta dintr-o palma de sudor muncit bine. Nici nu mai stiu cind i-am subtiat vocea cu un sut intre picioare. M-am trezit pe spate apoi, cu un mosnegel peste mine. Avea forta, si probabil m-ar fi dat cu capul de beton bine de tot, daca nu i se oprea dreptul Grasului in fata. Aparuse deja sangele si imi curgea destul pe fata. Stiu doar ca l-am vazut pe Tica apoi cum pluteste prin aer si se opreste in usa. S-a dus naibii usa. Tica dupa ea, si abia atunci am apucat sa vad ca Sperila o lua afara cu simtul raspunderii. Era tinut pe spate de un tip, iar altul incerca sa ii rearanjeze coastele cu bocancii. L-am luat din voleu pe cel care statea in picioare si m-am dus cu el pe jos. Dupa 3 pumni se molesise si imi spunea sa il las. Injuram, loveam si nu mai aveam idee ce se intampla. Tremuram de draci. la fiecare lovitura data imi muscam buza de jos. De cel care il tinea pe Sperila s-a ocupat Grasu. Lovea golanul cu bocancii din spate, in coaste, de parca dadea in animale, nu in oameni. Racnetele se inteteau, lumea care mai era pe strada intorcea capul de la intrarea in "Alimentara" spre intrarea in "Restaurant". Inauntru, Polonic spersese cateva sticle de un smecheras care nu avea initial treaba cu bataia, dar care alesese prost de tot tabara pentru care sa intervina. Gyuri si Alifie o luau si ei pe coaja, iar Politia ar fi trebuit sa apara. Chelnerita tremura cu barmanita in brate, ascunse dupa tejghea si aparandu-si capetele cu tava de metal pe care carau halbele si cinzecile de tuica.

Fuga
Asta ne-a salvat. Mai aparusera cativa clienti si iesea rau. Se auzeau doar injuraturi, racnete, mici gemete, sticle sparte si apoi a facut Sperila ordine.
-Poteraaaaaaa. Uscheala fra....
Dusi am fost. Stiu doar ca la iesire Alifie a mai dat un pumn si un mosnegel a cazut cu capul de ciment. Am auzit acelasi zgomot ca la un pepene care se sparge, dar nu am mai stat sa vad urmarile. Era groasa. Dar nu era potera. Macar scapasem de o grija. Nu ne lua nimeni la sectie, "sa cantam la pian", cum ii spuneam noi operatiunii de recoltare a amprentelor. Eram insa destul de sifonati. Ca sa nu fim gasiti usor, nu am mers sa ne spalam in case, sau pe raul Casin, care era mai aproape. Am mers tocmai pe Trotus. Simteam cum mi se strange pielea de pe fata si ma ustura, credeam ca e sangele meu, dar scapasem ieftin. Nici macar o arcada sparta nu aveam. Sperila si Grasu aratau acceptabil, Polonic era impecabil, Gyuri si Alifie aratau ca eroii scosi din coarnele taurului. Tica resimtea dureri grave de spate. Ne-am spalat, am facut schimb de haine intre noi si am stabilit ruta ascunsa spre casa.

Doua
Doua saptamani i-au cautat politistii pe derbedeii care s-au batut la "Restaurantul Onesti". Cativa mosnegei isi lasasera dinti prin bar, asa ca fusesera plangeri, cercetari si alte minuni. Doua luni am stat deoparte de bar, desi era la cateva sute de metri de noi. Mergeam la bere in alte cartiere din Onesti. Nu vorbisem cu nimeni despre incident si nici nu voiam. Stiu doar ca intr-o zi chelneritza s-a intalnit cu Tica si cu Grasu, pe strada. A deschis gura larg, de parca voia sa spuna ceva. Grasu i-a facut cu ochiul, smnechereste, Tica s-a incruntat si acolo s-a incheiat oficial prima bataie. Cineva a retras apoi plangerea si ne-am reluat sedintele de bere.