Concediu mioritic

Treaba nasoala cu concediul asta din luna februarie, dar daca nu imi luam saptamana asta libera, o pierdeam de tot. Si nu se face. E mai ok sa te plimbi prin tara decat sa stai ochi in ochi cu sefii inca 7 zile. Asa ca am plecat din Bucuresti, spre Sibiu.

Pensiunea from hell
Cu Oaki cu tot am ales o pensiune din Sibiu, Richard. Intrasem pe un site, m-am uitat la conditii si am lasat gagica sa aleaga.
-Mergem aici, ca au tv in camera si e aproape de centru, a sunat verdictul feminin al Oakai. Socoteala din Bucuresti nu se potriveste cu aia din Sibiu. Asa ca am ajuns dupa un drum de 5 ore in patria lui "ora doi, cafia si tiatru". Iar la pensiune... sa te tii belele. Prima din ele... pilota de pe patul king size era extrem de mica. Gagica mea are 1,50 si ii ieseau picioarele din pilota. Ca sa acopar muntele de 1,80 si 100 kg ce sunt, a trebuit sa mai cer una. Camera era la parter, cu vedere ...inversa. Adica geamul era la strada si trecatorii iti faceau cu mina in timp ce iti schimbai pantalonii. Am stat doar cu draperiile trase. Macar daca s-ar mai fi incalzit... ca era un frig de clantaneau rondelele de la calorifer. Iar ca treaba sa fie completa, a doua zi, la 10 fara 10, se aude un ciocanit in usa. Patroana catre mine: "Faceti dus repede ca la 10 se ia apa". Sarutmina de cazare, nu mai vin la voi. Partea buna a gerosului Sibiu? Carciumile de pe centru, Atrium si Imperium. La prima, ai program de muzica in fiecare seara si am prins un cvartet de coarde de a innebunit Oaki ascultand Metallica la vioara si violoncel. Si oamenii. Sibienii isi pastreaza un bun-simt al lor, aparte, desi Melcul m-ar contrazice din rasputeri la faza asta.
Exemplu: Cheaunita de cap de pe drum, Oaki si-a uitat mobilul in autobuz. Am sunat pe telefon, nu raspundea nimeni. Am sunat la Dacos, mi-au dat numarul de telefon al soferului. L-am sunat. A tras pe dreapta, a cautat mobilul, l-a gasit si ni l-a adus a doua zi. Nici macar mama Oakai nu credea ca e adevarata faza.

Retis my love
De la Sibiu la Retis ai 90 de kilometri de super-peisaje de iarna. Dar si o faza crancena. Baronul Samuel von Bruckenthal a avut o casa a lui in satul Nocrich. (Sa nu se supere George Vintila, ca stie faza, dar e de injurat primarul localitatii unde are si el casa). In loc sa o renoveze si sa o faca pensiune sau muzeu, sa scoata bani in mod elegant... ce a facut proprietarul? A lasat-o in paragina si a tras o crashma, sa se simta tot sateanul os nobiliar ca isi bea cinzeaca de tuica afumata din cucuruz in casa de baron. Pai pina cind o amintire urata a grofilor? Din criza imobniliara de la Nocrich am dat in criza tigarilor de la Retis. In tot satul nu gaseai decat un magazin deschis si o singura marca de tigari... nu o spun ca oricum te ustura pe gat. Noroc ca am mai ramas cu un pachet jumate de Lucky in buzunar de la Sibiu, altfel as fi injurat carciumarii din sat. Am stat iar la parintii si bunicii lui Dan si iar m-am simtit ca acasa. Oaki in schimb... debutanta la Retis, era la apogeu. Cind a vazut ce broderii superbe si ce ii face bunica lui Dan, totul manual, ... a luat-o razna. A pozat tot. Inclusiv stergarul de pe perete cu indemnul la a iti iubi doar nevasta. Cred ca nu a vazut si ca femeia din poza isi hraneste barbatul cu ciorba, altfel nu mai poza.

Stana cui? A cainilor
Stiam de cainii ciobanesti ca sunt mai ciudati... mai dusi cu capul, dar nici in felul asta. tatal lui Dan e unul din "educatorii de mioare" cu greutate din zona. Si ne-a aratat cum e facuta o stana de iarna. Oile satenilor se duc la proprietari, sa le hraneasca ei. Cele ale sefului, raman la stana lui, la ceva distanta de casa. Iar stana are rostul ei. Compartiment special pentru magari, compartiment separat pentru berbeci. Oile care stau sa fete... sau nu, au tarcul lor, sunt cele mai libere. Cele care au miei de cateva zile, stau la caldura, la infirmierie. Cele cu mieii mai mari, de cateva saptamani, au si ele locul lor separat. Iar deasupra tuturor...liberi, stapanii adevarati, sunt cainii. Nimeni nu sta cu ei. Stapanul vine doar de 2 ori pe zi, pentru a hrani si adapa animalele. Dar nimeni nu misca in zona aia fara acordul cainilor, picior de om nu trece. Si mananca mamaliga cu branza cu aceeasi pofta ca si mine. Mananca ei si mieii care nu supravietuiesc, atunci cind stapanii le arunca lor carnea, dar ...culmea, spre deosebire de alte animale care prind gustul de carne cruda, nu ataca niciodata oile. Dar daca nu stateam aproape de stapan, vedeam ca ataca orice strain pe care nu il stiu daca e la 10 metri distanta de stapanul lor. Si da, pentru 1000 de euro salariu minim, cred ca m-as face si eu educator de miaore, cum spune Tata Burmar. Iar daca Tanti Rodi face mamaliga cu branza... ala sunt, ma mut la Retis.

Tradusi de americani

Ne-au tradus americanii la 44, dar nimeni nu a ras. De data asta, au dat-o mai bine. Se poate lasa chiar si cu zambete. Mai ales daca e vorba de orasele noastre, alea fistichii, printre care si Onestii mei.

Afumaţi - Neversober

Urlaţi – Gimme Some Noise

Constanţa - The Steadiness

Slobozia - A Very Wrong Local Tradition

Călăraşi - Silly-dressed Folks on Horses

Piteşti - Youdohide

Oneşti - The Sincere

Huşi - Shoo

Buhuşi - Boo

Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community

Slatina - Slut Tina

Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar

Buzău - Really Fat Lip

Năvodari - Networkers

Dor Mărunt - Miniature Melancholy

Voluntari - Town of Unpaid Assistants.

La batranete

De multe ori m-am gandit cum as fi eu daca imbatranesc.

Un mosneag negru la mate si in cerul gurii, cu scandal pe copii care bat mingea sub ferestrele garsonierei,

un jurnalist tarsit si fara chef de viata, care a vazut mai multe decat voia...

un mosnegel simpatic care isi tine nepotii pe genunchi...

dar cred ca poza asta arata cum as vrea sa fiu eu la batranete.

Ridat, cu par alb, batut de vant si cu gandul la viitoarea iesire pe balta, dupa peste.

Sa mananc seara o ciorba acra cu ardei iute si mamaliga fierbinte, sa merg duminica o ora la biserica si apoi sa beau vin alb indoit cu sifon si gheata,

sa mananc peste si gratar de pui...

sa rasucesc coada pipei intre dinti si sa ma ard la degete cu paiul de chibrit pe care il uit arzand, in timp ce ma uit in asfintit

sa ascult stirile de la RRA si piese cu Mirabela Dauer si Angela Similea, Dan Spataru si Ovidiu Komornic, la rubrica de dedicatii.

Asa patesc atunci cind caut poze cu Delta. Si aici am gasit cateva de am innebunit.

Ultimul trofeu

Am facut si eu handbal, si culmea, am jucat pivot, exact ca Marian Cozma, Dumnezeu sa il ierte. De cateva zile incoace, tot stau pe subiectul asta tragic si sunt momente cind iti vine sa da inchizi televizorul, vazand toata tragedia. Treci prin stari diverse, de la a propune o cruciada impotriva infractorilor, a tiganilor, la a plange de mila si de ciuda cind vezi convoiul funerar. Dar m-au apucat si dracii la un moment dat.

"Trupul neinsufletit al handbalistului Marian Cozma va fi depus la sala de trofee a clubului Dinamo", asa suna stirea pe Mediafax. Inteleg intentia buna a oamenilor de la Dinamo, inteleg apropierea oamenilor de handbalist, gestul de a transmite un ultim omagiu. Dar a sunat atat de PROST totul... Depui corpul unui handbalist ucis de tigani la sala de trofee.

Alaturarea trofeelor si a unui om ucis suna a scenariu de film horror de 3 pitzule. Al cui trofeu e un om mort?

Cum face o blonda gratar

Daca nu stiati cum fac blondele un gratar, vedeti mai jos care e secretul. Aduceti voi berea.

Pescuind la tv

Sunt fan al emisiunii de pescuit de la TVR 2, Pescar Hoinar. Il stiu pe Victor Tarus din 2002, de la Cupa Mondiala de Pescuit de Crap si il prefer oricand zambiliciului cu par alb numit Rex Hunt. Pai de ce...

1. Pentru ca Rex a adus in Romania moda asta stupida cu pupatul pestelui. Frateee, ce naiba, pestele ala sta in mal, mananca viermi (luati de pe hoit) si rame (scoase din cacat) iar pescarii romani de pina in 15 ani au prins si ei obiceiul asta. Ok, iar daca tot il pupi si ii dai drumul pestelui, de ce naiba mai prezinti apoi retete de mancare din peste? E mai bun ala congelat decat ala proaspat?

2. Victor Tarus prinde pestele, il pune in juvelnic si spune ca il ia acasa pentru un gratar. Se strang cativa, apoi le da drumul celor care sunt de prisos. Ce e rau in asta? Mai si mancam peste. Si chiar simti nevoia ca pescar sa ai si trofeul la tine, rezultatul muncii. Nu doar banda casetei si poza.

3. Victor Tarus nu o arde cu parul in ochi, ca mare mester si vedeta. Iti mai si explica o faza sau alta, cum sa faci un nod, cum sa legi un fir, etc, etc. Pacat ca nu are timp destul la dispozitie.

4. Ai nostri merg la pescuit in tara, in apropiere de Bucuresti, in Delta, mai vezi un peisaj, mai clatesti ochiul cu un pestan neaos si vezi locuri nestiute de linga tine. Plus ca are Tarus un simt al umorului de ma unge pe suflet duminica de la 10 la 10.30.

Sunt insa si cateva probleme.

a). Emisiunea tine doar 20 de minute, iti vine sa iti smulgi parul de ciuda. Cand incepe sa iti curga bala de pofta in coltul gurii, atunci se incheie. pai sa nu ma ia naiba de ciuda cand vad ca pe banii mei nu primesc decat doze mici de tv serios, in rest doar emisiuni ptr papa-lapte?

b). Le-a murit un cameraman, din ce am inteles eu, accident de navigatie pe Dunare. Aloo, mai luati si cateva masuri de siguranta, e pacat de oamenii aia sa moara filmand in Delta. Daca era in Irak sau Afganistan, poate intelegeam.

c). Frumoase imaginile de generic la fiecare emisiune, cum o caravana de masini pleaca din curtea TVR cu barcile puse pe remorci in urma jeepanurilor. Dar altele nu mai aveti, sau chiar vreti sa va dati mari cu masinile si barcile? Lasati cateva capturi pe generic si merge mai bine.

Tatuajul lui Mutu la KFC

Ma intreaba ieri o colega... "Ba Ovidiule, ce mama naibii vrea sa zica Mutu cu noul lui tatuaj, ala... Sunt printre voi, dar nu sunt unul dintre voi?". Pai aseara m-am lamurit extrem de repede cine, ce si cum...

Seara de scos gagica la aer. Si la unul din restaurantele ei preferate...KFC. Ok, si da-i si stai la coada si ia comanda si vino la masa. Turbasem un pic la coada, dar cind am vazut ca si Bogdan Naumovici infrunta stoic asteptarea, parca m-am mai calmat. Ma duc apoi la masa, masuta de aia mica, de doar 2 persoane, la Unirii. Pun comanda jos, ma asez, incepem sa mancam si deodata imi sta in gat. De doua ori.

In dreapta, un cimpanzeu, sau o gorila, ce o fi fost. Oricum creierul era mic. Mult mai mic decat burta. Frate, un roman cat China, negricios nevoie mare, plin de par. Arata ca un indian decupat urgent din Kama Sutra pe motiv ca scarbeste cititorii cu parul de pe el. Avea o podoaba de facea o maimuta sa roseasca de invidie. Ok, esti paros, dar de ce mama dracului nu iti iei un tricou care sa iti cuprinda burta si un pantalon care sa nu descopere curul paros cind stai la masa. Daca ma uitam in dreapta, era imposibil sa nu vad finalul spinarii paroase. Noroc ca nu sunt gretos.

Mut privirea la stanga. Unul si una. Purii. Trecuti de 38-39 de ani, dar cu impresii de liceeni. El... in treining alb-negru, cu manusi de piele fara degete si impresii de cocalar bucurestean. Cu par alb in cap. Se lauda in fata unei vestejite ca mama lui s-a speriat cand a vazut ca el umbla cu criminali si smecheri de Bucuresti si de alea. Ca sparge seminte cu nush ce urmarit general. Ma uitam si nu imi venea a crede. Proasta se amuza copios si dadea din cap aprobator. Iar nivelul discutiei incepea si se termina undeva la piciorul mesei. Ce mama naibii de crai tomnatic cu impresii de golan mai era si asta. Si ce fel de femeie in toate mintile, dupa 30 de ani, e asa disperata dupa un mascul incat sa aprobe orice face o dejectie? Si de ce naiba stateau la vraja marii cu un singur pahar de suc de 30 de minute? O fi o noua fita de Unirii.

E... ce sa mai zic, eram printre ei, dar nu eram unul dintre ei. Forza Mutu.