Cosmaruri cu rochita
Grasu era cel mai fericit din gasca. Nu avea frati si surori, nu avea cine sa il streseze, spre deosebire de mine, de Sperila si de Polonic. Ni se puneau nervii pe moatze zilnic. Ni se facea viata amara ora de ora si ne luam la bataie intre noi din cauza surorilor. Mihaela Bufnila era cosmarul tuturor celor din incinta. Primul pe lista victimelor eram eu insa. La 3 ani, cobora singura din casa, dar mama ma striga sa merg sa ii deschid usa grea, din fier, de la iesirea din scara, pentru ca "fata nu poate". Trebuia sa las table, sah, poker si orice alta indeletnicire pe care o aveam, pentru a merge sa deschid o nenorocita de usa. E, chiulisem eu de la scoala in clasa intai, ca sa o vad cum era adusa de parinti de la Maternitate, usa nu era asa mare belea. Cosmarul s-a declansat insa la vreo 4 sau 5 ani de cind a ajuns Miha acasa de la spital.
-Ovidiu, vreau sa vin si eu la film cu voi... ma batea la cap asta mica, in timp ce eu voiam sa ma duc doar cu golanii mei.
-Da, ia-o si pe ea... sarea si mama in ajutor.
Scaparea
Cu greu scapam din casa fara sa mi-o atarne mama pe sor-mea de mina. Cind voiam sa ma duc la baie, la fel era. Cind incercam sa fumez ascuns pe undeva, fara sa ma vada ai mei, aparea ea si apoi turna tot acasa. Cind o batea vreun pustan prin incinta, tot eu eram de vina, ca nu am grija de ea. Asa ca am invatat-o sa se bata, sa loveasca toti baietii intre picioare si cind nu mai dovedeste, fie fuge, fie ma cheama pe mine. Cum asta mica nu avea GPS, sa vada pe unde se afla fratele razbunator, era de ajuns sa dea drumul tignalului ..."Ovidiiiiuuuuuuuuuuuuuu" si apaream. Si am batut cam toti pustanii si pustoaicele din incinta. De la Iepuroaice la Moruzoaice si alti pusti care credeau ca nu o sa ma cobor intr-atat incat sa le tabacesc cururile si sa ii trimit plansi acasa. Era stapana in fusta a micutilor de prin zona, desi habar nu aveam ce monstrulet creasem.
Atacul monstruletului
Cea mai tare faza a fost cind Kistoaca era undeva prin clasa intai. A venit acasa, plansa toata de la scoala.
-Ce ai Miha?
-.....(a se citi lacrimi)
-Mihaela... ce e?
-Am luat 4 la purtare.... Pai se uita unul sub fusta mea si l-am lovit cu piciorul in ochi.
-Si de asta plangi tu... stai calma ca si eu si Dragos am avut patru la purtare in clasa intai. Macar i-ai umflat ochiul?
-Da, si e si vanat rau de tot... dar nu mai iau premiul intai....
Nu s-a oprit din plans pina nu i-am explicat ca nota din carnet nu e tot aia cu nota din catalog. Cind a priceput chestia asta a iesit rau. Nu ma puteam odihni la tv intr-o dupa-amiaza, ca se da usa de perete, sor-mea intra val-vartej si se ascunde in camera ei. La 3 sau 4 minute dupa... soneria ma da jos din pat. Desi era mereu prima la usa, sa vada cine vine, din camera Mihaelei nu se auzea nici un sunet. Ma uit pe vizor si orizontul se intuneca. La usa, o matahala de femeie, cu un cogeamite flacaul plans, tinut strans de mina, sa nu fuga.
-Da, zice morocanosul de mine...dupa ce deschide usa.
-Mihaela este acasa, sau mama, sau tata?
-De ce?... ma iau pe mine dracii vazand ca nu imi e recunoscuta nici macar autoritatea de frate mai mare.
-Pai l-a batut pe asta micu`...etc etc...
-Cati ani ai, il intreb eu inocent pe "asta micu"....
-E in clasa a saptea, ma informeaza mormanul de carne care ii servea drept mama.
-A saptea.... si te-a batut Mihaela. Care e in clasa a patra. Si matale vii cu el la usa la mine. Hai pa ca ma enervez deja. Daca e prost asa merita.
Le-am trantit usa in nas si am felicitat-o pe Kistoc.
Old habbits...
Dragos nu avea treaba cu bataile aplicate copilasilor care sareau sa se bata cu mezina familiei Bufnila. O singura data strigase sor-mea de jos....."Dragooossss". A deschis frate-miu geamul, a urlat odata la pustani de s-a golit zona. Nu mai juca nimeni sah, ramasesera paletele de tenis pe masa, rufele se mai leganau inca de la curentul facut de picii care fugeau sa se adaposteasca. Nu stiu ce anume nu i-a convenit Mihaelei la toata faza, poate ca orgoliul ei ramasese ranit pentru ca niciun adversar nu fusese batut, ca atunci cind coboram eu la pici. Cert e ca de atunci, doar la mine a strigat, doar eu eram tasta cu functia "Help" de pe tastatura. Si au trecut aproape 20 de ani de la acele intamplari, iar acum nu mai aud ca striga dupa mine. E de ajuns sa dea un bip, ca intorc caminul de studenti cu fundul in sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu