Pregatiri cu scandaluri
Banchetul de final de scoala generala a intrat in istoria scolii nr 8 din Onesti. Petrecerea se tinea la o tabara de scolari de la Poiana Sarata, 25 de kilometri departare de ochii mamelor. Sa te tii pregatiri. Dublu-casetofonul Grasului, cu boxe de arunca tigarile de pe masa, baterii ciopor pentru scula pe care doar malacul o putea cara, tigari cat pentru un pescuit la copca de o noapte polara, mancare sa hranesti toata armata romana la pranz, plus 20 de kile de vin negru, puterea ursului, prezervative ... poate poate cade ceva la asternuturi. Mormanul de sarsanale de la mine, Polonic si Grasu, arata de parca reveneau tatarii din incursiunile de prada. L-a diminuat diriga, cind a aflat ca avem vin. A confiscat licoarea, a lasat-o la Onesti, iar Ciprian Petroiu si-a luat una din marile batai ale vietii lui. Parlitul ii spusese mamei sa ii dea si bors la el, ca la cata bautura au luat Bufnila si baietii, sigur ii trebuie ceva la mahmureala. Ma-sa a vorbit cu diriga, asa ca aveam gaturile lungi si uscate, nervii subtiri si pumnii inrositi de oasele colegului.
-Baga ba Alice Cooper, sa dam o tzapa la diriga, se amesteca si Marius Cornea in sfatul pleostitilor.
Caseta cu Alice Cooper era proprietatea mea si era favorita. School`s out!!!, atata am ascultat pina cind a ajuns autocarul la Poiana Sarata. Aici, alte belele. Un pustan de la 8G se imbatase ranga cu palinca, trasese de o colega, injurase diriga, chestii pe care le faci cind esti la final de scoala. Profele, matragune toate, nu apreciasera pornirile rebele si erotice ale colegului, asa ca era ditamai scandalul, cu palme, lacrimi si profe oripilate.
Bufnila, Don Juan
Venisem la Poiana Sarata cu gandul sa imi scap mainile prin decolteul unor fete din clasa, dar Alina Dumitru era clar, prima mea optiune. Ea si Dana Vintila erau cele mai mari bunoace ale clasei, cu sanii mai dezvoltati decat o cerea clasa a opta. Le-am luat la dans si normal ca fetele s-au lipit de mine. Nu ca eram frumusetea frumusetilor, ci pentru ca asa se obisnuisera ele: invatasera sa danseze una de la alta. Beleaua mea a fost alta. Aveam pe mine geaca de piele a fratelui, evident mai mare decat trebuia, asa ca era musai sa scap de ea. I-am cerut unei colege, Aura, sa o duca in dormitoarele clasei. A plecat fata, iar 20 de minute mai tarziu ma chema Polonic la dormitor, ca e taraboi mare.
-Ba Ovi, hai repede ca se bat alea acolo, ceva de jale. Cred ca ti-au rupt si geaca de piele.
Aura lasase geaca pe patul ei. Cat s-a dus ea sa le spuna baietilor ca geaca va ramane la ea in camera, o alta fana a lui Bufnila, Ciorica pe porecla, luase geaca pe ea, sa vada cum i-ar sta in toalele lui Bufnila. Geaca discordiei, daca stiam, nu o mai luam cu mine. Cind am ajuns eu la dormitoare nu mai exista nimic altceva decat smocuri de par negru si roscat, lacrimi, singe pe fata rivalei, urma de unghii pe gat si stampile de muscaturi pe mainile Aurei. Geaca avea un petic lipsa, asa ca ma gandeam serios cu cine sa incep negocierile pentru una noua.
-Lasa ba Ovidiu, noi sa fim sanatosi, hai sa bem, intervine Grasu in toata faza.
Ii convenea, nu el trebuia sa dea raportul acasa. Stop. "Bem", asta a zis Grasu. Ce, cind, cum, unde? Machealaaaaaaaaaaa....
-Suncimea ta, de unde avem pileala?
-E unu la cantina, vinde sticlute de Barakci-Palinca, dar mucles, ca daca afla diriga voastra, aia suntem.
Am lasat dracu si muieri si geaca si dormitor si dans si zane si diriga si ne-am apucat de pileala. Palinca nu era tocmai rea, dar nici palinca nu era.
Dansand cu ursul
Palinca isi facuse efectul pe la 11 noaptea. Stateam in fund, pe strada, cu Giani, Polonic si Grasu, faceam posta a opta sau a noua sticluta de juma de litru. Nu mai gaseam tigarile prin bagaje, asa ca terminam ultimele resturi de prin pachete.
-Ba Ovi, hai la camping, un kilometru mai la deal, se baga Polonic cu o idee salvatoare.
Campingul era camping, dar dealul era munte si drumul, desi asfaltat, serpuia ca pisatul unui betiv. Totusi am fost de acord. Am anuntat gasca unde mergem si s-au mai gasit vreo 13 insi dispusi sa vina in plimbare. Pentru exit-ul din tabara, am ales poarta din spate, ditamai usoiul din fier si plasa, inalta de trei metri.
-Ba Polonic, pe aici vin ursii, aveti grija sa faceti galaghie, sa se sperie... zice Grasu, aratand spre padurea care incepea la 100 de metri.
Polonic si restul trupei de plimbareti ascultau cu mirare povestile Grasului, iar Bufnila, chitrofanit bine, se suise pe poarta de la tabara, ca sa ajunga la libertate. Eram in varful gardului cind am simtit ca se misca tot. Si gard, si pamant si eu. Pilit, nu observasem ca poarta era descuiata. Grasu vazuse, asa ca impingea la ea cu spor.
-Ba nebune, sunt sus aici, mai usor ca o sa cad, trambitez catre balena urbana.
-Ce dracu cauti acolo, deja te temi de ursi, ma ia umflatul la misto...
Am coborat si am mers mai departe in grup, glumind, pina cind mirosul greu, de hoit, ne-a cam ridicat parul pe ceafa. Glasurile se stingeau usor, m-am trezit cu Grasu la umarul drept si cu Polonic la stangul.
-Ba Ochi, tac-tu e vanator...nu ti-a spus cum scapam de ursi, daca e ...
-Faci pe mortul... nu fugi, nu tipi, nu sari la bataie.
In spatele nostru, grupul se rarea binisor, dar nu vedeam asta. Dupa alti cinci metri, Grasu ne face semn sa ne oprim. In fata, la maxim 10 metri, un ditamai mormanul negru se misca usor. Nu distingeam foarte bine ce e, doar o mica pata de culoare, ceva mai deschisa.
-URSUUUUU !!!!!, tipa din rarunchi Grasu, ignorand tot ce spusesem eu pina atunci.
Forest Gump e mic copil, Ben Jonson nu stie ce e aia alergare si Grasu devenise TGV care ii spunea iepurelui sa nu mai leneveasca. Eram primul la fuga inapoi spre tabara, dar nu stiu cind a trecut pe linga mine Grasu. In viata lui nu forjase asa. Ditamai poarta a zburat din fata lui si a mea, ii prinsesem din urma pe cei care se dadusera loviti in drum spre camping, iar in decurs de cinci minute scormoneam bagajele in cautarea tigarilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu